1ra-1364/2014 — art. 152 al. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 152 al. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 CPP
1ra-1364/2014 — art. 152 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-1364/2014 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 12 noiembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: președinte – Nicolae Gordilă, judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Nadejda Toma și Petru Moraru, a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2014, în cauza penală, declarat de inculpata Mannic Janna Andrei, născută la 15 aprilie 1977, originară sin Germania, domiciliată în mun.
Chișinău, str. Tamara Ciobanu 17. Termenul examinării cauzei: 1. instanței de fond din 05.02.2009 - până la 30.10.2009; 2. instanței de apel din 18.11.2009 - până la 27.05.2010; 3. instanței de recurs din 04.03.2011 - până la 16.03.2011; 4. instanței de fond din 20.10.2011 - până la 25.10.2011; 5. instanței de apel din 02.12.2011 - până la 22.12.2011; 6. instanței de recurs din 29.06.2012 - până la 06.11.2012; 7. instanței de apel din 17.12.2012 - până la 27.03.2014; 8. instanței de recurs din 18.07.2012 - până la 12.11.2014. Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Code de procedură penală a fost legal executată. Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30 octombrie 2009, Mannic Janna a fost achitată de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Mîșegrebov Nicolae a fost lăsată fără examinare.
De către organul de urmărire penală, Mannic Janna a fost învinuită în faptul că, la 17 octombrie 2008, aproximativ la ora 12.30, aflîndu-se la domiciliul său din str. T.Ciobanu 17, mun. Chișinău, în urma relațiilor ostile și certei cu Mîșegrebova Natalia, prevăzînd și acceptînd posibilitatea cauzării leziunilor corporale, l-a apucat pe Mîșegrebov Nicolae, care încerca să despartă părțile aflate în conflict, de degetul IV de la mîna dreaptă pe care l-a răsucit, provocîndu-i fractura în baza falangii medii a degetului, edemul țesuturilor moi, leziuni corporale care, conform raportului de expertiză medico-legală nr.3040/D din 27 noiembrie 2008, duc la dereglarea de lungă durată a sănătății și se califică ca vătămări corporale medii.
Împotriva sentinței au declarat apeluri: - procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art.152 alin.(1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse neprivative de libertate, invocînd că instanța nu a 1 ținut cont de contradicțiile evidente dintre concluziile raportului de expertiză medico- legală nr.1655/D din 14 iulie 2009 și cea din 27 noiembrie 2008 cu nr.3040/D, și nu a dat nici o apreciere juridică declarațiilor părții vătămate date sub jurămînt; - partea vătămată, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art.152 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă privativă de libertate la limita maximă prevăzută de sancțiunea normei penale de care va fi recunoscută vinovată, cu admiterea integrală a acțiunii civile.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2010, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procurorul Cimpoi Ruslan și partea vătămată Mîșegrebov Nicolae, cu menținerea hotărîrii contestate.
Împotriva sentinței și deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu, partea vătămată Nicolae Mîșegrebov și avocatul său Petru Ciuchitu.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16 martie 2011, s-a dispus inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procuror, partea vătămată Nicolae Mîșegrebov și avocatul acestuia Petru Ciuchitu.
La 19 aprilie 2011, Nicolae Mîșegrebov a depus cerere la Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău, solicitînd deschiderea procedurii de revizuire a procesului penal, din motiv că prin concluziile examinării tomografice de către Centrul Republican de Diagnosticare Medicală din 10 februarie 2011 și prin rezultatele examinării de către comisia Spitalului Clinic de Traumatologie și Ortopedie a fost confirmată încă odată fractura consolidată a degetului IV al mîinii drepte, circumstanțe ce indică asupra vinovăției lui Mannic Janna și asupra necesității efectuării unor cercetări obiective suplimentare.
Prin ordonanța de deschidere a procedurii de revizuire a procesului penal din 16 mai 2011, a fost admisă cererea lui Mîșegrebov Nicolae și deschisă procedura de revizuire a procesului penal nr.2008031549 de învinuire a lui Mannic Janna în comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal.
La 23 septembrie 2011, procurorul a expediat în adresa Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău materialele procedurii de revizuire a cauzei penale pe învinuirea lui Mannic Janna în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei penale.
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 octombrie 2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, ordonanța din 16 mai 2011 și concluziile Procurorului sect. Buiucani, mun. Chișinău, pentru examinarea cererii de revizuire în vederea admiterii revizuirii sentinței pronunțate pe cauza penală 1-317/09 (nr.2008031549) la 30 octombrie 2009, prin care Mannic Janna a fost achitată de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.
