1ra-1119/2014 — Art. 264 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 25 aprilie 2012, Măntăluță Ecaterina a fost condamnată în baza art. 264 alin. (1), 90 Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 1 an. Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului prejudiciului să se pronunțe instanța în ordine civilă.

În fapt, instanța a constatat că la 26 aprilie 2011, orele 19.30, Măntăluță Ecaterina, aflîndu-se la volanul automobilului „Renault Kangoo”, n/î ANAX 038, se deplasa pe drumul principal din s. Troița Nouă, raionul Anenii Noi pe traseul R-30, km 18-85,30 și, încălcînd prevederile art. 45 al Regulamentului Circulație Rutiere 1 care indică că „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: stare psiho- fiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului, situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, a tamponat partea vătămată Zinaida Șalari, cauzîndu-i vătămări corporale medii. Instanța a încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății. La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, de personalitatea inculpatei, că la locul de trai este caracterizată pozitiv, că circumstanțe atenuante și agravante conform art. 76, 77 Cod penal nu au fost stabilite.

Avocatul Lilian Prutean a declarat apel, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie achitată. Apelantul a menționat că vinovată este partea vătămată, care a văzut că cîteva bovine au ieșit din rîndul de vaci și după ce le-a întors în rîndul cu bovine, a hotărît să se miște din partea centrală a carosabilului pe acostament. Fără a se asigura de inexistența obstacolelor, a început să se miște și în acel moment a fost lovită cu roata din dreapta a automobilului condus de inculpată. Nu există legătură de cauzalitate atunci cînd consecințele prejudiciabile au survenit ca urmare a încălcării regulilor de circulație doar de către victimă.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 16 ianuarie 2014, apelul a fost respins ca nefondat. Instanța de apel a relevat că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, apreciind ca fiind demonstrată, prin probe pertinente și concludente, vinovăția inculpatei, încadrînd întemeiat acțiunile ei în baza art. 264 alin. (1) Cod penal. Prima instanță a constatat împrejurările în baza probelor administrate legal și verificate în ședință de judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat apreciere justă, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce.

La 25 aprilie 2014, avocatul Lilian Prutean a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea hotărîrilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie achitată, sau să se dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată. Recurentul a specificat că nu există legătură de cauzalitate atunci cînd consecințele prejudiciabile au survenit ca urmare a încălcării regulilor de securitate doar de către victimă.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului respectiv pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, ținînd seama de opinia părților 2 expusă în referință, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) și (5) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfîrșitul primei zile lucrătoare care urmează. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărîrii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărîrea motivată se pronunță la fel public, în termen de pînă la 30 de zile. Copia de pe hotărîrea motivată se înmînează participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărîrea motivată. Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei contestate la 16 ianuarie 2014, iar dispozitivul deciziei motivate la 13 martie 2014, fapte consemnate în respectivul proces - verbal (f.d. 207). Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 13 martie 2013, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la sfîrșitul zilei de 12 aprilie 2014. Totodată, recursul ordinar a fost declarat și înregistrat în cancelaria Curții Supreme de Justiție la 25 aprilie 2014, adică peste termenul prevăzut de lege (f. d. 220, pct. 5 din decizie). Alte informații cu privire la depunerea recursului respectiv în instanța de recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat. Este de menționat că alin. (3) din art. 231 Cod de procedură penală prevede expres că la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. El nu poate fi lungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Conform art. 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este declarat peste termen. Circumstanțele enunțate relevă că, odată ce recursul de pe rol a fost declarat peste termenul legal, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 2), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, 3 DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Lilian Prutean împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 25 aprilie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 16 ianuarie 2014, în privința inculpatei Măntăluță Ecaterina Simion, ca fiind declarat peste termenul prevăzut de lege. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 16 iulie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Liliana Catan 4