2ra-245/17 — repararea prejudiciului

prima instanță: I. Brai nr. 2ra-245/17

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

15 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Galina Stratulat

judecători Dumitru Mardari, Oleg Sternioală

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Pascari Iulia și Procuratura Anticorupție, în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Pascari Iulia împotriva Ministerului Justiție, intervenient

accesoriu Procuratura Anticorupție cu privire la repararea prejudiciului moral și

material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, prin

care au fost respinse apelurile declarate de Pascari Iulia, Ministerul Justiției și

Procuratura Anticorupție și menținută hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 31 mai

2016

c o n s t a t ă

La 17 septembrie 2016 reclamantul Pascari Iulia a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului

material și moral.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 07 iunie 2010 de către procurorul

secției investigații financiar-economice a Procuraturii Generale a fost pornită cauza

penală pe faptul îndeplinirii necorespunzătoare de către factorii de decizie ai

Inspectoratului Fiscal de Stat Anenii Noi a obligațiilor de serviciu, ca rezultat al

unei atitudini neglijente sau neconștiincioase față de ele.

În cadrul urmăririi penale instrumentate de Procurorul în Procuratura

Anticorupție Octavian Iachimovschi, reclamanta Pascari Iulia a fost învinuită de

acuzatorul de Stat de comiterea infracțiunii precum că, fiind numită în funcția de șef

al secției control fiscal a Inspectoratului Fiscal Anenii Noi și concomitent

îndeplinind funcția de Șef-adjunct, a comis infracțiunea prevăzută de art. 329

alin.(2) Cod penal.

Procurorul a indicat că, în rezultatul manifestării unei atitudini

neconștiincioase față de obligațiile de serviciu, reclamanta Pascari Iulia nu a

asigurat încasarea sumelor aferente obligației fiscale a SA „Anchir” și contrar

sarcinilor funcției deținute, care constau în controlul asupra respectării legislației

fiscale , precum și întreprinderea măsurilor pentru asigurarea calculării și stingerii

1

obligației fiscale în timp și pe deplin, bugetul de stat a fost prejudiciat cu 2 399 745,

30 lei.

Prin ordonanța din 29 septembrie 2011 a fost pusă sub învinuire pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 10 aprilie 2012, Pascari Iulia a fost

achitată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin.(2) lit. b) Cod penal, pe

motivul lipsei elementelor componente ale infracțiunii incriminate.

Totodată, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 19

decembrie 2012, sentința Judecătoriei Anenii Noi din 10 aprilie 2012 a fost

menținută fără modificări, iar prin decizia Curții Supreme de Justiție din 03

decembrie 2014 recursul Procurorului în Procuratura de nivelul Curții de Apel

Bender, a fost respins ca inadmisibil.

Astfel, prin acțiunile organului de urmărire penală i-au fost încălcate dreptul

fundamental la liberate și dreptul de a nu fi urmărită ilegal în lipsa unei fapte

infracționale, iar în contextul încălcării acestor drepturi s-a invocat și încălcarea

dreptului de a munci și lezarea demnității și reputației profesionale.

Cere reclamanta admiterea acțiunii, încasarea din contul Ministerului

Justiției prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul lui Pascari Iulia a

prejudiciului moral în mărime de 1 000 000 lei, prejudiciu material în mărime de 27

000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 31 mai 2016, acțiunea a fost

admisă parțial, s-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Finanțelor în beneficiul Iuliei Pascari prejudiciul moral în mărime de 30000 lei și

suma de 27 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, în rest acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Anenii Noi din 08 iulie 2016,

hotărîrea pe cauza nr. 2-1360/15 din 31 mai 2016 s-a completat: s-a încasat de la

Ministerul Justiției al RM în beneficiul lui Pascari Iulia suma de 5000 lei cheltuieli

de asistență juridică.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, au fost respinse

apelurile declarate de Pascari Iulia, Ministerul Justiției și Procuratura Anticorupție și

menținută hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 31 mai 2016.

La 22 decembrie 2016 Pascari Iulia a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea parțială a hotărîrii

Judecătoriei Anenii Noi din 31 mai 2016 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 10

noiembrie 2016, cu modificarea în partea încasării prejudiciului moral.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele de judecată la pronunțarea

hotărîrii și deciziei au interpretat în mod eronat legea și au dat o apreciere arbitrară

probelor.

Susține că instanța de apel și cea de fond n-au reflectat în hotărîrile sale

motivele care au determinat diminuarea în mod considerabil a cuantumului

prejudiciului moral.

Instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că la examinarea acțiunilor

civile privind repararea prejudiciului moral, instanțele de judecată vor lua în

2

considerație criteriile specifice de evaluare a cuantumului acestor despăgubiri, cît și

datele obiective care certifică acest fapt.

Raportînd faptul violării drepturilor fundamentale la durata de timp pe

parcursul căreia aceste drepturi au fost încălcate, mărimea prejudiciului moral în

mărime de 30 000 lei este una inechitabilă și nu poate servi ca remediu efectiv și o

satisfacție că persoana este repusă în drepturi.

La 02 februarie 2017 Procuratura Anticorupție a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a

acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la pronunțarea deciziei

a interpretat în mod eronat normele de drept material.

Consideră că aprecierea judecătorului privind evaluarea daunelor morale este

subiectivă, iar criteriile care stau la baza cuantumului despăgubirilor trebuie să fie

obiective împărtășind criteriul general evocat de instanța europeană, potrivit căruia

despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu

atingerea adusă reputației, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor

sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

În această ordine de idei, efectuarea măsurilor operative de investigații este

obligația organului de urmărire penală, care are drept scop de a descoperi

circumstanțele și persoana care a comis infracțiunea. Toate măsurile procesuale ce

au fost întreprinse sunt prevăzute de lege, care sunt necesare într-o societate

democratică, au un scop legitim de a asigura lupta cu criminalitatea și acest scop

este proporțional anumitor restricții care pot avea loc în cadrul desfășurării lor.

Astfel, rezultă expres că angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul

cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală sunt necesare unele condiții

speciale, și anume existența faptei ilicite, respectiv nu orice acțiune a organelor de

drept atrage răspunderea statului.

Examinînd temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Pascari Iulia și

Procuratura Anticorupție nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.

(2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în

recursurile declarate de Pascari Iulia și Procuratura Anticorupție, asemenea aspecte

nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de Pascari Iulia și Procuratura Anticorupție ca

inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Pascari Iulia și recursul declarat de Procuratura

Anticorupție se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Galina Stratulat

judecători Dumitru Mardari

Oleg Sternioală

4