1ra-1747/2014 — art. 264 alin. 6 CP

1ra-1747/2014 — art. 264 alin. 6 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1747/2014

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul, Canțer Serghei, în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 13 august 2014, în cauza penală în privința lui

Doroftei Anatolie Iurie, născut la 07 februarie 1990,

originar și domiciliat r-l Ungheni, s. Sculeni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Doroftei

A.I., a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (6) Cod penal,

la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen 5 ani. În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa i-a fost suspendată pe un

termen de probă de 5 ani.

deplasîndu-se pe traseul R-l km 127+3 lm, în direcția Sculeni – Gherman, r-l

Ungheni, și anume pe drumul central din s. Sculeni, r-l Ungheni, cu automobilul

personal de modelul „Opel Vectra" cu n/î DK HK 30184, a comis accident rutier

în următoarele circumstanțe: fiind în stare de ebrietate alcoolică, avînd o viteză

sporită, neținînd cont de dexteritatea sa în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase și situația rutieră, neisprăvindu-se cu conducerea

autoturismului, și pierzând controlul asupra acestuia, a derapat pe partea opusă

a traseului tamponînd într-un copac după care automobilul a fost proiectat în

direcția pietonilor Boldurescu Igor, Gubceac Diana, Carp Cristina și Carp

1

Nicolae, care se deplasau regulamentar pe partea stîngă a carosabilului în

direcția opusă deplasării automobilului condus de Doroftei A.I.

In rezultatul accidentului rutier cet. Boldurescu I. a decedat pe loc, cet.

Gubceac D. a decedat în drum spre spital, cet. Carp N. i-au fost cauzate conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 129 "D" din 10.07.2013 vătămări

corporale ușoare, iar cet. Carp C. i-au fost cauzate conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 120 "D" din 26.07.2013 vătămări corporale grave

periculoase pentru viață.

Astfel, acțiunile lui Doroftei A.I. au fost încadrate, în baza art. 264 alin. (6)

Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul a două persoane, a

provocat vătămare gravă a integrității corporale unei persoane, săvîrșită în stare de

ebrietate.

Aliona, care a solicitat casarea acesteia rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie exclusă

aplicarea art. 90 Cod penal, invocînd ignorarea comportamentului obraznic al

inculpatului la stabilirea pedepsei.

3.1. Sentința a fost atacată cu apel de către succesorul părții vătămate,

Gubceac Natalia, care a solicitat casarea acesteia rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care să fie exclusă aplicarea art. 90 Cod penal, invocînd argumente similare

cu cele din apelul succesorului părții vătămate, Iftodii A.

au fost admise apelurile declarate, casată sentința, rejudecată cauza, pronunțată

o hotărîre nouă, prin care Doroftei A.I. a fost condamnat în baza art. 264 alin. (6)

Cod penal, la 4 ani 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis.

În rest sentința a fost menținută.

În motivarea soluției sale instanța de apel a considerat că judecind cauza

penală instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub

toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului în

fapta incriminată și făcînd o încadrare juridică justă a acțiunilor lui în baza

art.264 alin. (6) Cod penal, care de altfel nici nu se atacă.

Instanța de fond în viziunea instanței de apel, deși a examinat cauza penală

în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, însă nu a ținut cont de

prevederile alin. (8) art.3641 Cod de procedură penală, și nu a redus cu o treime

limita de pedeapsă stabilită inculpatului.

Totodată instanța de apel a conchis că instanța de fond la stabilirea pedepsei

nu a acordat deplină eficiență principiilor generale de aplicare a pedepsei

2

consfințite în art.61 alin. (2) Cod penal, cît și nu a ținut cont și nu s-a condus de

criteriile generale de individualizare a pedepsei stabilite în art.75 alin. (1) Cod

penal, de scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului, de

circumstanțele reale ale cauzei și de persoana inculpatului, greșit apreciind că

scopul pedepsei penale în cazul dat poate fi atins fără privare reală de libertate al

inculpatului.

Instanța de apel a conchis că pedeapsa închisorii numită inculpatului cu

suspendarea condiționată a pedepsei nu este în corespundere cu normele legale

și cu circumstanțele cauzei, cu consecințele produse în urma accidentului produs

din vina inculpatului, soldat cu decesul a doi minori și cu vătămarea gravă a

unui minor, în latura dată fiind temeiuri de intervenire din partea instanței de

apel.

În opinia instanței de apel, pedeapsa aplicată lui Doroftei A.I. este

individualizată contrar prevederilor legale, deoarece este inadecvată și

inechitabilă în raport cu gravitatea și consecințele infracțiunii comise, soldate cu

decesul victimelor, inculpatul prin infracțiunea săvârșită a atentat la una din

valorile primordiale apărate de legea penală - viața persoanei, nu s-a arătat

dispus de a diminua suferințele produse în urma acțiunilor sale succesorilor

victimelor, care suferă adînc decesul copiilor săi.

