1ra-1700/14 — art.264 alin 3 lit b CP

Dosarul nr. 1ra-1700/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Petru Moraru și Nadejda Toma,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Dorina Tăut, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2014, în cauza penală

în privința lui

Podolin Ecaterina Alexei, născută la 19 aprilie

1973, originară și locuitoare s. Chetrosu, r-nul Anenii Noi,

cetățeană a R. Moldova;

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 08.04.2013 – 24.04.2014;

Instanța de apel: 22.05.- 12.06.2014;

Instanța de recurs: 08.10.- 19.11.2014;

C O N S T A T Ă :

Podolin Ecaterina, a fost condamnată în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 5

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate, i-a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Ecaterina, la 10.12.2012, aproximativ la ora 1645, conducînd automobilul de model

,,Volkswagen Golf”, n/î AN AV 191, deplasîndu-se, în condiții climaterice

nefavorabile, pe timp de iarnă, precipitații sub formă de ploaie, carosabil umed și

lunecos, timp posomorît, vizibilitate redusă, în mun. Chișinău, șos. Muncești, din

direcția com. Sîngera spre str. Navigatorului, ajungînd în regiunea blocului nr. 799, și

intrînd pe porțiunea de carosabil dintre stațiile predestinate opririi transportului public,

semnalizate prin indicatoarele de informare și orientare 5.6. – 5.7., care potrivit anexei

nr. 3, capitolul V din Regulamentul circulației rutiere reprezintă stație pentru vehicule

de rută, respectiv pentru autobuze, troleibuze, nu a manifestat atenție sporită la

circulație, nu a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează

condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier de care trebuie

să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei necesare deplasării în siguranță,

n-a apreciat corect situația în care se afla autovehiculul la momentul respectiv, n-a luat

în considerație starea de lucruri în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a

participanților la el împotriva accidentelor și consecințelor acestuia, pentru a nu pune

în pericol siguranța traficului și nu a adoptat o viteză corespunzătoare condițiilor de

drum care i-ar garanta securitatea circulației, prin ce a încălcat cerințele pct. pct. 3, 4,

42 subpct. 1), 45, 46 lit. a) din Regulamentul circulației rutiere și art. 22 alin. (4) din

Legea privind siguranța traficului rutier, nr. 131-XVI din 07.06.2007, și ca urmare a

tamponat pietonul Gliga Iulia, care traversa carosabilul de la dreapta spre stînga,

perpendicular deplasării unității de transport, cauzîndu-i leziuni corporale grave,

periculoase pentru viață, în urma cărora a decedat.

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpata Podolin Ecaterina să fie condamnată

în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare cu executarea în

penitenciar pentru femei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 4 ani.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că, prima instanță nu a ținut cont de

prevederile art. 61 Cod penal, în privința inculpatei Podolin Ecaterina urma să fie

aplicată o pedeapsă reală, dat fiind faptul că, în cadrul cercetării judecătorești nu au

fost stabilite circumstanțe privind aplicarea față de inculpată a prevederilor art. 90 Cod

penal.

3.1. Avocatul Jereghi Anatolie în numele inculpatei Podolin Ecaterina, a

contestat cu apel sentința, solicitînd, casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea

unei hotărîri de achitare, din motiv că, în acțiunile inculpatei lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii.

fost respinse ca fiind nefondate apelurile procurorului și avocatului, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a menționat că, instanța de fond

în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect încadrînd acțiunile

inculpatei în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a respins argumentele apărării despre nevinovăția

inculpatei E. Podolin, deoarece conducînd mijlocul de transport în timpul vizibilității

reduse, neasigurîndu-se de situația la trafic prin localitate, neținînd cont că se deplasa

în perimetrul indicatorului „Atenție pietoni”, neglijînd condițiile create la acel

moment, inculpata a tamponat victima după care a oprit mijlocul de transport la 42

metri de la locul tamponării pietonului pe care l-a accidentat mortal.

Forța cu care a fost lovită victima și distanța parcursă de la impact pînă la

oprirea mijlocului de transport, demonstrează că viteza de deplasare era peste limitele

admisibile în localități și că conducătorul mijlocului de transport ori nu avea suficientă

pregătire a conduce mijlocul de transport, ori nu era concentrată la situația rutieră

manifestînd o imprudență față de posesia unui mijloc de pericol sporit.

