1ra-1794/14 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Comrat din 02 mai 2013, Uzun Nicolai a fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, iar conform art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani. Instanța a reîncadrat acțiunile inculpatului din prevederile art. 217/1 alin. (3) lit. f), 217/1 alin. (4) lit. d) Cod penal în cele ale art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, indicînd că în speță nu s-a demonstrat intenția de înstrăinare a substanțelor narcotice.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că inculpatul Uzun Nicolai la domiciliul său din sat. Cioc-Maidan, str. Molodiojnaia 11, r-nul Comrat, a păstrat о masă vegetală uscată mărunțită, care conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 1796 din 13.06.2012, reprezintă substanță narcotică marihuană, cu masa de 760 gr. și 51 de tufe de marihuană, ce constituie proporții deosebit de mari conform Hotărîrii Guvernului R.M din 26.01.2006.

Procurorul a atacat cu apel sentința, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Uzun Nicolai să fie condamnat în baza art. 217/1 alin. (3) lit. f) Cod penal la 3 ani închisoare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a desfășura о anumită activitate în domeniul circuitului substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani și în baza art. 217/1 alin. (4) lit. d) Cod penal la 7 ani închisoare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a desfășura о anumită activitate în domeniul 1 circuitului substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, iar conform art. 84 Cod penal, definitiv la 8 ani închisoare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a desfășura o anumită activitate în domeniul circuitului substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani. În motivarea cerințelor sale, a invocat că instanța neîntemeiat a recalificat acțiunile inculpatului din prevederile art. 217/1 alin. (3) lit. f), 217/1 alin. (4) lit. d) Cod penal în cele ale art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, neținînd cont de cumulul de probe administrate la dosar care confirmă vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor imputate și anume prin declarațiile martorilor Petrovici Gh., Tomailî N., Bolgar I., Grozdev A. și Topal I., cît și prin materialele cauzei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 07 iulie 2014, pronuțată integral la 06 august 2014, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței. 4.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin aceea, că probele au fost just apreciate de prima instanță în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, hotărîrea adoptată fiind bazată pe fapte concrete și obiective, care confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă ținîndu-se cont de prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal. Colegiul penal a reținut, că partea acuzării nu a prezentat probe ce ar demonstra intenția inculpatului de a înstrăina substanțe narcotice, element obligatoriu a infracțiunii prevăzute de art. 217/1 Cod penal.

Hotărîrile judecătorești sînt atacate cu recurs ordinar de procuror, care a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție ca fiind depus la 06 octombrie 2014 și care, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicită repunerea în termen a recursului, casarea sentinței și deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 217/1 alin. (3) lit. f) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a desfășura о anumită activitate în domeniul circuitului substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani și în baza art. 217/1 alin. (4) lit. d) Cod penal la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a desfășura о anumită activitate în domeniul circuitului substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, iar conform art. 84 Cod penal, definitiv la 8 ani închisoare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a desfășura o anumită activitate în domeniul circuitului substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani. În motivarea recursului declarat, se indică că la examinarea cauzei instanțele de judecată nu au apreciat la nivelul cuvenit probele prezentare de acuzare, care, în opinia recurentului, demonstrează cu certitudine culpabilitatea inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 217/1 alin. (3) lit. f), 217/1 alin. (4) lit. d) Cod penal și anume prin declarațiile martorilor Petrovici Gh., Tomailî N., Bolgar I., Grozdev A. și Topal I., că starea de fapt a fost reținută în mod eronat de instanțele judecătorești, astfel acțiunile inculpatului neîntemeiat au fost încadrate în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal. La fel, recurentul indică că în perioada de la 04.08.2014 pînă la 08.09.2014 s-a aflat în concediu anual de odihnă și nu a fost prezent la pronunțarea deciziei integrale.

Asupra recursului declarat nu a fost depusă referință. 2

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401 Cod de procedură penală, persoanele menționate în dispoziția acestei norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar. Astfel, procurorul fiind în drept să declare recurs ordinar, atît în latura penală, cît și în cea civilă. Termenul de declarare a recursului ordinar, conform art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la data pronunțării deciziei. În conformitate cu art. 230 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Din materialele dosarului, rezultă că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat a fost pronunțat la 07 iulie 2014 în prezența procurorului, inculpatului și a apărătorului său, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 215), tot atunci ei au fost înștiințați despre ziua pronunțării deciziei motivate – 01 august 2014. Din procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel rezultă că, la 01 august 2014, a fost prezent procurorul și nu s-au prezentat inculpatul și avocatul acestuia, astfel, pronunțarea deciziei motivate a fost amînată pentru 06 august 2014 (f.d. 219). La 06 august 2014 decizia instanței de apel a fost pronunțată și înmînată procurorului (f.d. 224, 230). Potrivit datei de pe ștampila de înregistrare a recursului în cancelaria Curții Supreme de Justiție, acesta a fost declarat la 06 octombrie 2014 (f.d. 250). Prin urmare, instanța de recurs, avînd în vedere doctrina și practica judiciară, menționează că termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se consideră ca tardiv, deoarece legea procesual-penală nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. Astfel, cu referire la speța în cauză, ce face obiectul recursului, Colegiul relevă că, termenul de declarare a recursului conform art. 422 Cod de procedură penală, a început să decurgă de la 07 august 2014 și a expirat la sfîrșitul zilei de 08 septembrie 2014, însă, recursul a fost depus la 06 octombrie 2014, prin urmare, a fost declarat peste termenul legal de 30 de zile stabilit de lege. Mai mult, Colegiul penal menționează că inculpatul nu trebuie să fie pus într-o situație dezavantajoasă în raport cu procurorul, deoarece ultimul responsabil de caz a fost în concediu. În acest sens se reține, că principiul egalității armelor – care reprezintă unul din elementele noțiunii mult mai largi a procesului echitabil – presupune că fiecare parte beneficiază de o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cazul, în condițiile care nu ar pune-o într-un dezavantaj substanțial în raport cu cealaltă parte, în așa fel fiind asigurată și respectarea principiului securității raporturilor juridice, toate fiind părți constituente ale procesului echitabil. În această ordine de idei, Colegiul penal conchide, că recursul înaintat în prezenta cauză este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen. 3

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Edeniuc Nicolai, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 07 iulie 2014, în cauza penală în privința lui Uzun Nicolai Dmitri, ca fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 decembrie 2014. Președinte Petru Ursache Judecătorii Nadejda Toma Petru Moraru 4