1ra-55/15 — art. 287 alin 1, 3 CP

1ra-55/15 — art. 287 alin 1, 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-55/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 ianuarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 septembrie 2014,

declarat de avocatul Iulian Rusanovschi în numele inculpatului și inculpatul

Dohot Roman Ion, născut la 18 ianuarie 1987,

originar și domiciliat s. Horești, r-nul Ialoveni,

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 14.01.2013 - 16.05.2014;

Instanța de apel: 12.06.- 04.09.2014;

Instanța de recurs: 26.11.2014- 21.01.2015.

C O N S T A T Ă :

condamnat:

- în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare;

- în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Dohot R. i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal,

pedeapsa stabilită i-a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

A fost admisă acțiunea civilă, fiind încasat de la inculpatul Dohot Roman în

beneficiul părții vătămate Crețu Oleg suma de 12.000 lei, cu titlu de prejudiciu

material.

Dohot R., la 01.07.2012, în intervalul de timp aproximativ 0800 – 1500, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, intrînd în magazinul privat SRL „Chillencom”, ce-i

aparține lui Gore Gheorghe, situat pe marginea traseului Chișinău-Rezeni, avînd

scopul încălcării grosolane a ordinii publice, manifestînd o vădită lipsă de respect

față de societate, fără careva motive și în prezența altor persoane a început să-i

numească cu cuvinte necenzurate pe angajații magazinului cet. Leu V., Pascaru E.,

Dogot T., Racoveț A. și Zgîrcu G., ulterior manifestînd cinism și obrăznicie

deosebită, și-a scos lingeria demonstrînd organele genitale, prin ce a întrerupt

activitatea magazinului pe o perioadă îndelungată.

Tot el, la 11.09.2012, aproximativ la ora 02:00, aflîndu-se în fața barului

„Garant Iovu” situat în s. Rezeni, r-nul Ialoveni, fiind în stare de ebrietate alcoolică

și avînd scopul încălcării grosolane a ordinii publice, manifestînd o vădită lipsă de

1

respect față de societate, fără careva motive l-a numit cu cuvinte necenzurate pe

cet. Crețu Oleg, care a ieșit din incinta barului.

Prelungind acțiunile sale criminale, Dohot R., avînd în mînă un obiect

contodent dur, s-a apropiat de ultimul și i-a aplicat mai multe lovituri în regiunea

capului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3062/D din

27.11.2012, vătămare corporală ușoară.

- procuror, care a solicitat casarea acesteia în latura stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care, Dohot Roman să fie

condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, în baza

art. 287 alin. (3) Cod penal, la 5 ani închisoare, iar în conformitate cu prevederile

art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, invocînd că pedeapsa stabilită

inculpatului de Judecătoria Ialoveni la 16.05.2014, nu va duce la corectarea acestuia

și nu va restabili echitatea socială;

- avocații Mihai Rudenco și Iulian Rusanovschi în numele inculpatului

Dohot Roman, care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei hotărîri de achitare, deoarece Dohot R. nu a săvîrșit infracțiunea de huliganism

și faptele lui nu întrunesc elementele infracțiunilor prevăzute de art. art. 287

alin. (1), 287 alin. (3) Cod penal, invocînd că, din declarațiile părților vătămate și a

martorilor, vina inculpatului nu a fost demonstrată, or, concluziile despre vinovăția

persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri, mai mult,

raportul de expertiză medico-legală urma să fie apreciat critic de către instanță

deoarece a neglijat constituția fizică, impunătoare a inculpatului, care este sportiv de

performanță.

