1ra-1582/2014 — art. 321 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 321 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1582/2014 — art. 321 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr.1ra-1582/14
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
22 octombrie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în componență:
președinte – Ghenadie Nicolaev,
judecătorii – Vladimir Timofti și Nadejda Toma,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de
inculpatul Marcov Valeriu și avocatul Croitor Alexei în numele lui Lăzărencu
Andrei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 28 mai
2014 în cauza penală în privința lui
Marcov Valeriu Andrei, născut la 23 februarie
1975, originar din s. Izbiște, r-nul Criuleni și
domiciliat în s. Cruglic, r-nul Criuleni;
Lăzărencu Andrei Ion, născut la 09 decembrie
1958, originar din s. Brăviceni, r-nul Orhei și
domiciliat în or. Orhei, str. 50 ani Octombrie, nr. 9
b, ap. 17;
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
17.01.2010 – 12.03.2013 (prima instanță)
09.04.2013 – 28.05.2014 (instanța de apel)
25.08.2014 – 22.10.2014 (instanța de recurs
ordinar)
Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Bender din 12 martie 2013 Marcov Valeriu
Andrei și Lăzărencu Andrei Ion au fost recunoscuți vinovați în comiterea
infracțiunii prevăzute la art. 321 Cod penal, cu numirea următoarelor pedepse:
- lui Marcov Valeriu, în baza art. 82 Cod penal – 3 (trei) ani și 4 (patru) luni
închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
În baza art. 85 Cod penal, la pedeapsa numită, pentru cumul de sentințe, i s-a
adăugat parțial pedeapsa numită și parțial neexecutată prin hotărîrea Plenului Curții
1
Supreme de Justiție din 19 aprilie 2010, fiindu-i numită o pedeapsă definitivă pe un
termen de 8 (opt) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
închis.
- lui Lăzărencu Andrei în baza art. 82 Cod penal – 3 (trei) ani și 4 (patru)
luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
În baza art. 85 Cod penal, la pedeapsa numită, pentru cumul de sentințe, i s-a
adăugat parțial pedeapsa numită și parțial neexecutată prin sentința Judecătoriei
Orhei din 31 octombrie 2008, fiindu-i numită o pedeapsă definitivă pe un termen
de 6 (șase) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
1.1. Prin aceeași sentință au fost condamnați Herța Viorel și Mînăscurtă Ion
însă, în privința lor hotărîrea nu a fost contestată cu recurs ordinar.
În fapt, pe baza probelor administrate, instanța de fond a constatat că,
Lăzărencu Andrei Ion, fiind condamnat și ispășindu-și pedeapsa în IP nr. 12, mun.
Bender pentru infracțiunea săvîrșită anterior, la 04 decembrie 2010, aproximativ la
orele 1645, aflîndu-se în celula nr. 10 a IP, fiind în stare de ebrietate alcoolică,
avînd intenția de nesupunere prin violență față de cerințele legitime ale
administrației penitenciarului, în timpul cînd colaboratorul penitenciarului, șeful
blocului nr. 7 al serviciului regim nr. 1 S. V. Durduc, efectuînd controlul, a cerut
de la Frasiniuc S.T. să-i predea telefonul mobil, care în conformitate cu Lista
obiectelor pe care deținuților li se interzice să le aibă asupra lor, conform Anexei
nr. 7 al Statutului executării pedepsei de către condamnați, aprobat prin Hotărîrea
Guvernului Republicii Moldova nr. 583 din 26 mai 2006, i-a opus lui S. Durduc
nesupunere prin violență cerințelor legitime înaintate, care s-a exprimat prin faptul
că condamnatul Lăzărencu l-a apucat cu mîinile de gît pe Durduc S. și a încercat
să-l sugrume, cauzîndu-i ultimului, conform actului de examinare medico-legală
nr. 806 din 06 decembrie 2010, leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului
sănătății.
