1ra-1708/2014 — art. 329 CP

1ra-1708/2014 — art. 329 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1708/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători –Liliana Catan și Toma Nadejda,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bender, Cătălin Scutelnic,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 18 iulie 2014, în

cauza penală în privința inculpatei

Pascari Iulia Teodor, născută la

17.04.1965, originară din satul Mîndrești,

raionul Telenești, domiciliată în or. Anenii

Noi, str. Șciusev nr.13.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 12.12.2011-11.04.2012;

instanța de apel: 11.05.2012-19.12.2012;

04.03.2014-18.07.2014;

instanța de recurs: 08.10.2013-04.02.2014;

09.10.2014-03.12.2014;

C O N S T A T Ă :

fost achitată de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2)

lit. b) Cod penal, din motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

faptul că ea, fiind numită prin ordinul nr.287-c din 01.08.2003 în funcția de Șef al

secției control fiscal a Inspectoratului Fiscal de Stat Anenii-Noi și concomitent

îndeplinind și funcția de șef-adjunct al Inspectoratului nominalizat a expediat în

adresa SA ”Anchir” scrisoarea nr. 30-4/786 prin care a informat contribuabilul

despre restanțele pe care le are față de bugetul de stat în sumă de 2.841.929,21 lei.

Totodată s-a informat contribuabilul că în cazul în care obligațiile fiscale nu vor fi

achitate benevol, va fi declanșată procedura de încasare silită a acestora. Din motiv

că factorii de decizie din cadrul SA ”Anchir” nu au luat atitudine de această scrisoare

la 15.06.2009 Inspectoratul Fisal de Stat Anenii-Noi, în persoana D-nei Pascari Iulia

1

a emis dispozițiile cu numerele 3000000972-3000000976 prin care a suspendat

operațiunile la conturile bancare deținute de SA ”Anchir”.

Cu toate că pe perioada suspendării operațiunilor la conturile bancare ale SA

”Anchir” prin dispozițiile nr. 3000000972-3000000976, pe aceste conturi au fost

înregistrate rulaje, respectiv intrări în cont – 5.325.373,85 lei, ieșiri din cont -

5.324.839, 06 lei, Pascari Iulia se învinuiește că nu a întreprins măsurile necesare în

vederea încasării sumelor respective în scopul stingerii restanțelor SA ”Anchir” față

de bugetul de stat, astfel la 13.08.2009, Pascari Iulia, în calitate de șef-adjunct al

Inspectoratului Fisal de Stat Anenii Noi, fără a verifica posibilitatea încasării plăților

fiscale de la conturile bancare deținute de SA ”Anchir” în perioada suspendării

operațiunilor la acestea, avînd o atitudine neconștiincioasă față de obligațiile sale de

serviciu, contrar prevederilor art. 132 alin. (1) și art. 136 lit. a) Cod fiscal, potrivit

cărora sarcina de bază a organului fiscal este de a exercita controlul asupra

respectării legislației fiscale, asupra calculării corecte, vărsării depline și la timp la

buget a sumelor obligațiilor fiscale și art. 229 alin. (8) Cod fiscal, care stipulează, că

dispoziția privind suspendarea operațiunilor la conturile bancare ale contribuabilului

se anulează odată cu lichidarea încălcării pentru care a fost aplicată suspendarea sau

în cazul satisfacerii de către organul competent a contestației restanțierului, a emis

comunicatele cu numerele 3000001012-3000001015 privind anularea dispozițiilor de

suspendare nr. 3000000972-3000000976, deblocînd toate conturile bancare ale SA

”Anchir”, de pe conturile contribuabilului, nefiind încasate deplin sumele aferente

obligațiunii fiscale, la data anulării dispozițiilor menționate, restanțele SA ”Anchir”

față de bugetul de stat constituind 2 399 745,30 lei.

Acuzarea a considerat că Pascari Iulia neîndeplinindu-și corespunzător

obligațiunile de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente și neconștiincioase, n-

a asigurat încasarea sumelor aferente obligației fiscale a SA ”Anchir” și contrar

sarcinilor funcției deținute, care constau în controlul asupra respectării legislației

fiscale, precum și întreprinderea măsurilor pentru calcularea și stingerea obligației

fiscale în timp și deplin, a prejudiciat bugetul cu 2 399 745,30 lei.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care Pascari Iulia să fie condamnată în baza art.

329 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții în cadrul administrației publice pe un termen de 5 ani, iar în baza art.

90 Cod penal, pedeapsa aplicată să-i fie suspendată condiționat pe un termen de 3

ani.

În motivarea apelului procurorul a invocat, că instanța a neglijat caracterul

dispozitiv al acțiunilor șefului interimar al IFS Anenii Noi, Pascari Iulia, dîndu-le o

apreciere formală, or inculpata urma să analizeze rezonabilitatea deblocării conturilor

și nu doar să „semneze” niște documente oficiale fără a le da o apreciere prin prisma

oportunității și legalității acestora. Instanța a neglijat faptul, că acuzarea a adus

2

argumente suficiente în a demonstra inexistența motivelor temeinice invocate de SA

„Anchir” în cererea sa, și că SA „Anchir” a avut posibilitatea de a achita salariile

angajaților săi, pentru a achita plățile pentru energie electrică, gaz, combustibil

necesare pentru activitatea de producere. Acuzarea a considerat, că instanța nu a luat

în considerație, că inculpata a confirmat faptul că în perioada blocării conturilor

bancare ale SA „Anchir”, ultima a permis achitarea serviciilor enumerate mai sus

fără deblocarea conturilor bancare, ceia ce dovedește netemeinicia cererii adresate

către IFS Anenii Noi de către SA „Anchir” la 13.08.2009 privind deblocarea

conturilor date.

