ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 01.07.2015

1ra-749-2015 — art.287 alin.3 CP

HOTĂRÂRE
01.07.2015
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.287 alin.3 CP
Temei legal
art.427alin.1 pct.6,10 CPP
Citează această cauză
1ra-749-2015 — art.287 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-749/15

Curtea Supremă de Justiție

01 iulie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2015 în cauza penală

privindu-l pe

Boaghi Tudor Pavel, născut la 21 iunie

1968, originar și domiciliat în

mun.Chișinău, str.Marinescu 15/2, ap.50.

Termenul examinării cauzei:

Tudor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod penal, la 3 ani

închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe un termen de probă de 1 an.

procedură penală, a constatat că Boaghi Tudor, la 02 august 2014, aproximativ la ora 22.00,

aflîndu-se în preajma blocului locativ din str.Paris 51, mun.Chișinău, s-a apropiat de

cet.Plopa Angela și, fără nici un motiv, acționînd prin intenție directă, dîndu-și seama de

caracterul prejudiciabil a acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și admițînd în mod conștient

survenirea acestor urmări, încălcînd grosolan ordinea publică, i-a aplicat lui Plopa Angela o

lovitură cu pumnul în regiunea capului, în rezultatul căreia aceasta a căzut la pămînt, lovindu-

se cu spatele de parapetul trotuarului și pierzîndu-și cunoștință, astfel fiindu-i cauzate, potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr.2053/D din 29.08.2014, vătămări neînsemnate.

Ulterior, continuîndu-și acțiunile sale criminale, Boaghi Tudor, manifestînd cinism și

obrăznicie deosebită, s-a apropiat de cet.Bodrug Laurențiu, care a intervenit pentru a o apăra

de agresiune pe Plopa Angela și în acest moment, în vederea desăvîrșirii intențiilor sale

criminale, a scos un pistol, cu care i-a aplicat ultimului o lovitură în regiunea capului,

dezechilibrîndu-l, după ce a îndreptat pistolul în regiunea feței acestuia, care a încercat să-l

imobilizeze la sol pe Boaghi Tudor, însă acesta 1-a mușcat pe Bodrug Laurențiu de ureche și

i-a răsucit degetul mare de la mîina dreaptă cauzîndu-i, conform raportului de expertiză

medico-legală nr.2051/D din 28.08.2014, vătămări corporale ușoare.

vătămate, M.Plopa, care au solicitat:

1

- procurorul, casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei inculpatului T.Boaghi,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în partea dată, prin care acestuia să-i fie

stabilită pedeapsa în baza art.287 alin.(3) Cod penal de 5 ani închisoare, cu executarea ei în

penitenciar de tip semiînchis, invocînd că pedeapsa stabilită de prima instanță, în raport cu

gravitatea infracțiunii comise este prea blîndă, acțiunile sale criminale au fost manifestate față

de două persoane, una din care fiind minoră, ceea ce redă acțiunilor sale un caracter periculos

sporit; inculpatul a comis infracțiunea dînd dovadă de cinism, amenințînd părțile vătămate cu

un obiect asemănător cu un pistol;

- reprezentantul legal al părții vătămate, casarea sentinței, rejudecarea cauzei, pe motiv

că cauza a fost examinată în lipsa părții vătămate, deși nu s-a solicitat examinarea în lipsa ei,

inclusiv acțiunea civilă a fost respinsă ca depusă peste termen.

respinse, ca nefondate, apelurile procurorului și reprezentantul legal al părții vătămate,

M.Plopa.

Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în cauză,

care dovedesc cu certitudine vinovăția lui T.Boaghi de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.287 alin.(3) Cod penal, corect stabilind circumstanțele de fapt și vinovăția lui, just

încadrînd în drept acțiunile acestuia.

La fel, instanța de apel a menționat că prima instanță a ținut cont că cauza a fost

examinată în ordinea art.3641 Cod penal, astfel la stabilirea pedepsei s-a ținut cont de

prevederile art.7, 75, 76 Cod penal, și anume că inculpatul anterior nu a fost judecat, la

evidența medicului narcolog nu se află, are la întreținere doi copii minori, acesta a contribuit

activ la descoperirea infracțiunii săvîrșite, de comportamentul lui după comiterea infracțiunii

ce s-a manifestat prin recunoașterea integrală a vinovăției, de căința sinceră în cele comise, și

întemeiat a ajuns la concluzia privind stabilirea pedepsei inculpatului cu aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal.

Totodată, instanța de apel a menționat că, prima instanță, aplicînd inculpatului

pedeapsa cu suspendarea executării ei pe termen de probă, reieșind din circumstanțele

atenuante reținute, corect a concluzionat că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

închisorii, deoarece fapta lui nu reprezintă un pericol social vădit pentru societate, iar

corijarea și reeducarea acestuia este posibilă fără izolare de societate.

