1ra-1424/2014 — art.309-1 alin.1 CP

1ra-1424/2014 — art.309-1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra - 1424/14

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

09 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în componența:

președinte - Ion Guzun,

judecători - Nadejda Toma, Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru,

Ion Corolevschi,

judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

inculpatul Starinschi Radu și avocatul Urschi Laura, în numele

inculpatului Starinschi Radu, de avocatul Moloșag Natalia în numele

părții vătămate Crețu Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 13 mai 2014, în cauza penală în privința lui

Starinschi Radu Valentin, născut la

30 aprilie 1972, originar din s. Fundul

Galbenei, r-nul Hîncești, domiciliat în or.

Hîncești, str. Chișinăului 10, ap. 23.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

Rejudecare: 11.01.2013 – 16.04.2013;

17.01.2014 – 13.05.2014;

1) 17.08.2012 – 13.11.2012, dispusă rejudecarea;

2) 18.06.2013 – 03.12.2013, dispusă rejudecarea;

3) 29.07.2014 – 09.12.2014.

C O N S T A T Ă :

2011, Starinschi Radu a fost achitat de sub învinuirea de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.309/1 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta

nu a fost săvîrșită de inculpat.

penală Starinschi Radu a fost pus sub învinuire pentru faptul, că la 08

aprilie 2009, deținînd funcția de șef al Secției Poliției Criminale a

Comisariatului de Poliție sect. Centru al Comisariatului General de Poliție,

mun. Chișinău, avînd grad special căpitan de poliție, fiind șef și persoană

1

cu funcție de răspundere, a încălcat grav cerințele art. 3 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale din 04 noiembrie 1950; art. 24 alin. (2) din Constituția

Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994; art. 1, art. 2, pct. 2), 4), art.

12, lit. l), art. 14, art. 15 al Legii nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 cu

privire la poliție; obligațiunile sale funcționale, care-l obliga să-și

desfășoare activitatea pe baza respectării stricte a legilor, să protejeze

viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății și ale

statului de atentate criminale și de alte atacuri nelegitime; să prevină și

să curme crimele, alte infracțiuni, să mențină ordinea publică și să

asigure securitatea publică; să ia măsuri pentru apărarea vieții, sănătății,

onoarei, demnității cetățenilor; să comunice despre aplicarea forței fizice

șefului său direct, să nu supună pe nimeni la torturi; să poarte

responsabilitatea personală pentru realizarea întocmai a atribuțiilor de

serviciu, să răspundă de respectarea principiilor ce guvernează conduita

polițistului, legislației în domeniul drepturilor omului, a legislației

procesual-penale, alte acte normative ce reglementează activitatea de

serviciu, dar în loc de aceasta, Starinschi Radu, fiind șef și persoană cu

funcție de răspundere, acționînd cu titlu oficial ca persoană ce reprezintă

MAI, intenționat a comis acte de tortură asupra lui Crețu Sergiu, în

următoarele împrejurări.

La 08 aprilie 2009, aproximativ pe la orele 21.00, căpitanul de

poliție, Starinschi Radu, fiind în serviciu și îndeplinind obligațiunile sale

funcționale, a mers în Unitatea de Gardă a CPS Centru, unde l-a scos din

celulă pe cet. Crețu Sergiu, cu scopul de a-l escorta în birou. În timpul

escortării în birou, urmărind scopul de a-l intimida pe Crețu Sergiu, i-a

aplicat acestuia circa 10 lovituri cu pumnul în regiunea capului. Ajungînd

la etajul cinci în biroul de serviciu nr. 505, amplasat în CPS Centru, din

str. Bulgară 40, mun. Chișinău, Starinschi Radu urmărind scopul

provocării unei dureri fizice și suferințe psihice, pentru a obține

mărturisiri referitor la participarea lui Crețu Sergiu la dezordinile în

masă din Piața Marii Adunări Naționale, a continuat aplicarea violenței,

însoțită cu acțiuni de tortură.

Astfel, Starinschi Radu, fără a stabili temeiurile și circumstanțele în

care a fost reținut Crețu Sergiu, i-a aplicat acestuia o lovitură cu piciorul

în regiunea gîtului, cinci lovituri cu piciorul în regiunea abdomenului și

circa 10-15 lovituri cu pumnul în regiunea capului, necătînd la faptul că

în timpul maltratării Crețu Sergiu acuza dureri în regiunea mîinii stîngi.

Starinschi Radu, acționînd intenționat, în scopul agravării suferințelor

fizice și intimidării părții vătămate i-a aplicat circa 10 lovituri cu piciorul

la mîina stîngă în partea superioară.

În urma acțiunilor violente ale lui Starinschi Radu, părții vătămate

Sergiu Crețu, în timpul aflării în custodia poliției, i-au fost provocate

dureri fizice precum și acțiuni de tortură aplicate intenționat asupra

2

mîinii fracturate, fapt ce a determinat deplasarea fragmentelor osului și

suferințe psihice în formă de „Tulburare de stres posttraumatică.

Sindromul anxios-depresiv”.

Sentința instanței de fond conține o descriere amplă a probelor

prezentate de partea acuzării și de partea apărării, instanța

concluzionînd că în urma analizei probelor nu s-a confirmat faptul că

anume inculpatul Starinschi Radu l-a maltratat pe partea vătămată Crețu

S., deoarece acuzarea, în afară de declarațiile părții vătămate, că el a fost

maltratat anume de către inculpat, n-a prezentat alte probe în acest sens.

și avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Crețu Sergiu.

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Starinschi Radu să fie condamnat în baza art.309/1

alin.(1) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

natura celeia de care s-a folosit la comiterea infracțiunii pentru un

termen de 3 ani.

În argumentarea apelului procurorul a invocat că prima instanță

neîntemeiat l-a achitat pe inculpatul Starinschi Radu de sub învinuirea

adusă în baza art. 309/1 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost

săvîrșită de inculpat, incorect apreciind probele administrate,

considerînd că partea acuzării a prezentat suficiente probe, care

confirmă vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate, dar care

nu au fost apreciate la justa valoare. Totodată, procurorul a invocat că

instanța de fond urma să dea o apreciere critică declarațiilor făcute de

martorii apărării, deoarece aceștia sunt colaboratori de poliție, colegi de

serviciu ai inculpatului, care au manifestat o tendință cu orice preț să-și

ajute colegul prin declarațiile făcute.

3.2. Avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Crețu

Sergiu, de asemenea a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Starinschi Radu să fie condamnat conform învinuirii

înaintate, în baza art. 309/1 alin.(1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei

echivalente crimei comise.

În motivarea apelului avocatul Moloșag Natalia a invocat că

instanța de fond n-a analizat profund probele prezentate de partea

acuzării, iar asupra unor probe, în general, nu s-a expus. Astfel, consideră

că în urma examinării superficiale și aprecierii eronate a probelor

prezentate de procuror instanța de fond a emis o sentință ilegală și

neîntemeiată.

Avocatul în apelul său a indicat asupra faptului că sarcina

probațiunii neaplicării torturii și a altor tratamente sau pedepse crude,

inumane sau degradante îi revine autorității în a cărei custodie se află

3

persoana privată de libertate, plasată la dispoziția unui organ de stat sau

la indicația acestuia sau cu acordul sau consimțământul tacit. Însă, în

opinia apărării, instanța de fond, contrar prevederilor stipulate în art. 10

alin.(3/1) Cod de procedură penală, precum și contrar practicii

internaționale de examinare a acestor categorii de infracțiuni, a plasat

sarcina probațiunii pe umerii părții vătămate.

Avocatul de asemenea a menționat că vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii imputate este probată prin : raportul de expertiză

medico-legală nr.2668 din 05.10.2009, prin care s-a constatat existența

leziunilor corporale medii, fractura osului humeral stîng în porțiunea

inferioară cu deplasarea fragmentelor; extrasul din fișa medicală nr.

1197 eliberat de Centrul de reabilitare a victimelor Torturii „Memoria”,

care a stabilit cu certitudine că pacientul Crețu Sergiu a fost supus

acțiunilor de tortură în corelare cu evenimentele traumatizante din

08.04.2009, existînd simptomele clasice ale victimei torturii, suferința

psihică cauzată este confirmată prin diagnosticul stabilit: tulburare de

stres post-traumatic, sindromul anxios-depresiv cu repercusiuni de

lungă durată asupra integrității fizice și psihice a părții vătămate; graficul

grupelor operative formate în cadrul CPS Centru, din care reiese că la

08.04 2009 Starinschi R. nu figura în cadrul acestor grupe operative, fiind

responsabil de a se afla la locul de muncă în incinta CPS Centru;

declarațiile date de către martorul Crețu Viorica, care a relatat despre

faptul reținerii și aflării lui Crețu S. la data de 08.04.2009 în incinta CPS

Centru și căreia i s-a comunicat de către Crețu S. că el a fost bătut în

incinta Comisariatului; declarațiile date de către martorii Bucuci Ion,

felcer de Urgență și Babară Gr., medic de urgență, care s-au deplasat la

CPS Centru pentru acordarea ajutorului medical, au intrat în celulă, unde

a fost examinat Crețu S., care era așezat cu brațul în poziție forțată și

acuza dureri în cot și umărul mîinii stîngi, pacientul era foarte speriat,

tremura și nu prea vroia să discute cu polițistul care a mers cu ei în

timpul deplasării cu automobilul Urgenței; declarațiile martorului Garas

lurie, medic traumatolog, care a comunicat că Crețu S. i-a povestit că a

fost bătut la CPS Centru; declarațiile date de către martorul Botnariuc

Sergiu, ajutorul ofițerului de serviciu pe Unitatea de Gardă, care a

comunicat că Crețu S. a fost adus de către un colaborator de poliție cu

numele Railean V., de regulă, persoana care este scrisă în registrul de

evidență este cea care vine personal după reținut și se ocupă de acesta

(f.d. 78 vol I); declarațiile date de către martorul Malachi Sergiu,

ajutorul ofițerului de serviciu pe Unitatea de Gardă, care le-a comunicat

că scrisul din registrul de evidență la înregistrarea datelor despre Crețu

S. îi aparține lui Botnariuc Sergiu, persoana care l-a adus pe Crețu S.,

Railean V., a fost întrebat de ei după cine sa-l scrie, și acesta i-a comunicat

că după Starinschi R, care era șeful poliției criminale (f.d.80 vol. I), în

procesul-verbal al ședinței de judecată Malachi S. a declarat că i-a

4

comunicat lui Buzu V. despre mîină înflată a lui Crețu S., precum și că i-a

comunicat inspectorului poliției criminale de serviciu (fără nume) să se

ocupe de Crețu S.; declarațiile martorului Buzu Vasile, ofițerul de serviciu

al Unității de Gardă din CPS Centru, care a comunicat că în seara de

08.04.2009 l-a văzut deseori pe Starinscni R. lîngă Unitatea de Gardă și că

acces la Registrul de Evidență îl aveau ajutorii săi, colaboratorii SUP și

SPC ( f.d.83 vol. I).

Avocatul de asemenea a considerat că probele prezentate de către

inculpatul Starinschi Radu și avocatul acestuia și anume declarațiile

depuse de martorii Saachian R. și Ceban V., vin în contradicție cu

majoritatea probelor administrate pe această cauză, mai mult instanța de

fond a expus în sentință în mod eronat și incomplet declarațiile depuse

de aceștia.

aprilie 2012, au fost admise apelurile declarate de procuror și avocatul

Moloșag Natalia în numele părții vătămate Crețu Sergiu, casată sentința

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 iunie 2011 și pronunțată o

nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Starinschi Radu a fost condamnat în baza art. 309/1 alin. (1) Cod penal, la

2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita

careva activități în organele Ministerului Afacerilor Interne pentru un

termen de 2 ani. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

fapta incriminată inculpatului Starinschi Radu prin rechizitoriu și a

reținut probele ce confirmă vinovăția lui de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 309/1 alin.(1) Cod penal și anume: declarațiile părții

vătămate Crețu Sergiu date în cadrul urmăririi penale, în ședința de

judecată a instanței de fond și susținute în instanța de apel; declarațiile

martorilor Crețu Viorica, Bucuci Ion, Malachi Iurie și Caras Iurie;

procesele-verbale de verificare a declarațiilor părții vătămate Crețu S. din

22 octombrie 2009; procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie din 22 octombrie 2009; raportul de expertiză medico-legală nr.

2668/D din 05 octombrie 2009; procesul–verbal de audiere a expertului

judiciar, medic legist A. Vicol din 23 februarie 2010; extrasul din fișa

medicală nr. 1197; precum și înscrisul din Registrul de evidență a

persoanelor reținute și deținute la Unitatea de Gardă a CPS Centru.

10 aprilie 2012 au declarat recursuri ordinare procurorul, avocatul

Moloșag Natalia în numele părții vătămate Crețu Sergiu și avocatul

Urschi Laura în numele inculpatului Starinschi Radu.

6.1 Procurorul, invocînd temeiul de drept prevăzut de art. 427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a

deciziei instanței de apel din 10 aprilie 2012 în partea stabilirii pedepsei

5

lui Starinschi Radu cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel,

în alt complet de judecată, pe motiv că decizia atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția în partea individualizării pedepsei

și anume, privind aplicarea incorectă a prevederilor art. 90 Cod penal.

Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că inculpatul nu și-a recunoscut

vinovăția și nu s-a căit sincer de cele comise.

6.2. Avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Crețu

Sergiu, invocînd temeiul de drept prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 15)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei instanței

de apel din 10 aprilie 2012, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră, fără

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Consideră că pedeapsa aplicată

inculpatului nu este proporțională cu fapta comisă.

6.3. Avocatul Urschi Laura în numele inculpatului Starinschi Radu,

invocînd temeiurile de drept prevăzute de alin. (1), pct. 4) și 6) ale

art.427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2012, cu menținerea

sentinței de achitare a Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 10 iunie

2011, pe motiv că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

Avocatul a indicat că rejudecarea cauzei a avut loc fără participarea

apărătorului, cînd participarea lui era obligatorie, iar problema lipsei

apărătorului și acuzatorului în ședință, precum și posibilitatea examinării

cauzei în lipsa lor nu a fost pusă în discuție. Consideră că inculpatul

Starinschi R. a fost condamnat fără a exista probe, ce ar confirma

vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii de tortură, condamnarea lui fiind

bazată pe presupuneri.

De asemenea avocatul a mai menționat că instanța de apel n-a

motivat care este legătura cauzală între fractura mîinii depistată la

partea vătămată și pretinsa faptă săvîrșită de către inculpat, punînd la

baza deciziei fapte și circumstanțe care n-au fost constatate în cadrul

examinării cauzei, deoarece consideră că la urmărirea penală probele au

fost distorsionate, iar declarațiile părții vătămate din cadrul urmăririi

penale și din cadrul ședinței de judecată au fost inconsecvente, ba mai

mult decît atît chiar tendențioase.

din 13 noiembrie 2012, au fost admise recursurile ordinare declarate de

procuror, de avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Crețu

Sergiu și de avocatul Urschi Laura în numele inculpatului Starinschi

Radu, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

10 aprilie 2012 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel în alt complet de judecată.

argumentele invocate în recurs de către procuror și avocatul N. Moloșag

6

în numele părții vătămate Crețu S. și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului.

Totodată instanța de recurs a indicat că în cadrul examinării

recursului avocatului Urschi L. s-a constatat „încălcarea prevederilor art.

(6) pct.3) lit. c) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale din 04 noiembrie 1950 și prevederile art. 66

al . (2) pct. 5) Cod de procedură penală, care acordă necondiționat și

nelimitat dreptul inculpatului de a fi asistat de un apărător pe toată

durata procesului penal”. În acest sens instanța de recurs a menționat că

„reieșind din aceste circumstanțe, fiind încălcat dreptul inculpatului

Starinschii Radu la apărare, la fel, urmează a fi casată decizia instanței de

apel, cu dispunerea rejudecării cauzei”.

aprilie 2013, au fost respinse, ca nefondate, apelurile acuzatorului de stat

și avocatului Moloșag Natalia în numele părții vătămate Crețu Sergiu, și

menținută sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 iunie 2011.

