1ra-1489/14 — art.188 alin.3 lit.c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.188 alin.3 lit.c CP
- Temei legal
- art.188 alin.3 lit.c CP
1ra-1489/14 — art.188 alin.3 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-1489/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
12 noiembrie 2014 mun. Chișinău
Colegul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,
Examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău
din 03 iunie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19
decembrie 2013, declarat de inculpatul
Romaniuc Serghei Petrovici, născut la
25 august 1958 în Ukraina, fără loc permanent de trai,
domiciliat temporar în mun. Chișinău, str. C. Stamati 8,
ap. 69, cetățean al R. Moldova, anterior condamnat:
1) prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.
Chișinău din 27 iunie 2005, în baza art. 186 alin. (2) lit.
c), d) Cod penal la 3 ani închisoare;
Termenul de examinare a cauzei
în instanța de fond: 20 iulie 2012 – 03 iunie 2013,
în instanța de apel: 30 iulie - 19 decembrie 2013,
în instanța de recurs: 15 august – 12 noiembrie 2014;
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 iunie 2013,
Romaniuc Serghei a fost condamnat în baza art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal la 9 ani
închisoare.
Conform art. 85 Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate conform
sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27 iunie 2005, i-a fost stabilită
pedeapsa definitivă de 11 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis,
începînd din 03 iunie 2013, deducîndu-se durata arestului preventiv de la 19 martie
2012 pînă la 12 mai 2013.
De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Saveliev V. prejudiciul material
18.534,03 lei, moral 10.000 lei și cheltuieli de judecată 2817 lei. În rest, acțiunea
civilă a fost respinsă.
1
În fapt, instanța a constatat că inculpatul Romaniuc Serghei, la 12 martie
2012, aproximativ ora 16.30, avînd intenția sustragerii deschise bunurilor altei
persoane, în baza unui plan, fiind îmbrăcat pe cap cu o căciulă trasă pe frunte, cu
glugă în cap și cu ochelari pe jumătate de față, prin acces liber și cu permisiunea lui
Saveliev Valerii și soției acestuia, sub pretextul cumpărării de la proprietari a două
laptopuri, a pătruns în apartamentul nr. 36 din str. Florilor 21/1, mun. Chișinău,
folosindu-se de situația că Saveliev Galina a plecat, l-a atacat pe Saveliev Valerii cu
un obiect dur contodent aflat asupra sa, i-a aplicat multiple lovituri peste diferite
regiuni ale corpului, cerînd de a-i preda bunuri de preț, cauzîndu-i vătămări corporale
grave. După, a sustras deschis bani în sumă de 400 euro, echivalentul a 6221,36 lei.
Instanța a reținut că vinovăția inculpatului este dovedită prin probele
administrate pe caz și a calificat acțiunile lui în baza art. 186 alin. (3) lit. c) Cod
penal, ca tîlhărie, adică atacul săvîrșit asupra persoanei în scopul sustragerii
bunurilor, comis de o persoană deghizată, însoțit de violență periculoasă pentru viață
și sănătatea persoanei agresate, săvîrșită cu aplicarea obiectelor folosite în calitate de
armă, cu vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății, cu cauzarea de daune
în proporții considerabile.
La stabilirea pedepsei, instanța a luat în considerare că inculpatul are
antecedente penale, fiind prezente în acțiunile lui recidiva simplă.
Inculpatul a declarat apel, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie achitat.
Apelantul a invocat că nu există probe directe că el a săvîrșit infracțiunea.
Sentința este bazată doar pe declarațiile false ale părții vătămate și a martorului G.
Savelieva, care au dorința de a se îmbogăți, solicitînd un prejudiciu moral de 150.000
lei.
Instanța a ignorat probele prezentate de apărare.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19
decembrie 2013, apelul a fost respins ca nefondat.
Instanța de apel a reținut că versiunea inculpatului e o metodă de apărare aleasă
de acesta în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă.
Partea vătămată și martorul G. Savelieva l-au recunoscut cu certitudine pe
inculpat ca persoana care a comis atacul tîlhăresc.
Declarațiile acestora sunt veridice, deoarece sunt consecutive, neschimbate pe
parcursul urmăririi penale și în ședința de judecată, și sînt confirmate prin cumulul de
probe cercetate în cadrul cercetării judecătorești, fiind date sub jurămînt, iar temeiuri
de a nu-i crede instanța nu are. În instanța de apel nu au fost prezentate probe ce ar
pune la îndoială declarațiile acestor persoane.
Instanța de fond corect a admis acțiunea civilă, pretențiile înaintate fiind
confirmate.
Inculpatul a declarat recurs ordinar, în care solicită rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat.
Recurentul a specificat că lipsesc probe ce îi confirmă vinovăția, că învinuirea
este bazată doar pe declarațiile părții vătămate și a soției acestuia.
2
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului respectiv pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează
că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se
pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod
de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.
(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea
temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest
sens.
Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici
un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind
omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității
hotărîrilor contestate în acest sens (pct. 5 din decizie).
Pe lîngă aceasta, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5 din
prezenta decizie, recursul declarat este întemeiat pe critica modului în care instanțele
au apreciat circumstanțele cauzei.
Totodată, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de
procedură penală, conform cărora judecătorul apreciază probele în conformitate cu
propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate,
instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și
poate da o nouă apreciere probelor, doar aprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens
decît cel pe care îl propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a
instanțelor de fond și de apel, care, nefiind temei de drept din numărul celor incluse
în art. 427 Cod de procedură penală, este invocată în recursului ordinar fără suport
legal.
Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile
de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu
recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.
Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța
judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării
sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs
decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu
îndeplinește cerințele de conținut.
Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de
conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
3
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Romaniuc Serghei
Petrovici împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 iunie 2013 și
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2013, pe motiv
că nu îndeplinește cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă, pronunțată la 03 decembrie 2014.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Iurie Diaconu
Liliana Catan
4
Dosarul nr. 1ra-1489/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
D I S P O Z I T I V
12 noiembrie 2014 mun. Chișinău
Colegul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău
din 03 iunie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19
decembrie 2013, declarat de inculpatul
Romaniuc Serghei Petrovici, născut la
25 august 1958 în Ukraina, fără loc permanent de trai,
domiciliat temporar în mun. Chișinău, str. C. Stamati 8,
ap. 69, cetățean al R. Moldova, anterior condamnat:
1) prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.
Chișinău din 27 iunie 2005, în baza art. 186 alin. (2) lit.
c), d) Cod penal la 3 ani închisoare.
În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Romaniuc Serghei
Petrovici împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 iunie 2013 și
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2013, pe motiv
că nu îndeplinește cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată va fi pronunțată la 03 decembrie 2014.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Iurie Diaconu
Liliana Catan
5