1ra-1729/2014 — art.42 alin.2, 3 și art.287 alin.2,42 alin.2 și 3, art. 352 alin. 3 lit. dCP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.42 alin.2, 3 şi art.287 alin.2,42 alin.2 şi 3, art. 352 alin. 3 lit. dCP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct.6,10 CPP
1ra-1729/2014 — art.42 alin.2, 3 și art.287 alin.2,42 alin.2 și 3, art. 352 alin. 3 lit. dCP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul 1ra-1729/2014
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
24 decembrie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Constantin Alerguș,
judecători – Nadejda Toma, Petru Moraru,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari
Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 23
iunie 2014, în cauza penală în privința lui
Tatar Valentin Piotr,
născut la 06 iulie 1952, originar or. Nahodca, domiciliat în
s. Cotovscoe, str. Molodiojnaia, nr. 92, r-ul Comrat;
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
1.de la 16 octombrie 2008 - pînă la 28 mai 2010; (instanța
de fond);
de la 27 septembrie 2010 - pînă la 22 februarie 2012; de la
29 iulie 2013 – pînă la 23 iunie 2014 (instanța de apel);
de la 05 februarie 2013 - pînă la 26 martie 2013; de la 23
octombrie 2014 – pînă 24 decembrie 2014 (instanța de
recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Comrat din 28 mai 2010, Tatar Valentin a
fost condamnat:
- în baza art.42 alin.(2) și (3)Cod penal și art.287 alin.(2) Cod penal la 1 an
închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
În conformitate cu prevederile art. l alin. (1) și art. 7 alin. (1) ale Legii nr.
278 din 16 iulie 2004 „Cu privire la amnistie în legătură cu aniversarea a X-a
de la adoptarea Constituției Republicii Moldova", procesul penal în privința
lui Tatar Valentin, în baza art. 42 alin (2) și (3), art.287 alin. (2) Cod penal, a
fost încetat;
- în baza art. 42 alin.(2) și (3), art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal la 3 ani
închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost
suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.
1
Tatar Valentin a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost
săvîrșită de inculpat.
Acțiunea civilă a părții vătămate Tulba Fiodor a fost admisă în
principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe
instanța, în ordinea procedurii civile.
Prin aceiași sentință au fost condamnați Zaeț Andrei și Pulucciu Dumitru
în privința cărora cauza nu se examinează.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Tatar
Valentin, împreună cu Zaeț Andrei și alte persoane, în privința cărora cauza a
fost disjungată în procedură separată, au săvîrșit samavolnicie în următoarele
circumstanțe:
În anul 2003, niște locuitori ai s. Cotovscoe, r-nul Comrat, care dețineau
cotă-parte în SA „Tutun de la Sud", președintele căreia era Tulba F.,
considerînd că ultimul nu le acordă venitul corespunzător în conformitate cu
cotele-părți, au hotărît să transmită cotele-părți la ÎI „Comur-Bujorgă",
conducătorul căreia era Comur P.
Tot atunci, persoanele date au cerut de la președintele Tulba F. să
transmită ÎI„Comur-Bujorgă” o parte din tehnica agricolă, pe care aceștia
considerau că le aparține lor, însă tehnica dată nu a fost transmisă.
În continuare, așa cum conflictul legat de transmiterea tehnicii agricole
nu a fost rezolvat, la 21 martie 2004, aproximativ la ora 1500, Tatar V.,
împreună cu Zaeț A. și alte persoane în privința cărora cauza a fost disjungată
în procedură separată, au adunat lîngă primăria satului o grupă de oameni și
au făcut agitație pentru ca samavolnic să acapareze tehnica agricolă care
aparținea SA „Tutun de la Sud” și SA „Tulparex Agro”, ca ulterior să o
transporte și să o depoziteze la brigada de tractoare din s. Cotovscoe, care se
afla în posesia ÎI „Comur-Bujorgă”.
Realizîndu-și scopul infracțional, Tatar Valentin, împreună cu Zaeț
Andrei, și un grup de persoane, s-au îndreptat către domiciliul cet. Dușcov V.,
amplasat pe str. Gagarin, 73, s. Cotovscoe, unde se afla la păstrare
autocamionul de model ZIL MMZ 554, n/î GE AE 092 în valoare de 20 000 lei
ce aparținea SA „Tulparex Agro”, pe care l-au transportat la brigada de
tractoare.