2014, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de avocații Mihai Rudenco

și Iulian Rusanovschi, admis apelul procurorului, casată sentința, rejudecată cauza

și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Dohot Roman a fost condamnat:

- în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare;

- în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Dohot R. i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut prin probatoriul

administrat la dosar că, acțiunile inculpatului Dohot R., au fost însoțite de încălcare

grosolană a ordinii publice, care exprimă o vădită lipsă de respect față de societate,

acțiuni care se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, săvîrșit de o

persoană care anterior a săvîrșit un act de huliganism, cu aplicarea obiectelor

pentru vătămarea integrității corporale, fapt probat prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 3062/D din 27.11.2012 (f.d. 122, vol. I), care atestă la partea

vătămată O. Crețu prezența leziunilor corporale și prin declarațiile părților

vătămate Leu V., Crețu O. martorilor Pelivan V.; plîngerea colectivă din numele

2

lui Leu V., Pascaru E., Dogot T., Racoveț A., Zgîrcu G. (f.d. 20, vol. I); plîngerea

lui Crețu O. (f.d. 93. Vol. I); informația primită de unitatea de gardă a IP Ialoveni

la 14.09.2012 nr. 3908 (f.d. 94, vol. I), probe care în cumul dovedesc intențiile

huliganice ale inculpatului.

4.2. La individualizarea pedepsei, instanța de apel a reținut că, prima instanță

nu a ținut cont de prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, și anume de faptul că

inculpatul Dohot R. a săvîrșit două infracțiuni într-o perioadă scurtă de timp, în

ambele cazuri era în stare de ebrietate alcoolică, fără loc de muncă, s-a eschivat de

la organul de urmărire penală, nu a recuperat prejudiciul cauzat, iar în final prima

instanță nu a stabilit careva motive și circumstanțe care ar fi dat temei de a fi

aplicate în privința inculpatului prevederile art. 90 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a stabilit că, scopul educativ și preventiv al pedepsei

numite inculpatului Dohot R. în raport cu personalitatea sa și faptele săvîrșite,

circumstanțele relevante pentru adoptarea unei condamnări obiective și echitabile

poate fi atins doar prin pedeapsa închisorii cu izolarea lui de societate.

Dohot Roman, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. pct. 4), 6), 9), 12) Cod de

procedură penală, au contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel în alt

complet de judecată.

Sub aspectul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Recurenții au invocat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, referitor la infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3)

Cod penal, și anume din declarațiile martorilor Strelețchi I., Pelivan V., Dogot A.,

Braga F., rezultă că inculpatul Dohot R. s-a autoapărat atunci cînd l-a lovit pe

O. Crețu, mai mult decît atît, declarațiile martorilor nominalizați, combat

declarațiile părții vătămate O. Crețu care susține că a fost lovit în fața barului și că

inculpatul în momentul loviturii avea în mînă un obiect dur.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel urma să acorde eficiență

prevederilor art. art. 8 alin. (3), 24 alin. (2), 100 alin. (4) Cod de procedură penală.

Sub aspectul art. 427 alin. (1) pct. pct. 9), 12) Cod de procedură penală.

Recurenții au supus criticii, încadrarea juridică a faptelor săvîrșite de

inculpat pe epizodul din 01.07.2012, care a avut loc în magazinul

SRL „Chillencom”, care în viziunea recurenților nu se încadrează în baza art. 287

alin. (1) Cod penal.

În acest context recurenții au menționat că, instanța de apel era obligată să

delimiteze huliganismul ca infracțiune de huliganism ca contravenție

administrativă, deoarece o persoană care a tulburat ordinea publică prin faptul că

s-a dezbrăcat într-un loc public nu poate fi condamnată la 2 ani închisoare de rînd

cu altă persoană care a tulburat ordinea publică aplicînd violență asupra

persoanelor din jur.

În acest caz, faptele săvîrșite de Dohot R., urmau a fi încadrate în baza

art. 354 Cod contravențional, deoarece aceste fapte nu au fost însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe sau cu atît mai mult de opunere de rezistență violentă reprezentanților

autorităților.

3

Sub aspectul art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală.

La acest capitol, recurenții și-au exprimat dezacordul său cu faptul că,

instanța de apel contrar prevederilor art. 321 Cod de procedură penală, a admis

judecarea pricinii în lipsa inculpatului, fără a se depune careva eforturi în sensul

garantării dreptului omului la un proces contradictoriu și echitabil.

