4-1re-10/2015 — tentativă de șantaj

4-1re-10/2015 — tentativă de șantaj (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.4-1re-10/15

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 ianuarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte: Maria Ghervas

Judecătorii:Iuliana Oprea, Galina Stratulat, Sveatoslav Moldovan, Dumitru

Mardari

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

condamnatul Stăvilă Tudor împotriva sentinței Judecătoriei Orhei din 07 mai

2009, deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2014,

deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 01 octombrie 2014, în

cauza penală în privința lui

Stăvilă Tudor Ion, născut la 13 august 1957 în s. Hulboaca,

r-nul Orhei, domiciliat în mun. Chișinău, str. Iazului 57, fără

antecedente penale.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

6.instanța de apel la rejudecare: 08.08.2012-18.12.2012.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra prezentului recurs în

anulare

C O N S T A T Ă:

1

condamnat în baza art.27, 42 alin. (2), (3), 195 alin. (2) Cod penal la 12 ani

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

întocmit un plan criminal cu scopul dobîndirii bunurilor Lidiei Garștea prin

șantaj în următoarele circumstanțe:

Tudor Stăvilă, la 25 ianuarie 2008, acționînd conform planului său criminal

stabilit, cunoscînd cu certitudine că cei șase copii ai Lidiei Garștea se află la

muncă peste hotarele țării în Spania, Italia și Germania, din interes material, a

organizat răpirea acesteia de la domiciliul său situat în r-nul Orhei, s. Hulboaca,

prin angajarea în schimbul unei recompense nedeterminate a lui Alexandru

Botnăraș și Ivan Cruzin ca executori. Alexandru Botnăraș și Ivan Cruzin au

sesizat organele de poliție despre intențiile lui Tudor Stăvilă și sub controlul

Departamentului Serviciilor Operative al MAI au înscenat răpirea Lidiei

Garștea, deținînd-o cu acordul ei într-un apartament conspirativ.

Tot la 25 ianuarie 2008, inculpatul Tudor Stăvilă, convingîndu-se de faptul

că Lidia Garștea a fost răpită, l-a amenințat telefonic pe concubinul Lidiei

Garștea cu omorul acesteia, pretinzînd suma de 20000 euro.

În legătură că Alexandru Botnăraș și Ivan Cruzin au renunțat de bună voie

de la săvîrșirea infracțiunii și au anunțat organele de drept, Tudor Stăvilă din

motive independente de voința sa nu și-a putut realiza intențiile.

Aceste acțiuni ale inculpatului Tudor Stăvilă au fost încadrate în baza

art.27, 42 alin.(2), (3), 195 alin.(2) Cod penal în redacția Legii nr.985-XV din

18.04.2002, adică tentativă la însusirea în proporții deosebit de mari a bunurilor

altei persoane prin șantaj, săvîrșită de două sau mai multe persoane, prin

amenințarea cu moartea, însoțită de răpirea rudelor.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri, prin care să fie

achitat din motivul lipsei faptului infracțiunii. Cerere de apel a depus și avocatul

Alexandru Mihai, fiind ulterior completată de avocații Iana Talmaci, Sergiu

Bucicov, prin care au solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărîrii de

achitare, motivînd că în cadrul urmăririi penale cît și cercetării judecătorești, au

fost admise încălcări procedurale asupra cărora instanța de judecată nu s-a

expus, deși au fost invocate de către partea apărării.

au fost admise parțial cererile de apel, casată sentința Judecătoriei Orhei din 07

mai 2009, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care Tudor Stăvilă

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.164 alin. (2)

lit.e), f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa 5 ani închisoare. În baza art.90

Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei pe un termen de 3 ani. S-a

încasat de la Tudor Stăvilă în beneficiul părții vătămate Lidia Garștea

prejudiciul moral în sumă de 3000 lei, iar pretențiile privind încasarea

prejudiciului material au fost admise în principiu, urmînd ca asupra cuantumului

acestuia să se expună instanța civilă.

2

solicitînd casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Tudor

Stăvilă să fie rcunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 42

alin. (2) 189 alin. (6) Cod penal cu stabilirea pedepsei penale sub formă de

închisoare pe un termen de 12 ani, cu ispășirea în penitenciar de tip închis.