2
Tot el, Tatar Valentin împreună cu Zaeț Andrei și cu alte persoane în
privința cărora cauza a fost disjungată în procedură separată, au săvîrșit
huliganism agravat în următoarele circumstanțe:
Pa data de 24 mai 2004, aproximativ la ora 2000, Zaeț Andrei împreună
cu alte persoane în privința cărora cauza a fost disjungată în procedură
separată, au agitat locuitorii s. Cotovscoe să se îndrepte spre domiciliul lui
Tulba Fiodor din r-nul Comrat, s. Cotovscoe, str. Molodiojnaia 152 și să se
răfuiască cu el fizic, deoarece ultimul a luat trei tractoare de la brigada de
tractoare. Aproximativ la ora 2100, în aceeași zi, la adresa menționată, lîngă
domiciliul lui Tulba F. s-au adunat Tatar Valentin, Zaeț Andrei, și alte
persoane agitate de aceștia, care fiind în stare de ebrietate au deschis porțile,
au intrat în ogradă și i-au maltratat pe Tulba Stefanida, Tulba Fiodor, Tulba
Dmitri, Tulba Ivan și Stefu Ivan, cauzîndu-le leziuni corporale.
De către organul de urmărire penală Tatar Valentin a fost învinuit de
faptul că el împreună cu Comur Nicolai și alte persoane în privința cărora
cauza a fost disjungată în procedură separată, au săvîrșit distrugerea și
deteriorarea intenționată a bunurilor altei persoane în proporții deosebit de
mari în următoarele circumstanțe:
Pe data de 24 mai 2004, aproximativ la orele 2000, Tatar Valentin
împreună cu, Comur N. și alte persoane în privința cărora cauza a fost
disjungată în procedură separată, s-au apropiat de automobilul „Niva-2121"
n/î GE AA 928, care aparținea SA „Tutun de la Sud", prețul căruia constituia
47 376 lei în care se aflau 6 000 dolari SUA și 7 000 lei, bunuri materiale și l-au
răsturnat. Ulterior, Tatar V., împreună cu Comur Gh., Paci V., Velicicov Al.,
Comur N., au împins automobilul dat în rîul amplasat nu departe de casa lui
Tulba F. și l-au incendiat, cauzînd SA „Tutun de la Sud” o pagubă materială în
proporții deosebit de mari în suma de 47 376 lei, iar lui Tulba F. - o pagubă
materială în proporții deosebit de mari în sumă de 84 114,40 lei.
Legalitatea și temeinicia sentinței a fost atacată cu apel de către
acuzatorul de stat, partea vătămată Tulba Fiodor și avocatul Matcovschi
Veaceslav în numele inculpatului Zaeț Andrei, care au solicitat:
- procurorul, casarea parțială a sentinței în partea ce ține de achitarea lui
Tatar Valentin de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.
197 alin.(2) lit. b) Cod penal, condamnarea acestuia în baza articolului
menționat, cu încetarea procesului penal, conform Legii cu privire la amnistie,
3
argumentînd că partea acuzării a prezentat suficiente probe care confirmă cu
certitudine vinovăția ultimului pe acest episod;
- partea vătămată Tulba F., casarea sentinței și pronunțarea unei noi
hotărîri prin care Tatar Valentin să fie condamnat pentru distrugerea
automobilului „Niva-2121”, cu n/î GE AA 928 și admiterea acțiunii civile;
- avocatul Matcovschi Veaceslav, casarea sentinței în partea
condamnării lui Zaeț Andrei, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare,
argumentînd că atît în cadrul urmăririi penale cît și în ședința de judecată a
instanței de fond nu au fost prezentate careva probe care ar confirma
vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor incriminate;
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 22 februarie
2012, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de acuzatorului de stat
și partea vătămată.
