1ra-1623/14 — art. 151 alin. 2 lit. b CP

1ra-1623/14 — art. 151 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1623/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir și Nicolaev Ghenadie,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Rabei Marcel, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 09 iulie 2014, în cauza penală privindu-l pe

Rabei Marcel Valeriu, născut la 18 ianuarie 1992, originar și

domiciliat în s. Șuri, r-ul Drochia;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

CONSTATĂ:

condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. b) Cod penal la 5 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată a fost admisă parțial, încasîndu-se de la Rabei

Marcel în beneficiul părții vătămate Gorbuli Vadim, prejudiciul moral în sumă de

70000 lei.

data de 03 februarie 2012, aproximativ la orele 18:40, aflîndu-se în camera 303 al

căminului studențesc ce aparține Școlii Profesionale nr.5, situată în mun. Bălți, str.

I. Franco 9/2, știind cu certitudine că Gorbuli Vadim, a.n. 17.02.1994, este minor,

acționînd în mod intenționat și urmărind scopul cauzării leziunilor corporale grave,

dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor

prejudiciabile și dorind în mod conștient survenirea lor, cu un cuțit de bucătărie a

aruncat de cîteva ori în direcția minorului Gorbuli Vadim, nimerindu-1 în regiunea

ochiului, prin ce i-a cauzat acestuia, conform raportului de expertiză medico-legală

nr.87 D din 27.04.2012, vătămări corporale grave.

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Rabei Marcel să fie

condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. b) Cod penal la 6 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, invocînd că instanța de fond

a dat o apreciere juridică corectă acțiunilor inculpatului, însă la numirea pedepsei

neîntemeiat a aplicat o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării acesteia,

care nu este proporțională cu acțiunile comise de către inculpat și cu urmările

produse, cu abatere de la criteriile generale de individualizare a pedepsei. De

asemenea, a menționat că inculpatul Rabei M. nu a recunoscut vina și nu a achitat

prejudiciul moral părții vătămate.

1

3.1. În apelul declarat de către partea vătămată Gorbuli Vadim s-a solicitat

casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi

hotărîri în această latură, prin care inculpatului Rabei Marcel să-i fie stabilită în

baza art. 151 alin. (2) lit. b) Cod penal o pedeapsă privativă de libertate și să fie

încasat în folosul lui 100 000 lei, întrucît instanța de fond la aplicarea pedepsei prin

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu a ținut cont de faptul că infracțiunea a

fost comisă cu bună știință asupra unui minor, ceea ce reprezintă o circumstanță

agravantă. Concomitent, s-a invocat că, prima instanță ilegal a admis parțial

acțiunea civilă, din motivul că cuantumul prejudiciului moral încasat este foarte

mic în raport cu suferințele pe care le-a suportat partea vătămată.

3.2. În apelul declarat de către avocatul Raciula A. în numele inculpatului

Rabei M. s-a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 157 Cod penal la o pedeapsă neprivativă de

libertate, iar acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată să fie admisă în

principiu. Apelantul a indicat că la baza sentinței instanței de fond au stat doar

declarațiile părții vătămate Gorbuli V., ignorîndu-se în mod nejustificat și

nemotivat declarațiile inculpatului Rabei M., precum și ale martorilor Tabîrța V.,

Jurcovschi V. și Truhaciova E. La fel, a invocat că prima instanță a apreciat eronat

circumstanțele cauzei, nu a motivat suficient respingerea cererii apărării de a

încadra acțiunile inculpatului în temeiul art. 157 Cod penal, de asemenea nu a ținut

cont de comportamentului inculpatului imediat după producerea incidentului, de

căința sinceră a acestuia, că a informat imediat administrația căminului, a chemat

ambulanța, mai mult, partea vătămată nu a prezentat nici o probă ce ar confirma

cauzarea prejudiciului material.

respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Raciula A. în numele inculpatului

Rabei M.; au fost admise apelurile declarate de procuror și partea vătămată Gorbuli

Vadim, casată sentința primei instanțe, cu pronunțarea unui noi hotărîri, prin care

Rabei Marcel a fost condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. b) Cod penal la 5 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; a fost admisă

acțiunea civilă, încasîndu-se de la Rabei Marcel în beneficiul părții vătămate

Gorbuli Vadim a prejudiciului moral în mărime de 100000 lei.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că instanța de fond

prin cumulul probelor administrate corect a constatat, că prin acțiunile sale Rabei