Canțer S., în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu

menținerea sentinței, invocînd că instanța de apel incorect a conchis că corectarea

inculpatului este posibilă numai în cazul pedepsei reale precum și instanța de

apel a admis o cale neprevăzută de lege.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat

de către apărătorul inculpatului, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil,

din motivul nemotivării recursului.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

se constată că este vădit neîntemeiat.

Partea apărării în recurs invocă dezacordul cu decizia instanței de apel, în

partea stabilirii pedepsei, astfel, în privința calificării acțiunilor inculpatului

Doroftei A.I., în baza art. 264 alin. (6) Cod penal, instanța de recurs nu se va

expune.

Analizînd conținutul recursului declarat, Colegiul constată că argumentul

de bază invocat de către apărător este excluderea neîntemeiată a prevederilor art.

90 Cod penal.

3

La acest capitol Colegiul menționează că, acțiunile inculpatului au fost

încadrate în baza art. 264 alin. (6) Cod penal, sancțiunea căruia prevede pedeapsa

sub formă de închisoare de la 7 la 12 ani, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Cauza penală a fost soluționată în procedura simplificată pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală. Astfel, prin sentința Judecătoriei

Ungheni din 04 decembrie 2013, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsă de 7 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen 5 ani. În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa i-a fost suspendată pe un

termen de probă de 5 ani.

Analizînd soluția instanței de fond Colegiul constată corectitudinea

concluziei instanței de apel, precum instanța de fond, examinînd cauza penală în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nu a ținut cont de

prevederile alin. (8) art.3641 Cod de procedură penală, și nu a redus cu o treime

limita de pedeapsă stabilită inculpatului.

Astfel, instanța de fond, cu toate că a indicat în motivarea sentinței că ia în

considerație prevederile art.3641 alin. (8) Cod de procedură penală, totodată fără

a ține cont de prevederile legale menționate, a stabilit inculpatului pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 7 ani, deși limita pedepsei închisorii reduse

cu o treime din maximul prevăzut de sancțiune de 12 ani constituie 8 ani, iar din

minimul prevăzut de 7 ani constituie 4 ani și 8 luni.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 13 august 2014, eroarea dată a fost

înlăturată, stabilindu-i inculpatului pedeapsa de 4 ani 8 luni închisoare.

De asemenea, prima instanță i-a aplicat inculpatului prevederile art. 90 Cod

penal, care au fost excluse de către instanța de apel.

În acest sens Colegiul reține concluzia justificată a instanței de apel, precum

instanța de fond nemotivat și fără temei a aplicat față de inculpat prevederile

art.90 Cod penal, privind suspendarea condiționată a pedepsei pe un termen de

probă de 5 ani, în motivarea sentinței nefiind făcută referire în aspectul dat.

Instanța de apel a conchis în mod just că lipsa motivării instanței în ce

privește necesitatea aplicării art.90 Cod penal, contravine atît acestei norme, cît și

materialelor cauzei, nefiind respectate criteriile de individualizare a pedepsei,

luînd în vedere că deși inculpatul a comis fapta incriminată din imprudență,

totodată a pus în pericol circulația rutieră, precum și viața și sănătatea

participanților la trafic, urmările infracțiunii fiind deosebit de grave, soldate cu

decesul a două persoane.

Astfel, în raport cu criteriile de individualizare a pedepsei, respectiv gradul

de pericol social crescut al faptei săvârșite de inculpat, care chiar dacă se atribuie

la categoria celor comise în imprudență, care face parte din categoria celor grave,

a avut drept consecință decesul a două persoane și vătămarea gravă a unei

persoane, modul comiterii infracțiunii prin conducerea mijlocului de transport în

stare de ebrietate, precum și de datele și elementele ce caracterizează persoana

4

inculpatului, care deși a acordat un sprijin material la înmormântarea victimelor,

totuși nu a conștientizat pînă la capăt pericolul faptelor comise. Astfel, pedeapsa

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei se consideră neîntemeiată.

De asemenea Colegiul reține și constatarea corectă a instanței de apel, că

deși inculpatul în cadrul judecării cauzei a recunoscut vina sa și a solicitat

judecarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale,

totodată nu a luat careva măsuri privind repararea totală a pagubei pricinuite în

urma acțiunilor sale infracționale, comportamentul postinfracțional al

vinovatului nu a fost îndreptat spre restabilirea situației care a existat pînă la

săvîrșirea infracțiunii și spre înlăturarea benevolă a consecințelor ei.

