1ra-1716/14 — art. 217 alin 3 lit e CP

1ra-1716/14 — art. 217 alin 3 lit e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-1716/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Elena Covalenco,

Judecătorii – Petru Moraru, Nadejda Toma, Iurie Diaconu și Liliana Catan,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Bender din 30 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bender din 28 mai 2014, declarat de inculpatul

Dogari Andrei Ion, născut la 25 decembrie 1965,

originar din r-nul Dubăsari și domiciliat în or. Soroca,

str. V. Stroescu 44, moldovean.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond:26.11.2012 - 30.04.2013;

Instanța de apel:31.05.- 26.06.2013;

11.03.- 28.05.2014;

Instanța de recurs: 08.10.2013- 25.02.2014;

10.10.- 16.12.2014;

C O N S T A T Ă:

condamnat în baza art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar în baza

art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită i-a fost adăugată parțial

partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Tribunalului mun. Chișinău din

01.03.2002, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, cu executarea ei

în penitenciar de tip închis.

Andrei, în timpul și circumstanțele nestabilite, ispășindu-și pedeapsa în penitenciarul

nr.12 din or. Bender, fiind deținut în blocul de regim nr.1, a postului nr.8, a păstrat,

fără scop de înstrăinare, la sine substanțe narcotice, pînă la 15 septembrie 2012, ora

1000, cînd în urma percheziției efectuate, în buzunarul interior din partea dreaptă a

scurtei, în care era îmbrăcat, au fost depistate și ridicate cinci bucăți de substanță

solidă de culoare cafenie, cu un miros specific a substanțelor narcotice, învelite în

hîrtii cu inscripția „Bucuria, Licurici, Iris”, care, conform raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 3550 din 26 septembrie 2012, reprezintă hașiș, și se atribuie la

categoria substanțelor narcotice, cu masa totală de 11,35 grame, ceea ce constituie

proporții mari.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, deoarece nu a

săvîrșit infracțiunea incriminată.

1

În motivarea cerințelor inculpatul a invocat următoarele motive:

- organul de urmărire penală nu a efectuat urmărirea penală complet pe cauza

dată, el nefiind audiat în calitate de bănuit, apoi învinuit, ulterior fiindu-i înmînat

rechizitoriu contra semnătură;

- reconstituirea faptei la fața locului nu a fost efectuată;

- la efectuarea percheziției nu au fost prezenți martorii asistenți și această acțiune

a avut loc fără înregistrarea video, care este contrară legii;

- colaboratorii penitenciarului au dispus de suficient timp de a se pregăti de

percheziție, deoarece din spusele lor au fost anunțați din timp de către ofițerul S.

Turovschii, astfel aceștia cunoșteau ce acțiuni urmează a fi efectuate;

- colaboratorii penitenciarului în cadrul ședinței de judecată au depus declarații

contradictorii referitor la timpul efectuării percheziției, unii afirmînd că percheziția a

avut loc la orele 0930, iar alții la 1530;

- nu a fost efectuată expertiza dactiloscopică, privind depistarea amprentelor

digitale;

- dînsul nu a fost îmbrăcat în scurta în care au fost depistate substanțele

narcotice, fapt pe care îl poate confirma condamnatul S. Grosu, depozițiile căruia nu

au fost luate în considerație de către instanță.

fost admis apelul declarat de inculpat, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărîre, prin care Dogari Andrei a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. lit. c), e) Cod penal, din motiv că nu a

fost constatată existența faptei infracțiunii.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut că, potrivit procesului-

verbal de percheziție și ridicare din 15 septembrie 2012, în cadrul percheziției

corporale a deținutului A. Dogari au fost depistate și ridicate 4 învelitori de la

bomboane de culori combinate cu inscripția „Bucuria”, „Iris” și „Licurici”, în care se

conținea substanță de culoare cafenie, cu miros specific de cînepă.