Referitor la individualizarea pedepsei.

În acest context, recurenții au menționat că, decizia atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, or, instanța de apel greșit a considerat că la

caz nu sunt întrunite temeiuri pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

deoarece din anul 2012 inculpatul nu a săvîrșit infracțiuni sau contravenții

administrative, este pentru prima dată pe banca acuzaților și este de acord să

restituie prejudiciul cauzat părții vătămate.

pentru inadmisibilitatea acestuia din motiv că, argumentele invocate în recurs sunt

lipsite de suport juridic.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului declarat rezultă că recurenții critică decizia

instanței de apel sub aspectul următoarelor temeiuri: instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, judecarea a avut loc fără

participarea inculpatului, inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este

prevăzută de legea penală și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond la judecarea cauzei.

Așadar, recurenții invocă că probele administrate și cercetate în cauză nu

demonstrează vinovăția lui Dohot R. de săvîrșirea infracțiunilor incriminate, or, în

esență, recurenții focusează apărarea sa pe dezacordul cu modalitatea de apreciere

a probelor, susținînd că instanța de apel a dat o apreciere incorectă probatoriului

administrat și a adoptat o concluzie vădit greșită privind vinovăția lui Dohot R. de

săvîrșirea infracțiunilor de huliganism.

În același context, în vederea respingerii argumentului menționat de

recurenți privitor la chestiunea de apreciere a probelor, instanța de recurs amintește

că la această etapă a procedurilor nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu

dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt,

decît cea constatată de instanțele de fond, acestea fiind atributul exclusiv al acestor

instanțe.

4

Deci, Colegiul penal nu va examina critica referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va

verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea

încadrării juridice a faptelor imputate lui R. Dohot.

Mai mult, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la această etapă instanța de

recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond, în baza temeiurilor

stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a

stării de fapt reținute în speță.

7.1. Referitor la critica recurenților, privind greșita încadrare a acțiunilor

inculpatului pe epizodul din 01.07.2012, Colegiul penal menționează că, soluția

instanțelor de fond în acest sens este corectă, din următoarele motive.

Potrivit aspectului doctrinar, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la

art. 287 Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă care cunoaște patru modalități

normative cu caracter alternativ și anume:

a) acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor;

b) acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu

aplicarea violenței asupra persoanelor;

c) acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de opunerea de

rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă

actele huliganice;

d) acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită.

În continuare, Colegiul penal, referitor la motivele recurenților, prin care se

susține că, fapta săvîrșită de inculpatul Dohot R. la 01.07.2012, nu a fost însoțită

de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe sau cu atît mai mult de opunere de rezistență violentă

reprezentanților autorităților, amintește că, potrivit rechizitoriului, inculpatului

Dohot R. nici nu i-au fost incriminate aceste semne calificative, or, din sensul art.

287 Cod penal, reiese că nu se cere ca acțiunile care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită să fie însoțite de modalitățile

normative cu caracter alternativ enunțate supra.

Așadar, acțiunile care prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită trebuie deosebite de acțiunile care formează contravenția de

huliganism nu prea grav (art. 354 Cod contravențional).

Amploarea acțiunilor care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism

sau obrăznicie deosebită, este de o asemenea natură încît produce nu indignarea

izolată a unei persoane, nu un comentariu negativ particular, dar, o manifestare

care provoacă indignarea sau revolta unei colectivități de persoane care asistă la

sau iau cunoștință de fapta săvîrșită, ce se referă la caz.

Pentru a atinge gradul prejudiciabil al unei infracțiuni, acțiunile respective

trebuie să producă o rezonanță socială considerabilă, revoltînd la maxim opinia

publică, tulburînd pentru mult timp buna desfășurare a relațiilor interumane.

Astfel, din considerentele nominalizate, instanța de recurs apreciază ca fiind

corecte și legale hotărîrile instanțelor de fond.

