1ra-64/2015 — art. 264 al. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-64/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 ianuarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Ion Guzun și Iurie Diaconu,

în camera de consiliu, fără citarea părților, a examinat admisibilitatea în principiu a

recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 20 martie 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 septembrie 2014, în cauza

penală, declarat de inculpatul

Ciubotaru Marian Ion, născut la 08 martie 1980, originar și

locuitor al sat. Sofia, r-nul Drochia.

Termenul examinării cauzei:

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. art. 264 alin. (1) Cod penal la pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 300 (trei sute) unități convenționale, ce constituie 6000 (șase

mii) lei, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1

(unu) an.

A fost încasat de la Ciubotaru Marian în beneficiul lui Plămădeală Tatiana

suma de 18 281 lei cu prejudiciul material, 10 000 lei cu prejudiciul moral, 5 000 lei

cheltuieli de asistență juridică, în rest acțiunea civilă a lui Plămădeală Tatiana s-a

respins.

deținătorul permisului de conducere de categoria ,,B și C” cu nr. 975414242, în

dimineața zilei de 27 mai 2011 pe la orele 08:15, conducînd automobilul de model

,,Opel Ascona” cu n/î CER-252 prin încălcarea prevederilor art. 10 pct. l lit. b), art.

14 lit. a), art. 41 pct. 2, art. 45 pct. 2 ale Regulamentului Circulației Rutiere al RM,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009, în timpul efectuării

manevrei de deplasare cu spatele vehiculului pe strada centrală din localitatea Sofia

r-nul Drochia, nu a manifestat prudență sporită pentru asigurarea securității

circulației rutiere și prevenirea creării pericolului sau obstacolelor pentru ceilalți

participanți la trafic, în rezultatul cărui fapt neisprăvindu-se cu conducerea

automobilului, a tamponat-o pe cet. Plămădeală Tatiana, locuitoare a s. Sofia, r-nul

1

Drochia, ce se deplasa în calitate de pieton, cauzîndu-i vătămări corporale grave

periculoase pentru viață.

Deși instanța a reținut în acțiunile inculpatului cauzarea victimei a vătămărilor

corporale grave, ulterior făcînd trimitere la raportul de expertiză medico-legală în

comisie nr. 361 din 22.10.2013 ce se referă la vătămări corporale medii, a dispus

reîncadrarea acțiunilor inculpatului la art. 264 alin. (1) Cod penal.

solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri privind achitarea sa cu

respingerea acțiunii civile. În motivarea cerințelor formulate, a invocat lipsa

probelor ce i-ar demonstra incontestabil vinovăția în fapta incriminată, or, la fața

locului nu a fost întocmită nici o schemă a impactului rutier, iar cea anexată la dosar

fiind întocmită ulterior în biroul colaboratorilor de poliție în absența sa, fapt ce pune

la îndoială veridicitatea ei. Cu atît mai mult, în absența acestei scheme expertul

autotehnic nu a reușit să dea răspuns la întrebările formulate de el. Inculpatul susține

și lipsa datelor veridice ce ar demonstra pretinsele despăgubiri materiale, cu toate

acestea instanța a dispus încasarea în tot a prejudiciului material solicitat de partea

vătămată.

2014, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului M. Ciubotaru, cu menținerea

sentinței.

Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, cercetînd suplimentar, la

propunerea părților, probele administrate de către OUP, instanța de apel a conchis

că, la aprecierea lor instanța de fond a dat deplină eficiență prevederilor art. 26 - 27

și 93 - 101, Cod de procedură penală, examinîndu-le multe-aspectual, prin prisma;

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor, constatînd cu certitudine împrejurările de fapt

aspectele de drept, ce au importanță pentru justa soluționare a cauzei.

inculpatul M. Ciubotaru, fără a face trimitere la prevederile art. 427 Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri mai

blînde, pe motiv că, pedeapsa numită este prea aspră; suma încasată de la inculpat

în beneficiul părții vătămate este eronată și exagerată; are la întreținere 2 copii

minori, automobilul este unica sursă de întreținere a familiei.

5.1. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

inculpatul M. Ciubotaru, solicitînd respingerea acestuia, deoarece instanțele de fond

au ținut cont de prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal.

5.2. Partea vătămată T. Plămădeală, în conformitate cu prevederile art. 431

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de inculpatul M. Ciubotaru, solicitînd respingerea acestuia,

deoarece pînă în prezent inculpatul nu a achitat prejudiciul moral și material.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

2

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd inadmisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod procedură penală, care

în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Instanța de recurs menționează că, recurentul în recursul său nu invocă careva

eroare de drept prevăzută la art. 427 Cod de procedură penală, însă din conținutul

acestuia rezultă ca temei de recurs pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală, care stipulează, că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, cînd s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs consideră că acest temei de casare nu este incident în speța

dată, deoarece nu și-a găsit confirmare, iar instanțele de fond și-au motivat just

soluțiile adoptate.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel

judecînd apelul declarat a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță. Potrivit legislației în vigoare, instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea față de faptele constatate de către

instanța de apel și dacă faptele au fost constatate respectîndu-se normele de drept

material sau procesual.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei

în ordine de apel nu a comis careva erori de drept, care ar duce la casarea deciziei

recurate.

Colegiul constată că atît prima instanță cît și instanța de apel întemeiat au

reținut circumstanțele de fapt și de drept și just au concluzionat de a condamna

inculpatul pentru infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate în cauza penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor

Colegiul penal constată că instanțele de fond au adoptat o decizie argumentată

cu respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei, luînd în considerație

toate circumstanțele concrete ale cauzei, caracterul și gravitatea infracțiunii comise,

care este una mai puțin gravă, motivul și scopul celor comise, personalitatea

vinovatului, care se caracterizează pozitiv la locul de muncă și trai, prezența

circumstanțelor atenuante, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra

corectării vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din

partea inculpatului, cît și din partea altor persoane, precum și de faptul că executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea

persoanei.

La fel, se constată corectitudinea concluziei instanței de apel cu privire la

latura civilă, care, la aprecierea cuantumului despăgubirilor morale și materiale a

3

ținut cont de faptul că părții vătămate i-au fost provocate vătămări corporale medii,

că aceasta a fost nevoită să suporte tratament, că ea urmează pe viitor să mai suporte

alte cheltuieli în legătură cu tratamentul de pe urma accidentului rutier, dar și faptul

că însuși condamnarea inculpatului constituie o satisfacție morală pentru partea

vătămată.

În consecința celor expuse supra, Colegiul penal conchide că hotărîrile

contestate nu sunt afectate de erori de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, fiind individualizată corect pedeapsa, motiv pentru care se constată că

recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Ciubotaru Marian

Ion, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 20 martie 2014 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 septembrie 2014, în propria cauză

penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 18 februarie 2015.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Iurie Diaconu

4