1ra-1364/2014 — art. 152 al. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 152 al. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 CPP
1ra-1364/2014 — art. 152 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-1364/2014
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
12 noiembrie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
președinte – Nicolae Gordilă,
judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Nadejda Toma și Petru Moraru,
a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2014, în cauza penală,
declarat de inculpata
Mannic Janna Andrei, născută la 15 aprilie 1977, originară sin
Germania, domiciliată în mun. Chișinău, str. Tamara Ciobanu 17.
Termenul examinării cauzei:
instanței de fond din 05.02.2009 - până la 30.10.2009;
instanței de apel din 18.11.2009 - până la 27.05.2010;
instanței de recurs din 04.03.2011 - până la 16.03.2011;
instanței de fond din 20.10.2011 - până la 25.10.2011;
instanței de apel din 02.12.2011 - până la 22.12.2011;
instanței de recurs din 29.06.2012 - până la 06.11.2012;
instanței de apel din 17.12.2012 - până la 27.03.2014;
instanței de recurs din 18.07.2012 - până la 12.11.2014.
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Code de procedură penală a fost
legal executată.
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza
actelor din dosar,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30 octombrie 2009,
Mannic Janna a fost achitată de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de
art.152 alin.(1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.
Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Mîșegrebov Nicolae a fost lăsată fără
examinare.
De către organul de urmărire penală, Mannic Janna a fost învinuită în faptul
că, la 17 octombrie 2008, aproximativ la ora 12.30, aflîndu-se la domiciliul său din str.
T.Ciobanu 17, mun. Chișinău, în urma relațiilor ostile și certei cu Mîșegrebova
Natalia, prevăzînd și acceptînd posibilitatea cauzării leziunilor corporale, l-a apucat pe
Mîșegrebov Nicolae, care încerca să despartă părțile aflate în conflict, de degetul IV
de la mîna dreaptă pe care l-a răsucit, provocîndu-i fractura în baza falangii medii a
degetului, edemul țesuturilor moi, leziuni corporale care, conform raportului de
expertiză medico-legală nr.3040/D din 27 noiembrie 2008, duc la dereglarea de lungă
durată a sănătății și se califică ca vătămări corporale medii.
Împotriva sentinței au declarat apeluri:
- procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea
unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art.152 alin.(1) Cod
penal, cu stabilirea unei pedepse neprivative de libertate, invocînd că instanța nu a
1
ținut cont de contradicțiile evidente dintre concluziile raportului de expertiză medico-
legală nr.1655/D din 14 iulie 2009 și cea din 27 noiembrie 2008 cu nr.3040/D, și nu a
dat nici o apreciere juridică declarațiilor părții vătămate date sub jurămînt;
- partea vătămată, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art.152
alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă privativă de libertate la limita maximă
prevăzută de sancțiunea normei penale de care va fi recunoscută vinovată, cu
admiterea integrală a acțiunii civile.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2010, au
fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procurorul Cimpoi Ruslan și partea
vătămată Mîșegrebov Nicolae, cu menținerea hotărîrii contestate.
Împotriva sentinței și deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare
procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu, partea
vătămată Nicolae Mîșegrebov și avocatul său Petru Ciuchitu.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16 martie
2011, s-a dispus inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procuror,
partea vătămată Nicolae Mîșegrebov și avocatul acestuia Petru Ciuchitu.
La 19 aprilie 2011, Nicolae Mîșegrebov a depus cerere la Procuratura sect.
Buiucani, mun. Chișinău, solicitînd deschiderea procedurii de revizuire a procesului
penal, din motiv că prin concluziile examinării tomografice de către Centrul
Republican de Diagnosticare Medicală din 10 februarie 2011 și prin rezultatele
examinării de către comisia Spitalului Clinic de Traumatologie și Ortopedie a fost
confirmată încă odată fractura consolidată a degetului IV al mîinii drepte,
circumstanțe ce indică asupra vinovăției lui Mannic Janna și asupra necesității
efectuării unor cercetări obiective suplimentare.
Prin ordonanța de deschidere a procedurii de revizuire a procesului penal
din 16 mai 2011, a fost admisă cererea lui Mîșegrebov Nicolae și deschisă procedura
de revizuire a procesului penal nr.2008031549 de învinuire a lui Mannic Janna în
comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal.