9.1. În cadrul rejudecării cauzei în instanța de apel a fost interogat

suplimentar inculpatul R. Starinschi, partea vătămată Crețu Sergiu,

martorul Crețu V., expertul Vicol A. și au fost cercetate probele scrise, și

anume: procesul-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate Crețu

Sergiu la locul infracțiunii din 22 octombrie 2009; procesul–verbal de

prezentare spre recunoaștere din 22 octombrie 2009; raportul de

expertiză medico-legală nr. 2668/D din 05 octombrie 2009; extrasul din

fișa medicală nr. 1197 din 29 ianuarie 2010, considerînd că concluzia

instanței de fond privind achitarea inculpatului de sub învinuirea

imputată pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, este legală și

întemeiată.

În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că organul de

urmărire penală n-a stabilit cu certitudine cine și în ce condiții i-a cauzat

fractura spiralată a osului humeral stîng, care a fost depistată la partea

vătămată Crețu S., deoarece alte leziuni corporale la partea vătămată

n-au fost depistate.

Instanța de apel a conchis că în speță nu există nici un semn

caracteristic torturii, ori nu este arătată legătura cauzală între leziunea

corporală depistată la partea vătămată și faptele incriminate lui

Starinschi Radu.

De asemenea instanța de apel a menționat că nu a fost stabilită

participația sub nici o formă a inculpatului Starinschi Radu la săvîrșirea

infracțiunilor imputate, deoarece potrivit declarațiilor părții vătămate

acesta era îmbrăcat în uniformă de polițist, pe cînd s-a stabilit cu

certitudine că Starinschi R., făcînd parte din poliția criminală, nu era în

uniforma de polițist, mai mult ca atît, faptul că Starinschi R. la acel

moment s-a aflat în CPS Centru, mun. Chișinău este confirmat doar de

martorul Buzu Vasile, care în cadrul ședinței de judecată a instanței de

7

fond a refuzat să dea declarații, deși a susținut declarațiile date la

urmărirea penală, iar instanța de fond corect le-a apreciat critic, fiindcă

ele vin în contradicție cu celelalte probe.

Astfel, instanța de apel a menționat că Buzu Vasile s-a aflat la

serviciu în prima zi a perioadei de probă pentru angajarea la lucru și

declarațiile lui precum că l-a văzut în acea zi anume pe Starinschi Radu

lîngă unitatea de gardă, vin în contradicție cu depozițiile lui Erhan Gr.,

Saachian R., Ceban Vl. care au comunicat că nu l-au văzut în CPS Centru,

mun. Chișinău pe acesta, și că el se afla în Piața Marii Adunări Naționale,

depozițiile acestor martori, în opinia instanței de apel, corect au fost puse

la baza sentinței de achitare.

Instanța de apel de asemenea a indicat că nu este stabilită cauza

suferințelor psihice suportate de partea vătămată Crețu S., expuse în fișa

medicală nr. 1197 eliberat de Centrul de reabilitare a victimelor Torturii

„Memoria”, potrivit căruia la pacientul Crețu Sergiu s-a stabilit

diagnosticul anxietate înaltă, tendință spre un fondal depresiv,

irascibilitate înaltă, dereglări de somn, precum și legătura de cauzalitate

între acestea și pretinsele acțiuni ale inculpatului Starinschi R., deoarece

nu este contestată veridicitatea declarațiilor părții vătămate potrivit

cărora la 08.04.2009 acesta a fost reținut în mod abuziv în stradă, la

reținere fiindu-i răsucite mâinile și posibil fracturată mâina, că în urma

acestor evenimente a fost nevoit să suporte intervenții chirurgicale,

nefiind exclusă posibilitatea că intervențiile chirurgicale ar fi putut

provoca suferințe psihice.

De asemenea Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a constatat

că partea vătămată Crețu Sergiu putea să-și facă concluzii incorecte

despre persoana care a aplicat în privința sa forța fizică, deoarece

descriind această persoană partea vătămată nu indică careva trăsături

concrete, limitîndu-se la afirmațiile că a recunoscut făptuitorul după

statură, constituție, forma nasului, frizură, voce și maniere, fără a

concretiza ce fel de statură, maniere, frizură avea persoana.

În aceste condiții instanța de apel a considerat că, reieșind din

prevederile art. 8 al. (3) Cod de procedură penală concluziile despre

vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi

înlăturate, în condițiile legii procesuale, se interpretează în favoarea

inculpatului, de aceea este corectă concluzia instanței de fond cu privire

la achitarea inculpatului, deoarece fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

procurorul și avocata Moloșag Natalia în numele părții vătămate Crețu S.

10.1. Procurorul, invocînd temeiul de drept prevăzut de art. 427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărîrii

contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță în alt

complet de judecată, indicînd că anterior, cauza penală a fost remisă la

8

rejudecare în instanța de apel din două motive și anume – referitor la

blîndețea pedepsei și lipsa avocatului la ultimul cuvînt, iar potrivit art.

436 alin. (3) Cod de procedură penală, cînd hotărîrea este casată numai

cu privire la unele fapte, sau persoane ori numai în ce privește latura

penală sau civilă, instanța de rejudecare se pronunță în limitele în care

hotărîrea a fost casată. Alin. (2) al art. 436 Cod de procedură penală,

menționează că indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii pentru

instanța de rejudecare, iar din conținutul deciziei instanței contestate

rezultă că în cauza nominalizată nu a fost făcută analiza tuturor probelor

prezentate de procuror în apelul său și nu s-a expus asupra motivelor

invocate în el.

Consideră că vinovăția lui Starinschi R. este dovedită prin

următoarele probe: declarațiile părții vătămate Crețu S., declarațiile

martorilor Crețu V., Bucuci I., Babără Gr., Malachi I., Caras I. și actele

cauzei: procesele-verbale de verificare a declarațiilor părții vătămate la

locul infracțiunii; procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere;

raportul de expertiză medico-legală nr. 2268/D din 05.10.2009;

procesul-verbal de audiere a expertului judiciar Vicol A. și alte acte

relevante.

10.2. Avocatul Moloșag N. în numele părții vătămate Crețu S., care

invocînd temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea hotărîrii contestate, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia Starinschi R. să fie

condamnat în baza art. 309/1 alin.(1) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în MAI pe un termen de 5 ani.

În argumentarea recursului recurenta a invocat că instanța de fond

eronat a apreciat probele administrate în cauza penală, deoarece sunt

prezentate suficiente probe care demonstrează cu certitudine că fapta

incriminată lui Starinschi R. a fost comisă de ultimul, menționînd aceleași

probe care au fost invocate de către acuzatorul de stat în recursul

declarat.

Totodată avocatul a indicat că, în decizia contestată declarațiile

părții vătămate Crețu S. sunt expuse eronat și denaturat, deoarece acesta

în cadrul procesului penal niciodată nu s-a referit la numărul biroului în

care a fost maltratat, explicînd doar unde este amplasat biroul. Numărul

de rînd al birourilor, precum și descrierea obiectelor aflate în birou au

fost menționate de către Starinschi R., pe cînd anterior Crețu S. nu l-a

cunoscut pe inculpat, în incinta CPS Centru pînă la evenimentele din 08

aprilie 2009 nu a fost și nu a avut motive de a-l calomnia pe acesta,

declarațiile părții vătămate fiind pe toată perioada consecutive și în

coroborare cu celelalte probe administrate pe dosar.

Recurenta a mai indicat că instanța de fond și cea de apel nu s-au

expus în privința următoarelor probe, cărora nu le-au dat nici o

apreciere: fișa de solicitare a asistenței de urgență, înștiințarea 903 nr.

9

2673 din 09.04.2009, declarațiile martorului Leca Vasile, care a

menționat „că la 08.04.2009 el personal i-a transmis lui Starinschi R. că

pleacă, iar răspunzător în Comisariat rămîne acesta - adică Starinschi R”.

La fel, instanța de apel a denaturat conținutul declarațiilor martorilor

Erhan G., Buzu V., Saachian R. și Ceban V. , înscris în procesul-verbal al

ședinței de judecată precum și a indicat fapte, care nu au fost declarate

de către martori.

decembrie 2013 recursurile declarate au fost admise, iar cauza trimisă la

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău într-un alt complet de judecată din

următoarele considerente.

În motivarea deciziei sale instanța de recurs a indicat că la

examinarea cauzei instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, ceea ce constituie temei pentru recurs

prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece

instanța de apel, motivîndu-și soluția prin faptul că acuzatorul de stat nu

a prezentat probe care ar confirma incontestabil vinovăția inculpatului, a

denaturat esența unor probe, precum și că a depășit limitele rejudecării

stabilite în decizia din 13 noiembrie 2012 a Colegiului penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție.

Starinschi R. a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 309/1 al. (1) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsă de

2 (doi) ani închisoare cu executarea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în Ministerul

Afacerilor Interne pe un termen de 2 ani. Termenul ispășirii pedepsei

urma a fi calculat din momentul reținerii.

Ulterior, la 16 iunie 2014, prin încheierea Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău, s-a dispus stingerea executării pedepsei stabilite

inculpatului Starinschi R. prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 mai

2014, pînă la examinarea recursului de către Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție.

12.1. În motivarea deciziei sale instanța de apel a indicat că probele

prezentate de către partea acuzării confirmă faptul că inculpatul

Starinschi R. a săvîrșit infracțiunea de care este învinuit, în acest sens

instanța a descris amănunțit declarațiile părții vătămate Crețu S., a

martorilor acuzării, indicînd că acestea au fost verificate în cadrul

ședinței de judecată a instanței de apel.

Instanța de apel a respins probele apărării, în acest sens indicînd

numai declarațiile inculpatului Starinschi R., precum și înregistrarea

video de pe linkul cu acces public și schema etajului 5 al CPS Centru mun.

Chișinău, care au fost apreciate în mod critic, făcute în scop de apărare.

Stabilind pedeapsa, instanța de apel a indicat că circumstanță

atenuantă a răspunderii inculpatului este lipsa antecedentelor penale,

10

nefiind constatate careva circumstanțe agravante. Totodată instanța de

apel a considerat că nu există temeiuri de aplicare față de inculpat a altor

pedepse alternative în afară de pedeapsa închisorii, deoarece inculpatul

nu și-a recunoscut vinovăția și astfel reeducarea și corectarea lui poate

avea loc numai în condiții de detenție.

Urschi Laura în numele inculpatului Starinschi R., precum și avocatul

Moloșag Natalia în numele părții vătămate Crețu S.

13.1. Inculpatul Strainschi R. și avocatul Urschi Laura solicită

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2014 cu menținerea

sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20.06.2011 prin care

Starinschi Radu a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 309/1 al.(1) Cod penal pe motiv că fapta nu a fost

săvîrșită de către inculpat.

În motivarea recursului său inculpatul și avocatul invocă temeiurile

prevăzute de art. 427 al. (l) pct. 6), 13), 14) Cod de procedură penală și a

indicat că instanța de apel a examinat cauza unilateral și neobiectiv, fiind

influențată de opinia publică cu privire la evenimentele ce au avut loc la

07 aprilie 2009, luînd în considerare doar probele declarative ale

acuzării, intenționat omițînd sau trecînd sub tăcere probele întemeiate

ale apărării.

Recurenții consideră că, contrar prevederilor art. 8 al. (3) Cod de

procedură penală, condamnarea lui Starinschi Radu nu are la bază probe

ce ar confirma săvîrșirea de către acesta a infracțiunii de tortură, și se

bazează pe simple presupuneri.

Astfel, instanța de apel, în opinia recurenților, a pus la baza deciziei

sale: declarațiile părții vătămate Crețu S., care sunt inconsecvente,

confuze și incoerente, precum și un șir de probe care nu au careva

relevanță la examinarea cauzei, cum ar fi declarațiile martorilor acuzării,

deoarece acești martori au confirmat doar faptul prezenței părții

vătămate Crețu S. la CPS Centru mun .Chișinău la data și ora indicată în

rechizitoriu, precum și a faptului că la acesta a fost depistată o fractură

de mîină. Însă, în opinia recurentei, aceste declarații nu confirmă în nici

un caz, că la data și ora indicată inculpatul Starinschi R. se afla în incinta

CPS Centru mun. Chișinău, că anume inculpatul a aplicat violență fizică

asupra părții vătămate, cauzînd prin acțiunile sale dureri fizice și

suferințe psihice. Recurenta consideră că n-a fost constatat, în general,

faptul că inculpatul Starinschi R. s-ar fi întîlnit în incinta CPS Centru

mun.Chișinău cu partea vătămată Crețu S., deoarece aceste fapte n-au

fost constatate prin declarațiile martorilor oculari.

Totodată recurenții subliniază că instanța de apel n-a verificat, n-a

dat citire probelor apărării, în acest fel instanța de apel a desconsiderat și

nu s-a expus asupra probelor invocate de apărarea inculpatului, care

dovedesc incontestabil că inculpatul nu a torturat partea vătămată, cum

11

ar fi: declarațiile martorilor Saachian R. și Ceban VI., Grosu A., Narîjnîii S.,

Volnițchi I., purtătorul CD a înregistrării video a reportajului Jurnal TV,

schema etajului 5 al Comisariatului de Poliție Centru și fotografiile

respective.

În opinia inculpatului și avocatului apărării, s-a creat impresia că

instanța de apel nu a studiat materialele dosarului, deoarece aceasta,

întemeindu-și concluziile, a făcut trimiteri la probele care se află la filele

volumului I al dosarului sau doar la probele administrate în cadrul

urmăririi penale, desconsiderînd celelalte volume ale dosarului și

probele care se conțin în aceste volume, probe administrate și admise de

completele anterioare care au judecat cauza.

Recurenții invocă faptul că, instanța de apel a respins probele

administrate de către apărarea inculpatului din două motive și anume:

deoarece aceste probe au „scop de apărare și de evitare a pedepsei

meritate" și că probele respective „au apărut mai tîrziu, la momentul

examinării cauzei în instanța de judecată".

Recurenții atrag atenția asupra faptului că instanța de apel la

examinarea cauzei n-a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, deoarece declarațiile martorilor acuzării pe care le-a inclus în

textul deciziei n-au fost citite în cadrul ședinței de judecată și

consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată, așa cum prevede

al.(2) art. 414 Cod de procedură penală.

În opinia recurenților Starinschi R. și Urschi L., care acționează în

numele inculpatului Starinschi R., instanța de apel a comis un șir de

încălcări procedurale, care confirmă cu certitudine faptul, că instanța a

avut o atitudine tendențioasă la examinarea cauzei, urmărind scopul de a

satisface „așteptările" opiniei publice și de a evita orice risc referitor la o

eventuală achitare pe vreun dosar din categoria „ 7 aprilie 2009", dînd

dovadă de totală lipsă de obiectivitate și imparțialitate.

13.2. Avocatul Moloșag N. solicită, în temeiul prevăzut de art.

427 alin.(l) pct. 9) și 15) Codul de procedură penală, casarea

parțială a deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2014 în latura

ce privește pedeapsa stabilită, considerînd-o una prea blândă.

Avocatul de asemenea consideră că instanța de apel

intenționat a pronunțat decizia de condamnare a lui Radu Starinschi

după data de 8 aprilie 2014, dată în care s-a împlinit termenul de

prescripție pentru atragerea la răspundere penală a lui Starinschi Radu,

deși rejudecarea cauzei în instanța de apel a început la 17.01.2014, iar

toate amânările care au avut loc la această etapă sunt imputabile

inculpatului și instanței de apel.

Recurenta indică asupra faptului că la data de 16 iunie 2014

instanța de apel contrar prevederilor legale înserate în art. 342 Cod de

procedură penală, după judecarea cauzei a examinat cererea

condamnatului Starinschi Radu, fără a cita în ședință partea vătămată și

12

avocatul acesteia, pronunțînd o încheiere de stingere a pedepsei aplicate

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2014. A solicitat casarea

încheierii menționate.

