1ra-7/2015 — art.145 alin.2 lit.a Cod penal

1ra-7/2015 — art.145 alin.2 lit.a Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-7/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

27 ianuarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecători - Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Nadejda Toma, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocatul

Bargan Iurie în numele succesorului victimei Ciobanu Valentina, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2014 și de

avocatul Caldîba Vitalie în numele inculpatului Galiț Valeriu, împotriva

sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 12 iunie 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2014, în cauza penală

în privința lui

Galiț Valeriu Ion,

născut la 14 august 1989, originar și domiciliat pînă la

reținere în mun. Chișinău, or. Sîngera, str. Ștefan cel

Mare 50.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă:

Galiț Valeriu a fost condamnat în baza art. 146 Cod penal, la 3 ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 alin.(4) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

aplicată i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin

sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20 noiembrie 2009, casată

parțial prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 iulie

2012, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

1

Acțiunea civilă a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea de la

inculpat în beneficiul lui Ciobanu Valentina prejudiciul moral în sumă de

100 000 lei, în rest acțiunea a fost respinsă.

la 24 martie 2012, aproximativ la ora 0500, aflîndu-se în fața blocului locativ

din str. Alecu Russo 61/4, mun. Chișinău, în urma relațiilor ostile spontan

apărute ca consecință a cerții între el și Zghibarț Andrei, fiind în stare de afect

survenită în mod subit, provocată de acte de violență și insulte grave ale

victimei, a scos arma de foc de model „Baikal 442" cu nr. XH09418, încărcat cu

cartuș de luptă calibru 9X19 mm pe care o deținea legal asupra sa și a efectuat

șase împușcături în direcția ultimului, cauzîndu-i victimei conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 591 din 30.05.2012, leziuni corporale grave,

periculoase pentru viață, în urma cărora Zghibarț A. a decedat.

Potrivit rechizitoriului Galiț Valeriu a fost pus sub învinuire în baza

art.145 alin.(2) lit. a) Cod penal, însă pe baza stării de fapt expuse mai sus,

confirmată de probele administrate, instanța a reținut că în drept, faptele

inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 146 Cod penal, adică, omorul săvîrșit în stare de afect survenită în mod subit,

provocată de acte de violență sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale

ale victimei.

numele succesorului victimei și avocatul Caldîba V. în numele inculpatului,

care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, de condamnare a

lui Galiț V. în baza art. 145 alin.(2) lit.a) Cod penal, la 19 ani închisoare, în

baza art. 84 alin.(4) Cod penal, de adăugat parțial partea neexecutată a

pedepsei aplicate prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

26.07.2012, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 20 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis.

În argumentarea apelului, a menționat că de către organul de urmărire

penală au fost acumulate suficiente probe pertinente și concludente, care în

ansamblu coroborează între ele, ce dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii de omor intenționat și anume: - declarațiile

reprezentantului victimei Ciobanu V., a martorului Strîmbei M., - expertului

legist Hăbășescu A., - raportul de expertiză criminalistică nr. 1059/1060/1061/

din 13.04.2012, potrivit căruia urmele digitale pe pistolul „Baical” aparțin lui

Galiț V., - raportul de expertiză psihiatrică legală de staționar nr.110s-2012

2

din 13.12.2012, potrivit căruia inculpatul urmează a fi recunoscut responsabil.

Din declarațiile specialistului expert legist Hăbășescu A. rezultă că în

rezultatul împușcăturii în antebrațul drept, acesta a devenit nefuncțional,

respectiv victima nu putea să facă careva mișcări cu el, precum nici, să

efectuieze careva împușcături. Consideră că inițial victima a fost împușcată în

spate, iar ulterior în torace, concluzie formată în baza faptului că canalul de

rănire la intrare a plăgilor cauzate în spate este rectiliniu, iar a celor din față