La 23 septembrie 2011, procurorul a expediat în adresa Judecătoriei
Buiucani, mun. Chișinău materialele procedurii de revizuire a cauzei penale pe
învinuirea lui Mannic Janna în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1)
Cod penal, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei
penale.
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 octombrie 2011, a
fost respinsă, ca neîntemeiată, ordonanța din 16 mai 2011 și concluziile Procurorului
sect. Buiucani, mun. Chișinău, pentru examinarea cererii de revizuire în vederea
admiterii revizuirii sentinței pronunțate pe cauza penală 1-317/09 (nr.2008031549) la
30 octombrie 2009, prin care Mannic Janna a fost achitată de sub învinuirea de
comitere a infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal, din motiv că nu s-a
constatat existența faptei infracțiunii.
Împotriva sentinței au declarat apeluri:
- procurorul, care a solicitat casarea sentinței, examinarea materialelor
procedurii de revizuire a cauzei penale de învinuire a lui Mannic Janna în comiterea
infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal și rejudecarea cauzei, pe motiv că
instanța neîntemeiat în cadrul procedurii de revizuire a invocat că raportul de
2
contraexpertiză în comise nr.266 din 24 august 2011 nu poate constitui o circumstanță
conform prevederilor art.458 alin.(3) pct.4) Cod de procedură penală, de care nu a
avut cunoștință, fiindcă la baza deschiderii procedurii de revizuire nu a fost pus
raportul dat de expertiză, dar alte documente, care anterior nu au fost cunoscute și care
dovedesc că a avut loc fractura degetului, iar raportul de expertiză nr.266 din
24.08.2011 a fost întocmit în baza ordonanței de dispunere a contraexpertizei medico-
legale în comisie, în procesul deja deschis de revizuire, în strictă conformitate cu
normele procesual penale ce reglementează procedura de revizuire a procesului penal,
prin care cert a fost stabilit, că fractura depistată la degetul IV mîna dreaptă a
pătimitului au putut fi formate în condițiile constatate în procesul instrumentării cauzei
penale (la răsucirea degetului de către Janna Mannic);
- partea vătămată, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Mannic Janna să fie recunoscută vinovată și
condamnată în baza art.152 alin.(1) Cod penal, deoarece în urma examinării probelor,
și anume a ultimului raport de expertiză se confirmă faptul că totuși degetul IV i-a fost
fracturat de către Mannic Janna, și astfel în cauză persistă circumstanța prevăzută la
art.458 alin.(3) pct.4) Cod de procedură penală, adică s-au stabilit circumstanțe de
care nu avea cunoștință instanța atunci cînd a dat hotărîrea și care în ele însele sau
împreună cu circumstanțele stabilite anterior, dovedesc vinovăția lui J. Mannic.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie
2011, au fost admise apelurile declarate de procurorul în Procuratura sect. Buiucani,
mun. Chișinău, Radion Bordian și partea vătămată Nicolae Mîșegrebov, casată
sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 octombrie 2011, precum și
sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30 octombrie 2009, prin care
Mannic Janna a fost achitată în baza art.152 alin.(1) Cod penal, deciziile Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2010 și Colegiului penal al Curții
Supreme de Justiție din 16 martie 2011, prin care s-a menținut sentința de achitare,
rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care Mannic Janna a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza
art.152 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art.79 Cod penal, la amendă în mărime de 150
unități convenționale, ceea ce constituie 3000 lei.
12.1. Pentru pronunțarea hotărîrii date instanța de apel a constatat că Mannic
Janna, la 17 octombrie 2008, în jurul orei 12.30, aflîndu-se la domiciliul său din
str.T.Ciobanu 17, mun.Chișinău, în urma relațiilor ostile și certurilor cu Mîșegrebova
Natalia, prevăzînd și acceptînd posibilitatea cauzării leziunilor corporale, l-a apucat pe
Mîșegrebov Nicolae, care încerca să despartă părțile aflate în conflict, de degetul IV
de la mîna dreaptă pe care l-a răsucit, provocîndu-i fractura în baza falangii medii a
degetului, edemul țesuturilor moi, leziuni corporale care, conform raportului de
expertiză medico-legală nr.3040/D din 27 noiembrie 2008, duc la dereglare de lungă
durată a sănătății și se califică ca vătămări corporale medii.