5.1. Și inculpatul a contestat cu recurs ordinar decizia Curții de Apel

Chișinău din 20 mai 2010, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei hotărîri

de achitare.

februarie 2011 au fost admise recursurile ordinare depuse de procuror și

inculpat, casată decizia instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel în alt complet de judecată.

parțial apelurile declarate de inculpat și avocatul acestuia, casînd sentința

Judecătoriei Orhei din 07 mai 2009 și rejudecînd cauza cu pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care Tudor Stăvilă a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 164 alin.(2) lit. e, f) Cod penal la 5 ani închisoare. În baza art.90 Cod penal a

fost suspendată executarea pedepsei pe un termen de 3 ani. S-a încasat de la

Tudor Stăvilă în beneficiul părții vătămate Lidia Garștea prejudiciul moral în

sumă de 10000 lei, iar pretențiile privind încasarea prejudiciului material au fost

admise în principiu, urmînd ca asupra cuantumului acestuia să se expună

instanța de judecată într-o procedură civilă aparte.

din 07 decembrie 2011, solicitînd casarea acesteia cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

8.1. Inculpatul, la fel, a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței

de apel, prin care a solicitat casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri de

achitare.

iulie 2012 au fost admise recursurile ordinare declarate de procuror și inculpat,

casată decizia instanței de apel, cu restituirea cauzei la rejudecare în instanța de

apel, în alt complet de judecată.

decembrie 2012 s-au respins, ca tardive, cererile de apel depuse în interesele

inculpatului Tudor Stăvilă de către avocații Iana Talmaci și Sergiu Bucicov.

S-au admis parțial apelurile declarate de inculpatul Tudor Stăvilă și

avocatul Alexandru Mihai. S-a casat hotărîrea primei instanțe și în conformitate

cu art.391, alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală (existența altor circumstanțe

care condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală) s-a

pronunțat o nouă hotărîre prin care s-a dispus încetarea procesului penal pe art.

27, 42 alin.(2), (3), 195 alin.2) Cod penal.

solicitînd casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie

recunoscut Tudor Stăvilă culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27,

3

42 alin. (2) 189 alin.(6) Cod penal, cu stabilirea pedepsei închisorii pe un termen

de 12 ani.

mai 2013 a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia

instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

12.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că la adoptarea

deciziei de încetare a procesului penal instanța de apel a reținut niște

circumstanțe ale cauzei, care prin prisma prevederilor legii procesual penale nu

prezintă temei de încetare a procesului.

13.Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2014 s-au respins

ca fiind depuse peste termen apelurile declarate de avocații Iana Talmaci și

Sergiu Bucicov în interesele inculpatului Tudor Stăvilă.

S-au admis apelurile declarate de către inculpatul Tudor Stăvilă și avocatul

Alexandru Mihai, s-a casat sentința judecătoriei Orhei din 07 mai 2009 și

pronunțată o nouă hotărîre, prin care Tudor Stăvilă s-a recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.27, 42 alin.(2), (3), 189 alin.(6) Cod penal

în redacția Legii nr.277-XVI din 18 decembrie 2008 și i s-a numit pedeapsă 10

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. S-a încasat de la Tudor

Stăvilă în beneficiul Lidiei Garștea prejudiciul moral în sumă de 20000 lei, iar

pretenția privind prejudiciul material a fost admisă în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului acestuia să se expună instanța civilă. În rest sentința a fost

menținută.

avocatul acestuia Aurelia Mîrzîncu au contestat cu recurs ordinar decizia Curții

de Apel Chișinău din 27 februarie 2014, solicitînd casarea sentinței Judecătoriei

Orhei din 07 mai 2009 și deciziei instanței de apel din 27 februarie 2014, cu

pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința acestuia.

octombrie 2014 recursurile ordinare declarate de inculpatul Tudor Stăvilă și

avocatul acestuia Aurelia Mîrzîncu au fost declarate inadmisibile, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Tudor Stăvilă a declarat recurs în anulare, prin care solicită casarea sentinței

Judecătoriei Orhei din 07 mai 2009, deciziilor Curții de Apel Chișinău din 27

februarie 2014 și a Curții Supreme de Justiție din 01 octombrie 2014 cu emiterea

unei hotărîri de achitare în privința sa.

În susținerea recursului declarat recurentul invocă dezacordul său cu

modalitatea de apreciere a probelor efectuate de instanțele de fond, nulitatea

probelor administrate, provocarea lui la comiterea infracțiunii de către agenții

sub acoperire, neprobarea existenței cererii de bani de la rudele victimei,

considerînd că toate aceste neajunsuri constituie încălcarea dreptului lui la

apărare și la un proces echitabil (art.6 CEDO)

4

cauzei și prevederile legii procesual penale, Colegiul penal al Curții Supreme de

Justiție decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Hotărîrile irevocabile de condamnare pot fi atacate cu recurs în anulare, în

scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, numai în cazurile

prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală.

Conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală (în redacția Legii nr.66

din 05 aprilie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012), hotărîrile irevocabile pot

fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a

Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea

cererii.

Raportînd argumentele invocate în recurs la prevederile legale ale actelor

internaționale și naționale, Colegiul penal menționează următoarele.