de la torace din sus în jos. Astfel, părții vătămate i-au fost cauzate leziuni

corporale prin împușcare atît din față, cît și din spate, fapt ce vine în

contradicție cu cele declarate de inculpat precum că ar fi tras din armă în

partea din față a corpului victimei în timp ce fugea. Se constată că afirmațiile

inculpatului precum că ar fi efectuat mai întîi o împușcătură în antebrațul

victimei Zghibarț A., deoarece acesta a scos arma și a îndreptat-o spre el, nu

corespund realității, din motiv că, potrivit raportului de expertiză

criminalistică din 13.04.2012, urma digitală depistată pe pistolul de model

„Compact” nu aparține lui Zghibarț, Galiț sau Strîmbei, iar urmele de pe

pistolul „Baikal” aparțin lui Galiț V. și cele 6 tuburi depistate la fața locului au

fost trase din pistolul Baikal. Toate împușcăturile au fost efectuate de către

inculpat în zona vitală a corpului victimei. La fel, nu s-a constatat nici legitima

apărare, la care inițial a făcut trimitere inculpatul, fiindcă nu s-a dovedit că

Zghibarț A. a scos pistolul și a încercat să-l împuște pe Galiț, pentru ca acesta

să acționeze în stare de legitimă apărare. Potrivit raportului de expertiză

psihiatrică legală staționară nr. 110s-2012 din 13.12.2012 s-a stabilit că Galiț V.

urmează a fi recunoscut responsabil, în perioada comiterii infracțiunii acesta

se orienta în anturaj, acționa direcționat, fapt confirmat de psihiatru Cara El.,

iar psihologul Tomuz A. la fel a declarat că inculpatul își dădea seama ce face

și se consideră responsabil. Consideră că infracțiunea a fost săvîrșită ca

urmare a relațiilor personale și din cauza cerții, inculpatul a acționat cu

intenție directă, el își dădea seama că atentează la viața victimei, a prevăzut că

prin fapta lui poate surveni moartea acestuia și a dorit ca decesul să se

producă.

- succesorul victimei Ciobanu V. și avocatul acesteia Bargan I.,

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art.145 alin.(2) lit. a) Cod penal la

detențiune de viață, cu admiterea integrală a acțiunii civile în partea încasării

prejudiciului moral. Instanța de fond a apreciat incorect probele examinate și

administrate, dîndu-le o interpretare greșită. Consideră că sunt probe

suficiente, directe, utile și veridice care în ansamblu coroborează între ele și

3

confirmă pe deplin vinovăția lui Galiț V. în comiterea infracțiunii de omor

săvîrșit cu premeditare. Intenția inculpatului a apărut la acesta fără vre-o

influență, fiind înfăptuită după scurgerea unui interval de timp din momentul

apariției intenției de a comite infracțiunea. Potrivit raportului de examinare

medico-legală nr. 591 din 30.05.2012 a cadavrului rezultă că victimei i-au fost

cauzate leziuni corporale prin împușcare atît din față, cît și din spate. Astfel,

inculpatul a efectuat mai întîi împușcături în direcția victimei care se afla cu

spatele la el, după care și-a continuat realizarea intenției de omor

împușcîndu-l și din față în torace, fiindu-i cauzate acele plăgi care au dus la

moartea victimei. Este lipsită de suport concluzia că inculpatul a comis

infracțiunea în stare de afect, care a fost cauzată de acțiunile ilegale ale

victimei, deoarece afectul constituie o stare a psihicului omului, care, deși își

dă seama de acțiunile sale, în mare măsură pierde controlul asupra propriilor

acțiuni și capacitatea de a le conduce. Din probele administrate la dosar nu se

confirmă existența stării de afect. La fel, instanța de fond nu a luat în

considerație că din declarațiile reprezentantului victimei Ciobanu V., a

martorilor Lupan M., Cliucnicova L., Dudnicenco V. s-a constatat că între

inculpat și victimă erau relații foarte bune. Totodată, declarațiile martorului

Strîmbei M., martor ocular al infracțiunii sunt contradictorii și de către

instanța de fond urmau a fi apreciate critic.

