1ra-57/2015 — Art.217 alin.2 CP

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei: 1. Prima instanță: 04.02.2014 – 04.04.2014, 2. Instanța de apel: 09.07.2014 – 02.10.2014, 3. Instanța de recurs: 26.11.2014 – 28.01.2015. CONST AT Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 aprilie 2014, pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Bacalear Gr. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 8 (opt) luni închisoare. În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 (doi) ani. 2. Potrivit sentinței s-a stabilit că, la data de 20 decembrie 2013, aproximativ la orele 19:00, Bacalear Gr., aflându-se pe str. Onisifor Ghibu, nr. 4, mun. Chișinău, având scopul circulației ilegale a substanțelor narcotice, pentru consum propriu, deținea și păstra la sine un pachet din folie de staniol, în interiorul căruia se afla o substanță solidă tare de culoare 1 cafenie-închisă, cu un miros specific înțepător, care a fost împachetată, sigilată, ridicată și transmisă pentru efectuarea expertizei. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 9148 din 30 decembrie 2013, s-a stabilit că substanța solidă, presată, de culoare cafenie- închisă, cu miros specific, în cantitate de 1,09 grame este hașiș, care face parte din categoria substanțelor narcotice. Conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate la trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006, hașișul face parte din categoria substanțelor narcotice, iar 1,09 grame se atribuie la proporții mari. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Bacalear Gr. a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 217 alin.( 2) Cod penal - circulația ilegală a substanțelor narcotice, săvîrșită prin procurarea, deținerea, păstrarea, transportarea ilegală a substanțelor narcotice supuse controlului în conformitate cu legislația, săvîrșite în proporții mari, fără scop de înstrăinare. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Bacalear Gr. să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal cu stabilirea unei pedepse cu închisoare pe un termen de 8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului a invocat blîndețea pedepsei stabilită inculpatului, care va duce la încurajarea pe viitor a comiterii infracțiunilor similare și de către alte persoane. Cu toate că instanța de judecată corect a încadrat acțiunile inculpatului, la stabilirea pedepsei s-a bazat doar pe faptul că, Bacalear Gr. a săvîrșit o infracțiune ușoară, a recunoscut vinovăția integral și sincer s-a căit de cele săvîrșite. A considerat că, în cadrul examinării cauzei penale nu au fost stabilite careva motive care ar permite de a concluziona că nu este rațional ca inculpatul Bacalear Gr. să execute pedeapsa cu închisoare prevăzută de lege.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2014, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Bacalear Gr. recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(2) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. Termenul de executare, calculîndu-se din ziua reținerii.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv 2 cumulul de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Bacalear Gr. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal. Verificînd legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a constatat că, instanța de fond nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de circumstanțele de fapt ale cauzei, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care anterior a fost condamnat de mai multe ori, inclusiv, și pentru acțiuni legate de circulația ilegală a substanțelor narcotice, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, astfel, stabilindu-i nejustificat o pedeapsă neprivativă de libertate cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal. Instanța de apel a considerat că totalitatea de circumstanțe atenuante invocate de prima instanță, în vederea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului Bacalear Gr., căința sinceră de cele comise, caracteristica pozitivă de la locul de trai, faptul că anterior a fost judecat, precum și lipsa circumstanțelor agravante, ar duce la aplicarea unei pedepse mai blînde prevăzute de sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal, dar nu și posibilitatea aplicării unei pedepse mai blînde în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei cu acordarea unui termen de probă. În atare situație, instanța de apel a concluzionat că soluția adoptată de instanța de fond nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, pentru a nu admite pe viitor săvîrșirea unor astfel de infracțiuni, or aplicarea unei pedepse penale reale cu închisoare ar asigura conștientizarea de către Bacalear Gr. a celor comise și adoptarea de către acesta a unor concluzii corecte ce țin de comportamentul său în societate.

Decizia instanței de apel este atacată în termen cu recurs ordinar de avocatul Bînzari L. în numele inculpatului Bacalear Gr., care solicită casarea acesteia, în baza temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, invocînd faptul că, instanța de apel i-a agravat situația inculpatului în mod neîntemeiat, individualizînd personalitatea acestuia eronat. Consideră că instanța de fond legal și întemeiat i-a stabilit inculpatului Bacalear Gr. o pedeapsă neprivativă de libertate cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, reieșind din circumstanțele cauzei, deoarece, în opinia sa, art.90 Cod penal nu conține careva prevederi diferite de cele generale de care urmează să țină cont instanțele de judecată la aplicarea acestuia.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.1/1) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, cu 3 menținerea hotărîrii atacate, deoarece concluzia acesteia este legală și întemeiată.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recurentul invocă drept temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială. Reieșind din prevederile legale enunțate, precum și din conținutul hotărîrii atacate, instanța de recurs consideră că, instanța de apel corect a stabilit pedeapsa inculpatului, și anume, privativă de libertate, ținînd cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, motivîndu-și soluția în acest sens, indicată în pct. 5 al prezentei decizii. Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art.90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că 4 nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Colegiul remarcă că prin sintagma „poate” oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme. Totodată, instanța de recurs reține, că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia. Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei principale, după caz, și a celei complimentare, instanța trebuie să de-a o suplimentară motivare a concluziei că nu este rațional ca vinovatul să execute real termenul pedepsei stabilite. Din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al vinovatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde. Referitor la argumentul recurentului precum că instanța de apel i-a agravat situația inculpatului Bacalear Gr., stabilindu-i o pedeapsă privativă de libertate, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat, deoarece din materialele cauzei penale reiese că inculpatul sau apărătorul acestuia n-au declarat apel, or, potrivit prevederilor art. 410 Cod de procedură penală, instanța de apel, soluționînd cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana care a declarat apel. În speța dată, împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a contestat blîndețea pedepsei stabilite inculpatului Bacalear Gr., și anume, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Așadar, soluția instanței de apel nu poate fi considerată ca agravare a situației inculpatului, deoarece prin agravare a situației se subînțeleg situațiile de schimbare a soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau un alt aliniat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în pedeapsă prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare, 5 de aplicarea unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere în recurs a stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuată; situații de învinuire care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la început sau orice altă modificare a învinuirii (imputarea altor acțiuni în locul celor imputate anterior, imputarea infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul atentat, caracterul faptei și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare. Cele menționate în acest aliniat nu se referă la situația din speță. Instanța de recurs conchide că, temeiul invocat de recurent prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-a comis, prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de avocatul Bînzari L. în numele inculpatului Bacalear Gr. se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Bînzari Liliana în numele inculpatului Bacalear Grigori Anatoli împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2014, în cauza penală în privința lui Bacalear Grigori Anatoli, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la data de 18 februarie 2015. Președinte Petru Ursache Judecători Nadejda Toma Ghenadie Nicolaev 6