Apelul avocatului Veaceslav Matcovschi, declarat în numele
inculpatului Zaeț Andrei, a fost admis, casată parțial, sentința contestată, în
partea condamnării lui Zaeț Andrei și Tatar Valentin în baza art. 42 alin.(2) și
(3), art. 287 alin.(2) Cod penal și în partea condamnării lui Tatar Valentin în
baza art. art. 42 alin.(2) și (3), 352 alin.(3) lit. d) Cod penal, rejudecată cauza și
pronunțată o nouă hotărîre prin care:
Zaeț Andrei a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii
prevăzute de art. 42 alin.(2) și (3), art. 287 alin.(3) Cod penal, din motiv că
fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.
Tatar Valentin a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii
prevăzute de art. 287 alin.(3) Cod penal și art. 352 alin.(3) lit. b) Cod penal din
motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.
În rest, sentința a fost menținută
În argumentarea deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că la
pronunțarea sentinței de condamnare a lui Tatar Valentin și Zaeț Andrei în
baza art. 42 alin. (2) și (3), art.287 alin.(2) Cod penal, instanța de fond nu a dat
o apreciere corectă probelor prezentate de părți și în consecință, incorect a
stabilit circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei. În continuare, Colegiul
penal a conchis că, circumstanțele de fapt reținute în seama inculpaților
menționați prin sentința contestată, instanța de fond le-a constatat doar din
actele de învinuire ale organului de urmărire penală, pe cînd nici partea
vătămată și nici martorii audiați nu au indicat direct la Tatar Valentin și Zaeț
4
Andrei că ar fi săvîrșit careva acțiuni intenționate care au încălcat grosolan
ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor.
Totodată, instanța de apel a conchis că în partea ce ține de condamnarea
lui Tatar V. în baza art. 42 alin. (2) (3) și 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, instanța
de fond la fel nu a dat o apreciere corectă probelor prezentate de părți și în
consecință incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, făcînd în
această parte concluzii greșite.
Nefiind deacord cu decizia instanței de apel cu recurs ordinar a
contestat-o procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia cu
dispunerea rejudecării cauzei în în aceiași instanță în alt complet de judecată.
În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele:
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului invocat în apel în
partea ce ține de achitarea lui Tatar V. de sub învinuirea de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b) Cod penal, limitîndu-se doar
la o motivare generală, precum că partea acuzării pe acest episod nu a
prezentat probe pertinente, concludente și utile;
- instanța de apel incorect a recalificat acțiunile lui Tatar V. și l-a achitat
de săvîrșirea infracțiunii care nu i-a fost incriminată – și anume art. 352 alin.(3)
lit.b) Cod penal, deoarece, potrivit rechizitoriului, acesta a fost învinuit de
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 352 alin.(3) lit. d) Cod penal;
- inculpatul Tatar V. nu a contestat soluția instanței de fond, iar în partea
dispozitivă a deciziei contestate lipsesc careva date privitor la art. 411 Cod de
procedură penală, ce se referă la efectul extensiv al apelurilor altor participanți
la proces.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 26
martie 2013, recursul ordinar a fost admis, casată decizia instanței de apel, și
dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.
Instanța de recurs și-a argumentat soluția prin faptul că instanța de
apel în decizia sa nu a analizat probele prin prisma prevederilor art. 101 Cod
de procedură penală și nu a argumentat din care motive a admis unele probe
iar altele le-a respins. Totodată, instanța de apel casînd parțial sentința primei
instanțe nu a invocat din care motive a respins probele puse de instanța de
fond la baza sentinței de condamnare.
În consecință, Colegiul penal a statuat că modalitatea de motivare a
soluției denotă faptul că instanța de apel nu a analizat probele acumulate în
5
ansamblu, din punct de vedere al pertinenței concludenți, utilității și
coroborării acestora, prin ce a comis o eroare de drept prevăzută de art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.
9.Prin decizia Colegiului penal al Curții de apel Cahul din 23 iunie 2014,
apelul părții vătămate Tulba F. a fost respins ca fiind depus peste termen, iar
cel declarat de acuzatorul de stat a fost respins ca fiind nefondat.
Cu referire la apelul procurorului în partea ce ține de învinuirea
inculpatului Tatar V. pe art. 197 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța de apel și-a
motivat soluția prin faptul că, prima instanță corect a constatat circumstanțele
de fapt și de drept, just a apreciat probele prezentate și a pronunțat în această
parte o sentință legală și întemeiată.