Mai mult, instanța a apreciat eronat faptul că, bugetul public de stat nu a fost

prejudiciat din motiv că în fișa contului SA „Anchir” figurează restanța la buget și

zilnic se calculează penalități de întîrziere, sumele majorîndu-se. Acuzarea a

considerat că, în condițiile menținerii blocării operațiunilor la conturile bancare

deținute de SA ”Anchir”, statul putea să recupereze restanțele avute de contribuabil

la bugetul public de stat.

2012, a fost respins ca nefondat apelul procurorului, fiind menținută fără modificări

sentința instanței de fond.

4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a statuat că, instanțele de fond și

apel, în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și

verificate în ședința de judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP,

le-au dat o apreciere justă în sensul art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței,

utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la

achitarea Iuliei Pascari de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

329 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta ei nu întrunește elementele

infracțiunii.

În acest sens, instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept iar nevinovăția inculpatei Pascari Iulia a fost cu

certitudine determinată de următoarele probe:

- declarațiile inculpatei Pascari Iulia;

- declarațiile martorilor Gojan L., Croitor S., Bondari V., Brigalda S.,

Capcelea L., Ogorodnic S., Ciur (Candîba) N., care au confirmat că, deblocarea

conturilor bancare ale agenților economici, cu aplicarea sechestrului pe bunurile

libere de orice sarcini, constituie una din măsurile de executare silită prevăzută de

legislația în vigoare și o procedură care se practică deseori de către inspectoarele

fiscale pe întreg teritoriul R. Moldova.;

- cereri analogice ale agenților economici, inclusiv a SA ”Anchir” (f.d. 33-

40, vol. I; f.d. 267-293, vol. IV);

Reieșind din cele enunțate, instanța de apel a reținut, că prima instanță în mod

întemeiat a respins afirmația acuzării, precum că inculpata Pascari Iulia prin

3

manifestarea unei atitudini neconștiincioase față de obligațiunile sale de serviciu ar

fi prejudiciat statul cu 2.399.745,30 lei, or în fișa contului SA „Anchir" figurează

restanța menționată, în fiecare zi se calculează penalități de întîrziere, sumele

majorîndu-se, fapt confirmat și de actualul șef al IFS Anenii Noi, S. Brigalda, audiat

în ședința de judecată în calitate de martor, cît și prin Hotărîrea Curții de Apel

Economice din 01 martie 2012, prin care se atestă, că în privința agentului economic

SA „Anchir" a fost intentată procedura de insolvabilitate, unde IFS Anenii Noi a

înaintat cerere de validare a creanțelor în mărimea restanței, pe care agentul

economic o are față de buget (în suma de 3.173.901,50 lei), care urmează a fi

încasată în mod prioritar la bugetul de stat (f.d.259-262).

Astfel, prin acțiunile sale inculpata Pascari Iulia nu a anulat și nici nu a

diminuat restanțele pe care SA „Anchir" le avea față de bugetul de stat, în acest sens

învinuirea adusă de acuzare fiind una declarativă și neîntemeiată. Bugetul de stat n-a

fost prejudiciat, suma restanței fiind înscrisă în fișa personală a contribuabilului SA

„Anchir", la care zilnic se calculează o majorare de întîrziere pentru neachitare suma

urmînd fi încasată.

Totodată, de către organul de urmărire penală și acuzarea de stat nu au fost

specificate concret care acțiuni ale inculpatei Pascari Iulia ar constitui comiterea

faptei incriminate din neglijență - îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană

cu funcție de răspundere a obligațiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini

neglijente și neconștiincioasă față de ele. Acuzarea nu a indicat concret nici în

rechizitoriu, și nici în cererea de apel, care normă materială sau instrucțiune, care

să conțină prevederea legală pe care Pascari I. ar fi încălcat-o și față de care a avut

o atitudine neglijentă, limitîndu-se doar la enunțuri de ordin general.

La fel, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia primei instanțe, că nu

există temeiuri pentru a i se incrimina inculpatei Pascari Iulia, care îndeplinea funcția

de șef al adjunct al IFS Anenii Noi, faptul imposibilității comercializării cărămizii de

către Bursa de mărfuri (f.d.76 vol. I), sechestrată la momentul deblocării conturilor

bancare ale SA „Anchir" (la 13.08.2009), deoarece Pascari Iulia nu putea să prevadă

din timp aceste împrejurări, de aceea instanța de fond corect a concluzionat, că

potrivit obligațiunilor de serviciu Pascari Iulia a întreprins toate măsurile

corespunzătoare și a acționat în strictă conformitate cu prevederile legislației în

vigoare.

