1ra-1119/2014 — art. 264 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1119/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Anenii Noi din 25 aprilie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bender din 16 ianuarie 2014, declarat de avocatul Lilian Prutean, în numele

inculpatei

Măntăluță Ecaterina Simion, născută la

01 decembrie 1975 în s. Răculești, r-nul Criuleni,

domiciliată în or. Anenii Noi, str. Prieteniei 3, cetățeancă

a R. Moldova, fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 18 august 2011 - 25 aprilie 2012,

în instanța de apel: 18 mai 2012 - 16 ianuarie 2014,

în instanța de recurs: 27 mai - 25 iunie 2014;

C O N S T A T Ă :

Ecaterina a fost condamnată în baza art. 264 alin. (1), 90 Cod penal la 2 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

1 an, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de

probă de 1 an.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului

prejudiciului să se pronunțe instanța în ordine civilă.

Ecaterina, aflîndu-se la volanul automobilului „Renault Kangoo”, n/î ANAX 038, se

deplasa pe drumul principal din s. Troița Nouă, raionul Anenii Noi pe traseul R-30,

km 18-85,30 și, încălcînd prevederile art. 45 al Regulamentului Circulație Rutiere

1

care indică că „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita

de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: stare psiho-

fiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului, situația rutieră,

iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului”, a tamponat partea vătămată Zinaida Șalari, cauzîndu-i

vătămări corporale medii.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, ca

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de caracterul și gradul de pericol

social al infracțiunii, de personalitatea inculpatei, că la locul de trai este caracterizată

pozitiv, că circumstanțe atenuante și agravante conform art. 76, 77 Cod penal nu au

fost stabilite.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie achitată.

Apelantul a menționat că vinovată este partea vătămată, care a văzut că cîteva

bovine au ieșit din rîndul de vaci și după ce le-a întors în rîndul cu bovine, a hotărît

să se miște din partea centrală a carosabilului pe acostament. Fără a se asigura de

inexistența obstacolelor, a început să se miște și în acel moment a fost lovită cu roata

din dreapta a automobilului condus de inculpată.

Nu există legătură de cauzalitate atunci cînd consecințele prejudiciabile au

survenit ca urmare a încălcării regulilor de circulație doar de către victimă.

2014, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a relevat că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept, apreciind ca fiind demonstrată, prin probe pertinente și concludente,

vinovăția inculpatei, încadrînd întemeiat acțiunile ei în baza art. 264 alin. (1) Cod

penal.

Prima instanță a constatat împrejurările în baza probelor administrate legal și

verificate în ședință de judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, le-a dat apreciere justă, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării reciproce.

solicită casarea hotărîrilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care inculpata să fie achitată, sau să se dispune rejudecarea cauzei de

către instanța de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a specificat că nu există legătură de cauzalitate atunci cînd

consecințele prejudiciabile au survenit ca urmare a încălcării regulilor de securitate

doar de către victimă.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, ținînd seama de opinia părților

2

expusă în referință, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30

de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) și (5) Cod de

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui

termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfîrșitul primei zile lucrătoare

care urmează. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod

de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărîrii, fapt

despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărîrea motivată se pronunță la fel

public, în termen de pînă la 30 de zile. Copia de pe hotărîrea motivată se înmînează

participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în

ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărîrea

motivată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,

instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei contestate la 16 ianuarie 2014, iar

dispozitivul deciziei motivate la 13 martie 2014, fapte consemnate în respectivul

proces - verbal (f.d. 207).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 13 martie 2013, iar

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la sfîrșitul

zilei de 12 aprilie 2014.

Totodată, recursul ordinar a fost declarat și înregistrat în cancelaria Curții

Supreme de Justiție la 25 aprilie 2014, adică peste termenul prevăzut de lege (f. d. 220,

pct. 5 din decizie).

Alte informații cu privire la depunerea recursului respectiv în instanța de recurs

nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că alin. (3) din art. 231 Cod de procedură penală prevede

expres că la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de

la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. El nu poate fi

lungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și

fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de

atac.

Conform art. 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este declarat peste termen.

Circumstanțele enunțate relevă că, odată ce recursul de pe rol a fost declarat

peste termenul legal, el urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

3

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Lilian Prutean

împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 25 aprilie 2012 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bender din 16 ianuarie 2014, în privința inculpatei Măntăluță

Ecaterina Simion, ca fiind declarat peste termenul prevăzut de lege.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 16 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

4