Marcel a comis infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (2) lit. b) Cod penal, însă la

stabilirea pedepsei inculpatului prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu a

efectuat o analiză completă și minuțioasă a personalității acestuia, a

comportamentului în viața socială, la locul de studii, înainte și după săvîrșirea

infracțiunii. Astfel, instanța de apel a concluzionat, că instanța de fond, greșit a

stabilit inculpatului Rabei Marcel în baza infracțiunii incriminate, o pedeapsă cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, întrucît inculpatul a comis cu intenție o

infracțiune gravă, care atentează la valoarea primordială protejată de legea penală -

viața și sănătatea persoanei, săvîrșită cu bună știință asupra unui minor.

Referitor la admiterea acțiunii civile înaintate de către partea vătămată

Gorbuli V., instanța de apel a indicat, că dauna materială – 30 000 lei i-a fost

restituită de inculpatul Rabei M., iar privitor la încasarea daunei morale – 100 000

2

lei, urmează a fi admisă în întregime, din motiv că partea vătămată, în urma

acțiunilor prejudiciabile ale inculpatului Rabei M. a rămas invalid de gradul III, a

pierdut un organ vital care nu mai poate fi restabilit, trăiește într-un stres

permanent din cauza riscului pierderii vederii și la celălalt ochi.

Rabei Marcel, prin care, indicîndu-se temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, se solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile sale să fie încadrate în baza art.

157 Code penal, invocînd că nici un martor ocular al acestui incident nu a

menționat faptul că inculpatul i-ar fi cauzat intenționat leziuni corporale părții

vătămate și nici nu a fost stabilit vreun motiv de cauzare a acestor leziuni, aceștia

fiind în relații bune, fapt confirmat și de către partea vătămată. Mai mult, instanțele

de judecată nu au motivat clar, de ce au fost respinse argumentele invocate de

inculpat și partea apărării, referitor la încadrarea acțiunilor pe art. 157 Cod penal și

din ce motive nu este posibil aplicarea art. 90 Cod penal. Deși partea vătămată nu a

confirmat prin careva probe cauzarea prejudiciului material și moral, inculpatul

benevol a restituit acesteia suma de 30 000 lei, fapt ce confirmă atitudinea lui față

de cele întîmplate, însă instanța de apel nu a ținut cont de aceste circumstanțe, de

starea materială și familială a inculpatului, astfel greșit a admis integral acțiunea

civilă înaintată de către partea vătămată. Totodată, recurentul a solicitat aplicarea

unei pedepse prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, din motiv că a

conștientizat cele comise, se căiește grav, iar corectarea sa este posibilă și fără a fi

privat de libertate.

5.1. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod

de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

invocînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece temeiurile invocate

nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

penal consideră, că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul se declară în

termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs ordinar la 14 august 2014, împotriva deciziei instanței de apel din

09 iulie 2014, pronunțată în ședința publică pe 16 iulie 2014, în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului declarat, se constată că recurentul invocă drept temei

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar potrivit acestei

norme, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara o

eroare de drept, comisă de aceasta, atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat

3

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței – temeiuri care nu și-au găsit confirmarea în speța

dată.

Deasemenea, inculpatul indică că instanțele de judecată greșit au încadrat

juridic acțiunile sale în baza art. 151 alin. (2) lit. b) Cod penal, urmînd corect a fi

încadrate în prevederile art. 157 Cod penal, semnalînd temeiul de casare prevăzut

la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că faptei săvîrșite i

s-a dat o încadrare greșită.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

Călăuzitoare în acest sens sunt și prevederile pct. 18 din Hotărîrea Plenului

Curții Supreme de Justiție din 30.10.2009 „Cu privire la judecarea recursului

ordinar în cauza penală”, potrivit căruia „... erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material”.

Însă, pentru o atare concluzie, trebuie să se țină seamă de fapta săvîrșită și

cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel și dacă această faptă a fost

încadrată în norma penală corect, iar dacă fapta s-a încadrat într-o altă normă

penală, înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Din textul deciziei recurate, se constată că instanța de apel, a cercetat toate

probele prezentate și le-a apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenții și

utilități acestora și care, în ansamblul lor, au confirmat vinovăția inculpatului Rabei

Marcel de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul hotărîrii

recurate și temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe, instanța de

recurs nu a stabilit.

