1ra-64/2015 — Art. 264 al. 1 CP

Instanța de fond de la 22.08.2011 pînă la 20.03.2014;

Instanța de apel de la 04.04.2014 pînă la 17.09.2014;

Instanța de recurs de la 27.11.2014 pînă la 21.01.2015. Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost legal executată. Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Drochia din 20 martie 2014, Ciubotaru Marian a fost condamnat în baza art. art. 264 alin. (1) Cod penal la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 300 (trei sute) unități convenționale, ce constituie 6000 (șase mii) lei, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 (unu) an. A fost încasat de la Ciubotaru Marian în beneficiul lui Plămădeală Tatiana suma de 18 281 lei cu prejudiciul material, 10 000 lei cu prejudiciul moral, 5 000 lei cheltuieli de asistență juridică, în rest acțiunea civilă a lui Plămădeală Tatiana s-a respins. 2. Pentru a se pronunța instanța de fond a reținut că, Ciubotaru Marian fiind deținătorul permisului de conducere de categoria ,,B și C” cu nr. 975414242, în dimineața zilei de 27 mai 2011 pe la orele 08:15, conducînd automobilul de model ,,Opel Ascona” cu n/î CER-252 prin încălcarea prevederilor art. 10 pct. l lit. b), art. 14 lit. a), art. 41 pct. 2, art. 45 pct. 2 ale Regulamentului Circulației Rutiere al RM, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009, în timpul efectuării manevrei de deplasare cu spatele vehiculului pe strada centrală din localitatea Sofia r-nul Drochia, nu a manifestat prudență sporită pentru asigurarea securității circulației rutiere și prevenirea creării pericolului sau obstacolelor pentru ceilalți participanți la trafic, în rezultatul cărui fapt neisprăvindu-se cu conducerea automobilului, a tamponat-o pe cet. Plămădeală Tatiana, locuitoare a s. Sofia, r-nul 1 Drochia, ce se deplasa în calitate de pieton, cauzîndu-i vătămări corporale grave periculoase pentru viață. Deși instanța a reținut în acțiunile inculpatului cauzarea victimei a vătămărilor corporale grave, ulterior făcînd trimitere la raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 361 din 22.10.2013 ce se referă la vătămări corporale medii, a dispus reîncadrarea acțiunilor inculpatului la art. 264 alin. (1) Cod penal. 3. Sentinței a fost atacată cu apel de către inculpat M. Ciubotaru, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri privind achitarea sa cu respingerea acțiunii civile. În motivarea cerințelor formulate, a invocat lipsa probelor ce i-ar demonstra incontestabil vinovăția în fapta incriminată, or, la fața locului nu a fost întocmită nici o schemă a impactului rutier, iar cea anexată la dosar fiind întocmită ulterior în biroul colaboratorilor de poliție în absența sa, fapt ce pune la îndoială veridicitatea ei. Cu atît mai mult, în absența acestei scheme expertul autotehnic nu a reușit să dea răspuns la întrebările formulate de el. Inculpatul susține și lipsa datelor veridice ce ar demonstra pretinsele despăgubiri materiale, cu toate acestea instanța a dispus încasarea în tot a prejudiciului material solicitat de partea vătămată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 septembrie 2014, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului M. Ciubotaru, cu menținerea sentinței. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, cercetînd suplimentar, la propunerea părților, probele administrate de către OUP, instanța de apel a conchis că, la aprecierea lor instanța de fond a dat deplină eficiență prevederilor art. 26 - 27 și 93 - 101, Cod de procedură penală, examinîndu-le multe-aspectual, prin prisma; pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, constatînd cu certitudine împrejurările de fapt aspectele de drept, ce au importanță pentru justa soluționare a cauzei.

Împotriva hotărîrilor judecătorești menționate a declarat recurs ordinar inculpatul M. Ciubotaru, fără a face trimitere la prevederile art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri mai blînde, pe motiv că, pedeapsa numită este prea aspră; suma încasată de la inculpat în beneficiul părții vătămate este eronată și exagerată; are la întreținere 2 copii minori, automobilul este unica sursă de întreținere a familiei. 5.1. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de inculpatul M. Ciubotaru, solicitînd respingerea acestuia, deoarece instanțele de fond au ținut cont de prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal. 5.2. Partea vătămată T. Plămădeală, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de inculpatul M. Ciubotaru, solicitînd respingerea acestuia, deoarece pînă în prezent inculpatul nu a achitat prejudiciul moral și material.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. 2 Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd inadmisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform art. 424 alin. (2) Cod procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Instanța de recurs menționează că, recurentul în recursul său nu invocă careva eroare de drept prevăzută la art. 427 Cod de procedură penală, însă din conținutul acestuia rezultă ca temei de recurs pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs consideră că acest temei de casare nu este incident în speța dată, deoarece nu și-a găsit confirmare, iar instanțele de fond și-au motivat just soluțiile adoptate. Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel judecînd apelul declarat a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță. Potrivit legislației în vigoare, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea față de faptele constatate de către instanța de apel și dacă faptele au fost constatate respectîndu-se normele de drept material sau procesual. Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis careva erori de drept, care ar duce la casarea deciziei recurate. Colegiul constată că atît prima instanță cît și instanța de apel întemeiat au reținut circumstanțele de fapt și de drept și just au concluzionat de a condamna inculpatul pentru infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate în cauza penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor Colegiul penal constată că instanțele de fond au adoptat o decizie argumentată cu respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei, luînd în considerație toate circumstanțele concrete ale cauzei, caracterul și gravitatea infracțiunii comise, care este una mai puțin gravă, motivul și scopul celor comise, personalitatea vinovatului, care se caracterizează pozitiv la locul de muncă și trai, prezența circumstanțelor atenuante, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpatului, cît și din partea altor persoane, precum și de faptul că executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei. La fel, se constată corectitudinea concluziei instanței de apel cu privire la latura civilă, care, la aprecierea cuantumului despăgubirilor morale și materiale a 3 ținut cont de faptul că părții vătămate i-au fost provocate vătămări corporale medii, că aceasta a fost nevoită să suporte tratament, că ea urmează pe viitor să mai suporte alte cheltuieli în legătură cu tratamentul de pe urma accidentului rutier, dar și faptul că însuși condamnarea inculpatului constituie o satisfacție morală pentru partea vătămată. În consecința celor expuse supra, Colegiul penal conchide că hotărîrile contestate nu sunt afectate de erori de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, fiind individualizată corect pedeapsa, motiv pentru care se constată că recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin.(1), alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Ciubotaru Marian Ion, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 20 martie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 septembrie 2014, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 18 februarie 2015. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Iurie Diaconu 4