12.2. În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatei
J.Mannic în săvîrșirea infracțiunii incriminate se dovedește prin declarațiile părții
vătămate N.Mîșegrebov, a martorilor A.Druță, T.Dalacova și actele cauzei: raportul de
expertiză medico-legală nr.3040/D din 27.11.2008, raportul de expertiză medico-
legală în comise nr.266 din 24.08.2011, care a fost dispusă în timpul revizuirii
procesului penal, prin care s-a concluzionat că la cet.Mîșegrebov Nicolae, la data de
3
17 și 20 octombrie 2008, a fost constatat edem al țesuturilor moi a degetului IV și
fractura în bază a falangei medii degetului IV a mînii drepte, iar leziunile corporale
menționate au putut să se formeze în condițiile (la răsucirea degetului) și timpul
indicat în ordonanță, ce duc la dereglarea sănătății de lungă durată mai mult de 21 zile,
și se califică ca vătămări corporale medii. Totodată, s-a constatat că formarea
leziunilor corporale la căderea de la înălțimea propriului corp se exclude, fapt
confirmat prin cercetarea trasologică a clișeelor, iar concluzia raportului de expertiză
în comisie nr.135 din 30.04.2010, precum că clișeele aparțin diferitor persoane este
neargumentată.
La fel, instanța de apel a considerat neîntemeiată referirea primei instanțe,
precum că raportul de contraexpertiză în comisie nr.266 din 24.08.2011 și
radiografiile nr.1955 din 13.05.2010, nr.419 din 14.05.2010, raduografia din
09.10.2009 a mîinii drepte, radiografia din 09.10.2009 a degetului de la mîna dreaptă,
radiograma mîinii drepte și a degetelor lui N.Mîșegrebov efectuată la 10.02.2011 de
către IMSP CRDM Chișinău, extrasele-trimitere din 03.11.2009, 10.11.2008,
14.05.2010, 13.05.2010, 10.02.2011, concluziile medicului-radiolog din 09.10.2009 și
din 04.05.2010, copia extrasului din Registrul de înregistrare a examinărilor
radiologice în perioada 13.08.2008-29.10.2008, nu pot constitui o circumstanță
conform prevederilor art.458 alin.(3) pct.4) Cod de procedură penală, de care nu avea
cunoștință instanța de judecată la examinarea cauzei penale în fond, acesta fiind
întocmit mai tîrziu, adică nu a existat la momentul pronunțării sentinței, deoarece la
baza deschiderii procedurii de revizuire nu a fost pus raportul menționat de expertiză,
dar alte documente, și anume acele clișee radiologice și extrase medicale (din
10.11.2008, 09.10.2009, 03.11.2009, 13.05.2010, 14.05.2010 și altele), care au fost
ridicate de la Nicolae Mîșegrebov și recunoscute ca corpuri delicte la cauza penală
după pronunțarea sentinței de achitare, dar care au fost efectuate pînă la emiterea
acesteia, iar raportul de expertiză nr.266 a fost întocmit în baza ordonanței de
dispunere a contraexpertizei medico-legale în comisie, în procesul deja deschis de
revizuire, în strictă conformitate cu normele procesual penale ce reglemntează
procedura de revizuire a procesului penal, iar legea presupune “stabilirea altor
circumstanțe de care nu avea cunoștință instanța atunci cînd a dat hotărîrea” pe viitor,
adică după pronunțarea acesteia.
La stabilirea pedepsei instanța de apel, reținînd că infracțiunea săvîrșită face
parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana inculpatei, care se
caracterizează pozitiv, pentru prima dată a săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă, are la
întreținere un copil minor, circumstanțe pe care instanța le-a apreciat ca excepționale,
a considerat posibilă aplicarea în privința ei a prevederilor art.79 Cod penal, adică
stabilirea unei pedepse mai blînde decît cea prevăzută de lege, sub formă de amendă.