- avocatul Caldîba V. în numele inculpatului, casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărîri cu stabilirea unei pedepsei mai blînde

inculpatului și respingerea acțiunii civile. În argumentarea apelului a

menționat că pedeapsa aplicată de către instanța de fond este una inechitabilă,

fiind prea aspră, sau, la stabilirea termenului pedepsei, instanța a ignorat

criteriile generale de individualizare prevăzute la art. 75 Cod penal, neținînd

cont de motivul comiterii infracțiunii, de circumstanțele cauzei și anume:

săvîrșirea ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de ordin personal,

repararea benevolă a pagubei materiale cauzate, autodenunțarea și

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, ilegalitatea sau imoralitatea

acțiunilor victimei care și au provocat infracțiunea. La fel, consideră că

instanța în mod ilegal și neîntemeiat a dispus încasarea prejudiciului moral în

sumă de 100 000 lei, sau în lipsa probării temeiurilor și mărimii pagubei

cerute de partea civilă, conform art. 387 alin.(1) CPP, nu era în drept să admită

acțiunea civilă, urmînd să dispună respingerea acesteia ca nefondată.

iunie 2014, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de avocat în numele

inculpatului, admise apelurile declarate de procuror, succesorul victimei și

4

avocatul acesteia Bargan I., casată sentința contestată în latura penală și

pronunțată o nouă hotărîre.

- Galiț Valeriu a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit.a) Cod

penal la 15 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

În temeiul art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

aplicată i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin

sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20 noiembrie 2009, casată

parțial prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 iulie 2012, fiindu-i stabilită

definitiv pedeapsa de 15 ani 1 lună închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de activitatea

comercială pe un termen de 1 an. În rest, sentința a fost menținută.

verificînd declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță, s-a

constatat că Galiț Valeriu la 24 martie 2012, aproximativ la ora 0500, aflîndu-se

în fața blocului locativ, amplasat pe str. Alecu Russo 61/4, mun. Chișinău, în

urma relațiilor ostile spontan apărute, ca consecință a cerții între el și Zghibarț

A., din intenție directă, urmărind scopul omorului acestuia, a scos arma de foc

de model „Baikal 442”, cu nr. XH09418, încărcat cu cartuș de luptă calibru

9X19 mm pe care o deținea legal asupra sa și a efectuat șase împușcături în

direcția ultimului, provocîndu-i victimei conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 591 din 30.05.2012, leziuni corporale grave, periculoase

pentru viață, în rezultatul cărora Zghibarț A. a decedat pe loc.

Colegiul penal a apreciat concluziile primei instanțe cum că fapta

inculpatului Galiț V. se încadrează în prevederile art. 146 CP, ca omorul

săvîrșit în stare de afect survenită în mod subit, provocată de acte de violență

sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, drept

pripite, luate în urma aprecierii unilaterale a probelor administrate.

Afirmațiile inculpatului precum că ar fi efectuat mai întîi o împușcătură

în antebrațul victimei Zghibarț Andrei, deoarece acesta a scos arma și a

îndreptat-o spre el, nu corespund realității. Declarațiile inculpatului sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei, deoarece, din raportul de expertiză

criminalistică nr. 1059/1060/1061 din 13.04.2012, urma digitală pe pistolul de

model “Compact” nu aparține lui Zghibarț, Galiț, Strîmbei, iar urmele digitale

pe pistolul “Baikal” aparțin lui Galiț V. Cele 6 tuburi depistate la fața locului

au fost trase anume din pistolul “Baikal”.

Instanța a considerat contradictorii declarațiile inculpatului precum că

acesta a acționat în stare de legitimă apărare și totodată, în stare de afect. Dacă

Galiț V. a acționat în stare de legitimă apărare atunci sunt relevante afirmațiile

5

că a efectuat o împușcătură în antebraț. Însă, potrivit declarațiilor expertului

Hăbășescu, după împușcătură brațul a devenit nefuncțional și, prin urmare,

pentru inculpat nu mai exista nici o amenințare, pericol, ca el să mai

efectuieze careva împușcături. Însă, această versiune o exclude pe a doua,

precum că inculpatul fiind în stare de stres, de groază în legătură cu

amenințările și injuriile victimei, a efectuat mai multe împușcături, fără să-și

dea seama de acțiunile sale, adică era în stare de afect fiziologic.

Potrivit raportului de expertiză psihiatrică legală, constatarea stării de

afect fiziologic ține de competența experților psihologi, însă la moment în R.