Articolul 4 din Protocolul 7 la Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale garantează persoanei dreptul

de a nu fi judecată sau pedepsită de 2 ori pentru săvîrșirea unei infracțiuni,

pentru care ea a fost deja achitată sau condamnată printr-o hotărîre definitivă.

La această regulă generală, alin. (2) din articolul menționat prevede

excepții în trei cazuri de redeschidere a procesului, dacă a fost adoptată o

hotărîre irevocabilă.

Redeschiderea procesului poate avea loc, dacă fapte noi ori recent

descoperite sau un viciu fundamental au afectat hotărîrea pronunțată în cadrul

procedurii precedente.

Conform art.6 p. (44) Cod de procedură penală viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, se consideră o

încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

După cum reiese din materialele cauzei hotărîrile judecătorești în cauza

dată în privința lui Stavilă Tudor au devenit irevocabile la 1 octombrie 2014.

Prin urmare, legea procesuală a stabilit expres și exhaustiv cazurile în care

hotărîrile irevocabile pot fi contestate cu recurs în anulare, obligînd recurenții să

indice nemijlocit care viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a

afectat hotărărea.

Prezentul recurs în anulare nu corespunde prevederilor legale, recurentul

formal făcînd trimire la prevederile art.6 CEDO și art. 453 alin. (1) Cod de

procedură penală.

Instanța de recurs constată că instanțele de fond, în conformitate cu

prevederile art. 100 alin. (4) și 101 Cod de procedură penală au verificat și,

respectiv, au dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect încadrînd fapta

reținută în sarcina inculpatului Tudor Stavilă în baza art. 27, 42 alin.(2) și (3),

189 alin. (6) Cod penal în redacția Legii nr.277-XVI din 18 decembrie 2008.

5

Afirmațiile recurentului, precum că instanțele au administrat probe, care au

fost dobîndite în afara cadrului legal, sunt neîntemeiate. Probatoriul reținut de

instanțe este constituit din declarațiile martorilor, făcute nemijlocit în ședința de

judecată în prezența inculpatului și care direct au indicat la faptul organizării de

către Tudor Stăvilă a comiterii infracțiunii de șantaj; corpurile delicte (fiole de

diazepam, pastile ”Sedasen” și plăcuța de înmatriculare a automobilului falsă),

puse la dispoziția executorilor de către recurent cu instrucțiuni clare privind

utilizarea acestora; înregistrările audio și video ale pregătirii de comiterea

infracțiunii, efectuate cu autorizarea judecătorului de instrucție în baza Legii

privind activitatea operativă de investigații (vol.1, f.d.50).

Instanțele au verificat minuțios și argumentul recurentului privind

provocarea acestuia la comiterea infracțiunii de către agenții sub acoperire,

recrutați de poliție.

Pentru a verifica, dacă recurentul a fost provocat să săvîrșească

infracțiunea, a fost necesar de stabilit dacă el putea fi în mod rezonabil

considerat ca fiind implicat în activitatea infracțională respectivă pînă la

implicarea poliției. Cu alte cuvinte, s-a verificat dacă reurentul ar fi săvîrșit

infracțiunea în lipsa pretinsei provocări și în acest sens răspunsul este afirmativ.

Instnța de recurs consideră că în cazul în care implicarea poliției se

limitează la asistarea unei persoane private la înregistrarea săvîrșirii unei acțiuni

ilegale de către o altă persoană privată, factorul determinant rămîne a fi

comportamentul celor două persoane. Prin urmare, întrucît recurentul acuză pe

Alexandru Botnăraș și Ivan Cruzin de provocare la săvîrșirea infracțiunii, este

necesar de examinat modul în care instanțele judecătorești au apreciat

comportamentul acestora în prezenta cauză. La acest aspect, Curtea notează că

analiza probelor administrate denotă că anume Tudor Stăvilă a venit cu inițiativa

de a o șantaja pe Lidia Garștea în scopul dobîndirii ilicite a unei recompense

bănești, victima fiind vecină cu mama recurentului și el cunoscînd cu certitudine

că aceasta are 6 copii, care sunt stabiliți cu traiul în străinătate, care ar putea

plăti o recompensă pentru salvarea vieții mamei lor.

El a recrutat executorii-persoane private cunoscute lui și cu care anterior a

avut activități comune de obținere a unor venituri.Tot el a alcătuit planul de

comitere a infracțiunii și a asigurat executorii cu mijloacele necesare pentru

executarea acestui plan.