13.3. Avocatul Urschi Laura la data de 04 septembrie 2014 depune

o referință la recursul avocatului părții vătămate Moloșag Natalia,

solicitînd respingerea acestuia ca fiind tardiv, deoarece a fost depus la

data de 29.07.2014, contrar prevederilor art. 422 Cod de procedură

penală, care stabilește un termen de 30 zile de la data pronunțării

deciziei.

lărgit a ajuns la concluzia că recursul declarat de către avocatul Natalia

Moloșag în numele părții vătămate Crețu S. în cauză urmează a fi respins

ca inadmisibil, fiind depus peste termen, iar recursul inculpatului

Starinschi R. și avocatului Urschi Laura în numele inculpatului Starinschii

R. urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de

casare prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnatului.

Raportînd prevederile legale enunțate la materialele cauzei aflate în

examinare, Colegiul constată că în susținerea recursului, inculpatul

Starinschi R. și avocatul Urschi Laura în numele inculpatului Starinschi R.

invocă temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală

și anume pct. 6) – hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîri; p.

13) a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului; precum și p.

14) Curtea Constituțională a recunoscut neconstituțională prevederea legii

aplicate în cauza respectivă, considerînd că ele toate sunt valabile în

prezenta cauză penală.

În susținerea recursului său avocatul Moloșag Natalia în numele

părții vătămate Crețu S. a invocat temeiurile prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 10) hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dacă s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; și p. 15)

instanța de judecată internațională, prin hotărîre pe un alt caz, a constatat

o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate

fi reparată și în această cauză.

Din analiza materialelor cauzei, reieșind din argumentele aduse

de către recurenți în susținerea temeiniciei cerințelor sale, Colegiul

conchide că, erorile de drept invocate de către inculpatul Starinschi R. și

13

avocatul Laura Urschi în numele inculpatului în recursul său sunt

prezente în cauză, iar recursul avocatului Natalia Moloșag în numele

părții vătămate urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind depus peste

termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de

procedură penală, judecînd recursul instanța poate adopta decizia prin

care menține hotărîrea primei instanțe, cînd apelul a fost greșit admis.

Potrivit prevederilor art. 1 al. (2) Cod de procedură penală procesul

penal are ca scop protejarea persoanei, societății și statului de infracțiuni,

precum și protejarea persoanei și societății de faptele ilegale ale

persoanelor cu funcții de răspundere în activitatea lor legată de

cercetarea infracțiunilor presupuse sau săvîrșite, astfel ca orice persoană

care a săvîrșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o

persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și condamnată.

Al. (3) al aceluiași articol stabilește că organele de urmărire penală și

instanțele judecătorești în cursul procesului sînt obligate să activeze în

așa mod încît nici o persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau

condamnată și ca nici o persoană să nu fie supusă în mod arbitrar sau

fără necesitate măsurilor procesuale de constrîngere.

Unul din principiile generale ale procesului penal, prezumpția de

nevinovăție, stipulat în art. 8 Cod de procedură penală, prevede că,

persoana acuzată de săvîrșirea unei infracțiuni este prezumată

nevinovată atîta timp cît vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul

prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia

îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi

constatată printr-o hotărîre judecătorească de condamnare definitivă.

Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa, iar concluziile despre

vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate,

în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului.

Astfel, Colegiul subliniază că, pe de o parte, urmărirea penală se

declanșează în scopul protejării persoanei, societății și statului împotriva

infracțiunilor și acest scop este primordial pe parcursul întregului proces,

de la pornirea acestuia și pînă la ispășirea pedepsei, fiind unul originar.

Totodată, ca o contrabalanță, la el se adaugă un alt scop al procesului

penal, cel al protejării persoanei și societății de faptele ilegale ale

persoanelor cu funcții de răspundere în activitatea lor legată de

cercetarea infracțiunilor presupuse sau săvîrșite, astfel încît orice

persoană care a săvîrșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției

sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și

condamnată, care nu este mai puțin important.

În dreptul și practica judiciară națională și internațională acest scop

a generat tendința punerii în aplicare a tuturor pîrghiilor necesare pentru

14

a apăra la maximum drepturile inculpatului în procesul penal. Însă

oferirea inculpatului în procesul penal a mai multor garanții pentru

apărarea sa nu trebuie să fie înfăptuită în detrimentul realizării primului

scop, protecția persoanei, societății și a statului împotriva infracțiunilor,

totodată în realizarea scopurilor procesului penal trebuie excluse orice

extreme.

Prin normele procesual penale, legislatorul național a urmărit

instituirea unui echilibru echitabil între aceste două mari sarcini ale

procesului penal, pentru stabilirea adevărului și exercitarea unei justiții

veritabile. Instanțele judecătorești și organele de urmărire penală, care

aplică normele procesual penale, sînt obligate să activeze în așa mod,

încît nici o persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau

condamnată, sau supusă în mod arbitrar sau fără necesitate măsurilor

procesuale de constrîngere.

În orice societate democratică protecția persoanei este una din

atribuțiile de bază ale statului. În exercitarea acestei atribuții, statul a

instituit norme procesual penale, concentrate în Codul de procedură

penală al Republicii Moldova, care au drept scop, pe de o parte, să

protejeze persoana, societatea și statul de infracțiuni, astfel încît

persoana care a săvîrșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției

sale, și, pe de altă parte, să protejeze persoana și societatea de actele

ilegale ale persoanelor cu funcții de răspundere, comise în activitatea de

cercetare a infracțiunilor presupuse sau săvîrșite, pentru ca nici o

persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și condamnată.

Colegiul lărgit constată că pe parcursul examinării dosarului penal în

privința lui Starinschi Radu de către instanțele judecătorești partea

acuzării și partea apărării au invocat în mod constant jurisprudența

CtEDO în scopul motivării poziției adoptate.

Astfel, partea acuzării a insistat că în cazul examinat urmează a fi

pus în primul plan scopul primordial al unui proces penal și anume:

protecția persoanei, societății și statului de infracțiuni.

Partea apărării pe parcursul examinării cauzei, conștientizînd scopul

urmărit de un proces penal, a insistat asupra faptului că pentru ca scopul

scontat să fie atins, procesul penal trebuie să fie unul echitabil și în

rezultatul acestuia să fie supusă pedepsei persoana vinovată de

săvîrșirea infracțiunii.

Colegiul lărgit, în rezultatul unei analize minuțioase a argumentelor

expuse de către părți asupra acestor considerente, precum și reieșind din

prevederi Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale din 04 noiembrie 1950, a jurisprudenței CtEDO, constată

că, în sensul prevederilor art. 3 al Convenției indicate supra, statul este

obligat să asigure garanții procesuale cetățenilor, care se manifestă prin

obligația negativă de a exclude faptele de supunere la tortură a

persoanelor, precum și obligația pozitivă, care se manifestă prin

15

întreprinderea de măsuri legislative și judiciare pentru a sancționa

tortura prin asigurarea înfăptuirii unei anchete efective asupra

sesizărilor privind faptele de tortură, care ar duce la identificarea

persoanelor care au săvîrșit infracțiunea și sancționarea persoanelor

vinovate ( Cauza Salman vs. Turcia), totodată, reieșind din prevederile

art. 6 Convenției statul are obligația pozitivă de a asigura dreptul la un

proces echitabil participanților la proces.

Respectarea garanțiilor procesuale și, respectiv, obligațiilor statului,

este asigurată prin instituirea prin legislație a unui șir de drepturi ale

participanților la proces, conforme Convenției pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, realizate ulterior în

cadrul procesului, inclusiv și penal, de respectarea cărora depinde soluția

pronunțată.

Colegiul lărgit constată că în speța examinată de către partea

acuzării, în special, de către avocatul părții vătămate Moloșag Natalia, a

fost atenționat asupra faptului că potrivit jurisprudenței CtEDO pe

cauzele privind tortura sarcina probației este pusă în seama statului,

atunci cînd persoana se afla în custodia acestuia ( Cauza Ipati vs.

Moldova), precum și faptul că în aceste cauze nu se admite inversarea

sarcinii probației (C. Mătăsaru vs. Moldova).

Colegiul lărgit constată că partea acuzării, inclusiv avocatul părții

vătămate Moloșag N., pe parcursul derulării procesului penal au

considerat că organul de urmărire penală și procurorul au acumulat

suficiente probe pentru condamnarea inculpatului, și n-a invocat faptul

că statul n-a asigurat pe cauza examinată realizarea dreptului prevăzut

de art. 3 CEDO a părții vătămate și anume că statul nu și-a respectat

obligația sa pozitivă și anume asigurarea înfăptuirii unei anchete

efective asupra sesizărilor privind faptele de tortură, care ar duce la

identificarea persoanelor care au săvîrșit infracțiunea.

Partea apărării, în special avocatul Urschi Laura, pe parcursul

derulării procesului penal a invocat constant jurisprudența CtEDO, care

se referă la asigurarea dreptului la un proces echitabil, în special,

referindu-se la unul din elementele acestui drept prezumpția de

nevinovăție, considerînd că în cauza examinată n-au fost acumulate

suficiente probe care ar confirma că fapta incriminată inculpatului

Starinschi R. a fost săvîrșită de către acesta și în acest fel n-a fost

înfăptuită o anchetă efectivă asupra sesizării depuse de către Crețu S.

Cu referire la aceste argumente aduse de către părți la examinarea

dosarului în instanțele judecătorești Colegiul lărgit subliniază

următoarele.

În cazul concret examinat, cînd inculpatul îndeplinea funcția de

reprezentant al statului, fiind polițist, deși pe cauzele privind tortura

sarcina probației este pusă în seama statului ( instituției în custodia

căreia se află persoana), Colegiul lărgit consideră că sarcina probației

16

vinovăției nu poate fi pusă în seama părții vătămate, dar nici în seama

inculpatului, deoarece sarcina probației îi aparține statului prin

intermediul procurorului, care este investit de către stat în acest sens,

potrivit prevederilor art. 52-53 Cod de procedură penală, cu un șir de

drepturi întru realizarea scopului procesului penal. Totodată, conform

prevederilor art. 19 al.(3) Cod de procedură penală, procurorul are

obligația de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub

toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a

evidenția atît circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului,

învinuitului, inculpatului, cît și cele care îl dezvinovățesc, precum și

circumstanțele care îi atenuează sau agravează răspunderea.

Astfel, Colegiul lărgit subliniază că inculpatul, chiar dacă el este

învinuit de săvîrșirea infracțiunii de tortură în timpul, cînd activa în

funcție de polițist, el nu este obligat să-și dovedească nevinovăția,

deoarece în asemenea caz inculpatul va fi identificat cu statul, ceea ce

este inadmisibil.

În acest sens Colegiul menționează concluziile CtEDO, expuse în

cauza Corsacov vs. Moldova în care Curtea „reamintește, că atunci când

unei persoane îi sunt cauzate leziuni corporale, în timp ce ea se află în

detenție sau sub un alt control al poliției, orice astfel de leziune va crea o

puternică prezumție că acea persoană a fost supusă maltratării (a se

vedea Bursuc v. Romania, nr. 42066/98, § 80, 12 octombrie 2004). Ține

de sarcina statului să dea o explicație plauzibilă despre circumstanțele în

care au fost cauzate leziunile corporale, neîndeplinirea căreia ridică o

problemă clară în temeiul articolului 3 al Convenției (Selmouni v. France,

polițiștilor acuzați în cadrul unei urmăriri penale și, prin urmare,

achitarea polițiștilor după ce au fost acuzați de maltratarea unei

persoane nu va scuti statul de sarcina probațiunii, în conformitate cu

articolul 3 al Convenției, de a dovedi că leziunile corporale suferite de

această persoană în timp ce se afla sub controlul poliției nu au fost

cauzate de polițiști (Ribitsch v. Austria, hotărâre din 4 decembrie 1995,

Seria A nr. 336, §§ 34, 38)”.

În Cauza Corsacov vs. Moldova CtEDO subliniază importanța unei

investigații efective din partea statului a faptelor de aplicare a forței de

către colaboratorii de poliție, indicînd că „investigația trebuie, de

asemenea, să fie efectivă astfel încât să permită stabilirea faptului dacă

forța folosită de poliție a fost sau nu justificată în circumstanțele unei

cauze (a se vedea Kaya v. Turkey, hotărâre din 19 februarie 1998, Reports

1998-I, § 87).

Investigarea acuzațiilor grave de maltratare trebuie să fie deplină.

Aceasta înseamnă că autoritățile trebuie întotdeauna să depună eforturi

serioase pentru a afla ce s-a întâmplat și nu trebuie să se bazeze pe

concluzii pripite sau nefondate pentru a înceta investigația sau să le pună

17

la baza deciziilor lor (a se vedea hotărârea Assenov and Others v. Bulgaria,

citată mai sus, § 103 et seq.). Ele trebuie să întreprindă toți pașii

rezonabili și disponibili lor pentru a asigura probe cu privire la incident,

inclusiv inter alia declarații ale martorilor oculari și probele medico-

legale (a se vedea Tanrikulu v. Turkey [GC], nr. 23763/94, ECHR 1999-IV,

§ 104 et seq. și Gül v. Turkey, nr. 22676/93, § 89, 14 decembrie 2000).

Orice omisiune pe parcursul desfășurării investigației care subminează

capacitatea sa de a stabili cauza leziunilor corporale sau identitatea

persoanelor responsabile riscă să nu corespundă acestui standard. În

fine, investigația trebuie să fie rapidă. În cauze care cad sub incidența

articolelor 2 și 3 ale Convenției, atunci când se analiza eficiența

investigației oficiale, Curtea deseori a evaluat dacă la acel moment

autoritățile au reacționat prompt la plângeri (a se vedea Labita v. Italy,

citată mai sus, § 133)”.

Colegiul lărgit menționează că în cazul examinat în privința lui

Starinschi Radu, deși de către avocatul părții vătămate nu este invocat, se

constată faptul că statul nu a asigurat în cadrul acestui proces penal

înfăptuirea unei anchete eficiente, care ar fi adus la stabilirea persoanei

care a săvîrșit infracțiunea de tortură.

Totodată jurisprudența Curții Europene a menționat în cauza Prince

Hans-Adam II de Liechttenstein vs. Allemagne din 12.07.2001, că statele

semnatare și-au asumat obligații de natură să asigure ca drepturile

garantate de Convenție să fie concrete și efective, nu teoretice și iluzorii,

iar cele cuprinse în art. 6 au tocmai acest scop: efectivitatea dreptului la

un proces echitabil, impunîndu-se statelor o obligație de rezultat:

adoptarea în ordinea juridică internă a măsurilor corespunzătoare și a

mijloacelor necesare realizării acestei obligații.

În susținerea considerentelor expuse și reieșind din prevederile

legale enunțate supra, care sunt principii unanim recunoscute, inclusiv

de tratatele internaționale în domeniul drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte,

jurisprudența națională a stabilit o practică judiciară potrivit căreia

vinovăția persoanei în săvîrșirea faptei se consideră dovedită numai în

cazul, cînd instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției

nevinovăției, cercetînd nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile,

care nu pot fi înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului și în

limita unei proceduri legale, a dat răspunsuri la toate chestiunile

prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală.

În această ordine de idei Colegiul menționează și prevederile art.

389 alin. (1) Cod de procedură penală, care stabilesc că, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar

potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sentința de condamnare nu poate fi

18

bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal, pe declarațiile

martorilor depuse în timpul urmăririi penale și citite în instanța de

judecată în absența lor.

La adoptarea sentinței, potrivit prevederilor art. 385 alin.(1) p.1-4)

Cod de procedură penală instanța de judecată trebuie să soluționeze

următoarele chestiuni în următoarea consecutivitate:

1) dacă a avut loc fapta de săvîrșirea căreia este învinuit

inculpatul;

2) dacă această faptă a fost săvîrșită de inculpat;

3) dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume

lege penală este prevăzută ea;

4) dacă inculpatul este vinovat de săvîrșirea acestei infracțiuni.