Mai mult ca atît, instanța de apel a conchis că prima instanță a constatat corect

că, în perioada suspendării operațiunilor la conturile bancare de la 15 iunie 2009 -

13 august 2009, pe conturile bancare ale SA „Anchir" a parvenit suma de 5.048.791

lei (f.d. 166, 237 vol. IV), însă Banca de Economii a expediat IFS Anenii Noi,

comunicatele privind sumele disponibile la conturile bancare al agentului economic

doar în privința sumei de 621.300 lei, în privința cărora IFS Anenii Noi în persoana

inculpatei Pascari Iulia, a emis dispoziție de INCASO privind stingerea restanților

care le avea agentul economic față de buget cu excepția cînd s-a permis achitarea

4

serviciilor pentru energia electrică, gaz natural. Pe restul sumelor Banca de Economii

n-a înștiințat IFS Anenii Noi, deoarece aceste sume de bani au fost rezultate din

contractele de împrumut și realizarea bunurilor gajate și legislația în vigoare permite

transferarea sumelor parvenite în scopurile pentru care a fost acordate și, respectiv,

de a fi transferate în contul creditorilor gajiști, acest fapt confirmîndu-1 atît inculpata

Pascari Iulia, cît și martorul Ogorodnic Svetlana, contabil la Banca de Economii

(f.d.166 vol. IV).

Instanța de fond în mod întemeiat a reținut, că atribuția privind luarea de

măsuri pentru lichidarea restanțelor la buget, pe care organul de urmărire penală a

încriminat-o inculpatei Pascari Iulia, de fapt este una din atribuțiile de serviciu ale

șefului Secției urmărirea plăților din cadrul Inspectoratului Fiscal de Stat, care o

îndeplinea la acel moment și pînă în prezent Croitor Svetlana, fapt confirmat de

ultima în ședința de judecată. Organul de urmărire penală nu indică concret care

prevedere legală a încălcat D-na Pascari Iulia, limitîndu-se doar la enunțuri de ordin

general.

Instanța de apel a mai subliniat că, restanța SA „Anchir” nu este achitată nici

pînă în prezent din cauza stării financiare deplorabile a întreprinderii, dar nu din vina

inculpatei Pascari Iulia, iar statul nu a suferit un prejudiciu material, deoarece nu a

fost cauzat un prejudiciu ca atare, nu a scăzut restanța SA „Anchir” față de buget,

suma datoriei față de buget este valabilă și în prezent, penalitățile crescînd zi de zi,

or, afirmațiile aduse de către procuror, întru susținerea cererii de apel, au un caracter

declarativ, fiind lipsite de suport probatoriu, astfel fiind respinse prin probele

administrate în materialele cauzei penale.

ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

În susținerea cerințelor sale, procurorul a invocat că instanța de apel dispunînd

achitarea lui Pascari Iulia de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

329 alin. (2) lit. b) Cod penal, nu s-a expus argumentat asupra motivelor invocate în

apel, totodată eronat apreciind probele administrate de către organul de urmărire

penală, fapt din care rezultă că instanța de apel s-a manifestat în favoarea părții

apărării neglijînd cumulul de probe cercetate în ședințele de judecată, care confirmă

vinovăția inculpatei de săvîrșirea infracțiunii incriminate.

În acest context, procurorul a reiterat motivele invocate în apel, la care instanța

de apel n-a dat un răspuns convingător și argumentat în raport cu probatoriul

administrat în cauză, prin prisma prevederilor art. 100 alin. (4), 101CPP reținînd

următoarele circumstanțe:

- Din analiza probatoriului analizat de către instanțele de judecată, rezultă

că ambele instanțe au acceptat faptul ca fiind dovedit capătul de acuzare precum că,

"... la 01 iunie 2009 Inspectoratul Fiscal de Stat Anenii - Noi a expediat în adresa SA

"Anchir" scrisoarea nr. 30-4/786 prin care a informat agentul economic despre

5

necesitatea achitării obligațiunilor fiscale pe care acesta le avea ca restanțe la

bugetul de stat în sumă de 2.841.929,21 lei, acesta fiind preîntîmpinat că, în caz de

neachitare a sumelor restante, va fi declanșată procedura de încasare silită". (Vol. I,

f. d. 41). Deoarece, contribuabilul SA "Anchir" n-a achitat benevol aceste restanțe la

bugetul de stat în termenul acordat, prin dispozițiile cu numerele 3000000972 -

3000000975, semnate de inculpata - Pascari Iulia, s-au suspendat operațiunile la

conturile bancare deținute de SA"Anchir" (Vol. I, f.d. 43-47). La 13 august 2009, de

către SA "Anchir" a fost adresată o cerere către IFS Anenii Noi, prin care s-a solicitat

deblocarea conturilor bancare ale agentului economic în legătură cu necesitățile de

producere, achitarea datoriei energiei electrice și gazelor naturale, combustibil

necesare pentru ciclu neîntrerupt de producere, iar ca garanție propunînd să fie aplicat

sechestru pe un stoc de cărămidă în valoarea sumei datoriei, care este liberă de orice

sarcini.