Moldova nu sunt experți psihologi atestați. Fiind audiată în cadrul ședinței de

judecată psihologul Tomuz A. a declarat că inculpatul își dădea seama ce face

și se consideră responsabil, deoarece starea de afect nu-l abolește de

discernămînt. Starea de afect fiziologic constituie o stare a psihicului omului

în care acesta, deși își dă seama de acțiunile sale, în mare măsură pierde

controlul asupra propriilor sale acțiuni și capacitatea de a le controla.

Suplimentar fiind audiată în cadrul ședinței instanței de apel, a declarat că

concluzia făcută anterior o susține intergal, menționînd că luînd în

considerație că în R. Moldova nu este psiholog, experții au dreptul că expună

în concluzie descrierea emoțiilor unei persoane și inclusiv a persoanei care

comite careva crime, indiferent că este inculpat sau victimă, astfel dînsa și-a

permis să confirme aceasta în instanța de judecată, deoarece ține de

competența psihologului specialist-expert. Prin ordinul spitalului de

psihiatrie a fost numită ca psiholog-specialist, care poate participa în

expertizele complexe, inclusiv cu stabilirea stării de afect psiho-fiziologic. În

speță, factorul provocator a stării de afect au fost amenințările nemijlocite în

seara respectivă cînd a avut loc crima, și consideră că aceasta a fost ultima

picătură din partea lui Zghibarț A., care amenința cu moartea inculpatul.

Amenințările respective au fost de lungă durată, jumătate de an, și nemijlocit

în timpul zilei cînd a fost comisă crima, victima l-a amenințat pe Galiț V. cu

moartea. Explozia afectivă a avut loc și s-a manifestat prin mișcările haotice,

automatismul motorie la momentul crimei, pentru că acel moment i-a

provocat o stare de groază față de viața sa, pericol perceput real de către

inculpat. Epuizarea emoțională este constatată din cauza penală, astfel, atunci

cînd inculpatul trebuia să fie interogat, a refuzat la moment să depună

mărturii, pentru că se simțea mult prea emoționat. Tensiunea emoțională și dă

dovadă de epuizare afectivă, unde persoana nu se poate concentra, inclusiv și

autodenunțul dă dovadă de o crimă efectuată în stare de afect, dovedește că el

nu s-a eschivat de la fapta comisă.

6

Cît privește efectuarea împușcăturilor din spate și din față, expertul le-a

explicat că acestea sunt acțiuni haotice, apărute brusc, pe neașteptate și

negîndite, de aceea și sunt compatibile cu starea de afect. Singur momentul i-a

provocat o stare de groază inculpatului, care i-a provocat nu numai acțiuni

haotice, dar și emoții puternice, însoțite cu fuga, dar totodată, înlăturînd

factorul care i-a provocat această stare de groază, care l-a dus să împuște fiind

în mișcare, adică fugind împușca. Referitor la declarațiile martorilor care sunt

prietenii victimei și susțin că inculpatul și victima erau prieteni, expertul a

declarat precum că prietenia era sub presiune. Cu adevărat existau careva

tangențe între victimă și inculpat, legate de bani, cu automobil, cu garajul,

care au fost luate în considerație la întocmirea concluziei expertizei.

Astfel, aceste argumente nu pot fi reținute, fiind combătute prin analiza

probelor cercetate, iar omorul în stare de afect, este provocat de acte de

violență fizică sau psihică din partea victimei, insulta gravă sau alte acțiuni

ilegale sau imorale ale victimei. Răspunderea pentru aceasta poate fi stabilită

doar atunci cînd starea de afect și intenția de a săvârși omorul apar subit în

timpul comportării ilegale a victimei și se aduce la îndeplinire fără întîrziere.

Dacă însă omorul a fost comis după un oarecare interval de timp, acesta nu

poate fi calificat potrivit art. 146 Cod penal.

