1ra-57/2015 — art.217 alin.2 CP

Dosarul nr. 1ra- 57/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

28 ianuarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nadejda Toma, Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de avocatul Bînzari Liliana în numele inculpatului Bacalear Grigori Anatoli,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 02 octombrie 2014, în cauza penală în privința lui

Bacalear Grigori Anatoli, născut la

29.04.1978, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, str. Țărînii, 53/1, ap.3.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

CONST AT Ă :

2014, pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Bacalear Gr. a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 8

(opt) luni închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

aproximativ la orele 19:00, Bacalear Gr., aflându-se pe str. Onisifor Ghibu,

nr. 4, mun. Chișinău, având scopul circulației ilegale a substanțelor

narcotice, pentru consum propriu, deținea și păstra la sine un pachet din

folie de staniol, în interiorul căruia se afla o substanță solidă tare de culoare

1

cafenie-închisă, cu un miros specific înțepător, care a fost împachetată,

sigilată, ridicată și transmisă pentru efectuarea expertizei.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 9148 din 30

decembrie 2013, s-a stabilit că substanța solidă, presată, de culoare cafenie-

închisă, cu miros specific, în cantitate de 1,09 grame este hașiș, care face

parte din categoria substanțelor narcotice.

Conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care

conțin astfel de substanțe, depistate la trafic ilicit, precum și cantitățile

acestora, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006,

hașișul face parte din categoria substanțelor narcotice, iar 1,09 grame se

atribuie la proporții mari.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Bacalear Gr. a săvîrșit

infracțiunea prevăzută de art. 217 alin.( 2) Cod penal - circulația ilegală a

substanțelor narcotice, săvîrșită prin procurarea, deținerea, păstrarea,

transportarea ilegală a substanțelor narcotice supuse controlului în

conformitate cu legislația, săvîrșite în proporții mari, fără scop de înstrăinare.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Bacalear Gr. să fie

recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2)

Cod penal cu stabilirea unei pedepse cu închisoare pe un termen de 8 luni,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat blîndețea pedepsei stabilită

inculpatului, care va duce la încurajarea pe viitor a comiterii infracțiunilor

similare și de către alte persoane. Cu toate că instanța de judecată corect a

încadrat acțiunile inculpatului, la stabilirea pedepsei s-a bazat doar pe

faptul că, Bacalear Gr. a săvîrșit o infracțiune ușoară, a recunoscut vinovăția

integral și sincer s-a căit de cele săvîrșite.

A considerat că, în cadrul examinării cauzei penale nu au fost stabilite

careva motive care ar permite de a concluziona că nu este rațional ca

inculpatul Bacalear Gr. să execute pedeapsa cu închisoare prevăzută de lege.

octombrie 2014, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Bacalear

Gr. recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217

alin.(2) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul de executare, calculîndu-se din ziua reținerii.

de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv

2

cumulul de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Bacalear Gr. de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal.

Verificînd legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a constatat că,

instanța de fond nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvîrșite, de circumstanțele de fapt ale cauzei, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, care anterior a fost condamnat de mai

multe ori, inclusiv, și pentru acțiuni legate de circulația ilegală a

substanțelor narcotice, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, astfel, stabilindu-i nejustificat o pedeapsă

neprivativă de libertate cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

Instanța de apel a considerat că totalitatea de circumstanțe atenuante

invocate de prima instanță, în vederea aplicării prevederilor art. 90 Cod

penal în privința inculpatului Bacalear Gr., căința sinceră de cele comise,

caracteristica pozitivă de la locul de trai, faptul că anterior a fost judecat,

precum și lipsa circumstanțelor agravante, ar duce la aplicarea unei

pedepse mai blînde prevăzute de sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal, dar

nu și posibilitatea aplicării unei pedepse mai blînde în sensul suspendării

condiționate a executării pedepsei cu acordarea unui termen de probă.