Inculpatul Marcov Valeriu Andrei, fiind condamnat și ispășindu-și pedeapsa
în IP nr. 12, mun. Bender pentru infracțiunea săvîrșită anterior, la 04 decembrie
2010, aproximativ la orele 1645, aflîndu-se în coridorul nr. 7, fiind în stare de
ebrietate alcoolică, avînd intenția de nesupunere prin violență față de cerințele
legitime ale administrației penitenciarului, în timpul cînd colaboratorul
penitenciarului, șeful blocului nr. 7 al serviciului regim nr. 1 S. V. Durduc,
efectuînd controlul, a cerut de la Frasiniuc S.T. să-i predea telefonul mobil, care în
conformitate cu Lista obiectelor pe care deținuților li se interzice să le aibă asupra
lor, conform Anexei nr. 7 al Statutului executării pedepsei de către condamnați,
aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 583 din 26 mai 2006, i-a
opus lui S. Durduc nesupunere prin violență cerințelor legitime înaintate, care s-a
exprimat prin faptul că condamnatul Marcov l-a lovit pe Durduc S. pe obrazul
stîng și cu piciorul peste picior, cauzîndu-i ultimului, conform actului de examinare
medico-legală nr. 806 din 06 decembrie 2010, leziuni corporale fără cauzarea
prejudiciului sănătății.
Nefiind de acord cu sentința pronunțată împotriva acesteia au declarat
apeluri:
- inculpatul Lăzărencu Andrei, care a solicitat casarea acesteia cu
rejudecarea cauzei, deoarece i-au fost încălcate drepturile;
2
- avocatul Silviu Burlacu în numele inculpatului Marcov Valeriu, care a
solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie
achitat de sub învinuirea de comitere a faptei imputate, motivînd că declarațiile
părții vătămate Durduc S. privind regiunea corpului unde i-au fost aplicate lovituri
de către inculpat, nu coincide cu datele din actul de examinare medico-legală nr.
806 din 06 decembrie 2010.
La fel, a invocat faptul că martorii Frasiniuc S. și Plaxin D. nu au văzut ca
inculpatul Marcov să-i fi aplicat careva lovituri lui Durduc S., iar prin aceste
declarații se constată că nu a fost dovedită pe deplin vinovăția lui Marcov Valeriu
în comiterea faptei prevăzute la art. 321 Cod penal;
- inculpatul Mînăscurtă Ion, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea
unei noi hotărîri prin care să fie achitat de sub învinuirea de comitere a faptei
imputate, argumentînd că partea vătămată a dat declarații false, deoarece acestea se
contrazic cu declarațiile martorilor apărării, ceea ce presupune că sentința de
condamnare a fost pronunțată pe baza unor dubii, care nu au fost înlăturate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 28 mai 2014 au
fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către avocatul Silviu Burlacu în
numele lui Marcov Valeriu și al inculpatului Mînăscurtă Ion.
A fost admis apelul inculpatului Lăzărencu Andrei, din alte motive decît cele
indicate în apel, cu casarea parțială a sentinței în privința inculpatului Lăzărencu
Andrei, în partea stabilirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei în acea parte și
pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin
care: Lăzărencu Andrei a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii
prevăzute la art. 321 Cod penal, cu numirea unei pedepse, în baza art. 82 Cod penal
– 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de
tip închis.
În baza art. 85 Cod penal, la pedeapsa numită, pentru cumul de sentințe, i s-a
adăugat parțial pedeapsa numită și parțial neexecutată prin decizia Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2009, fiindu-i numită o pedeapsă
definitivă pe un termen de 6 (șase) ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip închis.
4.1. Pentru a pronunța decizia adoptată, instanța de apel a menționat că,
instanța de fond just a reținut circumstanțele de fapt și de drept și corect a ajuns la
concluzia că inculpații Lăzărencu Andrei, Marcov Valeriu, Herța Viorel și
Mînăscurtă Ion au comis infracțiunea prevăzută la art. 321 Cod penal cu
calificativul de nesupunere prin violență cerințelor legitime ale administrației
penitenciarului, săvîrșită de o persoană care execută pedeapsa în penitenciar.
Împrejurările incriminate prin calificativul respectiv au fost confirmate prin
ansamblul de probe detaliat analizate și corect apreciate de către instanța de fond.
Referitor la admiterea apelului inculpatului Lăzărencu Andrei, din alte
motive decît cele indicate în apel, instanța de apel a subliniat că instanța de fond
greșit a cumulat pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din 31
octombrie 2008 la pedeapsa numită prin sentința Judecătoriei Bender din 12 martie
2013, întrucît sentința Judecătoriei Orhei din 31 octombrie 2008 a fost contestată
cu apel de către inculpat, iar prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 23 septembrie 2009 a fost admis apelul inculpatului în partea stabilirii
pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre în acea parte, prin care, inculpatului
3
Lăzărencu Andrei i s-a numit o pedeapsă mai blîndă decît cea stabilită în sentința
Judecătoriei Orhei din 31 octombrie 2008.