Articolul 390 alin.(1) p. 3) Cod de procedură penală prevede că

sentința de achitare se adoptă dacă fapta nu a fost săvîrșită de către

inculpat.

Colegiul lărgit, în urma unei analize complexe a cauzei, conchide că

temeiul de achitare indicat supra este constatat cu certitudine și, prin

urmare, se impune necesitatea casării deciziei pronunțate de către

instanța de apel, deoarece instanța a comis erori de drept care

condiționează intervenția instanței de recurs, cu menținerea sentinței

instanței de fond.

Astfel, potrivit materialelor cauzei Colegiul constată că inculpatul

Starinschi Radu Valentin este învinuit de organul de urmărire penală

pentru că, la 08.04.2009, deținînd funcția de șef al Secției Politiei

Criminale a Comisariatului de Politie sectorul Centru al Comisariatului

General de Poliție mun. Chișinău, în grad special căpitan de poliție, fiind

șef și persoană cu funcție de răspundere, a încălcat grav cerințele art. 3 a

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale adoptată la Roma la 04.11.1950; art. 24 alin. (2) din

Constituția Republicii Moldova adoptată la 29.07.1994; art. 1, art. 2. pct.

2), 4), art. 12, pct. 1), art. 14, art. 15 a Legii nr. 416-XII din 18.12.1990 cu

privire ia poliție; obligațiunile sale funcționale, conform cărora urma să-

și desfășoare activitatea pe baza respectării stricte a legilor, să protejeze

viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății și ale

statului de atentate criminale și de alte atacuri nelegitime; să prevină și

curme crimele alte infracțiuni, să mențină ordinea publică și să asigure

securitatea publică; să ia măsuri pentru apărarea vieții, sănătății,

onoarei, demnității a cetățenilor; să comunice despre aplicarea forței

fizice șefului său direct, să nu supună pe nimeni la torturi; să poarte

responsabilitatea personală pentru realizarea întocmai a atribuțiilor de

serviciu, să răspundă de respectarea principiilor ce guvernează conduita

polițistului, legislației în domeniul drepturilor omului, a legislației

procesual-penale, alte acte normative ce reglementează activitatea de

serviciu, în loc de aceasta, Radu Starinschi, fiind șef și persoană cu

funcție de răspundere, acționând cu titlu oficial ca persoană ce reprezintă

Ministerul Afacerilor Interne, intenționat a comis acte de tortură asupra

lui Crețu Sergiu, în următoarele împrejurări: la 08.04.2009, în jurul

19

orelor 21.00, căpitan de poliție Radu Starinschi, fiind în serviciu și

îndeplinind obligațiunile sale funcționale a mers în Unitatea de Gardă a

CPS Centru, unde l-a scos din celulă pe cet. Crețu Sergiu cu scopul de a-l

escorta în birou. În timpul escortării în birou, urmărind scopul de a-l

intimida pe Crețu Sergiu, i-a aplicat acestuia circa 10 lovituri cu pumnul

în regiunea capului. Ajungînd la etajul cinci în biroul de serviciu nr. 505

amplasat în CPS Centru pe str. Bulgară 40, mun. Chișinău, Starinschi

Radu, urmărind scopul provocării unei dureri fizice și suferințe psihice,

pentru a obține mărturisiri referitor la participarea lui Crețu Sergiu la

dezordinile în masă din centrul mun. Chișinău, a continuat aplicarea

violenței, însoțită cu acțiuni de tortură.

Astfel, Radu Starinschi, fără a stabili temeiurile și circumstanțele în

care a fost reținut Crețu S., i-a aplicat acestuia o lovitură cu piciorul în

regiunea gîtului, cinci lovituri cu piciorul în regiunea abdomenului și

circa 10-15 lovituri cu pumnul în regiunea capului. Necătînd la faptul că

în timpul maltratării Crețu S. acuza dureri în regiunea mîinii stingi,

Starinschi R., acționînd intenționat, în scopul agravării suferințelor fizice

și intimidării părții vătămate i-a aplicat circa 10 lovituri cu piciorul la

mîna stingă în partea superioară.

În urma acțiunilor violente ale lui Radu Starinschi, părții vătămate

Sergiu Crețu, în timpul aflării în custodia poliției, i-au fost provocate

dureri fizice precum și acțiuni de tortură, aplicate intenționat asupra

mîinii fracturate, fapt ce a determinat deplasarea fragmentelor osului și

suferințe psihice, în formă de „Tulburare stres post-traumatică.

Sindromul anxios-depresiv". Astfel, Starinschi Radu Valentin, fiind

învinuit că fiind persoană cu funcție de răspundere și acționînd cu titlu

oficial, a săvârșit tortura, adică provocarea, în mod intenționat, a unei

dureri și suferințe puternice, fizice și psihice unei persoane, cu scopul de

a obține de la această persoană informații și mărturisiri, de a o pedepsi

pentru un act în care această este bănuită că la comis, de a intimida și de

a face presiune asupra ei, adică infracțiunea prevăzută de art. 309/1 alin.

(1) Cod penal.

Colegiul constată că instanța de fond, în urma examinării probelor în

cadrul cercetării judecătorești, a considerat că a fost cu certitudine

stabilite următoarele fapte: că la data de 08.04.2009 partea vătămată

Crețu S. a fost reținut de către colaboratorii de poliție și escortat la CPS

Centru. În timpul reținerii părții vătămate Crețu S., în circumstanțe care

n-au fost indicate în rechizitoriu și n-au fost stabilite în cadrul cercetării

judecătorești, i-a fost cauzată fractura mîinii stîngi. Ulterior, partea

vătămată Crețu S. a fost interogat în incinta CPS Centru de către doi

colaboratori ai poliției : Mihalachi V. și Erhan Grigore, iar apoi

transportat la spitalul de urgență în legătură cu constatarea la el a

fracturii mîinii stîngi.

Astfel, instanța de fond a considerat că la urmărirea penală și în

cadrul cercetării judecătorești nu a fost stabilit faptul, că inculpatul

Starinschi R. ar fi comis faptele prejudiciabile expuse în rechizitoriu,

această concluzie a instanței fiind înfăptuită în urma unei analize ample a

20

probelor prezentate atît de către partea acuzării, cît și de către partea

apărării.

După pronunțarea sentinței, în legătură cu depunerea de către

procuror și avocatul părții vătămate a apelurilor, cauza a fost expediată

pentru examinare în instanța de apel.

În urma comiterii de către instanța de apel, în diferite complete de

judecători, a unor erori judiciare, cauza a fost remisă de către instanța de

recurs la rejudecare în instanța de apel de două ori. Astfel, în cauză a fost

pronunțate de către instanța de apel două decizii de anulare a sentinței

instanței de fond și de condamnare a inculpatului, precum și o decizie de

menținere a sentinței de achitare a inculpatului Starinschi Radu.

Examinînd recursurile depuse împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 13 mai 2014 Colegiul lărgit constată următoarele.

Potrivit prevederilor art. 436 al. (1) cod de procedură penală

procedura de rejudecare a cauzei, după casarea hotărîrii în recurs, se

desfășoară conform regulilor generale pentru examinarea ei.

Al. (2) aceluiași articol prevede că, pentru instanța de rejudecare,

indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația

de fapt rămîne cea care a existat la soluționarea recursului ordinar.

Conform art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar și oricăror probe noi prezentate în ședința instanței de apel sau se

poate proceda la cercetarea suplimentară a probelor administrate de

prima instanță.

Art. 414 al. (2) Cod de procedură penală, reieșind din faptul că apelul

constituie o continuare a judecării fondului cauzei, prevede posibilitatea

ca instanța să dea o nouă apreciere probelor administrate în fața primei

instanțe.

Astfel instanța de apel, soluționînd apelul, poate să caseze

(desființeze) sentința primei instanțe și să pronunțe o nouă hotărîre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, adoptînd una din soluțiile

pe care le poate pronunța prima instanță, prin aprecierea temeiniciei sau

netemeiniciei învinuirii, dispunînd, după caz, condamnarea, achitarea

inculpatului sau încetarea procesului penal.

În această ipoteză, apelul are caracterul unei căi de atac de

reformare, în sensul că instanța de apel, după desființarea hotărîrii

atacate, procedează ea însăși, ca instanță de control judiciar, la

înlăturarea erorilor constatate, pronunțînd o nouă hotărîre.

Astfel, instanța de apel rejudecă fondul cauzei ca instanță de apel, și

nu ca primă instanță, prin modificarea gradului de jurisdicție.

Efectul devolutiv nu promovează o reeditare de către instanța de

apel a judecății care a avut loc în prima instanță, ci o nouă judecată, cu

21

caracter autonom, care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziții din

hotărîre, care au fost greșit sau nelegal soluționate.

În consecință, la aplicarea de către instanța de apel a prevederilor

art. 415 alin.(1) pct.2) și art. 419 Cod de procedură penală, termenul

“rejudecare” nu desemnează o nouă desfășurare, de la început, a întregii

activități procesuale ce este îndeplinită de prima instanță, ci doar

efectuarea unor acte procesuale care nu au fost legal îndeplinite sau care

sunt necesare, dar nu au fost efectuate de prima instanță.

Al. (5) art. 414 Cod de procedură penală stabilește că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar al. (6) al

aceluiași articol stabilește că instanța de apel nu este în drept să-și

întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță, dacă ele

nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul verbal.

Reieșind din dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum acestea au fost

interpretate și aplicate, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima

instanță, instanța de apel nu poate dispune condamnarea persoanei fără

audierea acesteia în ședința de judecată a instanței de apel.

Instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de

condamnare, bazîndu-se exclusiv pe dosarul din prima instanță, care

conține depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar, în

temeiul căruia fusese achitat în primă instanță. Instanța de apel urmează

să procedeze la o nouă audiere a inculpatului și a martorilor acuzării

solicitați de către părți (hotărîrile CEDO Popovici împotriva Moldovei din

27 noiembrie 2007, §72, și Dănila împotriva României din 8 martie 2007,

Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care depozițiile lor

constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod

substanțial condamnarea învinuitului (hotărîrea CEDO Spînu împotriva

României din 29 aprilie 2008, §60).

Practica judiciară menționează că în conformitate cu principiul

contradictorialității în procesul penal, reglementat de art.24 Cod de

procedură penală, urmărirea penală, apărarea și judecarea cauzei sînt

separate și se efectuează de diferite organe și persoane.

Instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese

decît interesele legii.

În conformitate cu prevederile art.26 alin.(3) Cod de procedură

penală, sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului.

În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu

unanim recunoscut și susținut de jurisprudența Curții Europene pentru

Drepturile Omului, sarcina probațiunii în ședințele de judecată în prima

instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de stat, acesta fiind

22

investit cu funcția acuzării. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului,

în hotărîrea Capean contra Belgiei din 13 ianuarie 2005, a constatat că, în

domeniul penal, problema administrării probelor trebuie să fie abordată

din punctul de vedere al articolului 6 §2 și este obligatoriu, inter alia, ca

sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.

Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului

și încălcarea prevederilor art. 24 și art.26 din Codul de procedură penală,

care îl obligă pe acuzatorul de stat, după o hotărîre de achitare

pronunțată de prima instanța, să solicite audierea inculpatului în instanța

de apel și să prezinte în ședința de judecată anumite probe în susținerea

acuzațiilor penale aduse inculpatului, urmează să fie apreciată ca

nesusținere a acuzațiilor penale în privința inculpatului în cadrul

examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare.

Ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art.24 și art. 26 din Codul de procedură penală

lezează dreptul inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art.

6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

În sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de

fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima

instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sînt următoarele:

dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvîrșită ori nu; dacă fapta a

fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; în ce

constă participația, contribuția materială a fiecărui participant; dacă

există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele corect au fost

apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu

art.101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța

de apel, acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă

infracțiunea a fost corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată

și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ ori

civil au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărîrea instanței de fond

urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei.

Verificând argumentele invocate în recursul depus de către avocatul

inculpatului Urschi L., în raport cu materialele cauzei, Colegiul constată

că instanța de apel la examinarea cauzei a comis erori de drept,

pronunțînd soluția sa fără respectarea prevederilor legale, a

jurisprudenței CEDO, precum și a practicii judiciare stabilite.

Decizia Curții Supreme de Justiție din 03 decembrie 2013, prin

care s-a dispus rejudecarea cauzei, menționează că instanța de apel

urmează să rejudece cauza în limitele stabilite de decizia Curții

23

Supreme de Justiție din 13 noiembrie 2012, care a casat total

decizia Curții de Apel Chișinău din 10.04.2012 pe motiv că la

examinarea cauzei a fost constatată încălcarea dreptului la apărare

a inculpatului Starinschi R., să se pronunțe la modul cuvenit și în

strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra

motivelor invocate în apeluri și recursuri, ținînd cont de motivele

casării deciziei atacate, de practica CEDO, să pronunțe o hotărîre

legală, întemeiată și motivată, cu respectarea prevederilor art. 414,

417, 419 Cod de procedură penală.

Reieșind din prevederile legale, practica judiciară stabilită,

jurisprudența CEDO expuse supra, Colegiul cu referire la decizia supusă

recursului, constată că Curtea de Apel, contrar prevederilor legale și

indicațiilor instanței de recurs n-a verificat în ședința de judecată

probele, pe care le-a pus la baza sentinței de condamnare și nu a dat

apreciere probelor.

În Cauza Vetrenco vs Moldova CtEDO a indicat că „unul din

standardele ale Articolului 6 declară că este în sarcina instanțelor

naționale de a considera cele mai importante argumente ridicate de părți

și de a aduce motive în sensul acceptării sau refuzului acestora. Chiar

dacă sfera argumentelor asupra cărora instanțele urmează să aducă

argumente proprii poate depinde de circumstanțele particulare ale

cauzei, totuși o omisiune de a considera un argument serios sau

examinarea într-o manieră vădit arbitrară este în sine incompatibilă cu

noțiunea unui proces echitabil”.

Instanța de apel, contrar prevederilor art. 414 al. (6) Cod de

procedură penală a pus la baza deciziei sale de condamnare a

inculpatului Starinschi R. declarații și probe, care nu au fost verificate în

cadrul examinării cauzei în apel, acest fapt reieșind nemijlocit din

procesul-verbal al ședinței de judecată potrivit căruia declarațiile

martorilor n-au fost citite și consemnate în procesul-verbal al ședinței de

judecată.

Astfel, în decizia adoptată sunt redate detaliat conținutul

declarațiilor martorilor Crețu Viorica, Bucuci I., Malachi iu., Botnariuc S.,

Garas Iu., Vicol A., deși nici una dintre persoanele indicate n-au fost

interogate, iar declarațiile acestora n-au fost verificate în cadrul

ședinței instanței de apel, prin cirirea lor cu consemnarea acestui

fapt în procesul verbal al ședinței instanței de apel (f. d. 70-71 v.4).

Cu toate acestea declarațiile menționate mai sus au fost puse la

baza deciziei Curții de Apel prin care inculpatul Starinschi R. a fost

condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 309/1 al.

(1) Cod penal.

Mai mult decît atît, Colegiul lărgit constată că procurorul în

ședința instanței de apel n-a solicitat în susținerea acuzării

interogarea persoanelor indicate sau verificarea în ședința de

judecată a declarațiilor acestora, depuse în cadrul urmăririi penale

24

sau în ședința instanței de fond, iar instanța de apel, pronunțînd

decizia supusă recursului, a decis în mod arbitrar care dintre probele

acuzării vor fi verificate, încălcînd principiul contradictorialității

procesului penal, deoarece în cadrul ședinței de judecată procurorul n-a

înaintat careva cereri în acest sens.

