1ra-1530-2014 — art.42 alin.5; art.46, 249 alin.2 lit.b Cod penal

1ra-1530-2014 — art.42 alin.5; art.46, 249 alin.2 lit.b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1 ra-1530/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 decembrie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu, Ion Guzun,

a judecat, fără citarea părților, recursul în anulare declarat împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 18 iunie 2014 de avocatul Vasile Drăniceru

în numele inculpatului Neagu Ivan și inculpatul

Neagu Ivan Gheorghe, născut la 18 februarie

1958, originar din s.Zumbrești, r-nul Strășeni,

domiciliat în mun.Chișinău, str.Rabbi Țirlison

157, ap.5,

și

Galușca Gheorghe, născut la 19 aprilie 1956,

originar din s.Zumbrești, r-nul Strășeni, domiciliat

în mun.Chișinău, str.N.Dimo 7/3, ap.63.

Termenul examinării cauzei:

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

Colegiul penal lărgit asupra recursurilor,

C O N S T A T Ă:

condamnat în baza art.42 alin.(5), 46, 249 alin.(2) lit.b) Cod penal la amendă în mărime de

300 unități convenționale, cu obligarea de a achita în folosul bugetului dreptul de import a

mărfurilor în mărime de 95332, 97 lei, lăsînd spre folosire corpurile delicte.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Galușca Gheorghe în privința căruia

hotărîrile judecătorești nu se contestă.

prealabilă cu Galușca Gheorghe, Greițer Denis, Scorț Andrei, Scorț Igor, Stolearenco

Roman și Cernaliov Iurie, la instigarea și sub conducerea lui Greițer Veaceslav, în perioada

lunii martie 2012, s-au organizat într-o reuniune stabilă de persoane cu scopul de a comite

infracțiunea de eschivare de la achitarea plăților vamale, și anume a taxelor vamale în

conformitate cu prevederile pct.(10) din Regulamentul privind transportarea mărfurilor prin

posturile vamale interne de control, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.792 din

08.07.2004, art.118 Cod vamal și Legii cu privire la tariful vamal, a mărfurilor de larg

consum în proporții mari, de două sau mai multe persoane, în următoarele circumstanțe:

La 29 martie 2012, în jurul orei 02.00, Neagu Ivan, fiind la volanul automobilului de

model „Mercedes 220”, cu n/î K AC 199, însoțit de complicele său, Galușca Gheorghe,

care conducea automobilul de model, „Mazda” MPV, cu n/î C NI 633, s-au deplasat

împreună cu mai multe persoane, care desfășoară activitate de întreprinzător în piețele

1

mun.Chișinău, prin regiunea Transnistreană, prin punctul de trecere Cuciurgan-Pervomaisc,

în R.Ucraina or.Odesa, piața Km 7, de unde au procurat mărfuri de larg consum în

asortiment, în sumă de 270 833 lei, care au fost transmise lui Neagu Ivan și Galușca

Gheorghe.

Ulterior, Neagu Ivan și Galușca Gheorghe, fiind membrii unei reuniuni stabile de

persoane, care s-au organizat în prealabil, în vederea înlesnirii și asigurării săvîrșirii

infracțiunii de eschivare de la achitarea plăților vamale, au depozitat mărfurile recepționate

în unul din depozitele aflate pe teritoriul pieței Km 7 or.Odesa, R.Ucraina, după care

împreună cu persoanele care au procurat mărfurile s-au reîntors în R.Moldova.

În continuarea acțiunilor sale criminale, Neagu Ivan 1-a contactat pe Greițer

Veaceslav, căruia i-a comunicat despre locul depozitării, cantitatea mărfurilor și necesitatea

organizării transportării acestora în regiunea transnistreană și ulterior peste frontiera

vamală a R.Moldova, întru neachitarea pentru aceste mărfuri a taxelor vamale, pentru a fi

transmise persoanelor care desfășoară activitate de întreprinzător în piețele mun.Chișinău și

primirii recompensei pentru această faptă.