Împotriva hotărîrii judecătorești nominalizate a declarat recurs ordinar
avocatul V.Pelin în interesele inculpatei Janna Mannic, care a solicitat casarea deciziei
instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare,
invocînd că instanța de apel, admițînd cererea de revizuire și casînd hotărîrile
instanțelor ierarhic inferioare, rejudecînd cauza și pronunțînd o nouă hotărîre prin care
a recunoscut-o vinovată pe Janna Mannic de comiterea infracțiunii ce i-a fost
incriminată, s-a expus doar asupra apelurilor, fără a examina cauza potrivit
prevederilor art.419 Cod de procedură penală, adică nu a audiat inculpata, partea
vătămată, nu a cercetat actele cauzei și nu s-a pronunțat asupra admisibilității cererii
de revizuire, iar ordonanța de deschidere a procedurii de revizuire a procesului penal
4
din 16.05.2011 și raportul de expertiză nu i-au fost aduse la cunoștință lui Janna
Manic, prin ce a fost încălcat flagrant dreptul acesteia la apărare.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 06
noiembrie 2012, a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Pelin Valeriu în
interesele condamnatei Mannic Janna, casată decizia Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 22 decembrie 2011 în cauza penală în privința lui Mannic Janna, cu
dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Pentru a se pronunța, inastanța de recurs a menționat că, după o hotărîre de
achitare pronunțată de instanța de fond, instanța de apel nu poate dispune pentru prima
dată condamnarea fără audierea inculpatului prezent și fără administrarea directă a
probelor.
Audierea în direct a inculpatei Janna Mannic, a părții vătămate N. Mîșegrebov, a
martorilor A. Druță, T. Dalacova și cercetarea unor acte a cauzei (clișeele radiologice
și extrasele medicale din 10.11.2008, 09.10.2009, 03.11.2009, 13.05.2010, 14.05.2010
ș.a.) la care instanța a făcut referire în decizie, nu a fost efectuată într-o ședință publică
cu scopul de a asigura procedura contradictorie.
Prin urmare, probatoriul decisiv pe care instanța de apel și-a întemeiat hotărîrea
de condamnare a lui Janna Mannic, a fost obținut contrar principiilor nemijlocirii,
oralității și contradictorialității judecării cauzei.
Totodată instanța de recurs atestă că, reieșind din sensul art.462-463 Cod de
procedură penală, instanța, în cazul în care constată că cererea de revizuire a fost făcută
în condițiile prevăzute de lege și din probele administrate în cursul cercetării efectuate
rezultă date suficiente pentru admiterea revizuirii în principiu, deliberînd pe baza celor
constatate, hotărăște asupra admisibilității acesteia. În caz de admitere, instanța dispune
aceasta prin încheiere, procesul penal urmîndu-și cursul către stadiul judecării cererii
de revizuire.
Însă, potrivit materialelor cauzei nu rezultă ca instanța de apel să se fi pronunțat
asupra admisibilității cererii de revizuire.
Astfel, Colegiul consideră că eroarea judiciară comisă de instanța de apel se
încadrează în temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care
nu poate fi reparată în prezenta procedură, deoarece chestiunile privind aplicarea
prevederilor legale la judecarea cauzei în fond țin de competența instanței de apel, prin
urmare decizia instanței de apel urmează a fi casată cu trimiterea cauzei la rejudecare.
Prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 marie
2013, a fost admisă cererea procurorului sect. Buiucani de revizuire a sentinței
Judecătoriei Buiucani din 30 octombrie 2009, menținută prin deciziile Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2010 și Colegiului penal al Curții
Supreme de Justiție din 16 martie 2011, prin care Mannic Janna Andrei a fost achitată
pe art. 152 alin.(l) Cod penal pe motivul că nu s-a constatat existența faptului
infracțiunii,
Admise apelurile procurorului R. Bordian și a părții vătămate Mîșegrebov
Nicolae, declarate împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani din 25 octombrie 2011,
casată sentința Judecătoriei Buiucani din 25 octombrie 2011, prin care a fost respinsă
cererea procurorului sect. Buiucani de revizuire a sentinței Judecătoriei Buiucani din
30 octombrie 2009, menținută prin deciziile Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 27 mai 2010 și Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16
5
martie 2011, prin care Mannic Janna Andrei a fost achitată pe art. 152 alin.(l) Cod
penal pe motivul că nu s-a constatat existența faptului infracțiuni și dispune judecarea
din-nou a cauzei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie
2014, au fost admise apelurile procurorului și al părții vătămate Mîșegrebov Nicolae,
declarate împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani din 30 octombrie 2009, menținută
prin Deciziile Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2010 și
Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16 martie 2011, prin care Mannic
Janna Andrei a fost achitată pe art. 152 alin. (l) Cod penal pe motivul că nu sa
constatat existența faptului infracțiunii, a casat toate aceste hotărâri judiciare și a
pronunță o nouă hotărâre, prin care:
A fost încetat procesul penal în privința lui Mannic Janna Andrei pe art. 152
alin.(l) Cod penal pe motivul expirării termenului de prescripție de tragere la
răspunderea penală, prevăzut de art. 60 Cod penal.