Prin urmare, instanța a concluzionat că Galiț V. la săvîrșirea infracțiunii

a acționat conștient, cu discernămînt controlîndu-și acțiunile, de aceea fapta

acestuia urmează a fi calificată ca omor intenționat. La fel s-a dovedit că

infracțiunea a fost comisă cu premeditare, sau, din cele relatate însăși de

inculpat, în ultima perioadă de timp între el și victimă existau relații ostile, el

era amenințat, la fel și familia sa, căruia i se cerea să facă unele declarații în

favoarea victimei, în caz contrar va fi omorît. Pentru a exclude aceste situații,

a hotărît să-l omoare. Astfel, în seara respectivă, Galiț V. singur l-a invitat pe

Zghibarț A. la discotecă, deși se presupune că ultimul îl amenința și el se

temea de el, care toată seara a rămas treaz, în timp ce victima a consumat

băuturi alcoolice în cantități mari. Toate aceste momente dovedesc nu altceva

decît intenția inculpatului de răzbunare.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a conchis că inculpatul a

săvîrșit infracțiunea ca urmare a relațiilor personale ostile și din cauza cerții,

care a acționat cu intenție directă, el își dădea seama că atentează la viața

victimei, prevăzînd că prin fapta lui poate surveni moartea victimei, dorind ca

moartea să se producă, iar acțiunile acestuia urmează a fi calificate în baza art.

145 alin.(2) lit.a) Cod penal.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75-78

7

Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, care face parte din categoria celor

excepțional de grave, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante

și anume recunoașterea parțială a vinei și faptul că a depus autodenunț.

La fel, instanța a conchis că este corectă soluția instanței de fond

referitor la acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral în beneficiul

succesorului părții vătămate Ciobanu V., menționînd că victima era pentru ea

o persoană apropiată care i-a înlocuit familia după decesul tatălui, acesta fiind

apărătorul și susținătorul familiei.

Referitor la apelul avocatului inculpatului, instanța a conchis că acesta

urmează a fi respins, ca nefondat, din motiv că ultimul nu a indicat careva

motive concrete pentru a stabili inculpatului o pedeapsă mai blîndă. Cu atît

mai mult, că prin soluția instanței de apel, inculpatul a fost recunoscut

vinovat și condamnat pentru comiterea unei infracțiuni mai grave, evident și

pedeapsă fiind mai aspră. Cît privește argumentul că prin sentința contestată

a fost încasată în beneficiul succesorului părții vătămate o sumă prea mare,

instanța a conchis că Ciobanu V. și-a pierdut nu doar fratele, dar persoana

care i l-a înlocuit pe tatăl după decesul ultimului, fapt ce i-a provocat suferințe

psihice enorme, astfel, suma de 100 000 lei, consideră că nu este exagerată, dar

una echitabilă și suficientă.

Bargan Iurie în numele succesorului victimei Ciobanu V. și avocatul Caldîba

Vitalie în numele inculpatului, care au solicitat:

- avocatul Bargan I., invocînd prevederile art. 427 alin.(1) pct.10) Cod

de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea

unei noi hotărîri, cu stabilirea unei pedepse mai aspră – detențiunea pe viață.

Consideră, că instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului nu a ținut

cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de circumstanțele cauzei, de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, motivul acesteia, persoana inculpatului care

anterior a mai comis și alte infracțiuni, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării acestuia.

- avocatul inculpatului, care invocînd temeiul de drept prevăzut la

art. 427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, solicită, casarea deciziei

instanței de apel cu menținerea sentinței instanței de fond referitor la

încadrarea acțiunilor în baza art. 146 Cod penal și stabilirea unei pedepse mai

blînde, non privative de libertate. Recurentul a invocat că toate probele prin

care instanța de apel și-a motivat soluția adoptată referitor la condamnarea lui

Galiț V. în baza art. 145 alin.(2) lit.a) Cod penal sunt bazate pe presupuneri,

8

care nu dovedesc cert vinovăția inculpatului în comiterea omorului

intenționat a unei persoane săvîrșit cu premeditare.

Astfel, instanța de apel contrar a admis ca probă și ilegal a pus la baza

deciziei sale declarațiile expertului legist Hăbășescu A. referitor la faptul că,

inițial victima a fost împușcat în spate, iar ulterior în torace, date, care potrivit