Ulterior, Greițer Veaceslav, continuînu-și acțiunile sale criminale, întru realizarea

informației furnizate de către Neagu Ivan, i-a comunicat feciorului acestuia Greițer Denis

despre necesitatea deplasării ultimului în or.Odesa, piața Km 7, R.Ucraina, pentru

transportarea mărfurilor de la depozitul, unde au fost stocate de către Neagu Ivan și

Galușca Gheorghe, în regiunea transnistreană, iar ulterior în R.Moldova și nedeclararea

acestora la organul vamal în vederea achitării pentru asemenea mărfuri a taxelor vamale

prevăzute de Legea cu privire la tariful vamal.

Astfel, la 29 martie 2012, Greițer Denis a luat de la Renchez Valentin automobilul

de model „Mercedes-Benz Sprinter”, cu n/î AN AV 845, care aparține feciorului său -

Renchez Petru, în vederea transportării mărfurilor de larg consum pe teritoriul R.Moldova.

Tot în aceiași zi, aproximativ la ora 23.00, Greițer Denis, însoțit de Stolearenco

Roman, care conducea automobilul de model „Wolkswagen Transporter”, cu n/î AN AT

835, s-au deplasat în or.Odesa, piața Km 7, R.Ucraina, iar la 30 martie 2012, aproximativ la

ora 01.00, aceștia, după ce au încărcat în mijlocul de transport menționat supra, mărfurile în

valoare de 270 833 lei din depozitul în care Neagu Ivan și Galușca Gheorghe le-au stocat,

s-au deplasat spre regiunea transnistreană. Ulterior, pe la ora 04.00, Greițer Denis fiind la

volanul automobilului de model„Mercedes-Benz Sprinter”, cu n/î AN AV 845, împreună

cu Stolearenco Roman, au introdus mărfurile în regiunea transnistreană, iar apoi, ocolind

postul vamal intern de control Hîrbovăț-Anina, neachitînd taxele vamale în sumă de

95 332, 97 lei introducînd mărfuri de larg consum în valoare de 270 833 lei, pe care le-au

stocat la domiciliul lui Scorț Igor, Stolearenco Roman și Scorț Andrei din or.Anenii Noi.

La 31 martie 2012, aproximativ la orele 04.00, Greițer Veaceslav, continuîndu-și

acțiunile sale criminale, 1-a contactat pe Scorț Andrei comunicîndu-i că este necesar să

transporte marfa stocată din Anenii Noi spre mun.Chișinău și să o depoziteze la domiciliul

lui Neagu Ivan din mun.Chișinău, com.Tohatin, str.D.Cantemir 8.

Ulterior, în scopul realizării intențiilor criminale, Scorț Andrei i-a contactat telefonic

pe fratele său Scorț Igor, Stolearenco Roman și Cernaliov Iurie, comunicîndu-le despre

necesitatea transportării mărfurilor de larg consum aflate în depozitul din Anenii Noi în

mun.Chișinău. În continuare, prelungindu-și acțiunile sale criminale, Scorț Andrei cu

automobilul de model „Tayota Land Cruser Prado”, cu n/î AN AU 070, împreună cu Scorț

Igor cu automobilul de model „Honda CRV”, cu n/î AN AV 228, Stolearenco Roman cu

automobilul de model „Wolkswagen Transporter”, cu n/î AN AT 835 și Cernaliov Iurie cu

automobilul de model „VAZ 2121”, cu n/î K AV 523, au transportat mărfurile de larg

consum din or.Anenii Noi în mun.Chișinău, com.Tohatin, str.D.Cantemir 8, la domiciliul

2

lui Neagu Ivan, unde au fost recepționate și descărcate de către aceștia împreună cu

Galușca Gheorghe.

în numele acestuia, și inculpatul Gh.Galușca, care au solicitat casarea acesteia și

pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de către dînșii;

reieșind din actele cauzei inculpații la trecerea bunurilor peste frontiera vamală a

R.Moldova nu au participat, bunurile au fost aduse la domiciliul lui I.Neagu de alte

persoane; instanța nu a reținut că întru susținerea învinuirii aduse în baza art.249 Cod

penal, partea acuzării nu au adus nici o probă, ce ar confirma faptul că inculpații s-au

eschivat de la achitarea plăților vamale, toate probele pe care s-a întemeiat învinuirea se

bazează pe cele acumulate întru confirmarea infracțiunii prevăzute de art.248 Cod penal,

ceea ce contravine art.113 Cod penal, 96 alin.(1), 100 alin.(1) și 101 alin.(1) Cod de

procedură penală; instanța incorect, făcînd referire la sentința Judecătoriei Anenii Noi din

