1ra-1832-2014 — art.321 CP

Dosarul nr.1ra-75/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 ianuarie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecătorii – Elena Covalenco și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 28 mai 2014 de inculpatul

Mînăscurtă Ion Nicolae, născut la 04 aprilie 1980, originar și

domiciliat în s.Talmaza, r-nul Ștefan Vodă.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

condamnat în baza art.321 Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare, iar în temeiul art.85 Cod

penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin

sentința Judecătoriei Bender din 12 aprilie 2006, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 15

ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis.

Prin sentința dată au fost condamnați Herța Viorel, Marcov Valeriu și Lăzărencu

Andrei, în privința cărora hotărîrea judecătorească este irevocabilă și nu se contestă.

pedeapsa în Instituția Penitenciară nr.12, mun.Bender pentru infracțiunea săvîrșită anterior, la

04 decembrie 2010, aproximativ la ora 16.45, aflîndu-se în coridorul nr.7, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, avînd intenția de nesupunere prin violență față de cerințele legitime ale

administrației și responsabilului penitenciarului, Buzdugan Serghei, de încetare a încălcării

disciplinei și regimului de întreținere, a manifestat nesupunere prin violență, care s-a

exprimat în faptul că l-a lovit pe Buzdugan Serghei cu pumnul în cap și cu piciorul peste

picior cauzîndu-i ultimului, conform actului de cercetare medico-legală nr.809 din

06.12.2010, vătămări corporale fără cauzare prejudiciului sănătății.

Tot el, a opus nesupunere prin violență și în privința supraveghetorului postului nr.7,

Gangan Serghei, exprimată prin aplicarea loviturilor cu pumnul în cap și în partea stîngă a

pieptului cauzîndu-i acestuia, conform actului de cercetare medico-legală nr.808 din

06.12.2010, vătămări corporale fără cauzare prejudiciului sănătății.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd ilegalitatea și

netemeinicia sentinței sub aspectul aprecierii greșite a probelor prezentate de acuzare, care nu

confirmă vinovăția lui în cele incriminate, iar instanța s-a manifestat în favoarea acuzării; că

părțile vătămate au dat declarații false, care se contrazic cu declarațiile martorilor apărării,

ceea ce presupune că sentința de condamnare a fost pronunțată pe baza unor dubii, care nu au

fost înlăturate.

respins, ca nefundat, apelul declarat de către inculpatul Mînăscurtă Ion.

1

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia privind

vinovăția inculpatului I.Mînăscurtă în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.321 Cod penal,

care se confirmă prin probele acumulate pe dosar și cercetate în ședințele de judecată, și

anume declarațiile părților vătămate S.Buzdugan, S.Gangan, cît și actele cauzei - procesul-

verbal nr.009 din 04.12.2010 de examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate a

deținutului I.Mînăscurtă, actele de examinare medico-legală nr.808 și 809 din 06.12.2010,

prin care s-a constatat că cet.S.Buzdugan și S.Gangan, le-au fost cauzate vătămări corporale

fără cauzarea prejudiciului sănătății.

La fel, instanța a considerat că prima instanță corect a ajuns la concluzia că inculpatul

a realizat atît latura obiectivă, cît și subiectivă a infracțiunii prevăzute de art.321 Cod penal,

ce s-a manifestat prin acțiuni violente a inculpatului de nesupunere cerințelor legitime ale

administrației penitenciarului, și anume de îmbrîncire, împingere, de lovire cu pumnul în cap,

piept și picior a colaboratorilor penitenciarului responsabili de ordine în penitenciar și de

executarea pedepselor cu închisoarea, prin intenție directă, conștientizînd acțiunile sale,

dorind și acceptînd survenirea stării prejudiciabile a faptei.

De asemenea, instanța a considerat neîntemeiată poziția inculpatului privind achitarea

sa din lipsa vinovăției, deoarece prin totalitatea de probe examinate în cadrul ședinței de

judecată s-a dovedit cu certitudine că I.Mînăscurtă a comis infracțiunea prevăzută de art.321

Cod penal - nesupunerea prin violență cerințelor legitime ale administrației penitenciarului,

săvîrșită de o persoană care execută pedeapsa în penitenciar.