Procesul-verbal nominalizat de către inculpatul A. Dogari nu a fost semnat, iar

potrivit mențiunii din acesta, inculpatul a refuzat să-l semneze.

Instanța de apel a reținut că potrivit declarațiilor lui A. Dogari un astfel de

proces-verbal nu a fost întocmit și nu i-a fost prezentat spre semnare, a fost întocmit

proces-verbal doar în biroul lui S. Turovschii de către colaboratorii de poliție, pe care

el a refuzat să-l semneze.

Colegiul a menționat că declarațiile colaboratorilor penitenciarului nr. 12

Bender, contravin cu procesul-verbal de percheziție și ridicare din 15.09.2012 în

partea ce ține de obiectele ridicate în urma percheziției, de ridicare a buzunarului rupt,

peliculei din polietilenă, scurtei fără mîneci, cu declarațiile colaboratorilor de poliție

N. Afanasieva și R. Pușca, care au comunicat că inculpatul în biroul lui S. Turovschii

a fost adus îmbrăcat în scurta fără mîneci, din care se pretinde că au fost ridicate

substanțele narcotice, fapt ce trezește dubii rezonabile în veridicitatea acestora.

Or, nici în procesul-verbal cu privire la percheziție și ridicarea obiectelor

depistate, nici în rapoartele colaboratorilor penitenciarului prezenți la percheziție nu

se conțin careva informații privitor la ridicarea scurtei, la ruperea buzunarului, la

descoperirea fragmentului de polietilenă în care erau substanțele narcotice, iar alte

probe care ar confirma cu certitudine aceste circumstanțe, nu sunt.

2

Instanța de apel a supus criticii și argumentele colaboratorilor penitenciarului

nr. 12 Bender, cu referire la faptul că în timpul percheziției și depistării substanțelor

narcotice deținutul A. Dogari ar fi opus rezistență, fapt ce s-a soldat cu ruperea

buzunarului artizanal cusut la scurta fără mîneci, în care au fost depistate substanțele

narcotice.

Totodată, nici în cadrul cercetării judecătorești, nici în cadrul urmăririi penale

nu au fost prezentate probe pertinente, concludente, utile și veridice care ar confirma

faptul că buzunarul de culoare albastră în care au fost depistate substanțele narcotice a

constituit un tot întreg cu scurta fără mîneci, cu care era îmbrăcat deținutul A. Dogari.

Potrivit procesului-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 15 septembrie 2012, nr.

261, medicul Pavlovschi a negat prezența substanțelor narcotice în aerul expirat și

mediile biologice ale organismului lui A. Dogari, iar deținuții A. Șmeliov, I.

Grabovan și S. Grosu au declarat că, de cînd se află într-o celulă cu inculpatul nu au

observat la ultimul substanțe narcotice.

contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia cu

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță în alt complet de judecată, deoarece

instanța de apel la pronunțarea hotărîrii nu a ținut cont că atît pe parcursul urmăririi

penale, cît și în instanța de judecată au fost prezentate suficiente probe care dovedesc

incontestabil vina lui A. Dogari în comiterea infracțiunii incriminate, și anume

declarațiile martorilor V. Postica, S. Dodonov, S. Turovschii, N. Afanasieva, R.

Pușca; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 15.09.2012, procesul-verbal de

percheziție și ridicare din 15.09.2012, raportul de constatare tehnico-științifică nr.

3550 din 26.09.2012, procesele-verbale de examinare a obiectelor din 09.10.2012,

cărora instanța le-a dat o apreciere unilaterală ajungînd la o concluzie greșită că în

acțiunile lui A. Dogari nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

La fel, recurentul a menționat că instanța de apel și-a argumentat soluția de

achitare în privința lui Dogari Andrei în baza probelor care au fost cercetate în prima

instanță, în temeiul cărora instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, fără a

le examina și verifica.

februarie 2014, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel în alt

complet de judecată.