5

7.2. Din conținutul recursului declarat de către recurenți, rezultă că aceștia

critică decizia instanței de apel invocînd ca temei pentru recurs pct. 4) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, conform căruia o hotărîre a instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd, judecata a

avut loc fără participarea inculpatului, cînd participarea lui era obligatorie potrivit

legii.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că acest temei nu și-a găsit confirmare în cauza dată și instanța de recurs, îl

consideră neîntemeiat deoarece, inculpatul Dohot R. s-a eschivat de a se prezenta

la ședințele de judecată, fapt confirmat prin procesele-verbale a ședințelor de

judecată din cadrul instanței de apel (f.d. 62-65, vol. II) și prin răspunsul

procurorului adjunct al Procuraturii Ialoveni, I. Eșanu din 03.09.2014 (f.d. 61, vol.

II) unde se indică că inculpatul Dohot R. la 05.02.2014 a fost anunțat în căutare de

către IP Ialoveni în baza încheierii Judecătoriei Ialoveni.

Reieșind din aceste circumstanțe, careva încălcări de către instanța de apel la

acest capitol nu se atestă, or, instanța a respectat prevederile legale ce rezultă

inclusiv din conținutul art. 321 alin. (6) Cod de procedură penală, care expres

indică că, instanța decide judecarea cauzei în lipsa inculpatului din motivele

prevăzute în alin. (2) pct.1), numai în cazul în care procurorul a prezentat probe

verosimile că persoana pusă sub învinuire și în privința căreia cauza a fost trimisă

în judecată a renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea în fața

instanței și de a se apăra personal, precum și se sustrage de la urmărirea penală și

de la judecată.

7.3. În ce privește individualizarea pedepsei inculpatului Dohot R., Colegiul

penal conchide că, instanța de apel la acest compartiment, corect a reținut că scopul

educativ și preventiv al pedepsei stabilite inculpatului Dohot R. în raport cu

personalitatea sa și faptele comise, poate fi atins doar prin pedeapsa închisorii cu

izolarea lui de societate, or, la caz, nu sunt aplicabile prevederile art. 90 Cod penal.

Totodată, instanța de apel corect a reținut starea de ebrietate la săvîrșirea

infracțiuni, lipsa locului de muncă, eschivarea de la organul de urmărire penală,

prejudiciu material nerecuperat.

În acest context, Colegiul penal relevă că, critica recurenților referitor la

constatarea stării de ebrietate de către instanțele de fond, este neîntemeiată,

deoarece aceleași circumstanțe au fost invocate și în ordonanța de punere sub

învinuire din 12.09.2012, care nu a fost contestată la etapa urmăririi penale în

ordinea art. 251 Cod de procedură penală.

La fel, inculpatul în procesul verbal de audiere a învinuitului (f.d. 86, vol. I)

a făcut cunoștință cu ordonanța de punere sub învinuire și a recunoscut săvîrșirea

infracțiunii imputate, mai mult decît atît, din procesul verbal de informare despre

terminarea urmăririi penale din 05.01.2013, atît inculpatul Dohot R. cît și avocatul

acestuia au declarat că au luat cunoștință de materialele cauzei și careva cereri sau

demersuri nu au, ceea ce prezumă că atît inculpatul cît și apărarea au fost de acord

cu circumstanțele descrise în ordonanța de punere sub învinuire din 12.09.2012,

inclusiv cu starea de ebrietate.

Astfel, se constată că judecînd apelul, instanța de apel a examinat cauza sub

toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă privind

condamnarea inculpatului Dohot R. în baza art. art. 287 alin. (1), 287 alin. (3) Cod

6

penal, cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

În consecință, față de toate argumentele expuse, se constată că nu sunt

incidente în cauza deferită judecării, temeiuri de casare a hotărîrii instanței de apel

prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, din care motive recursul se

declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Iulian Rusanovschi

în numele inculpatului și inculpatul Dohot Roman, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 04 septembrie 2014, în cauza penală în

privința lui Dohot Roman Ion, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 10 februarie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

7