Totodată, instanța de apel a conchis că partea acuzării nu a prezentat
suficiente probe obiective, veridice și concludente ce ar demonstra vinovăția
inculpatului Tatar V. în săvîrșirea infracțiunii imputate.
10.Împotriva deciziei instanței de apel în partea ce ține de aplicarea
pedepsei inculpatului Tatar Valentin în baza art. 42 alin. (2) (3) art. 287 alin. (2)
și art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal,a declarat recurs ordinar acuzatorul de stat,
care invocînd temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) 10) Cod
de procedură penală a solicitat, casarea deciziei contestate în partea menținerii
sentinței instanței de fond în privința lui Tatar Valentin, prin care ultimul a
fost condamnat în baza art. 42 alin.(2) și (3)Cod penal și art.287 alin.(2) Cod
penal, la 1 an închisoare, cu încetarea procesului penal în temeiul art. l alin. (1)
și art. 7 alin. (1) ale Legii RM nr. 278 din 16 iulie 2004 „Cu privire la amnistie
în legătură cu aniversarea a X-a de la adoptarea Constituției Republicii
Moldova”, rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi
hotărîri prin care Tatar V. să fie condamnat baza art. 42 alin.(2) și (3)Cod penal
și art.287 alin.(2) Cod penal, cu încetarea procesului penal pe motivul
intervenirii termenului de prescripție de atragere la răspundere penală.
În argumentarea soluției solicitate recurentul a menționat că instanța de
fond greșit a aplicat în privința lui Tatar V. Legea nr. 278-XV din 16 iulie 2004,
deoarece ultimul a fost condamnat pentru concurs de infracțiuni, una dintre
care este prevăzută de art. 352 alin. (3) Cod penal, iar potrivit art. 7 alin. (1) lit.
b) i) din Legea cu privire la amnistie sus menționată, actul de amnistie nu
poate fi aplicat și nu poate fi încetat procesul penal dacă persoana este
învinuită și condamnată pentru comiterea acestei infracțiuni.
6
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat,
în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție îl
consideră inadmisibil din următoarele considerente.
Drept temei pentru recursul ordinar declarat, procurorul a invocat
prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală – că
hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au
aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Totodată, instanța de recurs reține că, autorul este de acord cu starea de
fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a
acțiunilor inculpatului Tatar Valentin, și critică hotărîrea instanței numai în
partea aplicării Legii nr. 278-XV din 16.07.2004 ”privind amnistia în legătură
cu aniversarea a X-a de la adoptarea Constituției R. Moldova ”
Analizînd textul recursului declarat, Colegiul penal conchide că
solicitările acuzatorului de stat privind rejudecarea cauzei în privința lui
Tatar V. și condamnarea ultimului în baza art. 42 alin. (2), (3) art. 287 alin. (2)
Cod penal, cu încetarea procesului penal în legătură cu intervenirea
termenului de prescripție de atragere la răspundere penală, urmează a fi
respinse din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 420 alin. (4) Cod de procedură
penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele
indicate în art.401 nu au utilizat calea apelului ori au retras apelul, dacă legea
prevede această cale de atac.
La acest capitol, instanța de recurs ține să menționeze că, deși,
acuzatorul de stat a contestat sentința, din textul apelului declarat de acesta
rezultă că, ultimul și-a exprimat dezacordul cu soluția adoptată de instanța de
fond, doar în partea ce ține de achitarea lui Tatar Valentin de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b) Cod penal.
Totodată, Colegiul penal relevă că, procurorul care nu a folosit apelul
poate ataca cu recurs decizia prin care a fost admis apelul declarat de partea
apărării, însă, din decizia Curții de Apel rezultă că aceasta a menținut sentința
instanței de fond în privința lui Tatar Valentin.
Prin urmare, se constată că acuzatorul de stat nu a utilizat calea ordinară
de atac –apelul în partea ce ține de condamnarea lui Tatar Valentin în baza art.
art. 42 alin. (2), (3) art. 287 alin. (2) Cod penal și nu are temei legal de a depune
7
recurs ordinar privind rejudecarea cauzei în această parte.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari Dumitru, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 23 iunie 2014, în cauza
penală în privința lui Tatar Valentin Piotr, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, publicată la 21 ianuarie 2015.
Președinte Constantin Alerguș
Judecători Nadejda Toma
Petru Moraru
8