art. 94 alin.(1) pct.6),7) Cod de procedură penală nu pot fi admise ca probe și

nu pot fi puse la baza hotărîrii judecătorești, sau aceste probe, nefiind

reflectate în concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 591 din

30.05.2012, acestea reprezintă doar o presupunere personală. La fel,

coroborînd afirmația expertului Hăbășescu A. cu celelalte probe, se constată

netemeinicia lor, sau potrivit raportului de expertiză judiciară complexă

dactiloscopică, balistică și chimică nr. 1059/1060/1061 s-a constatat că nu este

posibil de stabilit perioada de timp a împușcăturilor efectuate, precum și

numărul lor, din lipsa unei metode științifice argumentate și a utilajului

corespunzător. Prin aceiași expertiză sînt combătute argumentele expertului

referitor la faptul că inițial victima a fost împușcat în spate, iar ulterior în

torace, deoarece vine în contradicție cu declarațiile martorului ocular Strîmbei

M. care a explicat că a auzit cum Zghibarț A. vorbea urît în adresa familiei

inculpatului, la ce Galiț l-a rugat să nu spună nimic urît, iar victima s-a

enervat și a încercat să scoată ceva din regiunea șoldului, nu a observat cine

din ei a scos primul armele, însă Zghibarț a spus că-l omoară. Suplimentar

fiind audiat martorul a explicat că, a văzut cum Andrei primul a scos arma,

nu a observat în ce regiune a fost prima împușcătură, dar ambele persoane

erau față în față.

Mai mult ca atît, însăși inculpatul atît în cadrul urmăriri penale, cît și

instanțelor de judecată a indicat cu lux de amănunte consecutivitatea

acțiunilor, motivul ce l-a determinat să efectuieze împușcăturile, agresiunile și

insultele spontane provocate de Zghibarț A., care demonstrează cu certitudine

comiterea omorului spontan, dar nu prin acțiuni de pregătire și punere la cale.

În susținerea calificării juste a acțiunilor inculpatului în baza art. 146 Cod

penal sunt și concluziile raportului de expertiză psihiatrică legală de staționar

nr. 110s-2012 din 11.12.2012 prin care s-a stabilit starea de afect.

În baza celor expuse, se constată că, în speță, inculpatul a săvîrșit

omorul părții vătămate fiind în stare de afect survenită în mod subit,

provocată de acte de violență și insulte grave ale ultimului.

Referitor la stabilirea unei pedepse mai blînde a menționat că pedeapsa

aplicată de instanța de fond este una inechitabilă, fiind prea aspră.

9

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului, menționînd că

recurentul solicită reaprecierea probelor, considerînd că acestea nu au fost

apreciate în raport cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, însă din

materialele cauzei rezultă că la examinarea cauzei în instanța de apel s-a dat

eficiență prevederilor art. 93-101, 414 Cod de procedură penală, și în baza

probelor acumulate just s-a reținut starea de fapt și de drept, corect fiind

încadrate acțiunile inculpatului, prin urmare a solicitat respingerea recursului

declarat ca inadmisibil.

invocate în raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră că

recursul declarat de avocatul în numele succesorului părții vătămate urmează a

fi respins, iar cel al avocatului în numele inculpatului admis, din următoarele

considerente.

8.1. Referitor la recursul declarat de avocatul Bargan Iurie în numele

succesorului victimei Ciobanu V.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

la art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Potrivit textului recursului, avocatul Bargan I. în numele succesorului

victimei invocă că temei de casare a deciziei instanței de apel art.427 alin.(1)

pct. 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de

apel conține o eroare de drept atunci cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Colegiul constată că temeiul la care se referă autorul recursului, nu este

aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Instanța de recurs reține că, autorul recursului este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

lui Galiț Valeriu însă critică această hotărîre numai referitor la blîndețea

pedepsei aplicate acestuia, considerînd că instanța de apel a aplicat

condamnatului o pedeapsă prea blîndă.

Colegiul menționează că, în conformitate cu prevederile art. 75 Cod

penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

10

Totodată, legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă

de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

La fel, Colegiul penal conchide că pedeapsa aplicată persoanei

recunoscute vinovate trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și

pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Instanța de judecată trebuie să se conducă de limitele de pedepse

stabilite de sistemul dreptului penal, care sunt relativ determinate. Aceste

pedepse sunt: minimum și maximum prevăzut de fiecare infracțiune în textul

incriminator.