Colegiul de asemenea constată că instanța de apel, contrar

prevederilor art. 414 al. (1) Cod de procedură penală nu a verificat în

cadrul examinării cauzei probele apărării, examinate de către instanța de

fond și anume declarațiile martorilor apărării: Grosu A., Grosu N., Erhan

Gr., Mihalachi V., Saachian R., Ceban V. (f. d. 70-71 vol. 4), ignorînd

totalmente aceste probe și lăsîndu-le neîntemeiat fără apreciere, deși

acestea au fost puse la baza sentinței, astfel încălcînd grav dreptul

inculpatului Starinschi R. la un proces echitabil.

În acest sens este elocventă jurisprudența CtEDO, care în cauza

Grădinar v. Moldova (no. 7170/02, § 117, 8 Aprilie 2008) “a găsit violarea

Articolului 6 din momentul în care „instanțele naționale simplu s-au ales

să ignore multiple violări serioase ale legislației, specificate de instanțele

inferioare, precum și să nege o serie de elemente fundamentale cum ar fi

faptul că acuzatul a avut un alibi la presupusul moment al comiterii

infracțiunii.” Omisiuni similare de prezenta suficiente motive au rezultat

în constatări de violare a Articolului 6 din Convenție în Hiro Balani (pre-

citată, §§ 27 și 28), Suominen v. Finland (no. 37801/97, §§ 34-38, 1 iulie

2003), Salov v. Ukraine (no. 65518/01, § 92, ECHR 2005-VIII (extracts)),

Popov v. Moldova (no. 2) (no. 19960/04, §§ 49-54, 6 decembrie 2005),

Melnic v. Moldova (no. 6923/03, §§ 39-44, 14 noiembrie 2006) și alte

cauze asemănătoare”.

Reieșind din cele expuse instanța de recurs constată că argumentele

avocatului inculpatului Urschi L., expuse în recursul acesteia, și-au găsit

confirmarea, deoarece decizia instanței de apel conține erori de drept,

care duc în mod incontestabil la casarea acesteia, fiind constatate

temeiurile legale pentru aceasta, prevăzute de art. 427 al.(1) p.6) Cod de

procedură penală.

Colegiul reiterează că în conformitate cu prevederile art. 101 alin.(1)

Cod de procedură penală urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Nici o probă nu are o

valoare dinainte stabilită pentru organul de urmărire penală sau instanța

de judecată (alin. (3), iar instanța de judecată este obligată să pună la

baza hotărîrii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces

toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărîre admisibilitatea

sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal concluzionează, că instanța

de apel nu au apreciat fiecare probă, conform art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, au interpretat eronat probatoriul administrat în cauză,

25

iar în final, inculpatul Starinschi R. a fost neîntemeiat recunoscut vinovat

de săvîrșirea infracțiunii imputate.

Potrivit legislației procesuale în vigoare, instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrile atacate și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Sub acest aspect, instanța de recurs menționează, că argumentele

invocate de către inculpatul Starinschi R. și avocatul inculpatului Urschi

L., și-au găsit confirmare și se atestă că, instanța de apel nu a constatat și

nu a apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind infracțiunea

incriminată inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și de drept material, de aceea decizia instanței de

apel urmează a fi casată și dispusă menținerea sentința de achitare,

pronunțată în privința inculpatului Starinschi R. de către instanța de

fond.

Colegiul consideră că decizia instanței de recurs de casare a hotărîrii

de condamnare a inculpatului cu menținerea sentinței de achitare a

instanței de fond, fără dispunerea rejudecării cauzei, corespunde și

jurisprudenței CtEDO, deoarece încălcările legislației procesual penale

comise de către autoritățile de stat la examinarea cauzei date, nu pot fi

imputate acuzatului.

Astfel, în hotărîrea Ștefan vs România din 6 aprilie 2010, CtEDO își

expune considerentele asupra faptului, că Statul este cel care trebuie să

își asume erorile comise de parchet sau de instanța de judecată și că

acele erori nu trebuie reparate în detrimentul persoanei vizate în

procedura în cauză.

În aceeași ordine de idei, conform unei jurisprudențe constante a

CtEDO, retrimiterea cauzelor la rejudecare este în mod obișnuit dispus ca

rezultat a erorilor comise de instanțele de judecată, repetarea unor

asemenea retrimiteri în cadrul unuia și aceluiași proces, dezvăluie o

deficiență gravă a sistemului judecătoresc, ceea ce afectează dreptul

persoanei la un proces echitabil într-un termen rezonabil, drept garantat

de art. 6 alin. (1) din Convenție ( hotărîrea Cravcenco v. Moldova, § 50, din

15 ianuarie 2008).

Analizînd, în conformitate cu prevederile legale enunțate supra,

concluziile asupra probele prezentate instanțelor de judecată la

examinarea cauzei, Colegiul lărgit consideră că este corectă concluzia

instanței de fond, că în cadrul examinării cauzei n-au fost administrate

probe pertinente, concludente, utile și, mai cu seamă, suficiente, care ar

confirma faptul că inculpatul Starinschi R. a săvîrșit fapta incriminată

acestuia.

Astfel, Colegiul reține că în cadrul examinării cauzei a fost constatat

temeiul inclus în prevederile art. 390 al.(1) pct. 2) și anume că fapta nu a

fost săvîrșită de inculpat.

26

Colegiul menționează în acest sens că, urmărirea penală și

instanțele de judecată au constatat că a fost săvîrșită o faptă

prejudiciabilă, deoarece în urma consultării medicale a părții vătămate

Crețu S. la data de 08.04.2009 în incinta CPS Centru, la acesta a fost

depistată fractura mîini stîngi cu deplasare.

Totodată Colegiul consideră că în cadrul urmăririi penale și ulterior

în cadrul examinării cauzei în instanțele de judecată n-au fost aduse

probe concludente, care ar stabili cu certitudine faptul cănd, în ce

circumstanțe și de către cine a fost cauzată vătămarea corporală

depistată la partea vătămată Crețu S., nefiind acumulate probe suficiente

pentru a stabili faptul că anume inculpatul Starinschi R., în timpul și

circumstanțele indicate în rechizitoriu a săvîrșit infracțiunea ce i se

încriminează.

Astfel, în susținerea învinuirilor aduse inculpatului Starinschi Radu

Valentin de către partea acuzării au fost prezentate următoarele probe:

Declarațiile părții vătămate Crețu Sergiu, care în cadrul examinării

cauzei în instanța de fond a relatat că la 08.04.2009, aproximativ orele

20.30, se afla împreună cu sora sa Viorica Crețu la stația de troleibuze de

pe bd. Ștefan cel Mare, în sectorul cuprins între străzile Mihai Emineseu

și Vlaicu Pîrcălab. La un moment dat a observat cum în fața lor s-a oprit

un automobil de culoare neagră, de model „Școda” sau „Chevrolet" din

care au ieșit două persoane necunoscute, care, fără să se prezinte, i-au

răsucit mâinile la spate, l-au lovit cu fața de automobil, după care l-au

urcat în automobil. În timpul transportării el a fost lovit cu pumnii în

cutia toracică și în regiunea capului. Cînd a fost coborît în fața CPS

Centru, i-au fost din nou răsucite mâinile la spate și a fost lovit cu capul

de automobil. După ce a intrat în incinta CPS Centru a fost dus într-o

încăpere auxiliară a Unității de Gardă, de persoanele care l-au reținut.

Acolo a fost pus cu fața la perete în genunchi. În timp ce era în genunchi a

fost lovit de circa 5 ori cu pumnul în cap, circa, de cinci ori cu piciorul în

abdomen și aproximativ 2-3 ori eu piciorul în spate și la ambele mîini.

După maltratare a fost plasat în celulă, în timp ce se afla în celulă a venit

un polițist cu un registru și i-a cerut datele de identitate. Peste

aproximativ 20 de minute a venit un colaborator de poliție, care ulterior

a aflat, că se numește Radu Starinschi, el era îmbrăcat în uniformă de

polițist și avea pe epoleți 3 sau 4 steluțe, ultimul l-a scos din celulă,

spunînd celorlalți că îi va face să vorbească. A fost scos din încăpere, dus

într-un coridor ce se afla în apropiere, acolo era întuneric după care au

început a urca scările. În timpul cît a fost dus la etajul cinci, a fost lovit de

Starinschi R. de circa zece ori cu pumnul în regiunea capului, iar în birou

la dumnealui a fost în continuare maltratat, astfel i-au fost aplicate circa

5 lovituri cu pumnii în regiunea capului și abdomenului. O lovitură cu

piciorul în regiunea gîtului, circă 15 lovituri cu piciorul în abdomen, cutia

toracică și la mâina stingă. A fost maltratat doar de Starinschi R., care îl

lovea necătînd la faptul că îi spunea că îl doare mâina. În timpul

maltratării ușa de la birou era deschisă, iar în birou intrau și ieșeau

colaboratori de poliție. Peste aproximativ o oră Starinschi R. a ieșit în

coridor și a spus colaboratorilor, că toți trebuie să coboare jos la ședință

27

la Comisar. El în acel timp a fost dus de o persoană în alt birou unde se

afla un colaborator de poliție în civil (f. d. 101-207 vol. I).

Fiind audiat în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel partea

vătămată Crețu Sergiu a susținut declarațiile date în instanța de fond și a

confirmat faptul că anume Starinschi Radu este persoana care în CPS

Centru mun.Chișinău la 08.04.2009 i-a aplicat lovituri.

Declarațiile martorului Crețu Viorica care în cadrul ședinței de

judecată a instanței de fond a comunicat că la 08.04.2009, aproximativ la

orele 20.30, ea împreună cu fratele său Sergiu Crețu se afla la stația de

troleibuz din bd. Ștefan cel Mare, colț cu str. Mihai Eminescu mun.

Chișinău. La un moment dat la stație, la o distanță de 1 metru de ei, s-a

oprit un automobil de culoare întunecată. Din automobil au coborît două

persoane în civil, care fără ca să spună ceva s-au apropiat de Crețu Sergiu

și aplicînd forța fizică l-au urcat în automobil. A încercat să-1 telefoneze

pe Crețu Sergiu, dar telefonul era deconectat. Ulterior fiind sfătuită de un

polițist din stradă a mers la CPS Centru mun. Chișinău. Ajungînd la CPS

Centru a întrebat, dacă nu a fost adusă o persoană pe nume Crețu Sergiu,

la ce peste un timp oarecare un polițist i-a spus că Sergiu este deținut la

ei, dar cu el nu se poate de discutat și că el este reținut. Dimineața,

discutînd cu Crețu Sergiu în spital, ultimul i-a povestit că a fost bătut de

polițiști în Comisariat (f. d. 250e-250g vol. I).

Martorul Crețu Viorica, fiind audiată în cadrul ședinței de judecată

a instanței de apel, a susținut declarațiile date anterior și a comunicat că

nu cunoaște cine anume și în ce mod i-a fracturat mîina fratelui său Crețu

Sergiu nu a fost martor ocular.

Declarațiile martorilor Bucuci Ion, felcer al echipei de urgență și

martorul Gr. Babără, medic al echipei de urgență, care au declarat că au

acordat părții vătămate Crețu S. la 08.04.20009, asistență medicală, fiind

solicitați de la CPS Centru mun. Chișinău. Pacientul acuza durere în cotul

și umărul mîinii stîngi. După examinare a apărut suspecții la fractura-

luxația cotului. Au imobilizat mîina și au hotărît să-1 transporte la spital

pentru consultația traumatologului și pentru înfăptuirea examenului

radiologic. Din discuția cu polițiștii rezulta că pacientul Crețu Sergiu a

încercat să fugă, în timpul reținerii i-a fost răsucită mîina. A menționat că

la momentul cînd au sosit la CPS Centru, tinerii care se aflau în celulă

erau speriați, dar nu cunoaște din ce motiv. La fel în timpul deplasării cu

automobilul urgenței pînă la spital în mașină era prezent un polițist și din

acest motiv a observat că pacientul nu prea dorea să discute (f. d. 220 voi.

I).

Fiind audiat în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel

martorul Gr. Babără a comunicat instanței că nu poate comunica

amănunte ale acelui caz, dat fiind faptul a trecut o perioadă de timp

îndelungată și în timpul cînd au avut loc evenimentele au avut multe

chemări.

Declarațiile martorului Malachi Iude, care a declarat că activează în

organele afacerilor interne, deținînd funcția de ajutor a ofițerului de

serviciu a CPS Centru a CGP mun. Chișinău, în grad plutonier de poliție.

La 08.04.2009 a intrat în serviciul diurn în comisariat. Ofițer de serviciu

era Buzu Vasile și al doilea ajutor era Botnariuc Sergiu. În seara zilei de

28

08.04.2009 în CPS Centru a fost reținută o persoană pe nume Crețu

Sergiu. Persoana dată în registru a înregistrat-o colegul său Botnariuc

Sergiu, însă înscrisul „bănuit în infracțiune" și înscrisul din coloana

măsurile întreprinse, unde a fost scris cuvîntul „Starinschi" au fost scrise

de el persoanl. Cînd a fost adus Crețu Sergiu peste cîteva clipe a observat

la ieșirea din comisariat cîțiva colaboratori din CGP, unul din ei era

Vădim Răilean, pe el îl cunoștea, deoarece a lucrat în CPS Centru. Pe

Vădim 1-a întrebat, dacă vor fi prezentate careva rapoarte pe persoanele

aduse la comisariat, la ce acela a răspuns că vor veni mai tîrziu și vor

depune rapoarte. La fel l-a întrebat după cine să scrie persoana și cine se

va ocupa de aceasta. Răilean a răspuns ca să le scrie după șeful SPC

Starinschi, că persoanele reținute sunt bănuite de săvîrșirea

infracțiunilor la 07.04.2009 și că Starinschi se va ocupa de ele. De regulă,

colaboratorul care este înscris în registru vine personal după reținut. În

cazul șefului SPC Starinschi, putea veni el personal după Crețu, dar putea

să trimită un subaltern al său să ridice persoana deținută sus, în prealabil

efectuînd în acest sens un apel telefonic. Starinschi R. forma atunci

grupele de documentare și repartiza subalternilor săi persoanele cu care

să lucreze (f. d. 217-218 vol. I).

Martorul Botnariuc Sergiu care în cadrul ședinței de judecată a

instanței de fond a făcut declarații analogice cu ale lui Malachi Iurie ( f. d.

215-216 vol. I).

Martorului Garas Iurie în cadrul ședinței de judecată a instanței de

fond a comunicat instanței că din 1988 activează în calitate de medic

traumatolog la CNȘP MU, secția traumatologie nr. 1. La 08.04.2009 se afla

la serviciul diurn în secția de internare. La 09.04.2009, ora 00.55, cet.

Crețu Sergiu, născut în 1987, a fost adus de urgență. Medicii i-au pus

diagnoza inițială luxație în articulații pe stînga. La ora 01.10 el l-a

examinat pe pacient, palpînd antebrațul stîng și a stabilit că acesta este

fracturat. Pentru confirmare tot atunci a fost efectuată radiografia

umărului stîng, unde sa depistat fractura în treimea distală a umărului

stîng cu deplasare. Crețu a fost examinat de chirurg și neurochirurg, i-a

fost aplicată imobilizare ghipsată. La orele 02.00 Crețu Sergiu a fost

internat în secția traumatologie nr. 1 pentru tratament chirurgical. Alte

leziuni corporale la Crețu S. nu au fost depistate. Din discuția cu Crețu S. a

înțeles că aproximativ la ora 21.00 a fost reținut de colaboratori de

poliție în civil la intersecția str. Ștefan cel Mare si Eminescu. De către

aceiași colaboratori a fost escortat în CPS Centru. în timpul reținerii a fost

bătut în stradă. Ulterior fiind în incinta comisariatului din nou a fost

bătut de polițiști. Nu cunoaște cu certitudine unde i-a fost fracturată

mîina: în timpul reținerii la răsucirea la spate, sau în timpul cînd a fost

lovit în comisariat. Crețu S. i-a relatat că durerea a simțit-o cînd se afla în

celulă (f. d. 221 vol. I).