- Prin cererea nr. 374 din 13.08.2009, SA „Anchir” a solicitat să fie

deblocate toate conturile bancare în legătură cu necesitatea de producere, achitarea

datoriei energiei electrice și gazelor naturale, solicitare care a și fost realizată de către

IFS Anii Noi, urmare a acțiunilor neglijente ale inculpatei Pascari Iulia;

- Conform concluziilor instanțelor de judecată, „pe parcursul examinării

cauzei s-a stabilit cu certitudine că Iulia Pascari, examinînd cererea agentului

economic și a documentelor prezentate, a semnat comunicatul privind anularea

dispozițiilor de suspendare a operațiunilor la conturile bancare, dînd posibilitate

agentului economic să activeze și să achite în continuare restanțele, inclusiv cele în

sumă de 2.841.929,21 lei față de buget”, prin urmare, avînd în vedere aceste

constatări, se relevă că instanțele de judecată au considerat ca, fiind dovedit faptul că

anume în rezultatul acțiunilor inculpatei Pascari Iulia au și fost deblocate conturile

SA ”Anchir” cu numerele 3000000972 – 3000000975. Instanța de fond motivează,

iar instanța de apel acceptă această motivare prin menținerea în vigoare a sentinței,

prin faptul că inculpata Pascari Iu., consultînd opinia șefului IFS Anenii Noi, care se

afla în acea perioadă în concediu, a pus rezoluția pe cererea SA "Anchir" cu

mențiunea ”pentru executare, de aplicat sechestru și de anulat dispozițiile de

suspendare a operațiunilor bancare”, iar cererea a fost transmisă în aceiași zi prin

registru de către secretară șefei Secției urmărirea plăților S. Croitor, care a fost

responsabilă de executarea acestei cereri. Aceasta la rîndul său, a transmis-o spre

executare inspectorului principal Gojan L., care a transmis-o în obligația a doi

inspectori din secția respectivă și care verificînd bunurile libere de orice sarcini, au

întocmit procesul-verbal de sechestru nr. 0003834 din 13.04.2009 asupra cărămizii

din ceramică ce aparținea cu drept de proprietate agentului economic SA "Anchir";

- Instanța de fond și cea de apel, în raport cu circumstanțele enunțate

supra, nu au luat în considerație că, în cadrul cercetării judecătorești inculpata a

confirmat faptul că în perioada blocării conturilor bancare ale SA ”Anchir”, ultima a

permis achitarea serviciilor enumerate mai sus, fără deblocarea conturilor bancare,

6

ceia ce dovedește netemeinicia cererii adresate către IFS Anenii Noi de către SA

”Anchir” la 13.08.2009 privind deblocarea conturilor date;

- De asemenea, instanța de apel, eronat a interpretat în favoarea inculpatei

întocmirea procesului-verbal de sechestru nr. 0003834 din 13.08.2009 asupra

cărămizii din ceramică a SA ”Anchir” ca măsură de asigurare a restituirii restanței

față de bugetul de stat în mărime de 2.841.929, 21 lei, luîndu-se în considerație

prevederile art. 229 Cod fiscal, ceea ce a determinat semnarea comunicatului privind

anularea dispozițiilor de suspendare a operațiunilor la conturile bancare, dînd

posibilitate agentului economic să activeze și să achite în continuare restanțele față de

buget. Procurorul consideră, că acest motiv invocat de instanța de apel este unul

neargumentat, din moment ce în cadrul examinării cauzei s-a constatat cu certitudine

că, după deblocarea conturilor SA ”Anchir” nu a stins obligațiunile fiscale față de

bugetul de stat în mărime de 2.841.929, 21 lei, ba mai mult a continuat să nu achite

impozitele, acumulînd o restanță și mai mare.

- Instanțele de judecată aplică o practică vicioasă raportată de la "cazuri

la general" la un caz special concret incriminat inculpatei, neluîndu-se în considerație

argumentele acuzării referitoare la faptul că anterior, la 14.10.2008 de către IFS

Anenii Noi s-a încercat aplicarea sechestrului pe cărămida oferită de SA ”Anchir” în

vederea asigurării încasării restanțelor la bugetul public, însă cărămida în cauză nu a

fost solicitată la Bursă, fapt care urma să fie luat în considerație de către inculpată la

luarea deciziei de deblocare a conturilor bancare ale SA ”Anchir” din 13.08.2009.

- Instanța de apel neargumentat a respins acuzațiile incriminate inculpatei

prin rechizitoriu că, în rezultatul unei atitudini neglijente și neconștiincioase a

inculpatei față de atribuțiile de serviciu, au survenit urmări grave materializate prin

imposibilitatea recuperării la bugetul de stat a sumei obligației fiscale a SA ”Anchir”,

în proporții deosebit de mari, egală cu 2. 399.745,30 lei. Totodată, fiind denaturată

starea reală de fapt, în sensul că, "... bugetul public de stat nu a fost prejudiciat din

motivul că, în fișa contului SA "Anchir" figurează restanța la buget și zilnic se

calculează penalități de întîrziere, sumele majorîndu-se";

- În cadrul cercetării judecătorești s-a demonstrat faptul că, cererea

contribuabilului privind deblocarea conturilor bancare trebuie să fie întemeiată pe

circumstanțe reale, pe cînd cererea nr. 374 din 13.08.2009 nu avea la bază argumente

justificative care ar fi putut demonstra necesitatea deblocării conturilor.