De asemenea, instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul reprezentantului

legal al părții vătămate, în ce privește acțiunea civilă, deoarece prima instanță corect a

restituit prin încheiere acțiunea civilă din 05.12.2014, în conformitate cu prevederile art.352

alin.(1) Cod de procedură penală, deoarece acesta nu a înainat acțiune civilă la urmărirea

penală, nici la etapa desfășurării ședinței preliminare în instanța de judecată, or, din

materialele cauzei se constată că la ședința preliminară din 27.11.2014, a fost pusă în discuție

examinarea cauzei în procedură simplificată, potrivit prevederilor art.3641 Cod de procedură

penală, părțile, inclusiv și reprezentantul legal al părții vătămate M.Plopa, acceptînd

examinarea cauzei în această procedură, a comunicat instanței că nu are careva cereri sau

probe noi, înaintînd acțiunea civilă doar la etapa dezbaterilor judiciare.

care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, pe motiv că

hotărîrea în partea stabilirii pedepsei nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, invocînd că instanțele la

stabilirea pedepsei inculpatului T.Boaghi, au ignorat prevederile art.75 Cod penal, nu au luat

2

în considerație că infracțiunea comisă atentează la ordinea publică, că inculpatul a comis

infracțiunea dîndu-și bine seama de consecințele ce urmau să survină, acțiunile fiind

manifestate față de două persoane, una dintre care fiind minoră, amenințînd părțile vătămate

cu un obiect asemănător cu pistolul, astfel că instanța pripit a ajuns la concluzia aplicării

art.90 Cod penal, neargumentînd în sensul dat hotărîrea adoptată.

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, procurorul a invocat ca temeiuri de casare a hotărîrii

judecătorești art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd aceasta nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor judecătorești.

După cum rezultă din textul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui T.Boaghi

în baza art.287 alin.(3) Cod penal, și, critică hotărîrea instanței de apel, precum că aceasta

fără a-și motiva soluția, neîntemeiat a menținut sentința prin care inculpatului i-a fost stabilită

pedeapsa cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, prin ce a ignorat principiul

individualizării pedepsei penale.

La acest capitol, Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea

unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în

baza căruia persoana se declară vinovată. În același rînd, după caz, instanța este în drept să

aplice și prevederile Părții generale a Codului penal, în special, a prevederilor art.90 Cod

penal.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Consultînd textele sentinței și deciziei instanței de apel, Colegiul reține că ambele

instanțe au ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea

infracțiunilor săvîrșite, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează

răspunderea, de persoana inculpatului T.Boaghi, precum și de influența pedepsei aplicate

asupra corijării și reeducării acestuia.

La fel, prima instanță, reieșind din faptul că în cauză sînt prezente circumstanțe

atenuante, iar circumstanțe agravante lipsesc, corect a concluzionat că este irațional ca

inculpatul T.Boaghi să execute real pedeapsa închisorii de 3 ani, considerînd posibilă

corijarea și reeducarea acestuia fără izolarea lui de societate și, cu referire la art.90 Cod penal,

a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an,

soluție care a fost menținută și de instanța de apel.

Prin urmare, afirmația autorului recursului, precum că instanțele de fond nu și-au

argumentat soluția în partea aplicării pedepsei penale cu suspendarea executării ei

condiționate pe termen de probă, este neîntemeiată. Concluziile instanțelor de fond corespund

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, iar temeiuri prin care s-ar

demonstra că T.Boaghi nu poate fi corectat fără izolare de societate, nu s-au stabilit.

3

Infracțiunea de care a fost declarat vinovat T.Boaghi, potrivit art.16 Cod penal, face parte din

categoria celor grave, astfel că careva interdicții de aplicare a art.90 Cod penal, în atare

situație, legea nu prevede, deoarece suspendarea executării condiționate a pedepsei conform

alin.(4) al aceluiași articol poate avea loc și în cazul săvîrșirii unei infracțiuni de categorie

gravă.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis erorile de drept

la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate,

pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă faptelor comise.

Totodată, se evidențiază faptul că, argumentele expuse de recurent au fost anterior

invocate în apel, iar instanța de apel le-a examinat minuțios, apreciind toate probele din

dosar, examinîndu-le în ansamblu, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală,

pronunțîndu-se argumentat și detaliat asupra lor. Decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură

penală. Alte probleme de drept care ar afecta hotărîrile în cauză nu au fost invocate și nici nu

se conțin în materialele dosarului.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără

citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 09 aprilie 2015 în cauza penală în privința lui Boaghi Tudor, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 10 iulie 2015.

Președintele Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2014-06-17
0,94
1ra-682/2014 — art. 220 alin. 2 lit. a, c CP
Dosarul nr. 1ra-682/2014 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE DECIZIE 27 mai 2014 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit în componența: președinte – Nicolae Gordilă, judecători – Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun, a judecat în șed
CSJ 2014-08-01
0,94
1ra-1219/2014 — art. 238 CP
Dosarul nr. 1ra-1219/2014 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE DECIZIE 29 iulie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit în componența: președinte – Nicolae Gordilă, judecători – Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Constantin Alerguș, Ion Guzun, judecând
CSJ 2015-11-10
0,94
1ra-1165/15 — art. 287 alin.3 CP
Dosarul nr. 1ra-1165/2015 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 10 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Iurie Diaconu Elena Covalenco Ion Guzun judecîd
CSJ 2014-10-01
0,94
1ra-1315/2014 — art. 152 alin. 2 lit. c și art. 287 alin. 2 lit. b CP
Dosarul 1ra-1315/2014 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE D E C I Z I E 24 septembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal în componența: președinte – Ghenadie Nicolaev, judecători – Vladimir Timofti și Nadejda
CSJ 2016-05-11
0,93
1ra-941/16 — 186 alin.2 lit.c și d, 187 alin.1, 192 alin.2 lit.b CP
Dosarul nr.1ra-941/16 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 11 mai 2016 mun.Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, examinînd admisibilitatea în principiu a
Sursă