Prin urmare, instanța de recurs apreciază ca fiind corectă situația de fapt,

stabilită de către instanțele ierarhic inferioare, precum și, calificarea infracțiunii

reținute în sarcina inculpatului, după semnele componenței de infracțiune

prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Referitor la criticele recurentului precum că nici un martor ocular al acestui

incident nu a menționat faptul că Rabei M. i-ar fi cauzat intenționat leziuni

corporale părții vătămate și nici nu a fost stabilit vreun motiv de cauzare a acestor

leziuni, aceștia fiind în relații bune, fapt confirmat și de către partea vătămată, deci

inculpatului nicidecum nu-i poate fi incriminat calificativul prevăzut de lit. b) a

alin. (2) din art. 151 Cod penal. Mai mult, din atare considerente, recurentul

consideră că acțiunile sale necesită a fi recalificate din prevederile art. 151 alin. (2)

lit. b) Cod penal, în baza art. 157 Cod penal, deoarece inculpatul din imprudență i-

a provocat părții vătămate Gorbuli Vadim vătămări corporale grave.

4

Asupra acestor alegații, specificăm că potrivit interpretărilor din doctrina

juridică, vătămarea gravă a integrității corporale este o infracțiune materială și se

consideră consumată din momentul producerii vătămărilor grave a integrității

corporale sau a sănătății.

Latura obiectivă a infracțiunii de vătămare intenționată gravă a integrității

corporale sau a sănătății se poate realiza prin provocarea a cel puțin unei daune

sănătății persoanei, și anume, la caz, se constată că potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. 87 din 27.04.2012, lui Gorbuli Vadim i-a fost cauzată o traumă a

ochiului stîng cu hemoragie totală în globul ocular; pală a sprîncenei stîngi care

puteau apărea în timpul și în circumstanțele indicate în ordonanță, prin aruncarea

unui obiect ascuțit, cum putea fi un cuțit și avînd drept consecință o incapacitate

permanentă de muncă mai mult de 1/3.

Latura subiectivă a infracțiunii respective constă în vinovăția sub formă de

intenție directă sau indirectă.

La caz, din declarațiile părții vătămate Gorbuli Vadim date în cadrul primei

instanțe (f.d. 181-184), rezultă că „inculpatul Rabei Marcel, în acea zi, a aruncat

de trei ori cu cuțitul în direcția sa, zicînd că „deseară pe cineva îl taie”…anterior

poate avuse careva conflicte cu Rabei Marcel, însă în ultimul timp nu…Rabei

Marcel are comportament urît…”. Aceste declarații au fost similare și cu

declarațiile martorului Gorean Ion, date în cadrul ședinței de judecată a primei

instanțe(f.d. 178-180), prin care a menționat că „consider că Rabei Marcel

intenționat a aruncat cuțitul…Gorbuli Vadim nu l-a provocat pe Rabei Marcel la

conflict…stînd în picioare în timp ce îmbrăca scurta, fiind în fața lui Gorbuli

Vadim, care era așezat pe pat, Rabei Marcel i-a spus să se dea la o parte, el s-a

dat la o pare, după care Rabei Marcel. a aruncat cu cuțitul în Gorbuli Vadim…”.

În acest sens, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a statuat că

inculpatul Rabei Marcel și-a dat seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

a prevăzut urmările lor prejudiciabile și a dorit în mod conștient survenirea lor, pe

cînd, infracțiunea se consideră săvîrșită din imprudență dacă persoana care a

săvîrșit-o își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale,

a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera în mod ușuratic că ele vor putea

fi evitate ori nu își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii

sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deși trebuia

și putea să le prevadă, imprudența nu a fost dovedită în acțiunile săvîrșite de

inculpatul Rabei Marcel.

Or, reieșind din circumstanțele faptei, constatate de instanțele ierarhic

inferioare, acțiunile inculpatului Rabei Marcel corect au fost încadrate juridic în

baza art. 151 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece din probatoriu administrat și

verificat în cadrul ședințelor de judecată de către instanțe, s-au stabilit cu

certitudine toate elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

Deci, reieșind din analiza textuală a deciziei instanței de apel, Colegiul

conchide că instanța de apel a dat deplină eficiență probelor cercetate, evaluîndu-le

în mod unitar și evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului

în săvîrșirea infracțiunii care i-a fost imputată, a apreciat în mod obiectiv atît

declarațiile părții vătămate, a martorilor, cît și ale inculpatului, care și-au găsit

confirmarea prin alte probe recercetate în cadrul ședințelor instanței de apel. După

5

cum rezultă din textul deciziei, instanța de apel a descris conținutul acestor probe

în modul în care dînșii au relatat informațiile cunoscute de ei, referitor la săvîrșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. b) Cod penal, dîndu-le o apreciere

obiectivă și corectă.