Cu referire la corectitudinea aprecierii declarațiilor inculpatei, procurorul a

invocat circumstanțe care au fost trecute cu vederea de către ambele instanțe:

"Decizia de deblocare a conturilor bancare a fost luată în exclusivitate de către

inculpata Pascari Iulia, iar ceilalți colaboratori ai IFS Anenii Noi, doar au executat

indicațiile directe ale acesteea, în scopul deblocării conturilor SA "Anchir". Astfel,

chiar în ședința instanței de apel, martorul Croitor Svetlana la întrebarea procurorului

a indicat că a interpretat rezoluția pusă de Pascari Iulia ca procedură de executare

stabilită deja.

7

La fel, prin probele cercetate în instanța de fond și cadrul judecării apelului, s-a

dovedit faptul că anterior, întreprinderii SA "Anchir" în mai multe cazuri i s-a permis

achitarea unor servicii fără deblocarea conturilor bancare, iar în prezentul caz,

Pascari Iulia contrar faptului că era obligată să verifice și aceste circumstanțe pentru

a identifica și stabili necesitatea deblocării conturilor - nu a întreprins aceste acțiuni.

Or, inculpata urma să analizeze rezonabilitatea deblocării conturilor și nu doar să

"semneze" niște documente oficiale, fără a le da o apreciere prin prisma oportunității

și legalității acestora, astfel, mențiunea „pentru achitarea serviciilor" nici într-un caz

nu poate fi considerată ca o motivare justificatoare de deblocare a conturilor

bancare".

De asemenea, procurorul a invocat că soluția instanței de apel, precum că în

acțiunile inculpatei nu sunt prezente semnele calificative a infracțiunii prevăzute de

art.329 alin. (2) lit. b) Cod penal, este greșită și contrară circumstanțelor de fapt

constate pe parcursul judecării cauzei, astfel, în cazul în care s-a constatat că

conturile bancare a SA „Anchir" au fost deblocate nemijlocit prin decizia inculpatei

Pascari Iulia și de către ea personal în mod „defectuos”, fără a verifica temeinicia

cerințelor invocate în cererea contribuabilului, fără a verifica posibilitatea unei alte

căi decît deblocarea conturilor bancare, fără a verifica dacă anterior au fost astfel de

proceduri, fără a verifica dacă bunurile sechestrate vor putea fi supuse realizării, etc),

- deci se constată că dînsa a neglijat de atribuțiile sale de serviciu.

În același context, se reține că soluțiile de achitare adoptate de către instanțele

de judecată se contrazic pe sine, deoarece, pe de o parte se constată dovedit faptul că,

anume urmare a acțiunilor inculpatei Pascari Iulia, conturile bancare a SA ”Anchir"

au fost deblocate, banii din aceste conturi au fost extrași, ca urmare a fost prejudiciat

bugetul de stat, iar pe de altă parte, consideră că inculpata a acționat în mod legal,

"... bugetul de stat n-a fost prejudiciat, deoarece suma restanței este înscrisa în fișa

personală a contribuabilului SA „Anchir", la care zilnic se calculează o majorare de

întîrziere pentru neachitare și suma va fi încasată". Constatarea instanței de apel a

fost luată fără aprecierea la modul cuvenit a faptului că, inculpata și-a îndeplinit

necorespunzător atribuțiile sale de serviciu în cazul în care există date obiective

recunoscute integral și de către partea apărării, în sensul că, pe perioada suspendării

operațiunilor la conturile bancare ale SA ”Anchir”, prin dispozițiile nr. 3000000972-

3000000976, pe aceste conturi au fost înregistrate rulaje, respectiv intrări în cont în

sumă de 5.325.373,85 lei și, ieșiri din cont în sumă de 5.324 839,06 lei, iar

contribuabilul SA ”Anchir” nu și-a onorat obligațiunea de a stinge restanțele față de

bugetul de stat în sumă doar de 2.841.929,21 lei. Astfel, aceste consecințe

prejudiciabile sunt în legătură de cauzalitate cu semnarea de către inculpată a

comunicatului privind anularea dispozițiilor de suspendare a operațiunilor la

conturile bancare a contribuabilul SA ”Anchir” sub pretextul "....necesității de

producere, achitării datoriei energiei electrice și a gazelor naturale, combustibil

necesar pentru ciclul neîntrerupt de producere".

8

În baza celor relatate mai sus, recurentul a indicat că, hotărîrea adoptată de

către instanța de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fapt ce

indică la prezența unei erori de drept, astfel impunîndu-se casarea deciziei instanței

de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel.

februarie 2014, a fost admis recursul ordinar declarat, casată decizia instanței de apel

și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

6.1. În motivarea soluției sale, instanța de recurs a conchis că, hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a apelului,

din care rezultă următoarele:

a) Instanța de apel, ajungînd la soluția de achitare a inculpatei, a interpretat

absolut eronat sensul acuzațiilor incriminate inculpatei, concluzionînd că „…

atribuția privind luarea de măsuri pentru lichidarea restanțelor la buget încriminată

inculpatei Pascari Iulia, de fapt este una din atribuțiile de serviciu ale șefului Secției

urmărirea plăților din cadrul Inspectoratului Fiscal de Stat, care o îndeplinea la

acel moment și pînă în prezent - Croitor Svetlana, astfel, organul de urmărire penală

nu indică concret care prevedere legală a încălcat Pascari Iu., limitîndu-se doar la

enunțuri de ordin general.”