A fost lăsată acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Mîșegrebov
Nicolae fără soluționare.
Pentru a se pronunța instanța de apel a menționat că, toate probele prezentate de
acuzatorul de stat au fost analizate și examinate minuțios de către instanța de
judecată, cu respectarea principiului apărării și contradictorialității în conformitate cu
art. 101 Cod procedură penală, instanța de judecată apreciind fiecare probă din punct
de vedere al pertinenței, concludenții utilității și veridicității ei, din punct de vedere al
coroborării lor, deduce existența intenției în comiterea acțiunilor infracționale și
vinovăția inculpatei în faptele imputate.
Potrivit art. 332 Cod de procedură penală, în cazul când pe parcursul judecării
cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.275 pct.5)-9), 285 alin.(l)
pct.l), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art.53-60 din Codul penal,
instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.
În conformitate cu prevederile art. 60 alin.(l) lit. (b) Codul penal, persoana se
liberează de răspundere penală dacă din ziua comiterii infracțiunii au expirat 5 ani de
la săvîrșirea unei infracțiuni mai puțin grave.
Astfel, s-a constatat că infracțiunea prevăzută la art. 152 alin. (l) Cod penal este
o infracțiune mai puțin gravă, iar de la data comiterii faptei, 17 octombrie 2008,
termenul de 5 ani a expirat. Prin urmare instanța de apel consideră necesar de a înceta
procesul penal, în baza art. 152 alin. (l) Cod penal, în privința lui Mannic Janna pe
motivul intervenirii prescripției tragerii la răspundere penală.
Inculpata Mannic Janna, fără a invoca prevederilea art. 427 Cod de
procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd
casarea acesteia, cu menținerea sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25
octombrie 2011. Recurenta a invocat dezacordul său cu modalitatea de apreciere a
probelor, invocînd următoarele motive:
- circumstanțele ce au stat la baza hotărîrii de revizuire, nu pot fi considerate
circumstanțe care nu au fost cunoscute de părți, efectuarea unei noi expertize în
comisie asupra altei expertize în comisie nu a examinate alte probe, ele fiind deja
examinate în dosarul precedent;
- numirea de către procuror, în timpul examinării expertizei a unei expertize
repetate suplimentare în comisie din 24.08.2011 este nelegitimă și neîntemeiată;
6
- potrivit art. 2, 4 ale Protocolului nr. 7 al CEDO – hotărîrea judecătorească
poate fi reexaminată, dacă o împrejurare nouă sau o împrejurare recent descoperită
demonstrează în mod evident existența unei erori judiciare;
- reexaminarea hotărîrilor judecătorești definitive se face pentru corectarea
erorilor judiciare și nici decum pentru a da o nouă apreciere a probelor;
- principiul ,,non bis in idem”, nimeni nu poate fi pedepsit pentru săvîrșirea
unei infracțiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat conform legii și
procedurii penale.
17.1 Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,
partea vătămată Mîșegrebov Nicolai, a scris referință privind opinia asupra recursului
inculpatei Mannic Janna, prin care a menționat că, recursul ordinar urmează a fi decis
ca inadmisibil ca fiind nefondat și neîntemeiat.
Verificînd argumentele recursului în raport cu materialele cauzei și
motivelor invocate, Colegiul penal lărgit conchide respingerea acestuia ca inadmisibil
din următoarele motive.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se
pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)
CPP, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de
procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute
în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.
Recurentul nu este de acord cu circumstanțele care au servit temei de revizuire a
hotărîrilor judecătorești, în sensul art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală,
pe care le consideră că au fost cunoscute de către instanțele judecătorești la emiterea
hotărîrii de achitare.
În acest sens, Colegiul penal constată că, în baza deschiderii procedurii de
revizuire au fost puse noi documente și anume tomografia computerizată a degetelor
mînilor cetățeanului Mîșegrebov Nicolai din 10.02.2011, care a servit temei de
efectuare a unei noi expertize medico-legale ce a confirmat fractura consolidată la
nivelul de falanga medie a degetului IV mînii drepte (f.d. 13, vol. II) și care nu erau
cunoscute la momentul emiterii hotărîrii judecătorești din 30 octombrie 2009 și a
deciziei Curții de Apel din 27 mai 2010.
Anume aceste circumstanțe au servit temei de revizuire a procesului penal
solicitat de procuror.