26.12.2012 și constatînd că inculpații au acționat în strînsă legătură cu persoanele

condamnate prin sentința dată, a reținut săvîrșirea infracțiunii de către aceștia prin

participație și grup criminal organizat - art.42 alin.(5) și 46 Cod penal, de rînd ce prin

sentința la care s-a făcut referire persoanele care au acceptat acordul de recunoaștere a

vinovăției au fost condamnate doar în baza art.249 alin.(2) lit.b) Cod penal, fără a fi

considerați ca participanți la săvîrșirea infracțiunii acționînd ca un grup criminal organizat;

instanța a lăsat fără apreciere faptul că înregistrările audio, video și fotografiile din actele

cauzei dobîndite ca mijloace de probă urmau a fi excluse din dosar, deoarece au fost

obținute contrar prevederilor legale și potrivit art.94 alin.(1) Cod de procedură penală, nu

pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare; instanța nu a ținut seama că din actele

cauzei rezultă că marfa din R.Ucraina a fost transportată cu două unități de transport de alte

persoane, dar descărcată în gospodăria lui I.Neagu, nefiind stabilită cantitatea și valoarea

mărfii, și dacă inculpații cunoșteau modalitatea transportării ei; incorect instanța a dispus

doar de la I.Neagu achitarea în folosul bugetului dreptul de import în mărime de 95332,97

lei, de rînd ce la comiterea infracțiunii au praticipat ca complici opt persoane și neîntemeiat

nu a dispus încetarea procesului penal, în legătură cu expirarea termenul de prescripție;

instanța a judecat cauza contrar competenței prevăzute de art.40 alin.(1) Cod de procedură

penală, care îi revenea Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău, reieșind din momentul și locul

consumării infracțiunii.

respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Neagu Ivan și Galușca Gheorghe.

În motivarea soluției date instanța a indicat că prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpații au comis infracțiunea

imputată, îmrpejurări ce au fost constatate prin totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, fiind corect apreciate prin prisma art.101 Cod de procedură penală, astfel că

vinovăția inculpaților de săvîrșirea faptei prejudiciabile incriminate a fost dovedită, inclusiv

și prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 26.12.2012, adoptată în procedura acordului de

recunoaștere a vinovăției, prin care pentru aceliași acțiuni săvîrșite au fost recunoscuți

vinovați și condamnați în baza art.249 alin.(2) lit.b) Cod penal D.Greițer, A.Scorț, Ig.Scorț,

R.Stolearenco, Iu.Cernaliov și V.Greițer, precum și a martorilor T.Grosu, D.Grosu,

V.Climova, N.Jarica, V.Smian, V.Balta, T.Mazilu, T.Viștac, C.Pugaciov, O.Covalicov,

M.Ciobanu, care au indicat că procurînd marfa de la piața din or.Odesa, au depozitat-o și

aceasta urma să fie transportată legal în mun.Chișinău de către inculpații I.Neagu și

Gh.Galușca, cărora urmau a le fi achitate toate cheltuielile pentru trecerea peste frontieră și

achitarea costurilor vamale, precum și probele scrise - procesele-verbale ale interceptărilor

convorbirilor telefonice și înregistrării comunicărilor dintre I.Neagu, Gh.Galușca și

D.Greițer, A.Scorț, Ig.Scorț, R.Stolearenco și Iu.Cernaliov, procesele-verbale de

3

percheziție a automobilului de model „Mercedes Sprinter”, cu n/î AN AV 845 din

31.03.2012, de percheziție la domiciliul lui I.Neagu, de examinare a mărfii de larg consum

din 17.04.2012, 19.04.2012 ridicate în cadrul perchezițiilor de la domiciliul lui I.Neagu,

raportul de expertiză nr.1229-1233 din 07.06.2012, scrisoarea de răspuns de la Serviciul

Vamal nr.28/02-8358 din 12.07.2012, corpurile delicte recunoscute în cadrul urmării

penale.

În concluzie, instanța a constatat că prima instanță, audiind inculpații, martorii,

analizînd cumulul de probe, corect a tras concluzia că vinovăția inculpaților I.Neagu și

Gh.Galușca de comiterea infracțiunii imputate a fost dovedită integral, corect încadrînd

acțiunile acestora în baza art.42 alin.(5), 46, 249 alin.(2) lit.b) Cod penal.