La fel, instanța de apel, a mai conchis că, „… acuzarea nu a indicat concret

nici în rechizitoriu, și nici în cererea de apel, care normă materială sau

instrucțiune, care să conțină prevederea legală pe care Pascari I. ar fi încălcat-o și

față de care a avut o atitudine neglijentă, limitîndu-se doar la enunțuri de ordin

general”

În acest context, Colegiul penal lărgit a relevat că, potrivit rechizitoriului,

inculpatei Pascari Iulia i s-a incriminat o acuzație concretă așa cum rezultă din actele

cauzei:

Exercitînd funcția de Șef al secției control fiscal a Inspectoratului Fiscal de Stat

Anenii-Noi și, concomitent îndeplinind și funcția de șef-adjunct al Inspectoratului

nominalizat, a emis la 15.06.2009 dispozițiile cu numerele 3000000972-3000000976,

prin care a suspendat operațiunile la conturile bancare deținute de SA ”Anchir”, însă

ulterior la 13.08.2009:

- fără a verifica posibilitatea încasării plăților fiscale de la conturile

bancare deținute de SA ”Anchir” ;

- avînd o atitudine neconștiincioasă față de obligațiile sale de serviciu,

contrar prevederilor art. 132 alin. (1) și art. 136 lit. a) Cod fiscal, potrivit cărora

sarcina de bază a organului fiscal este de a exercita controlul asupra respectării

legislației fiscale, asupra calculării corecte, vărsării depline și la timp la buget a

sumelor obligațiilor fiscale, și art. 229 alin. (8) Cod fiscal, care stipulează, că

dispoziția privind suspendarea operațiunilor la conturile bancare ale contribuabilului

9

se anulează odată cu lichidarea încălcării pentru care a fost aplicată suspendarea sau

în cazul satisfacerii de către organul competent a contestației restanțierului;

- a emis comunicatele cu numerele 3000001012-3000001015 privind

anularea dispozițiilor de suspendare nr. 3000000972-3000000976, deblocînd toate

conturile bancare ale SA ”Anchir”, de pe conturile contribuabilului, nefiind încasate

deplin sumele aferente obligațiunii fiscale, la data anulării dispozițiilor menționate,

restanțele SA ”Anchir” față de bugetul de stat constituind 2 399 745,30 lei;

b) Lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă stabilirea eronată a

faptelor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin

denaturarea conținutului acestora, în coraport cu starea de fapt reținută prin

rechizitoriu și, cum indică partea acuzării, confirmată prin probatoriul administrat

legal de către organul de urmărire penală și verificat în instanțele de judecată.

În acest context, Colegiul penal lărgit a menționat că, starea de fapt reținută

prin rechizitoriu se raportează la componența infracțiuni prevăzută de art.329 alin.(2)

lit.b) Cod penal și a normelor de blanchetă prevăzute de art. 132 alin. (1), 136 lit. a),

229 alin. (8) Cod fiscal, din care rezultă că în obligațiunile de serviciu a inculpatei se

include și exercitarea controlului asupra respectării legislației fiscale, asupra

calculării corecte, vărsării depline și la timp la buget a sumelor obligațiilor fiscale.

Cu referire la ultima constatare a instanței de apel, s-a menționat caracterul

inadmisibil a concluziilor trase în favoarea contribuabilului SA „Anchir" în sensul

că, dispozițiile legale „încasarea sumelor obligației fiscale se efectuează deplin și la

timp în bugetul de stat”, în speță nu se referă în privința SA „Anchir" și, respectiv nu

poate fi incriminată inculpatei. Instanța de apel nu a dat un răspuns plauzibil și

argumentat nici la motivul procurorului invocat în apel că, consecințele

prejudiciabile survenite în cauză sunt în legătură de cauzalitate cu semnarea de către

inculpată a comunicatului privind anularea dispozițiilor de suspendare a operațiunilor

la conturile bancare a contribuabilului SA ”Anchir” sub pretextul "....necesității de

producere, achitării datoriei energiei electrice și a gazelor naturale, combustibil

necesar pentru ciclul neîntrerupt de producere, fiind pus sechestru pe un stoc de

cărămidă".

Circumstanțele expuse atestă că instanța de apel a comis o eroare de drept în

sensul art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP, care nu poate fi corectată de instanța de recurs,

astfel recursul declarat a fost admis, impunîndu-se casarea deciziei atacate și

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

a fost respins apelul declarat ca nefondat, cu menținerea sentinței instanței de fond.

7.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că la

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a tras concluzia că inculpata Pascari Iulia trebuie achitată pe capătul de

învinuire incriminat.

10

Aceste împrejurări au fost elucidate și constatate din totalitatea de probe

acumulate la dosarul penal, fiind corect apreciate , cu respectarea prevederilor art.

101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar

toate probele în ansamblu și din punct de vedere al coroborării lor.

Colegiul penal a considerat că învinuirea formulată de acuzatorul de stat nu și-a

găsit confirmare în ședința instanței de judecată, purtînd un caracter de presupunere,

fapt ce justificat a determinat instanța de fond la emiterea unei sentințe de achitare.

