1ra-1582/2014 — Art. 321 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bender din 12 martie 2013 Marcov Valeriu Andrei și Lăzărencu Andrei Ion au fost recunoscuți vinovați în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 321 Cod penal, cu numirea următoarelor pedepse: - lui Marcov Valeriu, în baza art. 82 Cod penal – 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În baza art. 85 Cod penal, la pedeapsa numită, pentru cumul de sentințe, i s-a adăugat parțial pedeapsa numită și parțial neexecutată prin hotărîrea Plenului Curții 1 Supreme de Justiție din 19 aprilie 2010, fiindu-i numită o pedeapsă definitivă pe un termen de 8 (opt) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. - lui Lăzărencu Andrei în baza art. 82 Cod penal – 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În baza art. 85 Cod penal, la pedeapsa numită, pentru cumul de sentințe, i s-a adăugat parțial pedeapsa numită și parțial neexecutată prin sentința Judecătoriei Orhei din 31 octombrie 2008, fiindu-i numită o pedeapsă definitivă pe un termen de 6 (șase) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 1.1. Prin aceeași sentință au fost condamnați Herța Viorel și Mînăscurtă Ion însă, în privința lor hotărîrea nu a fost contestată cu recurs ordinar.

În fapt, pe baza probelor administrate, instanța de fond a constatat că, Lăzărencu Andrei Ion, fiind condamnat și ispășindu-și pedeapsa în IP nr. 12, mun. Bender pentru infracțiunea săvîrșită anterior, la 04 decembrie 2010, aproximativ la orele 1645, aflîndu-se în celula nr. 10 a IP, fiind în stare de ebrietate alcoolică, avînd intenția de nesupunere prin violență față de cerințele legitime ale administrației penitenciarului, în timpul cînd colaboratorul penitenciarului, șeful blocului nr. 7 al serviciului regim nr. 1 S. V. Durduc, efectuînd controlul, a cerut de la Frasiniuc S.T. să-i predea telefonul mobil, care în conformitate cu Lista obiectelor pe care deținuților li se interzice să le aibă asupra lor, conform Anexei nr. 7 al Statutului executării pedepsei de către condamnați, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 583 din 26 mai 2006, i-a opus lui S. Durduc nesupunere prin violență cerințelor legitime înaintate, care s-a exprimat prin faptul că condamnatul Lăzărencu l-a apucat cu mîinile de gît pe Durduc S. și a încercat să-l sugrume, cauzîndu-i ultimului, conform actului de examinare medico-legală nr. 806 din 06 decembrie 2010, leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății. Inculpatul Marcov Valeriu Andrei, fiind condamnat și ispășindu-și pedeapsa în IP nr. 12, mun. Bender pentru infracțiunea săvîrșită anterior, la 04 decembrie 2010, aproximativ la orele 1645, aflîndu-se în coridorul nr. 7, fiind în stare de ebrietate alcoolică, avînd intenția de nesupunere prin violență față de cerințele legitime ale administrației penitenciarului, în timpul cînd colaboratorul penitenciarului, șeful blocului nr. 7 al serviciului regim nr. 1 S. V. Durduc, efectuînd controlul, a cerut de la Frasiniuc S.T. să-i predea telefonul mobil, care în conformitate cu Lista obiectelor pe care deținuților li se interzice să le aibă asupra lor, conform Anexei nr. 7 al Statutului executării pedepsei de către condamnați, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 583 din 26 mai 2006, i-a opus lui S. Durduc nesupunere prin violență cerințelor legitime înaintate, care s-a exprimat prin faptul că condamnatul Marcov l-a lovit pe Durduc S. pe obrazul stîng și cu piciorul peste picior, cauzîndu-i ultimului, conform actului de examinare medico-legală nr. 806 din 06 decembrie 2010, leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății.

