1ra-1415/2014 — art.217 alin3 lit.c CP

Dosarul nr. 1ra-1415/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători –Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2014, în

cauza penală în privința inculpatului

Ionița Denis Nicolae, născut la 01.09.1988,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, bd. Decebal

19, ap.125, cetățean al RM,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 04.07.2013– 26.02.2014;

instanța de apel: 24.04.2014- 11.06.2014;

instanța de recurs: 29.07.2014 - 01.10.2014;

C O N S T A T Ă :

Ionița Denis Nicolae a fost condamnat în baza art.217 alin.(3) lit.c) Cod penal la 6

(șase) luni închisoare, cu privarea de dreptul exercitării unei activități legate de

circulația substanțelor narcotice pe un termen de 3 (trei) ani.

În conformitate cu art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat, cu stabilirea unui termen de probă de 1 (un) an, inculpatul fiind obligat

să nu-și schimbe domiciliul fără acordul organului de executare a pedepsei.

în jurul orelor 14.30 Ionița Denis Nicolae fiind stopat de către colaboratorii poliției ca

urmare a petrecerii măsurilor speciale de investigații, la intersecția bd. Ștefan cel

Mare cu str. Armenească, mun. Chișinău, a fost reținut și condus în incinta

Inspectoratului de Poliție al sectorului Centru, mun. Chișinău, unde fiind

percheziționat corporal, i s-a depistat un pachețel din foaie de staniol în care era

substanță narcotică - heroină, care nu se folosește în scopuri medicinale, masa căreia

constituie 0,04 grame, atribuindu-se la categoria substanțelor incluse în Lista

substanțelor narcotice și psihotrope, aprobată prin Hotărîrea Guvernului Republicii

Moldova nr.1088 din05.10.2004 privind aprobarea tabelului și listei substanțelor

narcotice, psihotrope și a precursorilor acestora, incluse în tabelul nr.l, lista nr.l a

substanțelor narcotice și inutilizabile în scopuri medicinale și care prezintă pericol

1

pentru sănătatea omului și care conform Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova

nr.79 din 23.01.2006 privind aprobarea Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a

plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile

acestora, se atribuie la cantități mari.

La cererea inculpatului Ionița Denis Nicolae, cauza penală a fost examinată în

procedură simplificată, în ordinea art.3641 Cod procedură penală, în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală (f.d.69).

care a solicitat casarea acesteia pe motivul ilegalității și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Ionița Denis Nicolae să-i

fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de

a exercita o anumită activitate pe un termen de 3 (trei) ani.

În motivarea cererii apelantul a invocat că, în opinia acuzării pedeapsa stabilită

este prea blîndă, instanța a fost prea indulgentă necătînd la faptul că, inculpatul se

află la evidența medicului narcolog și riscul ca, acesta să mai comită infracțiuni

asemănătoare persistă. Mai mult, consideră că, pedeapsa aplicată nu-și va atinge

scopul de corectare a condamnatului.

a respins cererea de apel declarată de către procuror și menținută sentința fără

modificări.

4.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, la

pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a tras concluzia de vinovăție a inculpatului Ionița Denis Nicolae în cele

imputate.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe care au fost corect

apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță a ținut cont la stabilirea categoriei

și a măsurii de pedeapsă inculpatului de prevederile art. 61,70 , 75 ți 76 Cod penal cît

și de prevederile art.3641 Cod de procedură penală.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitînd casarea

acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, de către un alt complet

de judecată.

În motivarea recursului recurentul indică, că la stabilirea pedepsei instanța de

apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, astfel pripit și

nefondat a ajuns la concluzia privind aplicarea art. 90 Cod penal. Instanța de apel, nu

a apreciat obiectiv toate circumstanțele cauzei invocate în actul de învinuire, gradul

2

pericolului social al infracțiunii comise, numindu-i o pedeapsă prea blîndă și

inechitabilă.

inculpatului prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil cu menținerea

deciziei contestate.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că

recursul depus de procuror, are ca temei pct. 6) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că, instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel cînd instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor procesual-

penale, fiind legală și întemeiată. Acuzatorul de stat este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

făptuitorului, însă critică hotărîrea în partea pedepsei, nefiind de acord cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Colegiul penal consideră că temeiul pentru recurs semnalat de recurent nu este

incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 și 76 Cod penal și art. 3641 Cod de

procedură penală la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în

privința inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia prin

rechizitoriu.

Așa cum se reține în doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

3

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

au fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvîrșite.

La caz, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința căruia a fost admisă

procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, instanța de apel corect a luat în considerare atît prevederile din alin. (8) art.

3641 Cod de Procedură Penală, cît și prevederile art. 61,75,76 din Codul penal care

reglementează modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvîrșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

Procedură Penală.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Potrivit prevederilor art.90 alin.(l) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu în-

chisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție,

ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de

4

judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului.

În speță, Colegiul penal constată, că instanțele de judecată în raport cu fapta

comisă și cu cumulul de circumstanțe atenuante, aplicînd prevederile art.90 Cod

penal, a stabilit o pedeapsă echitabilă.

Argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar instanța

de apel le-a examinat minuțios, apreciind toate probele din dosar, examinîndu-le în

ansamblu, conform art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, pronunțîndu-se

argumentat și detaliat asupra lor. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele

adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură

penală. Alte probleme de drept care ar afecta hotărîrile în cauză nu au fost invocate și

nici nu se conțin în materialele dosarului, iar recursul declarat de către procuror este

unul declarativ.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis

eroarea de drept prevăzută în pct.6) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală, la care se face referință, prin urmare nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2014, în cauza penală în privința inculpatului

Ionița Denis Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 29 octombrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

5