Prima instanță în mod întemeiat a respins afirmația acuzării, precum că Pascari Iulia

prin manifestarea unei atitudini neconștiincioase față de obligațiunile sale de serviciu,

ar fi prejudiciat statul cu suma de 2 399 745,30 lei, din motivul că nu corespunde

adevărului.

În ședința de judecată nu au fost prezentate careva probe în acest sens, iar

imputarea atitudinii neconștiincioase față de obligațiile sale de serviciu, contrare

prevederilor art. 132 alin. (1) și art. 136 lit. a) Cod fiscal care au dus la faptul că

contribuabilul SA "Anchir", profitînd de rezultatul acțiunilor de deblocare totală a

conturilor bancare și, primind prin dispozițiile nr. 3000000972-3000000976, la

conturile sale bancare rulaje, respectiv intrări în cont – 5 325 373,85 lei, nu și-a

onorat obligația fiscală de a restitui restanța la bugetul de stat în sumă doar de 2 399

745,30 lei, dar a transferat în alte scopuri banii din rulajul intrări, avînd la rulajul

ieșiri din cont -5 324 839, 06 lei.

Totodată, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia primei instanțe

potrivit căreia nu există temeiuri pentru a i se incrimina inculpatei Pascari Iulia, care

îndeplinea funcția de șef al adjunct al IFS Anenii Noi, faptul imposibilității

comercializării cărămizii de către Bursa de mărfuri (f.d.76 voi. I), sechestrată la

momentul deblocării conturilor bancare ale SA „Anchir" (la 13.08.2009), deoarece

Pascari Iulia nu putea să prevadă din timp aceste împrejurări, iar circumstanțele care

au condiționat imposibilitatea realizării cărămizii expuse într-un lot unic au fost

înlăturate prin propunerea la Bursă în mai multe loturi, de aceea, Colegiul a specificat

că instanța de fond corect a concluzionat, că potrivit obligațiunilor de serviciu Pascari

Iulia a întreprins toate măsurile corespunzătoare și a acționat în strictă conformitate

cu prevederile legislației în vigoare.

Astfel, cercetînd în ansamblu probele administrate în ședința de judecată prin

prisma admisibilității, veridicității și utilității acestora, Colegiul penal a conchis, că

instanța de fond a constatat, că nu au fost administrate probe concludente, pertinente

și incontestabile, care ar demonstra cu certitudine vinovăția inculpatei Pascari Iulia în

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin.(2) lit. b) Cod penal, și anume, în

acțiunile inculpatei nu se regăsește componența de infracțiune prevăzută de art. 329

alin. (2) lit. b) Cod penal, adică îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de

serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente și neconștiincioase față de ele, acțiuni

care ar fi provocat urmări grave materializate prin imposibilitatea recuperării la

bugetul de stat a sumei obligației fiscale a SA „Anchir", în proporții deosebit de mari,

11

egală cu 2 399 745,30 lei. Dimpotrivă, prin ansamblul de probe administrate s-a

demonstrat lipsa în acțiunile inculpatei Pascari Iulia a semnelor laturii obiective și

subiective a componenței de infracțiuni prevăzută de art.329 alin.(2) lit. b) Cod penal,

cît și lipsa obiectului acestei componențe de infracțiuni.

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care

solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei penale la rejudecare în instanța de apel,

în alt complet de judecată.

În motivarea recursului se invocă aceleași motive ca în apel, specificînd că

probele pe dosar au fost apreciate greșit de către instanța de apel, concluzionînd

eronat asupra legalității sentinței de achitare.

Acuzarea consideră că pe parcursul examinării cauzei s-a confirmat vinovăția

inculpatului în baza art. 329 alin. (2) lit. b) Cod penal.

expus pentru respingerea acestuia ca inadmisibil, pe motiv că legalitatea hotărîrii

recurate se confirmă prin probele administrate la dosar, corect fiind reținută

nevinovăția ei în comiterea infracțiunii incriminate.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Recursul este o cale de atac ordinară ce poate fi declarată doar pentru a repara

erorile de drept, fiind determinate limitativ. Aceasta înseamnă că alte temeiuri decît

cele prevăzute expres în art. 427 Cod de procedură penală, nu pot exista.

Erorile de drept pot fi: erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial.

Din conținutul recursului declarat rezultă că acuzatorul de stat invocă ca temei

de drept pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, și anume că

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În acest context, instanța de recurs precizează că procurorul invocînd pct. 6)

din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, de fapt se referă la aprecierea

eronată a probelor cauzei penale, considerînd că instanța de apel nu și-a argumentat

corespunzător soluția sa privitor la achitarea inculpatei, iar săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 329 alin. (2) lit. b) Cod penal, se deduce din probele administrate la

materialele cauzei.

Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată că

temeiurile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul

12

casării deciziei instanței de apel, or, instanța de apel a verificat legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417

Cod de procedură penală, astfel, argumentul expus în recurs este neîntemeiat și se

respinge, deoarece soluția criticată este una corectă ce rezultă din cumulul de probe

prezentate și anexate la materialele cauzei și respectiv cercetate în ordinea prevăzută

de lege, dînduli-se aprecierea cuvenită.