Verificînd procedura de deschidere a revizuirii, Colegiul penal nu a stabilit
careva încălcări, ea fiind examinată în conformitate cu prevederile art. 458-460 Cod
de procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art. 4 § 2 din Protocolul 7 al Convenția pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, redeschiderea procesului,
conform legii și procedurii penale a statului respectiv, poate fi efectuată dacă fapte
noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente
sunt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată.
Conform procedurii CEDO, competența de revizuire a instanțelor supreme
trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile justiției, și nu pentru
a efectua o reexaminare a cauzei. Admiterea revizuirii în speța dată este justificată și
necesară în virtutea corectării încălcărilor la nivel național a drepturilor părții
vătămate.
7
Conform art. 458 alin. (3), pct. 2) Cod de procedură penală „Revizuirea poate fi
cerută în cazurile în care s-au stabilit alte circumstanțe de care instanța nu a avut
Cunoștință la emiterea hotărîrii și care, independent sau împreună cu circumstanțele
stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvîrșit o
infracțiune mai puțin gravă sau mai gravă decît cea pentru care a fost condamnat
sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea
procesului penal este vinovat/vinovată".
Potrivit concluziei raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 266 din
24.08.2011, la examenul medico-legal al cet. Mîșegrebov Nicolai, 56 ani, pe data de
17 și 20 octombrie, anul 2008, a fost constatat edem al țesuturilor moi degetului IV și
fractura în bază a falangei medii degetului IV a mînii drepte.
Totodată ținînd cont de particularitățile morfologice ale fracturii s-a conchis că,
leziunile corporale menționate au putut să se formeze în condițiile (la răsucirea
degetului) și timpul indicat în ordonanță, duc la o dereglare a sănătății de lungă durată
mai mult de 21 zile și baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie.
Formarea leziunilor corporale menționate la căderea de la înălțimea propriului
corp a fost excluse. Regiunea anatomică traumatizată este accesibilă pentru mâna
proprie.
De asemenea potrivit aceleiași raportul de expertiză, radio clișeele prezentate în
cadrul desfășurării urmării penale și radio clișeele prezentate de către cet. Mîșegrebov
N., la 14.06.2011 aparțin uneia și aceleași persoane, fapt confirmat prin cercetarea
trasologică a clișeelor.
Astfel, Colegiul penal constată că la momentul examinării cauzei în instanța de
fond și la pronunțarea sentinței Judecătoriei Buiucani din 30 octombrie 2009,
menținută prin Deciziile Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2010
și Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16 martie 2011 circumstanțele
sus-indicate nu erau cunoscute, astfel cererea de revizuire corect a fost admisă.
Recurentul mai invocă că, instanța de apel incorect a apreciat probele prezentate
de apelant care infirmă vinovăția inculpatei în cele incriminate.
Colegiul penal menționează că, motivele aduse de către autorul recursului,
referitor la dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel, ține de starea
de fapt și nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs stipulate în art. 427 Cod de
procedură penală. La etapa recursului ordinar instanța de recurs nu efectuează un
control asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă a normelor de drept
material și de procedură față de faptele constatate de instanța de fond ori, după caz,
de instanța de apel. Această verificare se efectuează numai în limita temeiurilor
formulate în recurs.
Curtea Europeană, în cauza (Balliu vs. Albania, 74727/01), a reiterat că ,, …
admisibilitatea probelor este în primul rînd reglementat de normele de drept intern și
ea, de regulă, este de competența instanțelor naționale să aprecieze mijloacele de
probă administrate în fața lor. Așadar, conform Convenției, Curtea trebuie mai
degrabă să stabilească, dacă procesul în ansamblul său –inclusiv modul în care
mijloacele de probă au fost luate – au fost echitabile”.
Colegiul remarcă faptul că, în speță, conținutul probelor și valoarea lor
probatorie este detaliat analizată în textele sentinței și deciziei.
Temei de a pune la îndoială veridicitatea probelor și concluziilor instanțelor nu
s-au stabilit. Totodată, Colegiul penal menționează că, argumentele invocate în
8
recursul avocatului au fost deja obiect de judecare în instanța de apel, iar aceasta
respectînd prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel, iar careva noi argumente în recurs procurorul nu a
indicat.
