1ra-1532/2014 — Art. 349 al. 2 lit. a CP

Instanța de fond de la 06.02.2014 pînă la 20.02.2014;

Instanța de apel de la 19.03.2014 pînă la 04.06.2014;

Instanța de recurs de la 22.08.2014 pînă la 19.11.2014. Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Telenești din 20 februarie 2014, , cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, Bunduchi Ion, a fost condamnat în baza art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal la 5 ani închisoare. În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei inculpatului Bunduchi Ion, cu stabilirea termenului de probă de 5 ani. 2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Bunduchi Ion, la 08.08.2013 aproximativ la ora 04.00 pe traseul Telenești-Cucioaia, la ieșire din sat. Mihalașa, r-nul Telenești, aflîndu-se în stare de ebrietate produsă de alcool, intenționat, urmărind scopul sistării activității de serviciu, prin surprindere, l-a atacat pe Cebotari Victor, inspector supraveghere tehnică și accidente rutiere al IP Telenești, care se afla în exercițiul funcțiunii în cadrul grupei operative IP Telenești și i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și cu capul peste față, piept și alte părți ale corpului, numindu-1 cu diferite cuvinte necenzurate. Ca rezultat al loviturilor primite potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.166 „D” din 06.09.2013 Cebotari Victor s-a ales cu leziuni corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată. 3. Procurorul, a atacat cu apel sentința instanței de fond, în care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Bunduchi Ion să fie condamnat în baza art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal la 5 ani 4 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchi, motivînd că, pedeapsa stabilită inculpatului ca fiind prea blîndă; aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse non-privative este contradictorie prevederilor art.61, 75 Cod penal, iar aflarea la libertate a acestuia nu va restabili echitatea socială; invocă aplicarea eronată a prevederilor art.90 Cod penal la stabilirea pedepsei inculpatului, iar argumentele la care instanța a făcut referire în sensul aplicării art.90 Cod penal, le consideră ca 1 neîntemeiate, deoarece pe caz nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul a comis infracțiunea în stare de ebrietate, cu intenție și în scopul sistării activității de serviciu a organelor de drept, cu atît mai mult a aplicat violență periculoasă pentru viața sau sănătatea colaboratorului de poliție și infracțiunea comisă de inculpat prezintă un pericol social deosebit.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 iunie 2014, a fost respins ca nefondat apelul procurorului cu menținerea sentinței în cauză fără modificări. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, inculpatul Bunduchi Ion depunînd în instanța de fond declarații consecvente referitor la fapta comisă, a recunoscut pe deplin vinovăția în comiterea infracțiunii imputate. Făcînd o apreciere obiectivă a aspectelor de fapt și de drept ale cauzei prin prisma bazei probante administrate de către organul de urmărire penală, instanța de apel a ajuns la concluzia privind legalitatea sentinței adoptate în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului în baza art.349 alin.(2) lit. a) Cod penal, cu indicii de calificare: violența săvîrșită asupra unei persoane cu funcție de răspundere sau a unei peroane care își îndeplinește datoria obștească, însoțite de aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanelor, precum și a constatării vinovăției aduse inculpatului Bunduchi Ion Astfel, instanța de apel a ținut să menționeze că, instanța de fond constatînd ca fiind dovedită fapta penală comisă de către inculpat, ținînd cont de prevederile legale a art.61, 75 Cod penal, poziția părții vătămate pe caz Cebotari V. care nu are careva pretenții față de inculpat, fiindu-i restituit prejudiciul material și moral, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele cauzei penale, i-a stabilit inculpatului Bunduchi LA. pedeapsa în limitele sancțiunii legii art. 349 alin.(2) lit.a) Cod penal, măsura de pedeapsă stabilită de instanță fiind adecvată faptei comise de el, fiind totodată respectate și prevederile legale a art. 364 1 alin.(8) Cod de procedură penală. Instanța de fond reieșind din gradul de pericol social sporit al faptei comise de inculpat - atentându-se la integritatea corporală a unui reprezentant al statului care se află în exercițiul funcției sale, împrejurările și modalitatea de comiterea faptei infracționale, comiterea infracțiunii de către inculpat în stare de ebrietate, personalitatea inculpatului care este la prima abatere penală, recunoașterea faptei și căința sinceră a acestuia, atitudinea părții vătămate pe caz, justificat a conchis, că corectarea și educarea inculpatului Bunduchi Ion este posibilă fără izolarea acestuia de societate, însă cu stabilirea unui termen de probă la limita maximă prevăzută de lege.

Împotriva deciziei instanței de apel, procurorul a declarat recurs ordinar, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicitînd casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului Bunduchi Ion să fie exclus prevederile art. 90 Cod penal. Recurentul invocă că, decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Recurentul mai invocă că, instanța de apel eronat a aplicat pedeapsă mai blîndă încălcînd astfel prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții 2 Supreme de Justiție consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, procurorul a invocat în drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, precum că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Colegiul penal reține că, acest temei nu și-a găsit confirmarea în instanța de recurs. Mai mult, din conținutul recursului rezultă că procurorul critică aprecierea probelor și nu indică anume asupra căror motive din apel instanța nu s-a pronunțat. Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției. Instanța de recurs precizează că, instanța de apel la adoptarea soluției sale pe deplin a ținut cont de prevederile menționate mai sus și corect a stabilit pedeapsa inculpatului, argumentînd motivat în decizia sa. Referitor la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, pedeapsa a fost numită sub limita sancțiunilor art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ținînd cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, datele privind personalitatea inculpatului, circumstanțele atenuante și agravante inclusiv și cele invocate în recurs. Astfel, sancțiunea articolului imputat și anume art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal prevede sancțiunea de închisoare de la 4 la 8 ani închisoare. Cauza penală a fost examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, astfel, limitele pedepsei de închisoare fiind reduse cu o treime din maximul pedepsei (de 5,4 ani) și o treime din minimul prevăzut de sancțiune (3,8 ani) și vor constitui de la 3 ani 8 luni la 5 ani 4 luni închisoare. Astfel, pedeapsa stabilită lui Bunduchi Ion de către instanța de apel, se încadrează în limitele legale prevăzute. Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.75-77, 90 Cod penal și anume, poziția părții vătămate pe caz Cebotari 3 V. care nu are careva pretenții față de inculpat, fiindu-i restituit prejudiciul material și moral, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele cauzei penale, de caracterul și gradul prejudiciabil al faptei săvârșite, de poziția inculpatului care și-a recunoscut pe deplin vina, se căiește sincer de cele comise, a colaborat activ cu organul de urmărire penală, aplicându-i corect suspendarea condiționată a executării pedepsei inculpatului cu stabilirea termenului de probă de 5 ani. Astfel, se reține că, recursul declarat de procuror, nu se întemeiază pe temeiurile stipulate expres de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, mai mult, recurentul nu reflectă în ce constă problema de drept de importanță generală care, în opinia lui, persistă în cauză, care este eroarea comisă de instanța de apel ce ar duce la casarea hotărîrii atacate prin prisma temeiurilor din norma de drept vizată. În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-417 Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432 alin.(1), alin. (2) pct. 4), 434 Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Liliana Pasat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 iunie 2014, în cauza penală în privința lui Bunduchi Ion Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Publicarea integrală la 10 decembrie 2014. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Elena Covalenco 4