1re-2/2015 — art. 151 al.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 151 al.1 CP
- Temei legal
- art. 453 CPP
1re-2/2015 — art. 151 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1re-2/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
21 ianuarie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,
examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului în anulare împotriva încheierii Judecătoriei Orhei din 04
septembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24
septembrie 2013, declarat de condamnatul
Fărîmă Anatolie Ion, născut la
22 octombrie 1984 în s. Vatici, r-nul Orhei, locuitor al
s. Curchi, r-nul Orhei;
Termenul de examinare a cauzei
în instanța de fond: 27 iunie – 04 septembrie 2012,
în instanța de recurs
ordinar: 12 august – 24 septembrie 2013,
în anulare: 28 octombrie 2014 – 21 ianuarie 2015;
C O N S T A T Ă :
Conform sentinței Judecătoriei Orhei din 09 martie 2009, Fărîmă Anatolie
a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 5 ani închisoare.
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată
condiționat pe un termen de probă de 5 ani.
La 27 iunie 2012, Biroul de probațiune Orhei a înaintat instanței de
judecată un demers, solicitînd anularea condamnării cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei aplicate condamnatului.
Motivul invocat a fost că condamnatul nu s-a prezentat regulat la biroul de
probațiune la control și evidență, și a părăsit domiciliul fără permisiunea Biroului
de probațiune Orhei.
Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 04 septembrie 2012, demersul a
fost admis, anulată condamnarea lui Fărîmă A. cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei, cu trimiterea ultimului pentru executarea pedepsei de 5 ani
închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.
Condamnatul a declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea încheierii
1
menționate și respingerea demersului Biroului de probațiune Orhei.
Recurentul a indicat că, din motivul situației familiale grele, a fost nevoit să
muncească permanent în afara raionului.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24
septembrie 2013, recursul a fost respins ca depus peste termen.
Instanța de recurs a reținut că termenul de recurs este de 15 zile de la data
pronunțării încheierii. Condamnatul a primit copia încheierii menționate pe
04.09.2012, însă a depus recurs la 30.07.2013.
În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărîrile
nominalizate au devenit irevocabile.
La 29 aprilie 2014, inculpatul a declarat recurs în anulare, în care solicită
casarea hotărîrilor menționate și respingerea demersului Biroului de probațiune
Orhei.
Recurentul a invocat că instanțele de judecată i-au încălcat drepturile
procesuale.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, condamnatul poate
declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii
judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Însă, art. 453 alin. (1), 455 alin. (2) pct. 3) – 5), 3 alin. (1) Cod de procedură
penală, prevăd că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul
reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Cererea de
recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința,
data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel,
dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data
adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În
desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul
judecării cauzei în instanța judecătorească.
Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi
atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată
cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau
de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Circumstanțele enunțate atestă, astfel, că celelalte categorii de hotărîri
judecătorești irevocabile, inclusiv cele atacate de recurent, nu sunt pasibile de drept
de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare.
Rezultă că recursul de pe rol, în aspectul vizat, adică fiind declarat împotriva
unei hotărîri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul
cauzei penale, nu are suport legal, adică este vădit neîntemeiat.
Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că
acesta este vădit neîntemeiat.
2
Dat fiind că recursul în anulare este vădit neîntemeiat, el urmează a fi
declarat inadmisibil.
Conform art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Fărîmă
Anatolie Ion împotriva încheierii Judecătoriei Orhei din 04 septembrie 2012 și
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2013, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 ianuarie 2015.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Iurie Diaconu
Elena Covalenco
3