1ra-981/2014 — art. 187 alin. 2 lit. b, c, e CP

Dosarul nr. 1ra-981/2014

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 27 noiembrie 2013, declarate de către

avocatul Chiriac Valentin și inculpatul,

Ușenco Roman Serghei, născut la 29 decembrie 1992,

originar și domiciliat or. Anenii Noi, str. 8 martie, 22.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Ușenco Roman Serghei, a

fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), c), e) Cod penal, la 4 ani închisoare. În

baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 5 ani, dacă nu va săvîrși o nouă infracțiune și prin comportare

exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Cojucari Alexei, în privința căruia

hotărîrile judecătorești nu se contestă.

2013, în jurul orei 16.00, aflîndu-se în or. Anenii Noi, str. Tineretului 1/1, urmărind

scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, împreună și după o înțelegere

prealabilă, fiind mascați, prin acces liber au intrat în magazinul „Călătorul” ce

aparține Î.I.„Gortolomei”, unde amenințînd-o cu violență nepericuloasă pentru viață

și sănătate, au imobilizat-o pe partea vătămată Gudova Elena, cauzându-i dureri

fizice și au sustras deschis din sertarul unei mese, bani în sumă de 405 lei, cauzînd

ultimei prejudiciu material considerabil.

Acțiunile inculpatului Ușenco R. au fost încadrate în baza art. 187 alin. (2) lit. b),

c), e) Cod penal și anume: jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

1

săvîrșit de mai multe persoane, mascate, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau

sănătatea persoanei.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui Ușenco R. să-i fie aplicată pedeapsă de 3

ani 6 luni închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în

mărime de 600 unități convenționale, ce constituie 12 000 lei.

În motivarea apelului procurorul a invocat, că instanța de fond nu a ținut cont de

prevederile art. 75 Cod penal și anume: de gravitatea infracțiunii săvârșite, ce se

clasifică ca infracțiune gravă, de gradul pericolului care o prezintă infracțiunea

săvîrșită, fiind premeditată, metoda de comitere, cinismul de care au dat dovadă,

infracțiunea fiind comisă în timpul zilei, inculpații fiind mascați pentru a nu fi

identificați. Consideră inadmisibilă tolerarea unor astfel de fapte prin condamnarea

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal în privința inculpatului Ușenco R. este contrară prevederilor art. 2 alin. (2)

Cod penal. Reeducarea și încadrarea inculpatului în societate urmează a fi efectuată

numai prin privarea temporară de libertate, aplicând concomitent și pedeapsa sub

formă de amendă, care va duce la atingerea scopului pedepsei, adică la restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

fost admis apelul, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei inculpatului

Ușenco R., rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă hotărîre, prin care

inculpatul Ușenco R., se consideră condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), c), e) Cod

penal și i-a fost stabilit pedeapsă de 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis. În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvîrșite de inculpatul Ușenco R. și a

dat o apreciere deplină probelor examinate, în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

Însă, în opinia instanței de apel pedeapsa stabilită inculpatului este prea blîndă,

prin condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 90

Cod penal. Instanța de apel a considerat că prima instanță nu a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, ca fiind premeditată, gravă și reprezintă un grad

sporit de pericol pentru societate, de metoda săvîrșirii, cinismul de care a dat dovadă

inculpatul, infracțiunea fiind comisă în timpul zilei, inculpații au fost mascați pentru a

nu fi identificați. Astfel, instanța de apel a conchis că corectarea inculpatului Ușenco

R. este posibilă doar prin stabilirea pedepsei cu închisoare, care este o pedeapsă

echitabilă și suficientă pentru corectarea inculpatului.

Ușenco R. și apărătorul său, Chiriac Valentin, prin care solicită casarea acesteia, cu

menținerea sentinței. În motivarea recursurilor invocă, că:

- instanța de apel eronat a stabilit că prejudiciul material cauzat părții vătămate

în sumă de 405 lei este considerabil, deoarece ultima a declarat că nu are careva

2

pretenții materiale față de inculpat și l-a iertat, ce denotă că nu prezintă pericol pentru

societate;

- la momentul săvîrșirii infracțiunii, inculpatul nu era în stare de a conștientiza

comportamentul și acțiunile sale, deoarece se afla la evidența medicului psihiatru de

la o vîrstă fragedă, suferind de o boală psihică cronică de lungă durată, fiindu-i

recomandat de a trece tratament permanent.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate

de către avocatul Chiriac Valentin și inculpat, solicitînd respingerea acestora ca

neîntemeiate, deoarece pedeapsa a fost stabilită inculpatului cu respectarea

prevederilor art. 75 Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul remarcă că, deși apărătorul Chiriac V. a invocat temeiul pentru recurs

prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, iar inculpatul nu a

indicat temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

însă reieșind din textele acestora, decizia instanței de apel este criticată, doar în partea

stabilirii pedepsei, semnalînd temeiul de casare, stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs, consideră că acest temei de casare nu și-a găsit confirmarea,

iar instanța de apel întemeiat a admis apelul procurorului și just a soluționat

chestiunea cu privire la stabilirea pedepsei inculpatului Ușenco R., conform sancțiunii

articolului imputat acestuia, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod

penal.

Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75

Cod penal, instanța de judecată stabilește pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

articolul corespunzător din Partea specială a Codului penal, care prevede răspundere

pentru infracțiunea săvîrșită. La stabilirea pedepsei, instanța de judecată trebuie să

țină cont de următoarele criterii:

- pedeapsa se aplică în limitele fixate în Partea specială a Codului penal;

- pedeapsa se aplică în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

Codului penal.

Așadar, sancțiunea infracțiunii imputate inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit.

b),c),e) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără)

amendă în mărime de la 500 la 1000 unități convenționale.

3

Prin decizia instanței de apel, inculpatului, în baza art. 187 alin. (2) lit. b), c), e)

Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis

Totodată, Colegiul penal reține că cauza penală dată a fost judecată pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu art. 3641 Cod de

procedură penală, iar inculpatul potrivit alin. (8) al aceleiași norme a beneficiat de

reducere a limitelor de pedeapsă.

Reieșind din principiul individualizării pedepsei în coroborare cu criteriile

generale de individualizare a pedepsei stipulate la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța

de judecată aplică pedeapsă luînd în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul

și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează

răspunderea, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Din materialele dosarului și circumstanțele cauzei Colegiul penal atestă, că

instanța de apel, la stabilirea pedepsei inculpatului, corect a reținut ca circumstanțe

atenuante prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal și anume –recunoașterea vinei

și căința sinceră, iar circumstanțe agravante prevăzute de art. 77 Cod penal, nu au fost

stabilite.

De asemenea, Colegiul penal, menționează că, inculpatul a săvîrșit o infracțiune

ce se clasifică, potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, ca infracțiune gravă, din care

considerente alegațiile inculpatului, precum că partea vătămată nu are față de el

careva pretenții materiale și l-a iertat nu au nici o incidență la caz, deoarece conform

art. 109 alin. (1) Cod penal, împăcarea părților pentru înlăturarea răspunderii penale

nu este prevăzută în cazul săvîrșirii unei infracțiuni grave.

Referitor la argumentul inculpatului, precum că instanța de apel eronat a stabilit

prejudiciul cauzat părții vătămate ca fiind considerabil, în opinia Colegiului acesta

este neîntemeiat, deoarece instanța de apel deși a stabilit acest fapt, circumstanța dată

nu a fost reținută ca semn calificativ agravant la infracțiunea imputată și respectiv nici

ca împrejurare ce a determinat stabilirea pedepsei cu închisoare și executare reală a

acesteia.

În viziunea Colegiului penal, instanța de apel just a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, ca fiind una gravă și care reprezintă un grad sporit de pericol

pentru societate, de metoda săvîrșirii infracțiunii și cinismul de care a dat dovadă

inculpatul la săvîrșirea infracțiunii, fiind și mascat pentru a nu fi identificat. Avînd în

vedere conglomeratul împrejurărilor speței, instanța de recurs consideră, că pedeapsa

de 3 ani închisoare și modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel încît acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare,

iar aplicarea unei pedepse mai blînde, poate încuraja pe viitor săvîrșirea altor

infracțiuni.

Argumentul inculpatului, precum că acesta suferă de maladie psihică de la vîrstă

fragedă, ce nu i-a permis să-și dirijeze comportamentul și acțiunile sale la momentul

4

săvîrșirii infracțiunii, instanța de recurs îl consideră nefondat, deoarece potrivit

raportului de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 216a-2013 din 02.04.2013

(f.d. 96-98), inculpatul Ușenco R., a fost recunoscut responsabil de fapta imputată,

tulburări de semnificație psihiatrico-legală nu evidențiază și nu necesită măsuri de

siguranță cu caracter medical.

Așadar, Colegiul constată că, pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2)

Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor

persoane.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept

ce ar genera casarea hotărîrii atacate sub aspectele invocate, impunându-se în

consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel bender din 27 noiembrie 2013, declarate de către avocatul Chiriac

Valentin și inculpatul Ușenco Roman Serghei, în cauza penală în privința acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iunie 2014.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Iurie Diaconu

5