De asemenea, instanța de recurs a considerat nefondate argumentele inculpaților și

apărătorului, precum că nu au fost acumulate probe ce ar fi confirmat vinovăția acestora și

că sentința se bazează pe presupuneri, aceste afirmații fiind o versiune de apărare și care se

combate integral atît prin materialele cauzei, cît și prin probele administrate în cadrul

cercetării judecătorești.

Referitor la măsura de pedeapsă stabilită inculpatului, instanța de recurs a

concluzionat că prima instanță le-a aplicat acestora o pedeapsă echitabilă, ținînd seama de

gradul de pericol social al faptei săvîrșite, de persoana inculpaților, de atitudinea lor față de

fapta săvîrșită.

V.Drăniceru în numele inculpatului I.Neagu și inculpat, care au solicitat casarea acesteia,

cu pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd că instanța ajungînd la concluzia

menținerii sentinței de condamnare, urma să dezvăluie concluzia dată, expunîndu-și

punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sensul acuzării, ce pe caz nu a avut

loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin general a probelor administrare

și circumstanțelor cauzei, considerînd demonstrată vinovăția inculpatului, prin urmare

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în recurs, inclusiv și a

celui de ce doar I.Neagu a fost obligat să achite dreptul de import a mărfurilor în sumă de

95332,37 lei, fără a motiva hotărîrea în acest sens, prin ce i-a fost încălcat dreptul

inculpatului la un proces echitabil prevăzut de art.6 CEDO; motivarea hotărîrii nu

corespunde cu dispozitivul acesteia; instanța de recurs a menținut sentința, fără a lua în

considerație faptul că din momentul săvîrșirii infracțiunii au trecut mai mult de doi ani și,

în temeiul art.60 Cod de procedură penală, procesul penal urma a fi încetat, pe motivul

expirării termenului de prescripție, cu liberarea inculpatului de răspundere penală, în rest

invocînd aceliași motive ca și în apel, descrise la pct.3 al prezentei decizii.

Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Totodată, ținînd seama de prevederile art.443 Cod de procedură penală – efectul

extensiv al recursului și limitele judecării lui, Colegiul examinează cauza prin extindere

și cu privire la inculpatul Galușca Gheorghe, care nu a declarat recurs, însă, în temeiul

art.452 alin.(2) Cod de procedură penală, avea dreptul de a ataca hotărîrea sus

menționată, avînd în vedere că prin aceasta nu i se va crea o situație mai gravă.

Articolul 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, consfințește dreptul oricărei persoane la un proces echitabil,

stipulînd în alin.(1) că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod

public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și

imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie

penală îndreptate împotriva sa”.

În temeiul art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi

4

atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei,

în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea

atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul

R.Moldova despre depunerea cererii.

Conform art.6 pct.44) Cod de procedură penală, prin viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, se înțelege o încălcare esențială a

drepturilor și libertăților garantate de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția

Republicii Moldova si de alte legi naționale.

Art.448 alin.(1) Cod de procedură penală, reglementează că instanța de recurs,

judecînd recursul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza materialului din

dosar, și a oricăror documente noi prezentate în instanța de recurs, fiind obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în recurs, iar în temeiul dispozițiilor art.449

alin.(2) din același cod, adoptarea deciziei și întocmirea acesteia are loc în conformitate cu

prevederile art.417 și 418, adică decizia trebuie să cuprindă fondul recursului și temeiurile

de fapt și de drept, care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea recursului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Reținînd prevederile date, Colegiul conchide că instanța de recurs nu a verificat

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza materialului din dosar și a documentelor

prezentate în instanța de recurs și nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.417 alin.(1)

Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu erori judiciare, ce s-au soldat cu o hotărîre

nemotivată.

Astfel, din materialele dosarului rezultă că împotriva sentinței a depus recursuri

inculpatul I.Neagu, avocatul acestuia V.Drăniceru și inculpatul Gh.Galușca, cu invocarea

motivelor menționate la pct.3 al prezentei hotărîri, în susținerea cerințelor privind casarea

hotărîrii primei instanțe.