În corespundere cu prevederile art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală,

instanța de apel a făcut o analiză amplă a probelor acumulate în cauză, argumentînd

detaliat respingerea probelor ce au fost administrate în suportul învinuirii aduse

inculpatei în prezenta cauză. Astfel, toate probele prezentate au primit o apreciere la

justa valoare, concluziile făcute de instanța de apel rezultă din materialul factologic

acumulat în cauză.

Argumentele recurentului cu privire la aprecierea unilaterală a probelor nu au

nici un suport legal, deoarece, potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură

penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate

se interpretează în favoarea inculpatului.

Aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în

instanța de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu

echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de

achitare, mai mult ca atît, temeiul invocat nu se încadrează în cele prevăzute de alin.

(1) art. 427 CPP.

Astfel, în opinia instanței de recurs instanța de apel, rejudecînd cauza în fapt

și în drept, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, a audiat suplimentar

inculpata, martorii, a examinat și alte probe din dosar la care face referire acuzarea în

sprijinul învinuirii.

În altă ordine de idei, Instanța specifică că, un semn obligatoriu pentru

existența infracțiunii de neglijență în serviciu îl constituie cauzarea daunelor în

proporții mari intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice sau juridice.

În speță, instanțele corect au constatat, că învinuirea formulată de acuzatorul

de stat nu și-a găsit confirmare în ședințele instanțelor de judecată, purtînd un

caracter de presupunere, fapt ce justificat a determinat instanța de fond la emiterea

unei sentințe de achitare, ulterior menținută de către instanța de apel.

De asemenea, Colegiul susține afirmațiile instanței de apel precum că prima

instanță în mod întemeiat a respins afirmația acuzării, precum că Pascari Iulia prin

manifestarea unei atitudini neconștiincioase față de obligațiunile sale de serviciu, ar fi

prejudiciat statul cu suma de 2 399 745,30 lei, or această afirmație este una

declarativă ce nu corespunde adevărului.

13

În ședința de judecată n-au fost prezentate careva probe în acest sens, iar

imputarea atitudinii neconștiincioase față de obligațiile sale de serviciu, contrare

prevederilor art. 132 alin. (1) și art. 136 lit. a) Cod fiscal care au dus la faptul că

contribuabilul SA "Anchir", profitînd de rezultatul acțiunilor de deblocare totală a

conturilor bancare și primind prin dispozițiile nr. 3000000972-3000000976, la

conturile sale bancare rulaje, respectiv intrări în cont - 5.325.373,85 lei, nu și-a onorat

obligația fiscală de a restitui restanța la bugetul de stat în sumă doar de 2.399. 745,30

lei, dar a transferat în alte scopuri banii din rulajul intrări, avînd la rulajul ieșiri din

cont -5.324.839, 06 lei.

Un alt moment reținut de Colegiu, este că conform art. 415 al. (21) Cod de

procedură penală, judecînd apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța

de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare fără audierea

învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii

acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie

acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

inculpatului.

Astfel, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanță, acuzatorul de

stat este obligat în instanța de apel să solicite o nouă audiere atît a inculpatului, cît și

a martorilor acuzării, declarațiile cărora sunt probe în acuzare, în măsură să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală și

jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, sarcina probatoriului în

ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel revine acuzatorului de

stat în virtutea funcției lui procesuale (art.51, 53, 320 Cod de procedură penală). În

cadrul apelului, deși solicită condamnarea, probe suplimentare în confirmarea

învinuirii procurorul nu a prezentat, deși potrivit procesului verbal i s-a oferit această

posibilitate.

Generalizînd cele expuse mai sus, Colegiul penal conchide în mod

convingător, că partea acuzării în susținerea apelului asupra sentinței de achitare nu a

îndeplinit cerințele legii cu privire la prezentarea probelor suplimentare, ce ar servi

temei pentru o nouă interpretare a probelor de către instanța de apel.

În virtutea celor menționate, Colegiul penal constată că instanța de apel, in

decizia sa expres s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, le-a

verificat, făcînd o analiză amplă și minuțioasă, a indicat din care motive nu a admis

probele la care se referă recurentul, a apreciat probele la justa valoare, legal și

întemeiat a menținut hotărîrea de achitare în privința Iuliei Pascari.

Pe această linie de idei, Colegiul penal menționează că instanța de apel,

printr-o apreciere justă a probelor, corect a concluzionat asupra achitării inculpatei de

învinuirea comiterii infracțiunii imputate, luînd în considerație totalitatea probelor

care, în ansamblu, resping temeinicia învinuirii aduse de organul de urmărire penală.

14

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia

instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei. Instanța de

apel, respectînd prevederile art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, a adoptat o

hotărîre ce cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au și dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date, mai mult ca atît, instanța de

recurs menționează că, motivele invocate de recurent au fost obiectul judecării în

instanța de apel.

În acest context, Colegiul penal conchide că temeiul pentru recursul ordinar

declarat de procuror, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

nu și-a găsit confirmarea în instanța de recurs și din aceste considerente recursul este

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bender, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bender din 18 iulie 2014, în cauza penală în privința inculpatei

Pascari Iulia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 22 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Nadejda Toma

15