Totodată, instanța a conchis că, la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță a

ținut seama de prevederile art.76, 77 Cod penal, de caracterul și gradul de pericol social al

faptei săvîrșite de inculpat, de persoana acestuia, care anterior a mai fost tras la răspundere

penală și a comis infracțiunea în stare de recidivă, corect a concluzionat că scopul pedepsei

penale poate fi atins doar prin izolarea lui de societate, cu stabilirea unei pedepse sub formă

de închisoare.

inculpatul I.Mînăscurtă în care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8)

Cod de procedură penală, soliciă casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în

aceiași instanță, pe motiv că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii incriminate. Totodată, concretizînd

că avocatul său, V.Meleca, v-a expune detaliat motivele recursului într-un recurs

suplimentar.

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, decide

în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este declarat peste termen.

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege.

El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercitat calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după expirarea termenului el

urmează a fi respins ca tardiv.

Conform prevederilor art.422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30

de zile de la data pronunțării deciziei.

Lecturînd materialele cauzei se observă că, potrivit procesului-verbal al ședinței

instanței de apel din 28.05.2014, inculpatul I.Mînăscurtă a participat la cercetarea

2

judecătorească, fiind pronunțat dispozitivul deciziei Colegiului penal în prezența

participanților la proces, inclusiv și a avocatului A.Bragoi, ce i-a reprezentat interesele în

instanța de apel. La fel, din procesul-verbal rezultă că aceștia au fost înștiințați despre data

pronunțării deciziei motivate - 25.06.2014.

Ulterior, la 25.06.2014, potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de apel,

inculpatul I.Mînăscurtă nu a fost escortat, iar avocatul A.Bragoi nu s-a prezentat la

pronunțarea deciziei motivate (f.d.192, v.4). Totodată, din materialele cauzei rezultă că

acestora le-a fost expediată copia deciziei motivate la 26.06.2014, fiind respectate prevederile

art.338 alin.(4) Cod de procedură penală (f.d.199, 201).

La fel, la data de 30.06.2014, inculpatului I.Mînăscurtă i-a fost expediată și copia

deciziei motivate, după care dosarul penal fiind restituit în prima instanță în aceeași zi

(f.d.212, 213).

Conform art.231 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală, calcularea termenelor

procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a provocat curgerea

termenului, iar la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la

care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Inculpatul I.Mînăscurtă, fiind în drept de a contesta decizia instanței de apel, nu a

atacat-o în termenul prevăzut de 30 de zile de la data primirii deciziei motivate, cunoscînd

despre acest fapt.

Conform datelor de înregistrare a secției grefă a Colegiului penal al Curții Supreme de

Justișie, inculpatul a depus recurs asupra deciziei instanței de apel abia la 24 octombrie 2014,

deci cu mult timp după expirarea termenului legal de 30 zile, prevăzut de art.422 Cod de

procedură penală.

Potrivit dispozițiilor art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Avînd în vedere că, în situația cînd recursul se respinge ca fiind declarat peste termen,

instanța de recurs nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și legalității

hotărîrii adoptate, Colegiul penal nu are temei de a se expune asupra legalității deciziei

instanței de apel referitor la condamnarea lui I.Mînăscurtă. Totodată, Colegiul atestă că, la

ziua examinării recursului în cauză, avocatul inculpatului nu a declarat recurs suplimentar,

mai mult, acesta urma să se încadreze în termenul de declarare a recursului oferit tuturor

participanților la proces.

Astfel, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2) Cod de

procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii adoptate în

prezenta cauză și, prin urmare, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului

ordinar, fiind declarat peste termen.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Mînăscurtă Ion, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 28 mai 2014, în propria lui cauză

penală, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 11 februarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

3