1ra-1638/2014 — 151 al. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-1638/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nadejda Toma, Petru Moraru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul

Postica Marin, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Criuleni din 15

noiembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie

2014, în cauza penală în privința lui,

Postica Marin Gheorghi, născut la 14 iulie 1982,

originar și domiciliat sat. Dubăsarii-Vechi, r-nul

Criuleni,

Datele referitoare la examinarea cauzei:

(prima instanță)

2014 (instanța de apel)

2014 (instanța de recurs).

C O N S T A T Ă :

Gheorghi a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 10 (zece) ani

închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

Cauza a fost judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

aproximativ la ora 19:00, aflându-se în ospeție acasă la cetățeanul Alexei Duhlicher,

situată în satul Dubăsarii Vechi, raionul Criuleni, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

având scopul vătămării integrității corporale altei persoane, din cauza relațiilor ostile

iscate cu ultimul, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și cu scaunul în diferite regiuni

ale corpului, în rezultatul căruia i-a cauzat vătămări corporale grave periculoase pentru

viață, care au provocat decesul acestuia.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă.

În motivarea cerințelor sale, inculpatul a indicat că de fapt nu a avut intenția de a

provoca urmările prejudiciabile suferite de partea vătămată, infracțiunea s-a produs în

rezultatul aflării ambelor părți în stare de ebrietate alcoolică, fapt de la care inculpatul a

comis fapta în stare de responsabilitate redusă.

La fel a indicat că la momentul comiterii faptei nu și-a dat seama de gravitatea

acțiunilor comise și din considerentul că partea vătămată nu avea asupra sa urme

vizibile de leziuni grave, din acest motiv inclusiv și nu a acordat careva ajutor.

A mai invocat inculpatul și faptul că are la întreținere doi copii minori, iar soția sa

nu este încadrată în cîmpul muncii.

care a fost pronunțată integral la 13 februarie 2014, apelul declarat a fost respins ca

1

nefondat, fiind menținută sentința.

dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinînd probele

administrate din punct de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele,

complet și în mod obiectiv și just a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în

fapta incriminată.

Referitor la individualizarea pedepsei, s-a indicat că instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75-78 Cod penal, stabilindu-i inculpatului o

pedeapsă echitabilă, în raport cu circumstanțele cauzei și fapta comisă.

ordinare de către inculpat la 24 februarie 2014, 11 aprilie 2014, 17 mai 2014 și 11 iulie

2014, care nu întruneau totalitatea condițiilor legale prevăzute de legislația procesual

penală și care au fost restituite pentru înlăturarea neajunsurilor indicate.

După înlăturarea neajunsurilor indicate, hotărîrile menționate sunt atacate de către

inculpat cu recurs ordinar la 01 august 2014, care a fost depus prin intermediul oficiului

poștal și prin care se solicită casarea parțială a acestora cu stabilirea unei pedepse mai

blînde.

În motivarea cerințelor, inculpatul critică soluția de individualizare a pedepsei,

deoarece susține că a recunoscut vina în cele comise, are la întreținere doi copii minori,

iar soția sa este invalid de gradul II.

6.1. Pe cauză este depusă referință de către procuror, care consideră necesară

dispunerea inadmisibilității recursului declarat din motiv că în conținutul acestuia nu

este indicat nici un temei prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, luînd în considerație și argumentele expuse în referință, Colegiul

penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale, însă

critică decizia instanței de apel sub aspectul individualizării pedepsei.

Colegiul penal în acest sens indică că la stabilirea pedepsei instanța de apel și-a

argumentat suficient soluția sa și a ținut cont în deplină măsură de dispozițiile art. 75

Cod penal, care prevede, că persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a

prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului

penal.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei sînt acele reguli, principii,

prevăzute de Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină seama la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a

acesteia.

Astfel, Colegiul penal menționează că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana

a fost condamnată. Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică

persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor

2

lor, avînd drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea condamnatului, cît și din partea

altor persoane.

Mai mult, Colegiul penal remarcă că pedeapsa este echitabilă cînd ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă de a contribui

la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către condamnat, precum și de alte

persoane. Ori, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce

poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea

blîndă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

Așadar, Colegiul penal consideră, că la individualizarea pedepsei inculpatului, s-

au apeciat limitele acesteia, în vigoare la data comiterii faptei, în condițiile aplicării

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, care erau de la 5 (cinci) ani 4 (patru)

luni pînă la 10 (zece) ani. În așa mod, rezultă că s-a ținut cont în măsură deplină de

principiile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite și

de persoana inculpatului, care se caracterizează negativ și în privința căruia, cu toate că

s-au reținut circumstanțele atenuante precum, contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii, recunoașterea vinei în comiterea infracțiunii și căința sinceră de cele

comise, s-a considerat imposibilă corectarea și reeducarea lui fără privarea de libertate.

În concluzia celor expuse, Colegiul penal constată că hotărîrea instanței de apel

nu este afectată de erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, fiind necesară dispunerea inadmisibilității recursului declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Postica Marin, prin care

se solicită casarea sentinței Judecătoriei Criuleni din 15 noiembrie 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2014, în cauza penală în

privința lui Postica Marin Gheorghi, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 decembrie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Petru Moraru

3