Faptul că aceste persoane private au sesizat organele de poliție despre

intențiile criminale ale lui Tudor Stavilă și au convenit să colaboreze cu organul

de poliție pentru a curma infracțiunea nu denotă o provocare, ori el putea fi în

mod rezonabil considerat ca fiind implicat în activitatea infracțională respectivă

pînă la implicarea poliției. Cu alte cuvinte, recurentul ar fi săvîrșit infracțiunea

în lipsa pretinsei provocări. Totodată, instanțele au reținut că aceste persoane nu

au avut vreun interes ascuns și nici recurentul nu a indicat asupra acestui fapt,

ele fiind ghidate de spiritul cetățenesc de a nu cauza cuiva un rău.

Instanța de recurs în combaterea argumentului privind provocarea la

comiterea infracțiunii reține și practica CEDO.

6

În cauza Milinienė c. Lituaniei (nr.74355/01, §38, 24 iunie 2008) Curtea

Europeană pentru drepturile omului a constatat că nu a avut loc o provocare din

partea colaboratorilor de poliție din următoarelor considerente:

“În măsura în care SŠ avea sprijinul poliției pentru a oferi stimulente

financiare considerabile reclamantului și a fost asigurat cu echipament tehnic

necesar pentru înregistrarea convorbirii lor, este clar că poliția a influențat cursul

evenimentelor. Totuși, Curtea nu consideră că rolul poliției a fost abuziv, avînd

în vedere obligația ei de a verifica plîngerile penale și importanța contracarării

efectului coroziv al corupției judiciare asupra statului de drept într-o societate

democratică. De asemenea, Curtea nu consideră că rolul poliției a constituit un

factor determinant. Factorul determinant a fost comportamentul lui SŠ și al

reclamantului. În acest sens, Curtea admite, în echilibru, că poliția mai degrabă

s-a “alăturat” activității infracționale, dar nu a inițiat-o. Acțiunile poliției astfel,

au rămas mai degrabă în limitele activității sub acoperire decît celei de agenți

provocatori cu eventuală încălcare a articolului 6 §1 din Convenție (a se vedea

hotărîrea în cauza Teixeira de Castro c. Portugaliei, 9 iunie 1998, §31-39,

Culegere de hotărîri și decizii 1998-IV; Sequeira c. Portugaliei, (dec.),

nr.73557/01, CEDO 2003-VI).”

În cauza lui Tudor Stăvilă instanțele judecătorești au respectat practica

Curții Europene, stabilind în cadrul unui proces contradictoriu lipsa unei

provocări din partea poliției.

Recurentul, invocînd încălcarea art.6 CEDO, nu a indicat în ce mod i s-a

încălcat dreptul la un proces echitabil cît și dreptul la apărare, ori el a fost

judecat de o instanță legal formată cu participarea sa în ședințele de judecată și

cu asigurarea unui apărător.

Totodată, Colegiul penal menționează că argumentele invocate în

prezentul recurs sînt identice cu motivele invocate în apel și în recursul ordinar,

asupra cărora, instanțele judecătorești s-au pronunțat argumentat în deciziile

instanței de apel și de recurs din 27 februarie 2014 și 01 octombrie 2014, care au

constatat că nu a existat o provocare din partea organului de poliție și nici un

interes ascuns din partea agenților sub acoperire, iar probele administrate în

conformitate cu legislația procesual-penală demonstrează vinovăția recurentului.

Derogările de lege invocate în recursul declarat, ca fiind comise de către

organul de urmărire penală nu afectează legalitatea hotărîrilor atacate și nu pot fi

apreciate drept un viciu fundamental, care ar afecta soluțiile actelor de dispoziție

contestate. Înregistrările video-audio a discuțiilor dintre Tudor Stăvilă și

Alexandru Botnăraș, Ivan Cruzin, efectuate pînă la autorizarea acțiunilor de

investigații operative, nu au fost luate în calcul de către instanțele judecătorești,

ori materialele dosarului cuprind destule probe administrate legal și care

confirmă pe deplin vinovăția recurentului.

Autorul recursului nu a indicat care prevederi esențiale ale drepturilor

omului garantate de CEDO și reglementate de legea materială sau procesuală

națională au fost încălcate în cadrul procedurii precedente, care ar putea fi

apreciat drept “viciu fundamental” și care ar da posibilitate de a redeschide

procesul în cauza dată.

7

Din aceste considerente, conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs este în drept să decidă asupra inadmisibilității

recursului în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Astfel, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului în

anulare declarat de condamnatul Tudor Stavilă, din motiv că este vădit

neîntemeiat.

Pentru aceste motive, în conformitate cu prevederile art. 432 alin.(1), (2)

pct. 4), art. 453 alin. (3), 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Tudor

Stăvilă împotriva sentinței Judecătoriei Orhei din 07 mai 2009, deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2014, deciziei

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 01 octombrie 2014 în propria

cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 05 februarie 2015.

Președinte: Maria Ghervas

Judecătorii Galina Stratulat

Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

Dumitru Mardari

8