Nefiind de acord cu sentința pronunțată împotriva acesteia au declarat apeluri: - inculpatul Lăzărencu Andrei, care a solicitat casarea acesteia cu rejudecarea cauzei, deoarece i-au fost încălcate drepturile; 2 - avocatul Silviu Burlacu în numele inculpatului Marcov Valeriu, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea de comitere a faptei imputate, motivînd că declarațiile părții vătămate Durduc S. privind regiunea corpului unde i-au fost aplicate lovituri de către inculpat, nu coincide cu datele din actul de examinare medico-legală nr. 806 din 06 decembrie 2010. La fel, a invocat faptul că martorii Frasiniuc S. și Plaxin D. nu au văzut ca inculpatul Marcov să-i fi aplicat careva lovituri lui Durduc S., iar prin aceste declarații se constată că nu a fost dovedită pe deplin vinovăția lui Marcov Valeriu în comiterea faptei prevăzute la art. 321 Cod penal; - inculpatul Mînăscurtă Ion, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie achitat de sub învinuirea de comitere a faptei imputate, argumentînd că partea vătămată a dat declarații false, deoarece acestea se contrazic cu declarațiile martorilor apărării, ceea ce presupune că sentința de condamnare a fost pronunțată pe baza unor dubii, care nu au fost înlăturate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 28 mai 2014 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către avocatul Silviu Burlacu în numele lui Marcov Valeriu și al inculpatului Mînăscurtă Ion. A fost admis apelul inculpatului Lăzărencu Andrei, din alte motive decît cele indicate în apel, cu casarea parțială a sentinței în privința inculpatului Lăzărencu Andrei, în partea stabilirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei în acea parte și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care: Lăzărencu Andrei a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 321 Cod penal, cu numirea unei pedepse, în baza art. 82 Cod penal – 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În baza art. 85 Cod penal, la pedeapsa numită, pentru cumul de sentințe, i s-a adăugat parțial pedeapsa numită și parțial neexecutată prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2009, fiindu-i numită o pedeapsă definitivă pe un termen de 6 (șase) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 4.1. Pentru a pronunța decizia adoptată, instanța de apel a menționat că, instanța de fond just a reținut circumstanțele de fapt și de drept și corect a ajuns la concluzia că inculpații Lăzărencu Andrei, Marcov Valeriu, Herța Viorel și Mînăscurtă Ion au comis infracțiunea prevăzută la art. 321 Cod penal cu calificativul de nesupunere prin violență cerințelor legitime ale administrației penitenciarului, săvîrșită de o persoană care execută pedeapsa în penitenciar. Împrejurările incriminate prin calificativul respectiv au fost confirmate prin ansamblul de probe detaliat analizate și corect apreciate de către instanța de fond. Referitor la admiterea apelului inculpatului Lăzărencu Andrei, din alte motive decît cele indicate în apel, instanța de apel a subliniat că instanța de fond greșit a cumulat pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din 31 octombrie 2008 la pedeapsa numită prin sentința Judecătoriei Bender din 12 martie 2013, întrucît sentința Judecătoriei Orhei din 31 octombrie 2008 a fost contestată cu apel de către inculpat, iar prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2009 a fost admis apelul inculpatului în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre în acea parte, prin care, inculpatului 3 Lăzărencu Andrei i s-a numit o pedeapsă mai blîndă decît cea stabilită în sentința Judecătoriei Orhei din 31 octombrie 2008.

Împotriva deciziei au declarat recurs ordinar: - inculpatul Marcov Valeriu, care fără a invoca vreun temei din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie achitat de sub învinuirea de comitere a faptei incriminate, pe motiv că nu a comis infracțiunea prevăzută la art. 321 Cod penal. Mai susține recurentul că la cumularea sentințelor instanța de apel i-a numit o pedeapsă definitivă excesiv de aspră în raport cu fapta de comiterea căreia este condamnat, iar astfel, mărimea pedepsei nu va contribui la atingerea scopului de corijare și corectare urmărit de legea penală; - avocatul Croitor Alexei în numele inculpatului Lăzărencu Andrei, care invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei spre rejucare, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În susținerea recursului, recurentul a indicat faptul că instanța de apel a acordat prioritate declarațiilor părții vătămate și a martorilor, care sunt colaboratori ai IP nr. 12, mun. Bender, și pot fi persoane cointeresate în a da declarații în defavoarea inculpatului, ceea ce este inadmisibil din punct de vedere procedural. La fel, se mai invocă nemotivarea deciziei de către instanța de apel, deoarece aceasta nu a apreciat argumentele expuse de către apelant, și contrar atribuțiilor de verificare a temeiniciei sentinței contestate, nu s-a expus asupra referințelor și obiecțiilor înaintate în cererea de apel.

Verificînd argumentele invocate în recursurile ordinare în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente. În corespundere cu prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, o hotărîre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă. Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. La caz, se constată că judecînd apelul, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă privind condamnarea inculpaților de săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 321 Cod penal. Această concluzie este corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședința de judecată a instanței de apel în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, just apreciate potrivit art. 101 Cod de 4 procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora instanța de apel, în condițiile legii, a stabilit cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungînd legal și întemeiat la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpaților Marcov Valeriu și Lăzărencu Andrei de săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 321 Cod penal. În acest sens, nu poate fi reținută ca întemeiată critica recurentului Croitor Alexei privind omisiunea instanței de apel de a se expune asupra tuturor motivelor invocate în apel, deoarece în decizia pronunțată, sunt supuse unei analize ample toate aspectele importante pentru justa soluționare a cauzei. Cît privește recursul declarat de către inculpatul Marcov Valeriu, Colegiul penal nu este de acord cu afirmația acestuia privind stabilirea unei pedepse excesiv de aspre în privința sa. La numirea pedepsei de către instanța de apel, s-a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, de persoana celui vinovat, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat. Colegiul penal consideră că, nu poate servi drept temei de casare a hotărîrilor judecătorești, motivul inculpatului privind aplicarea în privința sa a unei pedepse mai blînde, deoarece pedeapsa stabilită este una adecvată și echitabilă, avînd drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, avînd în vedere faptul că inculpatul nu este la prima abatere a legii penale. Prin urmare, argumentele invocate de către recurentul Marcov Valeriu nu și- au găsit confirmare și pot servi temei de casare a deciziei contestate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că recursurile ordinare depuse de către inculpatul Marcov Valeriu și avocatul Croitor Alexei în numele inculpatului Lăzărencu Andrei urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.

În corespundere cu prevederile pct. 4) alin. (2) art. 432 Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Marcov Valeriu și avocatul Croitor Alexei în numele lui Lăzărencu Andrei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 28 mai 2014 în cauza penală în privința lui Marcov Valeriu Andrei și Lăzărencu Andrei Ion, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 26 noiembrie 2014. Președinte Judecător Judecător Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Nadejda Toma 5