Instanța de recurs, fără a verifica motivele recurenților și temeiurile de drept ce au

servit motiv pentru declararea recursurilor, și, fără a se pronunța asupra tuturor

argumentelor invocate de recurenți, pripit a respins recursurile declarate de către inculpații

I.Neagu și Gh.Galușca, ca nefondate, constatînd doar faptul că prima instanță, reieșind din

probele cauzei, corect a tras concluzia că inculpații I.Neagu și Gh.Galușca sînt vinovați de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(5), 6, 249 alin.(2) lit.b) Cod penal, iar

asupra recursului avocatului în dispozituvul hotărîrii nici nu s-a expus.

Pe cînd, după cum rezultă din recursurile declarate, recurenții, exprimîndu-și

dezacordul cu hotărîrea primei instanțe și contestînd-o cu recurs, au invocat argumente

concrete sub aspectul erorilor de drept comise la judecarea cauzei, și anume: - că

judecarea cauzei a fost efectuată contrar competenței prevăzute de art.40 alin.(1) Cod de

procedură penală, reieșind din momentul și locul consumării infracțiunii; - că organul de

urmărire penală întru susținerea învinuirii, nu au adus nici o probă, ce ar confirma faptul

că inculpații s-au eschivat de la achitarea plăților vamale; - că incorect instanța i-a

recunoscut pe inculpați vinovați în comiterea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(5), 46,

249 alin.(2) lit.b) Cod penal, de rînd ce prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din

26.12.2012, D.Greițer, A.Scorț, Ig.Scorț, R.Stolearenco, Iu.Cernaliov și V.Greițer au fost

recunoscuți vinovați și condamnați doar în baza art.249 alin.(2) lit.b) Cod penal, adică

fără a fi considerați ca participanți la săvîrșirea infracțiunii acționînd ca un grup criminal

organizat; - că înregistrările audio, video și fotografiile din actele cauzei dobîndite ca

mijloace de probă urmau a fi excluse din dosar, deoarece au fost obținute contrar

prevederilor legale și, potrivit art.94 Cod de procedură penală, nu pot fi puse la baza unei

sentințe de condamnare; - că marfa din R.Ucraina a fost transportată de alte persoane cu

5

unități de transport ce nu aparțin inculpaților, ci doar a fost descărcată în gospodăria lui

I.Neagu, fără a se stabili ce fel de marfă, cui aparține, cantitatea și valoarea acesteia; - că

dispozitivul sentinței nu este clar în ce privește lăsarea spre folosirea lui I.Neagu a

corpurilor delicte, fără o concretizare a acestora; - că incorect s-a dispus achitarea în

folosul bugetului dreptul de import în mărime de 95332,97 lei doar de la I.Neagu, de rînd

ce la comiterea infracțiunii au participat opt persoane, ca complici și că neîntemeiat nu s-a

dispus încetarea procesului penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală, în temeiul art.60 Cod penal.

Sub acest aspect, Colegiul penal reține că procedura recursului este o formă de

verificare a legalității și temeiniciei în baza materialelor acumulate în dosar și prezentate

suplimentar, de identificare a lacunelor în activitatea organelor de urmărire penală și a

instanțelor de judecată, ceea ce permite cît mai urgent repararea greșelilor depistate în

activitatea instanțelor de judecată și a organelor de urmărire penală în vederea asigurării

realizării scopului procesului penal. Instanța de recurs are obligația de a soluționa

probleme care stau în fața acestei faze a procesului penal - identificarea și corectarea

încălcărilor reglementărilor legale procesual penale și material penale efectuate de către

instanța anterioară.

Prin urmare, decizia instanței de recurs trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Obligarea instanței să-și motiveze hotărîrea pe cauzele penale rezultă din prevederile art.6

temeiurilor asupra concluziilor formate în rezultatul verificării hotărîrii atacate în raport

cu motivele invocate de recurent și cu temeiurile pentru recurs prevăzute de lege.

Astfel că, instanța de recurs avea obligația ca în mod precis și explicit, prin

argumente relevante și suficiente, darea unui răspuns detaliat la fiecare argument, să

rezolve problemele de drept apărute la judecarea recursurilor ordinare, prin întocmirea

corectă a hotărîrii adoptate, adică prin analiza materiei reglementării și jurisprudenței.