Împotriva deciziei au declarat recurs ordinar:
- inculpatul Marcov Valeriu, care fără a invoca vreun temei din cele 16
prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei cu
pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie achitat de sub învinuirea de comitere a
faptei incriminate, pe motiv că nu a comis infracțiunea prevăzută la art. 321 Cod
penal.
Mai susține recurentul că la cumularea sentințelor instanța de apel i-a numit
o pedeapsă definitivă excesiv de aspră în raport cu fapta de comiterea căreia este
condamnat, iar astfel, mărimea pedepsei nu va contribui la atingerea scopului de
corijare și corectare urmărit de legea penală;
- avocatul Croitor Alexei în numele inculpatului Lăzărencu Andrei, care
invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală, solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei spre rejucare, în aceeași
instanță de apel, în alt complet de judecată.
În susținerea recursului, recurentul a indicat faptul că instanța de apel a
acordat prioritate declarațiilor părții vătămate și a martorilor, care sunt colaboratori
ai IP nr. 12, mun. Bender, și pot fi persoane cointeresate în a da declarații în
defavoarea inculpatului, ceea ce este inadmisibil din punct de vedere procedural.
La fel, se mai invocă nemotivarea deciziei de către instanța de apel, deoarece
aceasta nu a apreciat argumentele expuse de către apelant, și contrar atribuțiilor de
verificare a temeiniciei sentinței contestate, nu s-a expus asupra referințelor și
obiecțiilor înaintate în cererea de apel.
Verificînd argumentele invocate în recursurile ordinare în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din
următoarele considerente.
În corespundere cu prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală, o hotărîre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara
eroarea de drept în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel.
Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,
inclusiv să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va
ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită
definitivă.
Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate pe baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror
probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele
administrate de prima instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor
motivelor invocate în apel.
La caz, se constată că judecînd apelul, instanța de apel a examinat cauza sub
toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă privind
condamnarea inculpaților de săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 321 Cod penal.
Această concluzie este corespunzătoare cumulului de probe administrate și
nemijlocit verificate în ședința de judecată a instanței de apel în condițiile art. 100
alin. (4) Cod de procedură penală și, just apreciate potrivit art. 101 Cod de
4
procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,
veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora instanța de apel, în condițiile
legii, a stabilit cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungînd legal și
întemeiat la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpaților Marcov Valeriu și
Lăzărencu Andrei de săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 321 Cod penal.
În acest sens, nu poate fi reținută ca întemeiată critica recurentului Croitor
Alexei privind omisiunea instanței de apel de a se expune asupra tuturor motivelor
invocate în apel, deoarece în decizia pronunțată, sunt supuse unei analize ample
toate aspectele importante pentru justa soluționare a cauzei.
Cît privește recursul declarat de către inculpatul Marcov Valeriu, Colegiul
penal nu este de acord cu afirmația acestuia privind stabilirea unei pedepse excesiv
de aspre în privința sa.
La numirea pedepsei de către instanța de apel, s-a ținut cont de prevederile
art. 61, 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează
răspunderea, de persoana celui vinovat, precum și de influența pedepsei aplicate
asupra corectării și reeducării acestuia, în limitele prevăzute de sancțiunea normei
penale în baza căreia a fost declarat vinovat.
Colegiul penal consideră că, nu poate servi drept temei de casare a
hotărîrilor judecătorești, motivul inculpatului privind aplicarea în privința sa a unei
pedepse mai blînde, deoarece pedeapsa stabilită este una adecvată și echitabilă,
avînd drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și
prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, avînd în vedere faptul că inculpatul nu este
la prima abatere a legii penale.
Prin urmare, argumentele invocate de către recurentul Marcov Valeriu nu și-
au găsit confirmare și pot servi temei de casare a deciziei contestate.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că recursurile ordinare
depuse de către inculpatul Marcov Valeriu și avocatul Croitor Alexei în numele
inculpatului Lăzărencu Andrei urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit
neîntemeiate.
În corespundere cu prevederile pct. 4) alin. (2) art. 432 Cod de procedură
penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Marcov
Valeriu și avocatul Croitor Alexei în numele lui Lăzărencu Andrei împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 28 mai 2014 în cauza
penală în privința lui Marcov Valeriu Andrei și Lăzărencu Andrei Ion, ca fiind
vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 26 noiembrie 2014.
Președinte Judecător Judecător
Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Nadejda Toma
5