Declarațiile expertului judiciar medic legist Vicol Aurel audiat în

ședința de judecată a instanție de fond a declarat că fractura prezentă la

partea vătămată Sergiu Crețu a fost produsă numai în rezultatul unei

acțiuni traumatice indirecte (răsucire) și se califică ca vătămări corporale

medii, însă nu se poate de exclus faptul aplicării și altor lovituri asupra

membrului superior stîng și producerea în rezultatul acestora a

29

deplasării verticale a fragmentului distal a osului, fapt care ar fi provocat

dureri acute ( f. d. 10-11 vol. II).

Fiind audiat în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel,

expertul judiciar medic legist Vicol Aurel a susținut declarațiile date

anterior și a comunicat instanței că prin fractură spiralată se subînțelege

acțiunea traumatică asupra osului fracturat, adică prin răsucirea

membrului. În cazul dat deplasarea fragmentelor este una uniformă și nu

prezintă careva contuzii interne ale țesuturilor moi. Categoric se exclude

cauzarea unei asemenea fracturi în rezultatul loviturii directe asupra

locului fracturii cu careva obiect dur. Dacă ar fi fost o fractură spiralată

incompletă și s-ar fi aplicat lovituri asupra locului fracturii cu careva

obiecte, aspectul radiologie al fracturii nu ar fi după cum este prezent

spiralat complet ar fi fost o deplasare a fragmentelor neuniformă,

inclusiv cu prezența leziunilor corporale la nivelul țesuturilor moi. De

asemenea a comunicat instanței că alte leziuni corporale decît cele

menționate în raportul de expertiză la partea vătămată Crețu Sergiu nu

au fost depistate.

Alte probe prezentate de partea acuzării, care ar dovedi vinovăția

inculpatului sunt: procesul-verbal de verificare a declarațiilor părții

vătămate Crețu Sergiu la locul infracțiunii în care pătimitul a relatat

circumstanțele reținerii sale, escortării sale la CPS Centru și maltratării (f.

d. 96-103 vol. I); proces-verbal de prezentare spre recunoaștere după

fotografie, în care Crețu Sergiu l-a recunoscut pe Radu Starinschi și a

indicat că anume acesta a fost maltratat în incinta CPS Centru (f. d. 106

vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 2668/D din 05.10.2009

conform căruia la partea vătămată Crețu Sergiu s-a constatat fractura

osului humeral stîng în porțiunea inferioară cu deplasarea fragmentelor,

care se califică ca leziuni corporale medii (f. d. 21 vol. I); extrasul din fișa

medicală nr. 1197, eliberat de Centrul de Reabilitare a Victimelor

Torturii „Memoria” pe numele lui Crețu Sergiu, potrivit căruia s-a stabilit

că starea pacientului este în corelare cu evenimentele traumatizante

relatate. Rezultatele examinării și testelor psihologice confirmă prezența

tulburării de stres post-traumatice, sindromul anxios-depresiv (f. d. 136-

139 vol. I).

De către partea apărării în susținerea nevinovăției inculpatului în

instanțele de judecată au fost prezentate următoarele probe.

Potrivit declarațiilor inculpatului Starinschi Radu din ședința de

judecată a instanței de fond și celei de apel acesta nu a recunoscut

învinuirea înaintată lui, și a relatat că pe partea vătămată l-a văzut prima

dată în incinta CPS Centru în toamna anului 2009, aflîndu-se împreună cu

acuzatorul și apărătorul său. Din discuția cu ei a înțeles că doresc să

cerceteze un birou închis. Deoarece colaboratorii care activau în biroul

dat nu erau pe loc s-au decis să vină în altă zi. Peste o perioadă de timp

acuzatorul în aceiași componență a solicitat examinarea biroului său de

lucru și nu pe cel care a dorit să-1 examineze la prima vizită. Acuzatorul,

examinînd biroul lui de serviciu nu l-a informat că este bănuit de careva

infracțiuni. Doar în luna decembrie i s-a adus la cunoștință că este bănuit

de comiterea infracțiunii. Nu ține minte cu exactitate unde s-a aflat în

ziua de 08.04.2009 și pînă la ce oră s-a aflat la serviciu. Totodată declară

30

cu certitudine că nu s-a aflat la serviciu în uniformă de polițist în virtutea

obligațiilor funcționale. Ulterior inculpatul a mai declarat că din

afirmațiile colaboratorilor de poliție a înțeles că el în ziua de 08.04.2009

s-a aflat mai mult timp în Piața Marii Adunări Naționale. întru

confirmarea declarațiilor sale inculpatul Starinschi Radu a solicitat

audierea în ședința de judecată a instanței de fond persoanelor în calitate

de martori (f. d. 227-232 vol. I).

Martorul Grosu Alexandru, fiind audiat în ședința de judecată a

instanței de fond a declarat că este văr primar cu Crețu Sergiu, a fost în

incinta Comisariatului de Poliție Centru în momentul când Crețu se afla

acolo și dădea depoziții unei persoane cu grad de maior. Grosu A. a

discutat confidențial cu Crețu S. și acesta i-a spus că mîina i-a fost

răsucită și ruptă în momentul când colaboratorii de poliție îl urcau în

mașină în momentul reținerii (f. d. 233-235 vol. I).

Martorul Grosu Nicolae, fiind audiat în ședința de judecată a

instanței de fond a declarat că este frate cu Grosu Alexandru și de

asemenea văr primar cu Crețu Sergiu și a relatat instanței, că pe

parcursul verii se afla la Antonești la oprire și s-a apropiat Crețu Sergiu,

care era cu mâna în gips. Când l-a întrebat ce s-a întâmplat acesta i-a

răspuns, că în timpul reținerii sale, când îl urcau în mașină i-a fost

răsucită și ruptă mîina. Crețu S. de asemenea a spus că pentru așa ceva se

poate de scos bani mulți (f. d. 233-235 voi. I).

Martorul Erhan Grigore, fiind audiat în ședința de judecată a

instanței de fond a declarat că în calitate de colaborator a poliției a luat

de la Crețu S. lămuriri în seara de 08.04.2009. Pe Crețu l-a adus în birou

Mihalache, care a început să-i ia explicații, dar nu a reușit, deoarece urma

să plece. În acea seară la etajul 5 nu era nimeni cu excepția lui Erhan și

Mihalache. Starinschi Radu nu era în acea seară în comisariat, deoarece

era implicat în lucrul pe stradă. Colaboratorii poliției criminale sunt

îmbrăcați în civil. Crețu S. în acea seară i-a spus că mîina i-a fost traumată

în timpul reținerii, când era băgat în mașină (f. d. 250a-218f vol. I).

Martorul Mihalachi Veaceslav, fiind audiat în ședința de judecată a

instanție de fond a declarat că în seara de 08 aprilie 2009 a fost sunat de

către un cunoscut, care l-a rugat să afle, dacă în comisariat este reținut

Crețu Sergiu. Inițial el nu l-a găsit pe partea vătămată, dar ulterior i s-a

spus că acesta este la etajul 5. El a ieșit în coridor la etajul 5, deoarece

acolo se află biroul său. Pe coridor se aflau vre-o 8 persoane. A întrebat

cine este Crețu și Crețu S. i-a răspuns. L-a invitat în birou și a început să ia

explicații de la acesta. Deoarece trebuia să plece l-a rugat pe Erhan Gr. să

continue interogarea (f. d. 237-239 vol. I).

Martorul Saachian Ruslan, fiind audiat în ședința de judecată a

instanție de fond a declarat că la 08 aprilie 2009 tot efectivul poliției

criminale din mun. Chișinău în frunte cu conducătorii unităților de la 10

dimineața până la 22.30 s-au aflat pe teritoriul Pieței Marii Adunări

Naționale pentru a supraveghea manifestației și pentru a preveni

devastarea sediului Guvernului. Starinschi Radu, care în acea perioadă

era șeful poliției criminale a CPS Centru, împreună cu efectivul, de

asemenea s-a aflat pe stradă. Sub responsabilitatea acestora se afla

sectorul de la mijlocul Pieței până la strada Pușkin. Starinschi Radu toată

31

ziua s-a aflat pe acel sector. Era îmbrăcat în civil, cum erau îmbrăcați și

ceilalți colaboratori ai poliției criminale. O dată la oră toți conducătorii

subdiviziunilor veneau în fața Guvernului, unde prezentau darea de

seamă privind situația pe sectorul supravegheat. S-au aflat cu toții pe

Piață până la 22.30, când lumea din Piață deja s-a împrăștiat. După 22.30

la finisarea ședinței au fost cu toții invitați de către șeful poliției

criminale Buiucani, care era omagiat, pentru a servi puțină șampanie. A

refuzat invitația. Starinschi Radu și alți colaboratori a poliției criminale

au rămas cu Ceban V. pentru a-1 felicita cu ocazia zilei de naștere (f. d.

61-64 vol. II).

Martorul Ceban Vladimir, fiind audiat în ședința de judecată a

instanței de fond a declarat că este șeful poliției criminale Buiucani și a

confirmat cele relatate de către Saakian R., adăugând că împreună cu

Starinschi Radu și alți colaboratori a poliției criminale s-au aflat la

08.04.2009 în spatele sediului Guvernului până la aproximativ 23.10,

când s-au împrăștiat. Starinschi Radu a fost acolo pînă la sfârșit. Pe

parcursul zilei sau serii atât el cât și Starinschi Radu nu au avut

posibilitatea să părăsească perimetrul sectoarelor supravegheate (f. d.

78-79 vol. II).

În aceste condiții Colegiul lărgit constată că, deși de către organul

de urmărire penală și procuror a fost stabilit, faptul prezenței la partea

vătămată Crețu Sergiu a vătămării corporale medii sub formă de fractură

spiralată a osului humeral stîng în porțiunea inferioară cu deplasarea

fragmentelor, precum și faptul că partea vătămată a fost reținut în stradă

de către colaboratorii organelor MAI și dus la CPS Centru mun. Chișinău,

nu a fost stabilit cu certitudine cînd, în ce condiții și cine i-a cauzat această

leziune părții vătămate.

Astfel, pe parcursul examinării cauzei, Colegiul a stabilit că partea

vătămată Crețu Sergiu a dat declarații divergente cu referire la faptul,

cînd i-a fost fracturată mîina.

Inițial Crețu S. a declarat că mîina i-a fost fracturată în incinta CPS

Centru mun. Chișinău de către Starinschi R. (f. d 5,12 v. I), iar ulterior a

afirmat că i-a fost răsucită și fracturată în stradă la reținere (f.d.149 v. I).

Divergențe în declarațiile părții vătămate Crețu Sergiu sunt și cu

referire la numărul colaboratorilor de poliție care l-au maltratat: de la 3 -

9 în stradă și în Unitatea de gardă, în incinta Comisariatului; locurile

unde a fost maltratat : în stradă, unitatea de gardă, pe scări 5 etaje

consecutiv și în birou (f. d. 4-7, 11 -14, 96-103, 107-115, 146-148, 201-

207 vol. I); forma de maltratare și numărul loviturilor, declarînd că în

total i-au fost aplicate de la 35 pînă la 107 lovituri ( f. d. 4 -7, 11-14, 40,

96-103, 104-105, 107-115, 193, 215 -218 vol. I), biroul unde a fost

maltratat : biroul de la etajul 5 de la capătul coridorului în partea stîngă,

iar apoi biroul inculpatului.

Potrivit raportului de expertiză nr. 2668/D din 05.10.2009 (f.d.21

vol. I), declarațiilor expertului medicul legist Vicol Aurel, precum și

potrivit declarațiilor martorului Garas Iurie, medicul care l-a internat pe

Crețu Sergiu la data de 09.04.2009 în CNȘPMU, alte leziuni corporale de

cît fractura spiralată a mîinii stîngi cu deplasarrea fragmentelor la partea

vătămată Crețu Sergiu nu au fost depistate, deși conform învinuirii

32

înaintate lui Starinschi R. acesta i-ar fi aplicat părții vătămate Crețu S. : 10

lovituri în timpul escortării în birou, o lovitură cu piciorul în regiunea

gîtului, cinci lovituri cu piciorul în regiunea abdomenului, circa 10-15

lovituri cu pumnul în regiunea capului, apoi 10 lovituri în mîina stîngă,

care era fracturată, fapt ce a determinat deplasarea fragmentelor osului,

provocînd suferințe fizice.

În cadrul interogării la urmărirea penală expertul, medicul legist A.

Vicol, a susținut că nu poate exclude „faptul aplicării și altor lovituri

asupra membrului superior stîng și producerea deplasării verticale a

fragmentului distal al osului. În cazul în care deplasarea verticală s-ar fi

produs în timpul fracturării, probabil că edemul pronunțat și starea de

dureri acute posibil să se fi instalat la momentul fracturării" (f. d. 128 v.

I). Cu toate acestea solicitările apărătorilor părții vătămate și a

inculpatului cu privire la numirea unei expertize suplimentare au fost

respinse de către procuror (f. d. 131, 140 vol. I).

Fiind audiat în cadrul ședinței instanței de apel expertul Vicol A. a

declarat că „la momentul examinării a documentelor medicale deplasarea

fragmentelor fracturate era cu 1/2 din diametrul total al osului. Cînd a

fost produsă deplasarea de stabilit cu certitudine nu este posibil, dar pot să

menționez că, la momentul acțiunii unui agent traumatic direct asupra

fracturii, deplasarea are loc direct sub unghi, ceea ce în documentele

medicale nu este specificat" (f.d.10 vol II).

Din aceste declarații ale medicului legist, expertul A. Vicol se

constată, că dacă părții vătămate i s-ar fi aplicat lovituri (agent traumatic

direct) asupra mîinii fracturate, deplasarea oaselor fracturate ar fi fost

sub un anume unghi, însă documentele medicale n-au depistat acest fapt

și nu l-au constatat.

Mai mul ca atît, potrivit extrasul din fișa medicală de internare (f. d.

15 vol. I) și fișa medicală de staționar nr. 6631/15452 (f. d. 52-53 vol. I)

conform cărora diagnoza de internare, cît și diagnoza definitivă, este

luxație în articulația pe stînga, fractură-spiralată în 1/2 distală a

humerusului stîng, alte leziuni n-au fost depistate.

Conform declarațiilor medicului de serviciu Bucuci Ion Gheorghe (f.

d. 57, 220 vol. I) și declarațiile medicului traumatolog Garas Iurie (f.d.85-

86, 221 vol. I), la internarea în spital la partea vătămată Crețu Sergiu a

fost depistată fractură spiralată a humerusului, precum și a fost

constatată lipsa altor leziuni corporale.

Potrivit depozițiilor martorului Grosu Alexandru (f. d. 145, 149,

235 vol. I), care este verișor al părții vătămate Crețu Sergiu, acesta la data

de 08.04.2009 l-a vizitat pe Crețu Sergiu în bir. 511 al CPS Centru mun.

Chișinău, unde acesta acesta era interogat de colaboratorul de poliție

Mihalache Veaceslav. Crețu Sergiu i-a mărturisit că a fost maltratat în

stradă și, în procesul reținerii, la urcarea în automobil, i-a fost fracturată

mîina, dar în incinta CPS Centru, n-a fost agresat fizic sau psihic.

Colegiul de asemenea constată că raportul de expertiză medico-

legală Nr. 2668/D a fost înfăptuit la data de 05.09.2009 (f.d. 21 v.I), iar

Starinschi R. a fost recunoscut în calitate de bănuit la data de 08.11.2009

(f.d. 71 vol.I), fiindu-i adus la cunoștință raportul de expertiză medico-

33

legală numai la data de 08.11.2009 ( f.d.78 vol. I ), cu care inculpatul

Starinschi R. și-a exprimat dezacordul și ulterior a solicitat dispunerea

unei expertize suplimentare, fapt ce i-a fost refuzat.

Colegiul menționează de asemenea faptul că raportul de expertiză

medico-legală menționat supra a fost înfăptuit fără a fi expuse clar

circumstanțele învinuirilor aduse inculpatului, nefiind specificat faptul că

deplasarea depistată a fragmentelor osului fracturat la partea vătămată

Crețu S. putea fi provocată printr-un alt mecanism și în alt timp decît însăși

fractura ( f.d. 18, 21 verso vol. I).