Instanța de apel corect a stabilit starea de fapt și de drept, ea concordă și se
bazează pe analiza materialului probator, iar motivele invocate de procuror au fost
obiect de studiu la cercetarea probelor în apel, care s-a petrecut sub toate aspectele,
complet și obiectiv prin prisma principiului contradictorialității și nemijlocirii,
bazîndu-se pe: declarațiile părții vătămate Mîșegrebov Nicolai, declarațiile martorilor
Mîșegrebov Natalia, Stoianov Dumitru, declarațiile expertului Vicol Aurel,
declarațiile expertului Frumusachi Vitalie, precum și:
- raportul de expertiză medico-legală nr. 5372 din 17 octombrie 2008 efectuat de
expertul V. Frumusachi potrivit căruia la Mîșegrebov Nicolei a fost depistat edemul
țesuturilor moi a degetului IV mâna dreaptă produs în rezultatul acțiunii traumatice a
unor obiecte dur contondente cu suprafața limitată, posibil în timpul și circumstanțele
indicate, și se califică la leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății;
ulterior la data de 20.10.2008 a fost prezentată R-grama mînii drepte din 18.10.2008,
potrivit căreia s-a apreciat fractură în baza falangii medii a degetului IV fiind dată
concluzia că fractura în baza falangii medii a degetului, edemul țesuturilor moi a
degetului IV mîna dreaptă au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice a unor
obiecte dur contondente cu suprafața limitată, posibil în timpul și circumstanțele
indicate, ce duc la o dereglare a sănătății de lungă durată mai mult de 21 zile și se
califică la leziuni corporale medii (f. d. 12, vol. I);
- raportul de expertiză medico legală nr. 3040/D din 24.11.2008 efectuat în baza
ordonanței ofițerului de urmărire penală potrivit căruia în rezultatul studierii datelor
medicale prezentate de Mîșegrebov Nicolai s-a determinat "fractura în baza falangii
medii a degetului, edemul țesuturilor moi a degetului IV mîna dreaptă" care au fost
produse la acțiunea traumatică cu obiect dur contondente cu suprafața de interacțiune
limitată, posibil în timpul și circumstanțele indicate, în comun duc la dereglarea
sănătății de lungă durată, mai mult de 21 zile și se califică la leziuni corporale medii
(f. d. 55, vol. I);
- raportul de examinare medico-legală nr. 1655/D din 11.06.2009, conform
căruia la efectuarea repetată a radiografiei degetelor III și IV al mânii drepte a cet.
Mîșegrebov Nicolai s-a constatat modificări netraumatice - osteohondroză,
transformarea chistică a falangelor degetelor III, IV, artroză a articulațiilor,
falangiene - ce sunt patologii a sistemului osos și nu au substrat posttraumatic, iar
peliculele prezentate spre expertizare aparțin diferitor pacienți (f. d. 149, 150, vol.I).
Colegiul penal remarcă, că instanța de apel a dat o apreciere corectă probelor
prezentate de acuzare, care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatei în
comiterea infracțiunii incriminate în baza art. 152 alin.(1) Cod penal, iar în baza art.
60 alin.(l) lit. (b) Codul penal, just a încetat procesul penal pe motivul intervenirii
prescripției tragerii la răspundere penală.
Colegiul penal conchide că, toate probele prezentate de acuzatorul de stat au fost
analizate și examinate minuțios de către instanța de judecată, cu respectarea
principiului apărării și contradictorialității în conformitate cu art. 101 Cod procedură
penală, instanța de judecată apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,
9
concludenții utilității și veridicității ei, din punct de vedere al coroborării lor, deduce
existența intenției în comiterea acțiunilor infracționale și vinovăția inculpatei în
faptele imputate.
Cît privește criticile formulate în pct. 17, ele coincide cu cele invocate în
instanța de apel, la care Curtea de Apel s-a expus în decizia sa și nu este necesar de a
se mai expune o dată.
În consecință, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 435 alin. (1)
pct. 1) CPP, Colegiul penal lărgit concluzionează, că la judecarea cauzei în ordine de
apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise în art.414-419
CPP și, avînd în vedere ca argumentele recursului se combat prin cele expuse mai
sus, se impune soluția de a-l respinge ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul
penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpata Mannic Janna
Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie
2014, în cauza penală în privința sa, cu menținerea hotărîrii atacate.
Decizia este irevocabilă.
Publicarea integrală la 02 decembrie 2014.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Ion Guzun
Liliana Catan
Nadejda Toma
Petru Moraru
10