6.1. La adoptarea soluției date, instanța de recurs a constatat că, hotărîrea

instanței de apel a fost adoptată fără cercetarea și verificarea în mod public a probelor

prezentate în cauză cu consemnarea lor în procesul-verbal, astfel instanța nu a

examinat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima

instanță.

La fel, instanța de recurs a menționat că inculpatul a fost audiat pur formal, fără

audierea lui în modul și ordinea stabilită, iar martorii V. Postica, S. Dodonov, R.

Pușca, N. Afanasieva, S. Turovschii, care atît la urmărirea penală, cît și în ședința de

judecată au comunicat că la efectuarea percheziției celulei nr.18, și anume în timpul

percheziției corporale a deținutului A. Dogari, în buzunarul interior al scurtei acestuia,

au fost depistate și ridicate 4 învelitori de la bomboane cu inscripția „Bucuria”, „Iris”,

3

„Licurici” în care se conținea masa de substanțe solide, care reprezintă hașiș, nu au

fost audiate în instanța de apel și nici nu au fost date citirii depozițiile acestora.

Cu trimitere la prevederile art. art. 413 alin. (8), 414 alin. (6) Cod de procedură

penală, instanța de recurs a constatat că, instanța de apel necercetînd și neverificînd

probele din dosar, nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor și nu le-a apreciat în

ansamblu, prin prisma coroborării lor, încălcînd astfel principiul unui proces echitabil,

ce se consideră ca eroare gravă.

respins, ca nefondat, apelul inculpatului, cu menținerea sentinței.

7.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut că, prima instanță în

baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia

corectă cu privire la condamnarea inculpatului A. Dogari în baza art. 217 alin. (3) lit.

e) Cod penal și în baza acestei legi, precum și în baza art. 85 Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip

închis.

În acest sens, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului A. Dogari de

săvîrșirea infracțiunii imputate, întru-totul s-a confirmat prin: declarațiile inculpatului

A. Dogari; martorilor V. Postica, S. Dodonov, R. Pușca, N. Afanasieva, S. Grosu, S.

Turovschii, S. Vengher; procesele-verbale de cercetare la fața locului și percheziție

din 15.09.2012, concluzia raportului de constatare tehnico-științifică nr. 3550 din

26.09.2012, procesul-verbal de examinare a obiectului din 09.10.2012.

Instanța de apel a stabilit că probele menționate supra, combat declarațiile

inculpatului, prin care ultimul susține că nu se face vinovat de săvîrșirea infracțiunii

incriminate.

Astfel, instanța de apel a conchis că instanța de fond întemeiat:

- a exclus din învinuire semnul calificativ „cu utilizarea substanțelor narcotice, a

căror circulație în scopuri medicinale este interzisă”;

- a apreciat critic și a respins afirmațiile inculpatului, precum că el nu a săvîrșit

fapta incriminată deoarece aceasta se combate prin totalitatea de probe cercetate în

ședința de judecată și urmărește scopul eschivării acestuia de la răspunderea penală

pentru fapta săvîrșită;

- a dat o apreciere critică și a respins afirmațiile apărării, prin care au fost

invocate încălcări de ordin procesual, care ar fi fost comise de către colaboratorii

instituției penitenciare la efectuarea percheziției, în urma căreia asupra inculpatului au

fost depistate substanțele narcotice, deoarece partea apărării în ședința de judecată nu

a prezentat careva explicații plauzibile în acest sens, precum și careva probe;

- a reținut, cu referire la afirmațiile apărării privind rezultatele examinării

medicale de constatare a faptului stării de ebrietate și naturii ei, potrivit căreia

inculpatul nu se afla în stare de ebrietate și ne aflarea acestuia la evidența medicului

narcolog, că prin păstrarea substanțelor narcotice, ca modalitate alternativă a laturii

obiective a infracțiunii date, se înțelege deținerea substanțelor narcotice în mod ascuns

în sfera de stăpînire a inculpatului (asupra sa), indiferent dacă posesia se face pentru

sine sau pentru altă persoană, concomitent și faptul, că aceasta constituie infracțiune

4

formală, ce se consideră consumată din momentul realizării, păstrării substanțelor

narcotice.