De altfel, Colegiul reiterează că, indiscutabil, chestiunea cu privire la

aprecierea probelor dată de instanțele ierarhic inferioare, care este invocată de

recurent, ține de starea de fapt a cauzei. Prin urmare, în lumina jurisprudenței

constante a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula

generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor

stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a

stării de fapt reținute în speță.

O altă critică pe care o invocă recurentul în recursul declarat se referă la faptul

că deși partea vătămată nu a confirmat prin careva probe cauzarea prejudiciului

material și moral, el benevol a restituit acesteia suma de 30 000 lei, apoi la 29

noiembrie 2014 a mai restituit 30 000 lei (f.d. 263), fapt ce confirmă atitudinea lui

față de cele întîmplate, însă instanța de apel nu a ținut cont de aceste circumstanțe,

de starea materială și familială a acestuia, astfel greșit a admis integral acțiunea

civilă în partea daunei morale înaintată de către partea vătămată.

Călăuzitoare în acest sens sunt prevederile art. 1423 alin. (1) Cod civil, care

stipulează că mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către

instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,

dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate, iar potrivit alin. (2)

aceleiași norme, caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază

instanța de judecată, luînd în considerare circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

În acest context, instanța de recurs remarcă că, potrivit alin. (4) art. 219 Cod

de procedură penală, la evaluarea cuantumului despăgubirii materiale ale

prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare, suferințele fizice ale

victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în viață.

La determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul moral, instanțele

judecătorești, trebuie neapărat să ia în considerație atît aprecierea subiectivă

privind gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice părții vătămate, cît și a

datelor obiective care certifică acest fapt.

Colegiul constată, că conform raportului de expertiză medico-legală nr. 87 din

27.04.2012, lui Gorbuli Vadim i-au fost cauzate vătămări corporale grave, și-a

pierdut capacitatea de muncă mai mult de 1/3, a rămas invalid de gradul III, a

pierdut un organ vital ce nu mai poate fi restabilit și trăiește într-un stres permanent

din cauza riscului pierderii vederii și la celălalt ochi.

De către instanța de recurs se statuează, că evaluarea cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, a fost efectuată întemeiat de către

instanța de apel, fiind luate în considerație prevederile legale, suferințele fizice ale

victimei, prejudiciul cauzat sănătății acesteia, starea fizică și psihică în care se află

6

partea vătămată, comportamentul post infracțional al inculpatului, care se căiește

de cele comise, precum și faptul că Rabei Marcel a achitat deja prejudiciul cauzat

părții vătămate, în sumă de 60 000 lei, astfel suma de 100 000 lei ca daună morală,

a fost apreciată ca suficientă și echitabilă pentru compensarea prejudiciul moral

cauzat părții vătămate Gorbuli Vadim de către Rabei Marcel în speța dată.

Din considerentele menționate, argumentul inculpatului privind dezacordul cu

cuantumul prejudiciului moral încasat în beneficiul părții vătămate, este nefondat și

nu poate constitui temei pentru desființarea hotărîrii adoptate, în această parte.

Neîntemeiat instanța de recurs consideră și argumentul inculpatului de a i se

aplica în privința sa prevederile art. 90 Cod penal, întrucît Rabei Marcel a comis cu

intenție o infracțiune gravă, care atentează la valoarea primordială protejată de

legea penală - viața și sănătatea persoanei, săvîrșită cu bună știință asupra unui

minor, astfel, potrivit art. 61, 75 Cod penal, Colegiul penal consideră că instanța

de apel corect a ajuns la concluzia că scopurile pedepsei penale, corectarea și

reeducarea inculpatului nu pot fi realizate fără izolarea acestuia de societate.

Reieșind din cele enunțate, instanța de recurs, conchide că hotărîrea atacată nu

este afectată de erori de drept și lipsesc careva motive relevante ce ar servi drept

temei pentru a casa decizia atacată în ordine de recurs ordinar, și potrivit legii, se

impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Rabei Marcel,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 iulie 2014, în

cauza penală privindu-l pe Rabei Marcel Valeriu, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 24 decembrie 2014.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

7