Lipsa motivărilor cerințelor legii într-o hotărîre judecătorească poate ridica

probleme conform art.6 § 3 (b) din Convenție, referitoare la accesul la justiție, situație în

care nu sînt indicate cu suficientă claritate temeiurile pe care se bazează hotărîrea, ceea ce

împiedică folosirea efectivă a procedurilor de contestare și afectează grav respectarea

garanțiilor procedurale la un proces echitabil.

Totodată, în decizie, instanța de recurs a făcut referire la declarțiile martorilor

T.Grosu, D.Grosu, V.Climova, N.Jarica, V.Smian, V.Balta, T.Mazilu, T.Viștac,

C.Pugaciov, O.Covalicov, M.Ciobanu, precum și actele cauzei - procesele-verbale ale

interceptărilor convorbirilor telefonice și înregistrării comunicărilor dintre I.Neagu,

Gh.Galușca și D.Greițer, A.Scorț, Ig.Scorț, R.Stolearenco și Iu.Cernaliov; de percheziție

din 31.03.2012 în automobil și la domiciliul lui I.Neagu; de examinare a mărfii de larg

consum din 17.04.2012 și 19.04.2012 ridicate în cadrul perchezițiilor de la domiciliul

acestuia, raportul de expertiză nr.1229-1233 din 07.06.2012, scrisoarea de răspuns de la

Serviciul Vamal nr.28/02-8358 din 12.07.2012, considerînd că acestea, analizate în

ansamblu, demonstrează vinovăția inculpaților, însă aceste probe nu au fost verificate în

ședința instanței de recurs și nu au fost reflectate în procesul-verbal al ședinței de judecată,

astfel instanța și-a întemeiat concluziile pe probele cercetate de către prima instanță.

De asemenea, Colegiul penal reține că, în cadrul judecării recursului împotriva

hotărîrilor judecătorești pentru care nu este prevăzută calea de atac – apelul (art.448 Cod de

procedură penală), instanța de recurs verifică hotărîrea atacată pe baza materialului din

dosarul cauzei și a oricăror documente noi prezentate în instanța de recurs, însă și în

această procedură, la fel, instanța de recurs este investită de a examina cauza în fapt și în

drept, și nu poate proceda la o apreciere globală asupra vinovăției sau a nevinovăției

inculpatului, fără a-l asculta pe acesta și fără a evalua, în mod direct, elementele de probă

6

prezentate de părți, care la caz nu a avut loc, reieșind din faptul că inculpații nu au fost

audiați în instanța de recurs referitor la învinuirea imputată, fiindu-le oferit doar cuvîntul în

dezbateri, în care și-au susținut poziția că dînșii nu se fac vinovați de fapta imputată.

În contextul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și, în special, a

hotărîrii din 25.07.2000 în cauza lui Tierce și alții împotriva San Marino, faptul dat se

consideră ca o încălcare a art.6 CEDO – dreptului la un proces echitabil.

Astfel, Colegiul penal conchide că instanța de recurs ordinar nu a asigurat

desfășurarea unui proces echitabil în cauza dată, hotărîrea fiind adoptată contrar

prevederilor art.6 § 1, 3 din Convenție, deoarece se bazează exclusiv pe analiza probelor

administrate de prima instanță, fără a motiva și a da răspuns la fiecare argument în parte

adus de recurenți, fără a verifica probele și audia inculpații pe marginea acuzației aduse,

ceea ce se apreciază ca un viciu fundamental care afectează hotărîrea adoptată și reprezintă

temei legal de a casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de recurs.

Prin urmare, decizia instanței de recurs urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării

cauzei în Curtea de Apel Chișinău, în legătură cu faptul că Curtea de Apel Bender a fost

lichidată.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de recurs urmează să înlăture erorile menționate,

să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și

cu respectarea prevederilor art.448 Cod de procedură penală să verifice legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate, iar în dependență de datele obținute să pronunțe o hotărîre

legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.447 și 449 Cod de procedură

penală.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de avocatul Drăniceru Vasile în numele

inculpatului Neagu Ivan și inculpat, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bender din 18 iunie 2014 în partea condamnării lui Neagu Ivan, iar prin extindere și în

privința lui Galușca Gheorghe, și dispune rejudecarea cauzei în ordine de recurs în Curtea

de Apel Chișinău.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 16 ianuarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Ion Guzun

7