1ra-1638/2014 — 151 al. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 15 noiembrie 2013, Postica Marin Gheorghi a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 10 (zece) ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis. Cauza a fost judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Potrivit sentinței s-a stabilit că Postica Marin Gheorghi la 04 mai 2013, aproximativ la ora 19:00, aflându-se în ospeție acasă la cetățeanul Alexei Duhlicher, situată în satul Dubăsarii Vechi, raionul Criuleni, fiind în stare de ebrietate alcoolică, având scopul vătămării integrității corporale altei persoane, din cauza relațiilor ostile iscate cu ultimul, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și cu scaunul în diferite regiuni ale corpului, în rezultatul căruia i-a cauzat vătămări corporale grave periculoase pentru viață, care au provocat decesul acestuia.

Sentința a fost atacată de către inculpat, care a soliciat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă. În motivarea cerințelor sale, inculpatul a indicat că de fapt nu a avut intenția de a provoca urmările prejudiciabile suferite de partea vătămată, infracțiunea s-a produs în rezultatul aflării ambelor părți în stare de ebrietate alcoolică, fapt de la care inculpatul a comis fapta în stare de responsabilitate redusă. La fel a indicat că la momentul comiterii faptei nu și-a dat seama de gravitatea acțiunilor comise și din considerentul că partea vătămată nu avea asupra sa urme vizibile de leziuni grave, din acest motiv inclusiv și nu a acordat careva ajutor. A mai invocat inculpatul și faptul că are la întreținere doi copii minori, iar soția sa nu este încadrată în cîmpul muncii.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2014, care a fost pronunțată integral la 13 februarie 2014, apelul declarat a fost respins ca 1 nefondat, fiind menținută sentința.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinînd probele administrate din punct de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv și just a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în fapta incriminată. Referitor la individualizarea pedepsei, s-a indicat că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75-78 Cod penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă echitabilă, în raport cu circumstanțele cauzei și fapta comisă.

Hotărîrile instanțelor de fond și apel sunt atacate cu mai multe recursuri ordinare de către inculpat la 24 februarie 2014, 11 aprilie 2014, 17 mai 2014 și 11 iulie 2014, care nu întruneau totalitatea condițiilor legale prevăzute de legislația procesual penală și care au fost restituite pentru înlăturarea neajunsurilor indicate. După înlăturarea neajunsurilor indicate, hotărîrile menționate sunt atacate de către inculpat cu recurs ordinar la 01 august 2014, care a fost depus prin intermediul oficiului poștal și prin care se solicită casarea parțială a acestora cu stabilirea unei pedepse mai blînde. În motivarea cerințelor, inculpatul critică soluția de individualizare a pedepsei, deoarece susține că a recunoscut vina în cele comise, are la întreținere doi copii minori, iar soția sa este invalid de gradul II. 6.1. Pe cauză este depusă referință de către procuror, care consideră necesară dispunerea inadmisibilității recursului declarat din motiv că în conținutul acestuia nu este indicat nici un temei prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, luînd în considerație și argumentele expuse în referință, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este vădit neîntemeiat. Din conținutul recursului rezultă că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale, însă critică decizia instanței de apel sub aspectul individualizării pedepsei. Colegiul penal în acest sens indică că la stabilirea pedepsei instanța de apel și-a argumentat suficient soluția sa și a ținut cont în deplină măsură de dispozițiile art. 75 Cod penal, care prevede, că persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal. Criteriile generale de individualizare a pedepsei sînt acele reguli, principii, prevăzute de Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină seama la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia. Astfel, Colegiul penal menționează că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana a fost condamnată. Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor 2 lor, avînd drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea condamnatului, cît și din partea altor persoane. Mai mult, Colegiul penal remarcă că pedeapsa este echitabilă cînd ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către condamnat, precum și de alte persoane. Ori, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blîndă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni. Așadar, Colegiul penal consideră, că la individualizarea pedepsei inculpatului, s- au apeciat limitele acesteia, în vigoare la data comiterii faptei, în condițiile aplicării prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, care erau de la 5 (cinci) ani 4 (patru) luni pînă la 10 (zece) ani. În așa mod, rezultă că s-a ținut cont în măsură deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite și de persoana inculpatului, care se caracterizează negativ și în privința căruia, cu toate că s-au reținut circumstanțele atenuante precum, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, recunoașterea vinei în comiterea infracțiunii și căința sinceră de cele comise, s-a considerat imposibilă corectarea și reeducarea lui fără privarea de libertate. În concluzia celor expuse, Colegiul penal constată că hotărîrea instanței de apel nu este afectată de erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind necesară dispunerea inadmisibilității recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Postica Marin, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Criuleni din 15 noiembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2014, în cauza penală în privința lui Postica Marin Gheorghi, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 decembrie 2014. Președinte Petru Ursache Judecători Nadejda Toma Petru Moraru 3