1ra-1700/14 — Art.264 alin 3 lit b CP

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 24 aprilie 2014, Podolin Ecaterina, a fost condamnată în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate, i-a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat în fapt că, Podolin Ecaterina, la 10.12.2012, aproximativ la ora 1645, conducînd automobilul de model ,,Volkswagen Golf”, n/î AN AV 191, deplasîndu-se, în condiții climaterice nefavorabile, pe timp de iarnă, precipitații sub formă de ploaie, carosabil umed și lunecos, timp posomorît, vizibilitate redusă, în mun. Chișinău, șos. Muncești, din direcția com. Sîngera spre str. Navigatorului, ajungînd în regiunea blocului nr. 799, și intrînd pe porțiunea de carosabil dintre stațiile predestinate opririi transportului public, semnalizate prin indicatoarele de informare și orientare 5.6. – 5.7., care potrivit anexei nr. 3, capitolul V din Regulamentul circulației rutiere reprezintă stație pentru vehicule de rută, respectiv pentru autobuze, troleibuze, nu a manifestat atenție sporită la circulație, nu a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier de care trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei necesare deplasării în siguranță, n-a apreciat corect situația în care se afla autovehiculul la momentul respectiv, n-a luat în considerație starea de lucruri în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a participanților la el împotriva accidentelor și consecințelor acestuia, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului și nu a adoptat o viteză corespunzătoare condițiilor de drum care i-ar garanta securitatea circulației, prin ce a încălcat cerințele pct. pct. 3, 4, 42 subpct. 1), 45, 46 lit. a) din Regulamentul circulației rutiere și art. 22 alin. (4) din Legea privind siguranța traficului rutier, nr. 131-XVI din 07.06.2007, și ca urmare a tamponat pietonul Gliga Iulia, care traversa carosabilul de la dreapta spre stînga, perpendicular deplasării unității de transport, cauzîndu-i leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, în urma cărora a decedat.

Procurorul, a contestat cu apel sentința solicitînd casarea acesteia, în latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpata Podolin Ecaterina să fie condamnată în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare cu executarea în penitenciar pentru femei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. În motivarea apelului, procurorul a invocat că, prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 61 Cod penal, în privința inculpatei Podolin Ecaterina urma să fie aplicată o pedeapsă reală, dat fiind faptul că, în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite circumstanțe privind aplicarea față de inculpată a prevederilor art. 90 Cod penal. 3.1. Avocatul Jereghi Anatolie în numele inculpatei Podolin Ecaterina, a contestat cu apel sentința, solicitînd, casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei hotărîri de achitare, din motiv că, în acțiunile inculpatei lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2014, au fost respinse ca fiind nefondate apelurile procurorului și avocatului, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a menționat că, instanța de fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect încadrînd acțiunile inculpatei în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal. Astfel, instanța de apel a respins argumentele apărării despre nevinovăția inculpatei E. Podolin, deoarece conducînd mijlocul de transport în timpul vizibilității reduse, neasigurîndu-se de situația la trafic prin localitate, neținînd cont că se deplasa în perimetrul indicatorului „Atenție pietoni”, neglijînd condițiile create la acel moment, inculpata a tamponat victima după care a oprit mijlocul de transport la 42 metri de la locul tamponării pietonului pe care l-a accidentat mortal. Forța cu care a fost lovită victima și distanța parcursă de la impact pînă la oprirea mijlocului de transport, demonstrează că viteza de deplasare era peste limitele admisibile în localități și că conducătorul mijlocului de transport ori nu avea suficientă pregătire a conduce mijlocul de transport, ori nu era concentrată la situația rutieră manifestînd o imprudență față de posesia unui mijloc de pericol sporit. La individualizarea pedepsei și la cele solicitate de acuzare, instanța de apel a reținut că, argumentele procurorului referitor la aplicarea pedepsei reale inculpatei, depășesc principiul proporționalității și echității sociale. 2 În acest sens, instanța de apel a menționat că, prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatei Podolin E., a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 76, 90 Cod penal, a respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei, luînd în considerație toate circumstanțele cauzei, caracterul, gravitatea, motivul și scopul infracțiunii săvîrșite, personalitatea inculpatei, consecințele survenite, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatei, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpatei cît și din partea altor persoane. Totodată, instanța de apel a concluzionat că, pedeapsa stabilită sub formă de închisoare cu suspendarea executării pedepsei, în speță prevalează circumstanțele atenuante: inculpata a acordat ajutor material familiei victimei, are la întreținere doi copii minori, are loc de muncă, se caracterizează pozitiv, succesorul legal al părții vătămate a pledat pentru o condamnare non privativă de libertate și respectiv nu este rezonabilă izolarea de societate a inculpatei. În final, instanța de apel a mai conchis că, neaplicarea pedepsei complimentare (privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport) este contrară principiului prevenirii unor fapte similare și prin urmare pedeapsa nu-și va atinge scopul.

Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia în latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata Podolin E., să fie condamnată în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 5 ani închisoare cu executarea în penitenciar pentru femei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. În motivarea recursului procurorul a invocat că, instanța de apel ignorînd prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, precum și pct. 14 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. În acest sens, recurentul a menționat că, instanța de apel la compartimentul individualizării pedepsei inculpatei E. Podolin, greșit a aplicat art. 90 Cod penal, or, nu a fost atins scopul principal al pedepsei și anume ca sancțiunea să-și poată îndeplini mai eficient rolul preventiv-educativ, fiind periclitată în acest sens ordinea de drept. Astfel, recurentul a invocat că instanța de apel a ignorat prevederile art. 61, 75 Cod penal, nu a ținut cont de faptul că pe tot parcursul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești inculpata nu a recunoscut fapta incriminată și prin diverse metode a încercat să inducă în eroare instanța, fapt ce denotă lipsa de căință.

Asupra recursului declarat, inculpata Podolin E. a depus referință, pronunțîndu-se pentru inadmisibilitatea acestuia, din motiv că temeiurile invocate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului ordinar declarat din următoarele motive. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 3 Procurorul, în recursul declarat invocă prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) 10) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dată. Odată ce, s-a invocat pct. 6 al articolului nominalizat, recurentul, era obligat să menționeze concret asupra căror motive instanța de apel nu s-a pronunțat, iar neîndeplinirea acestor obligațiuni duce la netemeinicia recursului declarat, cît ține de argumentul referitor la blîndețea pedepsei aplicate inculpatei, și anume aplicarea în privința acesteia a art. 90 Cod penal, a fost anterior expus, fiind obiect de examinare în instanța de apel, care, verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, a respectat în tocmai prevederile art. art. 414 și 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, și s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, indicînd temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului procurorului, precum și motivele adoptării soluției date. Totodată, la individualizarea pedepsei, instanța de fond corect a ținut cont de prevederile art. art. 7, 75 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de faptul că inculpata a comis infracțiunea din imprudență, că fapta comisă face parte din categoria infracțiunilor grave, în rezultatul căreia a survenit decesul unei persoane, de acordarea ajutorului material succesorului legal al părții vătămate, anterior nu a fost condamnată, se caracterizează pozitiv, este încadrată în cîmpul muncii, are la întreținere 2 copii minori, astfel, ajungînd just la concluzia, că Podolin E., nu prezintă pericol social și corectarea ei este posibilă fără a fi izolată de societate. În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii adoptate în cauza penală în privința inculpatei Podolin Ecaterina și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Dorina Tăut, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2014, în cauza penală în privința lui Podolin Ecaterina Alexei, fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată la 17 decembrie 2014. Președinte Petru Ursache Judecători Petru Moraru Nadejda Toma 4