În atare situație, instanța de apel a concluzionat că soluția adoptată de

instanța de fond nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului, pentru a nu admite pe viitor săvîrșirea unor astfel de

infracțiuni, or aplicarea unei pedepse penale reale cu închisoare ar asigura

conștientizarea de către Bacalear Gr. a celor comise și adoptarea de către

acesta a unor concluzii corecte ce țin de comportamentul său în societate.

avocatul Bînzari L. în numele inculpatului Bacalear Gr., care solicită casarea

acesteia, în baza temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, invocînd faptul că, instanța de apel i-a agravat situația

inculpatului în mod neîntemeiat, individualizînd personalitatea acestuia

eronat.

Consideră că instanța de fond legal și întemeiat i-a stabilit inculpatului

Bacalear Gr. o pedeapsă neprivativă de libertate cu aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, reieșind din circumstanțele cauzei, deoarece, în opinia sa,

art.90 Cod penal nu conține careva prevederi diferite de cele generale de

care urmează să țină cont instanțele de judecată la aplicarea acestuia.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, cu

3

menținerea hotărîrii atacate, deoarece concluzia acesteia este legală și

întemeiată.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul invocă drept temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 75 Cod penal,

prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și

stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Reieșind din prevederile legale enunțate, precum și din conținutul

hotărîrii atacate, instanța de recurs consideră că, instanța de apel corect a

stabilit pedeapsa inculpatului, și anume, privativă de libertate, ținînd cont

de criteriile generale de individualizare a pedepsei, motivîndu-și soluția în

acest sens, indicată în pct. 5 al prezentei decizii.

Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art.90 Cod penal,

dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că

4

nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest caz,

instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în

termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrși o nouă

infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

Colegiul remarcă că prin sintagma „poate” oferă posibilitatea și nu

obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme.

Totodată, instanța de recurs reține, că aplicarea prevederilor art.90

Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o

categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a

demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei

pentru stabilirea pedepsei principale, după caz, și a celei complimentare,

instanța trebuie să de-a o suplimentară motivare a concluziei că nu este

rațional ca vinovatul să execute real termenul pedepsei stabilite. Din

examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al vinovatului, ci o facultate a

instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să

o acorde.

Referitor la argumentul recurentului precum că instanța de apel i-a

agravat situația inculpatului Bacalear Gr., stabilindu-i o pedeapsă privativă

de libertate, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat, deoarece din

materialele cauzei penale reiese că inculpatul sau apărătorul acestuia n-au

declarat apel, or, potrivit prevederilor art. 410 Cod de procedură penală,

instanța de apel, soluționînd cauza, nu poate crea o situație mai gravă

pentru persoana care a declarat apel.

În speța dată, împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a

contestat blîndețea pedepsei stabilite inculpatului Bacalear Gr., și anume,

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Așadar, soluția instanței de apel nu poate fi considerată ca agravare a

situației inculpatului, deoarece prin agravare a situației se subînțeleg

situațiile de schimbare a soluției din achitare în condamnare, de încadrare

juridică la o infracțiune mai gravă, sau un alt aliniat nou, literă, de înlocuire

a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în pedeapsă prevăzută de

sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași

pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare,

5

de aplicarea unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat,

de reținere în recurs a stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc

de infracțiune continuată; situații de învinuire care esențial, după

circumstanțele reale, diferă de cea de la început sau orice altă modificare a

învinuirii (imputarea altor acțiuni în locul celor imputate anterior,

imputarea infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul atentat,

caracterul faptei și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Cele menționate în acest aliniat nu se referă la situația din speță.

Instanța de recurs conchide că, temeiul invocat de recurent prevăzut în

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare

la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-a

comis, prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul

ordinar declarat de avocatul Bînzari L. în numele inculpatului Bacalear Gr.

se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Bînzari

Liliana în numele inculpatului Bacalear Grigori Anatoli împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2014, în cauza

penală în privința lui Bacalear Grigori Anatoli, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la data de 18 februarie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Ghenadie Nicolaev

6