Astfel, lui Galiț Valeriu în baza art. 145 alin.(2) lit. a) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa de 15 ani închisoare, iar potrivit alin.(6) art.16 Cod penal, se

consideră ca infracțiune excepțional de gravă.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său

represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Din decizia instanței de apel se constată că, instanța și-a argumentat

poziția cu privire la stabilirea pedepsei inculpatului Galiț Valeriu, ținînd

seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de lipsa

circumstanțelor agravante, de gradul prejudiciabil al faptei comise, că

inculpatul parțial a recunoscut vina și a depus autodenunț, stabilindu-i o

pedeapsă în limita sancțiunii normei penale în baza căreia inculpatul a fost

declarat vinovat.

Potrivit recursului, avocatul succesorului victimei critică măsura de

pedeapsă aplicată, ca fiind una prea blîndă, astfel, în opinia acestuia, s-a comis

o eroare de drept. Însă, după cum s-a specificat mai sus, eroarea stipulată în

pct. 10) alin. (1) art. 427 CPP, nu este prezentă în cauză, deoarece instanța de

apel a făcut o individualizare a pedepsei în concordanță cu prevederile legii.

11

8.2. Cu referire la recursul avocatului Caldîba Vitalie în numele

inculpatului Galiț V.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecînd recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea

parțială sau totală a hotărîrii atacate și să pronunțe o hotărîre nouă.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept,

care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale.

Călăuzitoare în acest sens sunt și prevederile pct. 18 al Hotărîrii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 30.10.2009, “Cu privire la judecarea

recursului ordinar în cauza penală”, în care se menționează că, instanța de

recurs, la examinarea acestuia, verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material. Chestiunea dacă

fapta este constatată conform legii este un temei de drept, deoarece privește

încadrarea juridică dată faptei săvîrșite, astfel ea cade sub controlul instanței

de recurs, pentru care fapta nu poate fi privită ca fiind stabilită atunci cînd se

constată ilegalități.

Conform art. 384 alin. (3), 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8),

419 CPP, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, iar rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță.

Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

respective.

Potrivit alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427. Din

conținutul recursului rezultă că apărătorul inculpatului invocă ca temeiuri de

recurs pct. 6) și 8) din alin. (1) al art. 427 CPP, care prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau acesta este expus neclar,

precum și cînd nu sînt întrunite elementele infracțiunii.

Astfel, potrivit recursului, recurentul, de fapt, nu neagă săvîrșirea

infracțiunii, însă critică aprecierea juridică a acțiunilor comise de către Galiț

12

Valeriu, solicitînd menținerea calificării acestora în baza art. 146 Cod penal –

omorul săvîrșit în stare de afect.

În acest sens, Colegiul penal menționează că instanța de apel casînd

soluția primei instanțe care a constatat că fapta inculpatului întrunește

elementele infracțiunii prevăzute de art. 146 Cod penal, reapreciind starea de

fapt a ajuns la concluzia că acțiunile lui Galiț Valeriu urmează a fi încadrate în

baza art. 145 alin.(2) lit.a) Cod penal, ca omor intenționat săvîrșit cu premeditare,

care sunt confirmate prin cumulul de probe administrate și verificate în

ședința instanței de apel în condițiile art. 100 alin.(4), 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității

și coroborării reciproce, însă incorect a reținut în acțiunile inculpatului semnul

calificativ “cu premeditare”.

La calificarea faptei în conformitate cu art. 145 alin. (2) lit. a) CP, adică la

reținerea în calitate de circumstanță agravantă săvîrșirea infracțiunii de omor

a unei persoane cu premeditare, este necesar întrunirea concomitentă a trei

condiții: 1) trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărîrii de a

săvîrși omorul și pînă la momentul executării infracțiunii; 2) în acest interval

de timp, făptuitorul trebuie să mediteze, să-și concentreze forțele sale psihice

în vederea asigurării reușitei sale; 3) în acest interval de timp făptuitorul

trebuie să treacă la săvîrșirea unor acte de pregătire de natură să întărească

hotărîrea luată și să asigure realizarea ei.

O primă condiție privește că luarea hotărîrii de a săvîrși omorul a

premers cu o anumită perioadă de timp săvîrșirea faptei. Durata acestui

interval nu este fixă și nici nu poate fi dinainte stabilită, aceasta este apreciată

în fiecare caz în funcție de calitățile subiective ale făptuitorului, precum și de

celelalte împrejurări ale cauzei.