Colegiul conchide că în circumstanțele date instanța de apel a considerat

întemeiat că pedeapsa reală de privare de libertate, va fi efectivă pentru

reeducarea și corijarea celui vinovat, va restabili drepturile lezate în urma

comiterii infracțiunii.

Rezumînd cele antemenționate, Colegiul constată că, pedeapsa astfel cum a

fost individualizată de instanța de apel, răspunde atît principiului

proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 Cod penal, și este aptă să

conducă la realizarea scopurilor sancțiunii. Deci, pedeapsa de 4 ani și 8 luni

închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanța de apel, față de

dispozițiile art. 75 Cod penal, este necesară realizării funcțiilor sale de

constrîngere, de reeducare, precum și scopului prevăzut în art. 61 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată,

stabilind o pedeapsă aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii,

contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini

corespunzătoare a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire

socială și principiile morale. În aceste condiții, argumentul invocat de recurent

privind excluderea neîntemeiată de către instanța de apel a prevederilor art. 90

Cod penal, Colegiul îl apreciază neîntemeiat.

Alt argument invocat de către recurent este admiterea de către instanță a

unei căi neprevăzute de lege, prin admiterea ilegală de către instanța de apel a

apelurilor succesorilor părților vătămate, care au invocat dezacordul cu sentința

în latura penală, dar nu în latura civilă cum prevede norma legală.

Cu privire la acest argument Colegiul specifică:

- art. 401 alin. (1) pct. 3) și 4) Cod de procedură penală, care prevede că,

partea vătămată poate declara apel, în ce privește latura penală, iar partea civilă

și partea civilmente responsabilă, în ce privește latura civilă;

- pct. 30 al Hotărîrii plenului CSJ nr. 13 din 16.12.2013 „Cu privire la

aplicarea prevederilor art. 3641 CPP de către instanțele judecătorești”, prevede că,

împotriva sentinței adoptate de prima instanță în urma judecării în procedura

simplificată, părțile pot exercita calea de atac a apelului, de regulă, sub aspectul

individualizării pedepsei, inculpatul neputînd renunța la opțiunea de a fi judecat

potrivit procedurii simplificate;

5

- pct. 5.3 al Hotărîrii plenului CSJ nr. 22 din 16.12.2013 „Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, prevede că, partea vătămată

este în drept să atace cu apel sentința în latura penală. În cazul cînd partea

vătămată este recunoscută și ca parte civilă, ea este în drept să atace sentința cu

apel și în latura civilă dacă prin infracțiune i s-a cauzat și un prejudiciu material.

În cazul cînd, din motive întemeiate, partea vătămată nu poate participa la

examinarea cauzei ori a decedat și printr-o încheiere a judecății a fost recunoscut

reprezentantul ei o altă persoană, acestei persoane îi aparține dreptul de a

declara apel.

De asemenea, Colegiul reține, că conform ordonanțelor din 04 iulie 2013

(f.d.126 și 130, v.1), Gubceac Natalia Valeriu și Boldurescu Aliona Petru au fost

recunoscute în calitate de succesor al părții vătămate decedate.

Raportînd cele menționate la cazul supus judecării Colegiul constată

netemeinicia argumentului invocat de recurent, iar contestarea sentinței cu apel

în latura penală de către succesorii părților vătămate în mod just a fost

recunoscută de către instanța de apel ca utilizarea unei căi prevăzute de lege.

În recursul declarat de către apărătorul inculpatului se invocă ca temei

pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 6), 7) și 10) Cod de procedură penală.

Colegiul analizînd cazul de casare invocat de recurent și prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume că hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, constată că nu este incident la

caz. Astfel, lecturînd textul deciziei instanței de apel, observă că decizia adoptată

cuprinde toate motivele pe care se întemeiază soluția. În fapt, decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată.

Cu referire la temeiul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 7) Cod de

procedură penală, precum instanța a admis o cale de atac neprevăzută de lege,

nu și-a găsit confirmare în cazul supus examinării, acesta fiind analizat în pct. 7

al prezentei decizii.

Nici motivul de casare prevăzut în art. 427 pct. 10) Cod de procedură

penală, cu referire la aplicarea pedepsei individualizate contrar prevederilor

legale, nu este incident în cauză, deoarece pedeapsa s-a aplicat în limitele legii,

argument expus detaliat deasemenea în pct. 7 al prezentei decizii.

În asemenea condiții Colegiul, consideră că, temeiurile la care se referă

autorul recursului, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de

drept, fapt ce determină incontestabil concluzia inadmisibilității recursului

ordinar declarat, deoarece acesta este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

6

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul, Canțer

Serghei, în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 13 august 2014, în cauza penală în privința lui Doroftei Anatolie

Iurie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 22 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

7