Astfel, Colegiul consideră că argumentele inculpatului și avocatului

inculpatului în acest sens sunt întemeiate, deoarece învinuirile aduse

inculpatului Starinschi R. privind cauzarea deplasării fragmentelor osului

în rezultatul acțiunilor violente nu sunt confirmate prin raportul de

expertiză Nr. 2668/D din 05.09.2009, deoarece acest raport nu specifică

faptul că deplasarea depistată a fragmentelor osului fracturat la partea

vătămată Crețu S. putea fi provocată printr-un alt mecanism și în alt timp

decît însăși fractura.

În aceste circumstanțe, apar dubii cu referire la declarațiile părții

vătămate Crețu Sergiu conform cărora Starinschi Radu la data de

08.09.2009, fiind șef al SPC a CPS Centru, l-a scos din celulă pe Crețu

Sergiu și în timpul escortării lui, iar apoi în biroul de serviciu al

inculpatului i-a aplicat multiplele lovituri, cu mîinile și picioarele, peste

diferite părți ale corpului și anume: 10 lovituri în regiunea capului, o

lovitură cu piciorul în regiunea gîtului, 5 lovituri în regiunea

abdomenului, 10-15 lovituri cu pumnul în regiunea capului și circa 10

lovituri asupra brațului fracturat, deoarece aceste fapte nu sunt

confirmate alte probe, în afară de declarațiile părții vătămate.

Colegiul lărgit în acest sens atrage atenția asupra faptului că

practica judiciară națională cu privire la aplicarea prevederilor art.3

CEDO stabilește că organul ce efectuează investigația trebuie să

întreprindă măsuri rezonabile și disponibile pentru a asigura dovezi

privitoare la incident, inclusiv declarații ale martorilor oculari, ale rudelor

victimei, declarații ale medicilor, avocaților, cercetarea tuturor celor ce au

fost implicați în aplicarea violenței, cercetarea fișelor medicale, expertize

medico-legale, fotografii colore ale vătămărilor, cercetarea registrelor de

înregistrare a mișcării victimei deținute etc. Orice omisiune pe parcursul

desfășurării investigației care ar putea submina capacitatea sa de a

stabili cauza leziunilor corporale sau identitatea persoanelor

responsabile riscă să aibă drept consecință ca o astfel de investigație să

nu corespundă standardelor menționate.

Colegiul lărgit constată că acuzarea n-a adus în calitate de probe

declarațiile cărorva martori oculari ai aplicării de către Starinschi R. a

violenței de orice natură asupra părții vătămate Crețu S., deși ultimul

declară că aceste acțiuni n-au fost ascunse de către inculpatul Starinschi

R., iar forța fizică era aplicată cu ușa deschisă, cînd în biroul de serviciu al

ultimului intrau și ieșeau colaboratori ai poliției.

Urmărirea penală n-a ținut cont de faptul că împreună cu partea

vătămată în celulă se mai aflau și alte persoane reținute, și pe coridorul

de la etajul cinci de asemenea se aflau și alte persoane. Cu toate acestea,

34

deși numele persoanelor prezente putea fi ușor stabilite chiar din

aceleași registre ale CPS Centru mun. Chișinău, acuzarea n-a prezentat în

calitate de probă declarațiile cărorva martori oculari, care nu sunt

colaboratori ai poliției.

Colegiul lărgit consideră întemeiat faptul, că instanța de apel, face

trimitere la cauzele privitoare la aplicarea torturii prin încălcarea art.3 al

CEDO ajunse în vizorul CtEDO, cum ar fi Gugurov vs. Moldova, Buzilov

vs.Moldova, Corsacov vs. Moldova, Colibaba vs. Moldova, Breabin vs.

Moldova, potrivit cărora ca probă a torturii a fost constatarea

numeroaselor leziuni.

În cazul supus examinării este evident că, deși partea vătămată

Crețu S. invocă faptul cauzării lui a unui număr impunător de lovituri

peste diferite părți ale corpului, prin raportul de expertiză medico-legală

nu s-a constatat existența pe corpul acestuia a altor vătămări corporale

decît a fracturii mîinii stîngi cu deplasarea fragmentelor. Acest fapt nu

este constatat nici prin alte documente medicale, cum ar fi fișa medicală

de la CNȘPMU, unde acesta a fost internat la 08.04.2009 ( f. d. 18-36

vol.2).

Astfel, Colegiul lărgit conchide că n-a fost dovedită în mod legal prin

probe suficiente și incontestabile aplicarea față de partea vătămată a

violenței fizice descrise în textul rechizitoriului înaintat inculpatului

Starinschii R.

Este de menționat că și faptul cauzării fracturii mîinii stîngi

depistate la partea vătămată nu i-a fost incriminată inculpatului

Starinschi Radu de către acuzatorul de stat prin rechizitoriu, de aceea

raportul de expertiză medico-legală nu are careva relevanță pentru

soluționarea cauzei, neavînd în acest sens valoare probantă.

Instanța de recurs de asemenea a constatat că în motivarea

sentinței de achitare pronunțată instanța de fond a reținut că acuzarea n-

a prezentat suficiente probe care ar dovedi faptul că inculpatul se afla în

incinta CPS Centru mun. Chișinău la ora indicată în rechizitoriu.

Acest fapt este confirmat doar de către martorul Buzu Vasile, care

în cadrul ședinței de judecată a instanței de fond a refuzat să dea

declarații pe motiv că și în privința lui este pornit dosar penal la cererea

părții vătămate Crețu S., care se află la examinare în instanța de judecată,

susținînd declarațiile făcute în calitate de martor la urmărirea penală,

potrivit cărora la 08.04.2009 era primul lui serviciu în calitate de ofițer

de serviciu, deoarece anterior a activat în calitate de inspector de sector

din 22.03.2009, pe partea vătămată Crețu S. nu-l ține minte, cine a

înfăptuit înscrierea în registru privind reținerea acestuia nu știe. A mai

declarat că în seara zilei de 08.04.2009 l-a văzut pe Starinschi R. jos lîngă

Unitatea de Gardă de mai multe ori, dar nu poate spune, dacă acesta a

fost după o oarecare persoană sau nu. Dat fiind faptul că nu-l ține minte

pe Crețu S. n-a putut relata nimic cu privire la persoana acestuia.

Colegiul conchide că instanța de fond corect a apreciat ca fiind

irelevante aceste declarații, deoarece din declarațiile lui Buzu Vasile nu a

fost stabilit faptul, dacă anume la orele 21.00 l-ar fi văzut pe Starinschi R.

în incinta CPS Centru mun. Chișinău și că acesta să fi întreprins careva

acțiuni în privința părții vătămate Crețu S.

35

Martorii Botnariuc S., Malachi Iu. în cadrul urmăririi penale și în

cadrul ședinței de judecată au declarat că nu l-au văzut pe Starinschi R. la

orele 21.00 în ziua de 08.04.2009 în incinta CPS Centru mun. Chișinău și

nu cunosc dacă acesta ar fi întreprins careva acțiuni cu partea vătămată

Crețu S., care era înscris în registru ca fiind reținut și repartizat lui

Starinschi R., deoarece în acea zi au fost reținute multe persoane și, pur și

simplu, nu țin minte.

Mai mult decît atît, Colegiul reține că potrivit declarațiilor lui Erhan

Grigore, Saachian R., Ceban V. la 08.04.2009 orele 21.00 nu l-au văzut în

incinta CPS Centru mun. Chișinău pe R. Starinschi și că acesta se afla în

acest timp în Piața Marii Adunări Naționale, depozițiile cărora instanța de

fond corect le-a pus la baza sentinței de achitare, deoarece confirmă

alibiul prezentat de către inculpat, alibiu care nu a fost răsturnat în mod

legal de către acuzare.

Colegiul lărgit consideră că aceste depoziții nu pot fi declarate ca

probe inadmisibile, deoarece în acest sens nu există careva temeiuri

legale, iar faptul că toți acești martori sunt colaboratori de poliție și

colegi de serviciu ai lui Starinschi R. nu poate pune la îndoială

veridicitatea acestor declarații, deoarece ele nu contravin celorlalte

probe examinate în cadrul ședințelor de judecată.

De asemenea Colegiul lărgit consideră că declarațiile martorului

Leca Vasile nu confirmă faptul că la 08.04.2009 inculpatul Starinschi R. se

afla în incinta CPS Centru mun.Chișinău, deoarece martorul a indicat că

s-a aflat în Comisariat pînă la orele 14.00 (f.d.197 verso vol.II), faptul că

Starinschi R. a rămas responsabil pe SPC al CPS Centru mun. Chișinău,

relatat de către martor, nu poate servi probă a faptului că la orele 21.00

inculpatul Starinschi R. se afla în incinta Comisariatului și a comis acțiuni

de tortură față de partea vătămată Crețu S.

Colegiul de asemenea consideră că nu au fost acumulate de către

organul de urmărire penală și nu au fost aduse în cadrul ședințelor de

judecată de către acuzatorul de stat probe, care ar confirma faptul că

Crețu S. a fost escortat în biroul de serviciu al inculpatului de către

Starinschi R și s-a aflat în biroul indicat o perioadă îndelungată de timp.

În acest sens Colegiul consideră întemeiate argumentele apărării că

sunt neconcludente declarațiile parții vătămate Crețu Sergiu, prin care

acesta a afirmat, că el s-a aflat în biroul agresorului (inculpatul Starinschi

R.) o perioadă foarte îndelungată de timp, că ușa biroului era mereu

deschisă, iar el a fost maltratat fără milă, stînd mereu în picioare (f. d.

201-207 vol.I), deoarece ulterior partea vătămată a declarat că nu a

memorizat faptul că ușa biroului se deschide în interior, afirmînd

contrariul (f. d. 203 vol.I), precum și faptul că pe ușă era o inscripție mare

„biroul 505, Șeful SPC CPS Centru al CGP mun.Chișinău Radu Starinschi”.

Colegiul a mai atras atenția supra faptului că la judecarea cauzei în

instanța de apel, a fost prezentată schema etajului 5 al CPS Centru, mun.

Chișinău conform căreia bir. 505, care a fost biroul inculpatului

Starinschi Radu, este amplasat imediat vizavi de intrarea la etaj, iar

partea vătămată inițial a declarat că a fost maltratat în ultimul birou din

partea stîngă, de la sfîrșitul coridorului (f.d. 5 vol. I), care potrivit

schemei este bir.517 (f.d. 77 vol.III), iar ulterior pe parcursul urmării

36

penale își modifică declarațiile și afirmă, că a fost maltratat numai de

Starinschi Radu în biroul său de serviciu și anume bir.505, indicînd și

faptul că a fost ridicat pe scările de rezervă, care în acea perioadă erau

blocate.

De asemenea Colegiul atestă că, în cadrul ședinței de judecată a

instanței de apel, la demersul avocatului inculpatului Laura Urschi, a fost

vizionat reportajul video, realizat de postul televizat Jurnal TV în aprilie

2009, care conține declarațiile părții vătămate Crețu Sergiu, cu privire la

cele întîmplate cu el la 08.04.2009. Astfel, conform înregistrări date,

partea vătămată a comunicat că mîina i-a fost fracturată în timpul, cînd a

fost dus la poliție, de asemenea relatînd despte loviturile aplicate, partea

vătămată Crețu Sergiu indică că a fost lovit după cap, spunînd: „mă

loveau", neindicînd concret, unde i-au fost aplicate loviturile, că a fost

lovit cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului și anume că a

fost lovit în brațul fracturat. Mai mult ca atît, careva descriere a

persoanei care la maltratat nu a făcut.

Instanța de recurs atrage atenția și asupra faptului că potrivit

declarațiilor martorului Mihalachi Veaceslav, căpitan de poliție, la data

de 08.04.2009 anume el la interogat pe Crețu Sergiu și anume la el în

bir.511 partea vătămată Crețu Sergiu a fost vizitat de verișorul său Grosu

Alexandru, care l-a căutat și care vroia să se asigure că totul e în regulă.

Potrivit declarațiilor lui Mihalachi Veaceslav, deoarece el era

antrenat în alte activități, l-a condus pe Crețu Sergiu la colegul său Erhan

Grigore (bir. 506) (f.d. 124-125 vol. I), care a finisat luarea depozițiilor și

a chemat ambulanța, deoarece Crețu Sergiu s-a plîns că îl doare mîina

(f.d. 126-127 vol.I) Mai mult decît atît, martorul Mihalachi V. a declarat că

a strigat numele părții vătămate în coridor și l-a luat la dînsul în birou din

coridor și nu din biroul lui Starinschi R. Astfel, prin declarațiile

martorului Mihalachi V. nu este confirmat faptul că Crețu S. s-a aflat în

biroul lui Starinschi R.

Colegiul de asemenea a remarcat faptul că, proba prezentată de

acuzare și anume Registrul de evidență a persoanelor aduse în organele

afacerilor interne a CPS Centru, unde în dreptul familie părții vătămate la

coloana data și ora eliberării este familia inculpatului Starinschi Radu.

Astfel este de remarcat faptul, că familia inculpatului este scrisă după ce

inscripția inițială a fost ștearsă cu corector, și respectiv nu s-a stabilit cu

certitudine a cui nume inițial figura în acea coloană.

Colegiul consideră că acest Registru nu confirmă faptul că

Starinschi R. l-ar fi luat din celulă pe Crețu S. și l-ar fi condus(escortat) în

biroul său, deoarece în acest Registru nu există semnătura lui Starinschi

R., acest fapt nefiind constatat în mod legal, în condițiile în care

inculpatul declară că nu a semnat în acest Registru. Alte probe că anume

inculpatul l-a escortat pe Crețu S. în birou, în afară de declarațiile părții

vătămate Crețu S., n-au fost acumulate.

Martorul Leca V. în declarațiile sale de asemenea a indicat asupra

faptului că Starinschi R. i-a atras atenția că în Registrul indicat nu este

semnătura sa, iar urmărirea penală și acuzarea în instanța de judecată n-

au prezentat careva dovezi, ce ar confirma faptul că în registru este

semnătura inculpatului Starinschi R.

37

De asemenea conform tabelei foto (f.d. 100-103 vol. I) în cadrul

procesului de reconstituire din 22.10.2009, Crețu Sergiu arătă ușa de

intrare a Secției poliției criminale. De fapt, la deschiderea acestei uși,

imediat în fața se afla bir.505, biroul inculpatului, (f.d. 86-87 vol. III), pe

care era afișată inscripția cu numele inculpatului și funcția acestuia. în

reconstituirea faptei, însă, clar se vede că partea vătămată arată că după

intrarea la etajul 5, s-au deplasat pe coridor în celălalt capăt, în direcția

opusă amplasării biroului 505, fapt ce coincide cu declarațiile sale inițiale

din plîngere (f.d. 4 vol. I).

În procesul-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate

asupra amplasării biroului (f.d.96-103 vol. I) întocmit în lipsa unor

descrieri anterioare în actele procesuale a unor obiecte ce puteau fi

recunoscute, semne caracteristice sau distinctive, partea vătămată Crețu

Sergiu descrie obiectele cu aproximație, neindicînd nici un obiect

concret.

Conform declaraților lui Crețu Sergiu (f.d.97 vol. I), scaunele în

biroul unde a fost la 08.04.2009, erau amplasate într-un singur rînd, pe

cînd în biroul 505 erau două rînduri de scaune; calculatorul îl descrie ca

obișnuit de culoare albă, dar în biroul 505 era plat Q19WB de culoare

neagră; masa o descrie ca obișnuită, pe cînd în birou 505 masa era cu

formă specifică în litera ,,T,, care ocupa jumătate de birou.

Colegiul consideră că sunt divergente declarațiile părții vătămate în

ce privește faptul era sau nu îmbrăcat în civil inculpatul sau în uniformă.

Astfel, inițial partea vătămată (f.d. 11-12 vol. I) a afirmat că cel ce l-a

maltratat era „un colaborator de poliție care era îmbrăcat în uniformă și

avea pe epoleți 3 steluțe mici, înălțimea mea, mai slab decît mine și de 27

ani", iar ulterior în procesul-verbal de audiere suplimentară din 28.10.09

a declarat doar că făptuitorul avea deja „vîrsta de 30-35 ani" (f.d. 104 vol.