La individualizarea pedepsei și la cele solicitate de acuzare, instanța de apel a

reținut că, argumentele procurorului referitor la aplicarea pedepsei reale inculpatei,

depășesc principiul proporționalității și echității sociale.

2

În acest sens, instanța de apel a menționat că, prima instanță la stabilirea

pedepsei inculpatei Podolin E., a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75,

76, 90 Cod penal, a respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei, luînd în

considerație toate circumstanțele cauzei, caracterul, gravitatea, motivul și scopul

infracțiunii săvîrșite, personalitatea inculpatei, consecințele survenite, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatei, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpatei cît și din partea altor persoane.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că, pedeapsa stabilită sub formă de

închisoare cu suspendarea executării pedepsei, în speță prevalează circumstanțele

atenuante: inculpata a acordat ajutor material familiei victimei, are la întreținere doi

copii minori, are loc de muncă, se caracterizează pozitiv, succesorul legal al părții

vătămate a pledat pentru o condamnare non privativă de libertate și respectiv nu este

rezonabilă izolarea de societate a inculpatei.

În final, instanța de apel a mai conchis că, neaplicarea pedepsei complimentare

(privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport) este contrară principiului

prevenirii unor fapte similare și prin urmare pedeapsa nu-și va atinge scopul.

contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia în

latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpata Podolin E., să fie condamnată în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 5

ani închisoare cu executarea în penitenciar pentru femei, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În motivarea recursului procurorul a invocat că, instanța de apel ignorînd

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, precum și pct. 14 al

Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire

la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, nu s-a expus asupra tuturor

motivelor invocate în apel, iar decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

În acest sens, recurentul a menționat că, instanța de apel la compartimentul

individualizării pedepsei inculpatei E. Podolin, greșit a aplicat art. 90 Cod penal, or,

nu a fost atins scopul principal al pedepsei și anume ca sancțiunea să-și poată îndeplini

mai eficient rolul preventiv-educativ, fiind periclitată în acest sens ordinea de drept.

Astfel, recurentul a invocat că instanța de apel a ignorat prevederile art. 61, 75

Cod penal, nu a ținut cont de faptul că pe tot parcursul urmăririi penale și în cadrul

cercetării judecătorești inculpata nu a recunoscut fapta incriminată și prin diverse

metode a încercat să inducă în eroare instanța, fapt ce denotă lipsa de căință.

pronunțîndu-se pentru inadmisibilitatea acestuia, din motiv că temeiurile invocate de

recurent nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

următoarele motive.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

3

Procurorul, în recursul declarat invocă prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) 10) Cod de

procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul constată că aceste temeiuri

nu-și găsesc confirmare în speța dată. Odată ce, s-a invocat pct. 6 al articolului

nominalizat, recurentul, era obligat să menționeze concret asupra căror motive instanța

de apel nu s-a pronunțat, iar neîndeplinirea acestor obligațiuni duce la netemeinicia

recursului declarat, cît ține de argumentul referitor la blîndețea pedepsei aplicate

inculpatei, și anume aplicarea în privința acesteia a art. 90 Cod penal, a fost anterior

expus, fiind obiect de examinare în instanța de apel, care, verificînd legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, a respectat în tocmai prevederile art. art. 414 și 417 alin.(1) pct.

8) Cod de procedură penală, și s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

indicînd temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului procurorului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Totodată, la individualizarea pedepsei, instanța de fond corect a ținut cont de

prevederile art. art. 7, 75 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

faptul că inculpata a comis infracțiunea din imprudență, că fapta comisă face parte

din categoria infracțiunilor grave, în rezultatul căreia a survenit decesul unei persoane,

de acordarea ajutorului material succesorului legal al părții vătămate, anterior nu a fost

condamnată, se caracterizează pozitiv, este încadrată în cîmpul muncii, are la

întreținere 2 copii minori, astfel, ajungînd just la concluzia, că Podolin E., nu prezintă

pericol social și corectarea ei este posibilă fără a fi izolată de societate.

În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432

alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a

hotărîrii adoptate în cauza penală în privința inculpatei Podolin Ecaterina și, prin

urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, ca

fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Dorina Tăut, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2014, în cauza penală în privința lui

Podolin Ecaterina Alexei, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 17 decembrie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Petru Moraru

Nadejda Toma

4