7.2. La individualizarea pedepsei, instanța de apel a reținut că, prima instanță a

ținut cont în deplină măsură de prevederile art. art. 7, 61, 75, 82, 85 Cod penal.

penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, deoarece soluția

instanței de apel contravine circumstanțelor cauzei penale, și anume că instanța de

apel a dat o apreciere unilaterală circumstanțelor constatate, punînd la baza hotărîrii

declarațiile martorilor care urmau a fi apreciate critic, aceștia fiind colegi cu

persoanele cointeresate în cauză și în acea zi erau împreună la locul de muncă,

totodată ignorînd un șir de probe prezentate de el instanței de judecată, care corespund

cerințelor art. 101 Cod de procedură penală, fiind pertinente, concludente, utile și

veridice, iar toate în ansamblul lor coroborînd între ele; instanța de apel nu era în

drept să examineze de două ori una și aceiași cauză, iar procurorul nu era în drept să

atace decizia instanței de apel, deoarece nu a folosit calea de atac recursul ordinar.

respingerea recursului cu menținerea deciziei.

raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a

fi respins, din următoarele considerente.

10.1. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului.

Potrivit articolului 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie

motivat, iar potrivit art. 430 Cod de procedură penală, trebuie să conțină elemente

obligatorii stipulate expres, cu motivarea temeiurilor prevăzute în articolul 427 Cod

de procedură penală.

Prin urmare, reglementarea dreptului de a declara recursul ordinar împotriva

hotărîrii instanței de apel reprezintă, din partea titularului, atît un drept procesual de

dezvoltare a atribuțiilor prevăzute de lege, cît și o obligație de a formula cererea

respectivă în strictă conformitate cu cerințele stipulate în articolele 427, 429 și 430

Cod de procedură penală. Una din aceste cerințe este ca cererea respectivă să conțină

motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, adică recursul să fie

motivat.

Odată ce temeiul, aplicarea căruia ar conduce la soluția privind casarea

hotărîrii atacate, nu este argumentat, instanța de recurs nu are dreptul ca, din oficiu,

să-l argumenteze, dat fiind faptul că se încalcă dreptul la un proces echitabil, instanța

devenind, astfel, părtinitoare.

După cum s-a menționat mai sus, potrivit art. 430 pct. 5) Cod de procedură

penală, cererea de recurs trebuie să conțină temeiurile prevăzute în art. 427 invocate în

recurs și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauza

dată.

Colegiul penal reține că dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, la care se referă recurentul, prevede expres și limitativ 4 temeiuri în baza

cărora pot fi supuse recursului hotărîrile instanței de apel:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

5

- hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar;

- instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

De vreme ce temeiurile pentru care se poate declara recursul împotriva

hotărîrilor instanțelor de apel sunt expuse și limitativ enunțate de art.427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, rezultă că motivarea acestuia trebuie să se refere numai la

temeiurile prevăzute de norma menționată.

În recursul declarat recurentul critică decizia instanței de apel, exprimîndu-și

dezacordul cu aprecierea probelor de către instanțele judecătorești, însă nu face

referire la vreun temei expres prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală.

Astfel, instanța de recurs conchide că, recursul de pe rol nu întrunește condițiile

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze recursul

inculpatului cu circumstanțe în drept, or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În acest context, Colegiul conchide că recursul ordinar declarat de inculpat

urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii contestate.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul Dogari Andrei

Ion, împotriva sentinței Judecătoriei Bender din 30 aprilie 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bender din 28 mai 2014, în propria cauză penală, cu

menținerea hotărîrilor atacate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 15 ianuarie 2015.

Președinte Elena Covalenco

Judecătorii Petru Moraru

Nadejda Toma

Iurie Diaconu

Liliana Catan

6