I). În ședința de judecată a instanței de fond partea vătămată a declarat

că nu-și mai amintea în ce era îmbrăcat și cîte steluțe pe epoleți avea cel

ce l-a maltratat, asta după ce a aflat că Starinschi R. avea grad de căpitan

(adică trebuia să poarte 4 steluțe pe epoleți) și în virtutea obligațiilor de

serviciu (poliția criminală) era permanent îmbrăcat în civil și era în drept

să fie îmbrăcat în civil, nu în uniformă, fapt ce a fost confirmat de

martorii Saachian R. și Ceban VI. (f.d.61, 78, 194 vol. II).

Deși apărătorul părții vătămate în apelul său a susținut că instanța

de fond, la emiterea sentinței de achitare, a lansat dubii referitor la

nevinovăția lui Starinschi R. prin utilizarea frazei „instanța reține că în

virtutea atribuțiilor sale de serviciu Starinschi R. putea să fie îmbrăcat în

civil", Colegiul consideră că, de fapt, aceasta a fost doar o expresie

nereușită a instanței de fond, care în loc de sintagma „era în drept să fie

pe civil" a utilizat sintagma „putea să fie pe civil".

Colegiul consideră că urmează a fi apreciate ca neconcludente și

afirmațiile părții vătămate Crețu Sergiu cu privire la faptul, că inculpatul

care este de aceeași statură ca și el, gonindu-l pe scări în sus, concomitent

îi aplica lovituri în regiunea capului. Așa ceva fizic ar fi imposibil,

admițind faptul că era escortat pe scări în sus de cineva, această

persoană trebuia să meargă puțin mai în urmă, iar luînd în calcul statura

38

inculpatului Starinschi Radu, să fi ajuns la capul părții vătămate cu

palmele sau pumnii dintr-o asemenea poziție este imposibil.

Potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală nici o probă

nu are valoare probantă dinainte stabilită pentru organul de urmărire

penală sau instanța de judecată.

În acest sens Colegiul lărgit consideră că procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie (f.d.106 vol. I ) nu poate fi pus

la baza sentinței de condamnare a inculpatului Starinschi R., deoarece a

fost întocmit fără careva descrieri a unor semne caracteristice și

distinctive ale inculpatului pînă la înfăptuirea acestei acțiuni procesuale,

precum și deoarece recunoașterea inculpatului Starinschi Radu s-a

efectuat în absența acestuia, în baza fotografiei, la data de 22.10.2009,

contrar prevederilor art.116 Cod de procedură penală, garanțiilor de

asigurare a dreptului la apărare și prezumției de nevinovăție, adică cu

încălcarea prevederilor art.122, 17 Cod de procedură penală și art.6

CEDO.

Astfel, în depozițiile sale partea vătămată Crețu Sergiu susține că a

fost maltratat timp de două ore de către inculpat, în aceste condiții este

inexplicabil faptul, de ce partea vătămată nu a observat anumite trăsături

caracteristice ale inculpatului, cum ar fi forma specifică a mîinilor

acestuia, deoarece mîinile inculpatului sunt deformate major în urma

unei traume din adolescență, așa încît laba ambelor mîini este foarte

umflată, ca urmare a multiplelor fracturi ale oaselor în acea zonă.

Descrierea făptuitorului pe care a făcut-o partea vătămată în

plîngerea sa (f.d.12 vol. I) și procesul-verbal de audiere a părții vătămate

din 28.09.2009 (f.d. 104 vol.I) ca fiind „o persoana de înălțimea sa, mai

slab decît el și de 27 ani" nu se potrivește deloc cu cea pe care o dă în

procesul-verbal de audiere suplimentară din 28.10.2009, unde partea

vătămată indică vîrsta agresorului de 30-35 ani, că a recunoscut

făptuitorul după statură, constituție, forma nasului, freză, voce și

maniere, fără a concretiza aceste informații.

În acest sens Colegiul face uz de prevederile art.116 alin.(5) Cod de

procedură penală, conform cărora recunoașterea nu va avea loc, iar cea

care a avut loc nu se va considera întemeiată, dacă persoana chemată

pentru a face recunoașterea a indicat particularități incerte pentru

identificarea persoanei prezentate.

Colegiul a mai reținut și faptul că recunoașterea după fotografie a

inculpatului Starinschi R. (f.d. 106 vol. I) a fost înfăptuită la data de

22.10.2009 orele 16.05. – 16.25, după ce a fost înfăptuită verificarea

declarațiilor la fața locului, care conform procesului-verbal al acestei

acțiuni de anchetă a avut loc la 22.10.2009 orele 11.10 .

Însă potrivit declarațiilor părții vătămate( f.d. 104 v. I) verificarea

declarațiilor la fața locului a avut loc la data de 19.10.2009 ( și nu la

22.10.2009) și anume la această dată partea vătămată declară că „ am

observat la etajul cinci, în biroul ce se afla față în față cu intrarea pe etaj

de pe scările principale persoana, care m-a maltratat la 08.04.2009”.

Astfel, Colegiul constată că partea vătămată, pînă la recunoașterea

persoanei după fotografie, l-a văzut pe inculpatul Starinschi R. în incinta

39

CPS Centru la înfăptuirea verificării declarațiilor la fața locului, pentru ca

apoi să-l recunoască după fotografie.

Aceste declarații ale părții vătămate, confirmate de către acest în

cadrul ședinței de judecată (f.d.205 vol. I), precum și prin declarațiile

inculpatului, fac inadmisibile probele : 1) procesul verbal de verificare a

declarațiilor la fața locului ( f.d.96-103 v.I), deoarece data indicată în

acesta nu corespunde celei indicate de către partea vătămată, iar

fotografiile anexate nu conțin data înfăptuirii acestora; 2) procesul verbal

de recunoaștere după fotografie, deoarece anterior acestei acțiuni

procedurale partea vătămată a avut posibilitatea să-l vadă pe inculpatul

Starinschi R.

În acest sens Colegiul subliniază că în plîngerea sa ( f.d. 4-7 vol. I),

depusă la data de 07.09.2009 ( peste cinci luni după producerea pretinsei

infracțiuni) partea vătămată a solicitat identificarea colaboratorului de

poliție, care în noaptea zilei de 08.04.2009 l-a suspus torturii.

Colegiul consideră că acțiunea de recunoașterea după fotografie ar

fi avut efect la începutul urmăririi penale, în cazul prezentării părții

vătămate a fotografiilor colaboratorilor, care au activat în CPS Centru

mun. Chișinău la 08.04.2009 în timpul indicat de către partea vătămată.

În acest caz, recunoașterea de către partea vătămată după fotografie a

inculpatului Starinschi R. ar fi dovedit cert implicarea ultimului în

acțiunile de tortură asupra părții vătămate, acțiunea procesuală de

recunoaștere după fotografie nefiind viciată.

Însă Colegiul constată că organul de urmărire penală, admițînd

aceste erori procesuale, n-a asigurat înfăptuirea unei anchete efective,

îndreptată spre identificarea persoanelor bănuite de săvîrșirea acțiunilor

de tortură declarate de către partea vătămată Crețu S.

Astfel, Colegiul constată faptul că nu au fost probate prin probe

concludente, incontestabile și suficiente faptele, că anume Starinschi

Radu la data de 08.04.2009 în jurul orelor 21.00: 1) a mers la Unitatea de

gardă CPS Centru; 2) l-a scos din celulă pe Crețu S.; 3) l-a escortat în

biroul său de serviciu nr. 505 de la etajul 5 al CPS Centru mun.Chișinău;

4) a aplicat acțiuni violente față de Crețu S. în timpul escortării și în

interiorul biroului său de serviciu nr. 505.

În acest sens Colegiul reține că pentru a proba învinuirile în

săvîrșirea de către inculpatul Starinschi Radu a infracțiunii incriminate

acuzarea a prezentat numai declarațiile părții vătămate Crețu S., care sunt

contradictorii, de aceea Colegiul a ajuns la concluzia evidentă că

probatoriul adus în cauză este insuficient, concluzie, care a fost statuată

prin sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 iunie 2011.

Colegiul lărgit consideră necesar de a indica cu referire la

suferințele psihice suportate de partea vătămată Crețu Sergiu, constatate

conform extrasului din fisa medicală nr.1197 eliberat de Centrul de

reabilitare a victimelor Torturii „Memoria”, conform acestuia fost stabilit

la pacientul Crețu Sergiu diagnosticul anxietate înaltă, tendință spre un

fondal depresiv, irascibilitate înaltă, dereglări de somn, următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 142 al. (1) expertiza se dispune în cazurile

în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce

40

pot avea importanță probatorie pentru cauza penală sînt necesare

cunoștințe specializate în domeniul științei, tehnicii, artei, meșteșugului

sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea cunoștințe specializate de

către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către judecător

nu exclude necesitatea dispunerii expertizei. Dispunerea expertizei se

face, la cererea părților, de către organul de urmărire penală sau de către

instanța de judecată, precum și din oficiu de către organul de urmărire

penală.

În prezent, conform prevederilor art. 143 al. 3/1 Co d de procedură

penală expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru

constatarea stării psihice și fizice a persoanei în privința căreia se

reclamă că s-au comis acte de tortură, tratamente inumane sau

degradante.

Colegiul lărgit menționează că expertizele judiciare sunt înfăptuite

potrivit normelor Codului de procedură penală, de către experți, care

sunt desemnați în condițiile legii.

Astfel, extrasului din fisa medicală nr.1197 eliberat de Centrul de

reabilitare a victimelor Torturii „Memoria”, putea servi în calitate de

document medical pentru înfăptuirea expertizei medico-legale

psihiatrice pentru constatarea stării psihice a părții vătămate Crețu S.,

precum și a cauzelor reale ale acestei stări, astfel fiind exclusă

posibilitatea că starea constatată ar avea și altă origine, care nu este

legată de evenimentele care s-au întîmplat la 08.04.2009.

Reieșind din aceste aspecte legale, Colegiul lărgit consideră că fișa

medicală nr.1197 eliberat de Centrul de reabilitare a victimelor Torturii

„Memoria”, nu poate servi drept probă, care ar constata starea psihică a

părții vătămate Crețu S. la data de 08.04.2009.

În Cauza Corsacov vs Moldova CtEDO a indicat: „faptul că durerea

sau suferința au fost cauzate intenționat pentru a obține o recunoaștere a

vinovăției este un factor care trebuie luat în considerație atunci când se

decide dacă maltratarea a constituit tortură (Aksoy v. Turkey, hotărâre

din 18 decembrie 1996, Reports 1996-VI, § 64; Salman v. Turkey, [GC], nr.

21986/93, § 114, ECHR 2000-VII).

Colegiul lărgit constată că și în parte instanța de apel nu și-a

motivat sentința, condamnînd inculpatul, deși în decizia Curții Supreme

de Justiție din 03 decembrie 2013 este menționat „că tortura înseamnă

orice act prin care durerea sau suferința acută, fie ea fizică sau mentală,

este provocată în mod intenționat unei persoane, pentru scopuri cum ar fi

obținerea de la aceasta sau de la o terță persoană de informații sau

mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care acesta sau o terță

persoană l-a comis sau este suspectată că l-a comis”.

De asemenea Colegiul lărgit constată că în decizia sa din 03

decembrie 2013 Curtea Supremă de Justiție a indicat asupra faptului că

infracțiunile de tortură necesită înfăptuirea unei anchete efective,

relatînd care sunt criteriile determinante ale acesteia, a subliniat

importanța măsurilor date. Cu toate acestea, la rejudecarea cauzei în

instanța de apel procurorul și-a păstrat poziția pasivă, manifestată pe

parcursul examinării cauzei. Ca rezultat, avocatul părții vătămate N.

41

Moloșag a menționat, în argumentarea recursurilor depuse faptul,

sarcina probației a fost pusă în seama părții vătămate Crețu S. , prin

aceasta, de fapt, recunoscînd ineficiența anchetei înfăptuite de către

acuzator.

Astfel, Colegiul constată cu certitudine că fapta incriminată lui

Starinschi Radu nu a fost comisă de către acesta, iar instanța de fond

corect l-a achitat în temeiul prevederilor art. 390 al.(1) pct. 2) Cod de

procedură penală, deoarece dubiul judiciar în privința lui n-a fost

răsturnat prin probe concludente, pertinente, veridice, utile și suficiente

procesului de stabilire a adevărului.

Potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală termenul de

declarare a recursului este de 30 zile de la data pronunțării deciziei.

Colegiul constată că potrivit procesului verbal al ședinței instanței

de apel (f. d. 62-76 vol. IV) avocatul Moloșag N. și partea vătămată Crețu

S. a participat la ședințele instanței de apel, la data de 13 mai 2014, cînd a

fost audiat ultimul cuvînt al inculpatului și a fost pronunțat dispozitivul

deciziei a participat partea vătămată Crețu S., iar la pronunțarea deciziei

motivate la data de 16 iunie 2014 partea vătămată Crețu S. și avocatul

său Moloșag Natalia nu s-au prezentat. Cu toate acestea a vocatul

Moloșag N. a depus recursul la data de 29 iulie 2014 (f.d. 120 v. IV).

Colegiul reține că legislația de procedură penală nu prevede

posibilitatea repunerii în termenul omis de declarare a recursului, de

aceea argumentele recurentei Moloșag N., precum că a recepționat

copiile de pe dispozitivul și decizia motivată a Curții de Apel la data de 27

iunie 2014, nu au careva relevanță, în cazul dat fiind constatat cu

certitudine faptul omiterii termenului de declarare a recursului.

Astfel, Colegiul consideră că avocatul Moloșag Natalia a omis

termenul stabilit de art. 422 Cod de procedură penală de depunere a

recursului, declarîndu-l peste termenul stabilit de legislație.

În prezența acestor circumstanțe, Colegiul lărgit conchide că nu

există careva suport de fapt și de drept pentru condamnarea lui

Starinschi Radu, de aceea consideră necesar de a admite recursul

inculpatului Starinschi R. și avocatului Urschi Laura în numele

inculpatului și a respinge ca inadmisibil, fiind depus tardiv, recursul

avocatului Moloșag Natalia în numele părții vătămate Crețu S., a casa

total decizia Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2014 și a menține

sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău la 20.06.2011 prin care

Starinschi Radu a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 309/1 al.(1) Cod penal din motiv că fapta n-a fost

săvîrșită de inculpat.

Potrivit prevederilor art. 420 al.(3) Cod de procedură penală

recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel se consideră făcut și

împotriva încheierilor acesteia, chiar dacă acestea au fost date după

pronunțarea hotărîrii recurate.

De asemenea Colegiul lărgit, reieșind din soluția adoptată la

examinarea recursurilor, constată că încheierea Curții de Apel Chișinău

din 16 iunie 2014, emisă după pronunțarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 13 mai 2014, prin care s-a dispus stingerea executării

pedepsei stabilite inculpatului Starinschi Radu prin decizia Curții de Apel

42

Chișinău din 13 mai 2014, urmează a fi casată total ca fiind neîntemeiată,

deoarece este lipsită de careva suport legal.

procedură penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul

Moloșag Natalia în numele părții vătămate Crețu Sergiu.

Admite recursurile ordinare declarate de inculpatul Starinschi Radu

și avocatul Urschi Laura în numele inculpatului Starinschi Radu.

Casează total decizia Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2014 pe

cauza penală de învinuire a lui Starinschi Radu Valentin cu menținerea

sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 iunie 2011 prin care

Starinschi Radu Valentin a fost achitat de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 309/1 al. 1 Cod penal pe motiv că fapta n-a fost

săvîrșită de inculpat.

Casează total încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2014

prin care s-a dispus stingerea executării pedepsei stabilite prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2014.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 20 ianuarie 2015.

Președinte Ion Guzun

Judecători Nadejda Toma

Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

Ion Corolevschi

43