Cît privește cea de a doua condiție, hotărîrea infracțională este luată după

un prealabil examen comparativ al motivelor pozitive și negative, precum și

al rezultatelor ilicite dorite și nedorite de subiect. Premeditarea nu trebuie

identificată cu intenția premeditată. Pentru a exista premeditare nu este

suficient ca făptuitorul să fi luat pur și simplu mai dinainte hotărîrea de a

omorî. În acest caz, vom avea o intenție premeditată care nu poate conta, de

una singură, la calificarea faptei de omor conform art. 145 alin.(2) lit.a) Cod

penal. Existența agravantei prevăzute de această normă presupune prezența

unui complex de condiții de realizare a premeditării, care privesc atît latura

subiectivă, cît și cea obiectivă.

Referitor la a treia condiție, este necesar de menționat că pregătirea de

infracțiune este o etapă indispensabilă a activității infracționale. Premeditarea

13

nu poate exista, dacă decizia infracțională nu se exteriorizează prin acte pregătitoare,

de natură nu doar psihică, dar și materială, obiectivizată, adică în intervalul de timp

cuprins între momentul luării hotărîrii infracționale și momentul începerii executării

omorului, făptuitorul să treacă la săvîrșirea unor acte de pregătire de natură să

consolideze decizia luată și să asigure realizarea ei. De exemplu, pregătirea

instrumentelor și mijloacelor pentru săvîrșirea omorului.

Premeditatea nu poate fi reținută, dacă făptuitorul a dispus de un timp

suficient, dar nu a întreprins nici un act de pregătire a omorului. Dacă lipsește

vreuna din condițiile menționate, omorul este simplu dar nu agravat.

Mai mult, atît inculpatul, cît și victima dețineau legal arme de foc, însă

aceasta nu poate fi considerat că făptuitorul s-a pregătit din timp asupra

omorului, deoarece însăși din declarațiile inculpatului rezultă că el în ultima

perioadă de timp purta cu el permanent pistolul.

În consecință, instanța de recurs constată că probele administrate în

cauză coroborează în ansamblu între ele, instanța de apel le-a apreciat prin

prisma pertinenței, concludentei și utilităților lor, astfel încît se consideră că

acestea dovedesc faptul săvîrșirii de către inculpatul Galiț Valeriu, a

infracțiunii prevăzută de art. 145 alin. (1) Cod penal - omorul intenționat a

unei persoane, însă nu “cu premeditare”, normă penală în baza căreia se vor

reîncadra acțiunile inculpatului, care a fost constatată de către instanța de

apel.

La stabilirea pedepsei, țînînd seama de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, reieșind din gravitatea infracțiunii săvîrșite de inculpat, care face parte

din categoria celor deosebit de grave, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, precum și de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de scopul pedepsei penale – restabilirea echității sociale,

Colegiul penal consideră că corectarea și reeducarea inculpatului Galiț V. se

va realiza aplicîndu-i pedeapsa închisorii în limita sancțiunii art. 145 alin. (1)

Cod penal, ca fiind o pedeapsă echitabilă și proporțional faptei comise.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, eroarea

comisă de instanța de apel urmează a fi corectată, prin admiterea recursului

ordinar declarat de avocatul Caldîba Vitalie în numele inculpatului Galiț V.,

cu casarea parțială a deciziei instanței de apel, în latura penală, cu

pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

14

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Bargan

Iurie în numele succesorului victimei Ciobanu Valentina, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2014.

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Caldîba Vitalie în numele

inculpatului Galiț Valeriu, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 09 iunie 2014, în latura penală, rejudecă cauza și pronunță

o nouă hotărîre după cum urmează.

Acțiunile lui Galiț Valeriu se reîncadrează din prevederile art. 145

alin.(2) lit.a) Cod penal în cele ale art. 145 alin.(1) Cod penal, stabilindu-i

pedeapsa de 14 ani și 6 luni închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, prin cumulul de

sentințe, la pedeapsa stabilită se adaugă parțial pedeapsa aplicată prin

sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20 noiembrie 2009, casată

parțial prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 iulie

2012, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 14 ani și 7 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de țin de activitatea comercială pe un termen de 1 an.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărîrii contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 17 februarie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

Petru Moraru

15