Împotriva sentinței au declarat apeluri: - procurorul, care a solicitat casarea sentinței, examinarea materialelor procedurii de revizuire a cauzei penale de învinuire a lui Mannic Janna în comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal și rejudecarea cauzei, pe motiv că instanța neîntemeiat în cadrul procedurii de revizuire a invocat că raportul de 2 contraexpertiză în comise nr.266 din 24 august 2011 nu poate constitui o circumstanță conform prevederilor art.458 alin.(3) pct.4) Cod de procedură penală, de care nu a avut cunoștință, fiindcă la baza deschiderii procedurii de revizuire nu a fost pus raportul dat de expertiză, dar alte documente, care anterior nu au fost cunoscute și care dovedesc că a avut loc fractura degetului, iar raportul de expertiză nr.266 din 24.08.2011 a fost întocmit în baza ordonanței de dispunere a contraexpertizei medico- legale în comisie, în procesul deja deschis de revizuire, în strictă conformitate cu normele procesual penale ce reglementează procedura de revizuire a procesului penal, prin care cert a fost stabilit, că fractura depistată la degetul IV mîna dreaptă a pătimitului au putut fi formate în condițiile constatate în procesul instrumentării cauzei penale (la răsucirea degetului de către Janna Mannic); - partea vătămată, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Mannic Janna să fie recunoscută vinovată și condamnată în baza art.152 alin.(1) Cod penal, deoarece în urma examinării probelor, și anume a ultimului raport de expertiză se confirmă faptul că totuși degetul IV i-a fost fracturat de către Mannic Janna, și astfel în cauză persistă circumstanța prevăzută la art.458 alin.(3) pct.4) Cod de procedură penală, adică s-au stabilit circumstanțe de care nu avea cunoștință instanța atunci cînd a dat hotărîrea și care în ele însele sau împreună cu circumstanțele stabilite anterior, dovedesc vinovăția lui J. Mannic.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie 2011, au fost admise apelurile declarate de procurorul în Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău, Radion Bordian și partea vătămată Nicolae Mîșegrebov, casată sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 octombrie 2011, precum și sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30 octombrie 2009, prin care Mannic Janna a fost achitată în baza art.152 alin.(1) Cod penal, deciziile Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2010 și Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16 martie 2011, prin care s-a menținut sentința de achitare, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mannic Janna a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.152 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art.79 Cod penal, la amendă în mărime de 150 unități convenționale, ceea ce constituie 3000 lei. 12.1. Pentru pronunțarea hotărîrii date instanța de apel a constatat că Mannic Janna, la 17 octombrie 2008, în jurul orei 12.30, aflîndu-se la domiciliul său din str.T.Ciobanu 17, mun.Chișinău, în urma relațiilor ostile și certurilor cu Mîșegrebova Natalia, prevăzînd și acceptînd posibilitatea cauzării leziunilor corporale, l-a apucat pe Mîșegrebov Nicolae, care încerca să despartă părțile aflate în conflict, de degetul IV de la mîna dreaptă pe care l-a răsucit, provocîndu-i fractura în baza falangii medii a degetului, edemul țesuturilor moi, leziuni corporale care, conform raportului de expertiză medico-legală nr.3040/D din 27 noiembrie 2008, duc la dereglare de lungă durată a sănătății și se califică ca vătămări corporale medii. 12.2. În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatei J.Mannic în săvîrșirea infracțiunii incriminate se dovedește prin declarațiile părții vătămate N.Mîșegrebov, a martorilor A.Druță, T.Dalacova și actele cauzei: raportul de expertiză medico-legală nr.3040/D din 27.11.2008, raportul de expertiză medico- legală în comise nr.266 din 24.08.2011, care a fost dispusă în timpul revizuirii procesului penal, prin care s-a concluzionat că la cet.Mîșegrebov Nicolae, la data de 3 17 și 20 octombrie 2008, a fost constatat edem al țesuturilor moi a degetului IV și fractura în bază a falangei medii degetului IV a mînii drepte, iar leziunile corporale menționate au putut să se formeze în condițiile (la răsucirea degetului) și timpul indicat în ordonanță, ce duc la dereglarea sănătății de lungă durată mai mult de 21 zile, și se califică ca vătămări corporale medii. Totodată, s-a constatat că formarea leziunilor corporale la căderea de la înălțimea propriului corp se exclude, fapt confirmat prin cercetarea trasologică a clișeelor, iar concluzia raportului de expertiză în comisie nr.135 din 30.04.2010, precum că clișeele aparțin diferitor persoane este neargumentată. La fel, instanța de apel a considerat neîntemeiată referirea primei instanțe, precum că raportul de contraexpertiză în comisie nr.266 din 24.08.2011 și radiografiile nr.1955 din 13.05.2010, nr.419 din 14.05.2010, raduografia din 09.10.2009 a mîinii drepte, radiografia din 09.10.2009 a degetului de la mîna dreaptă, radiograma mîinii drepte și a degetelor lui N.Mîșegrebov efectuată la 10.02.2011 de către IMSP CRDM Chișinău, extrasele-trimitere din 03.11.2009, 10.11.2008, 14.05.2010, 13.05.2010, 10.02.2011, concluziile medicului-radiolog din 09.10.2009 și din 04.05.2010, copia extrasului din Registrul de înregistrare a examinărilor radiologice în perioada 13.08.2008-29.10.2008, nu pot constitui o circumstanță conform prevederilor art.458 alin.(3) pct.4) Cod de procedură penală, de care nu avea cunoștință instanța de judecată la examinarea cauzei penale în fond, acesta fiind întocmit mai tîrziu, adică nu a existat la momentul pronunțării sentinței, deoarece la baza deschiderii procedurii de revizuire nu a fost pus raportul menționat de expertiză, dar alte documente, și anume acele clișee radiologice și extrase medicale (din 10.11.2008, 09.10.2009, 03.11.2009, 13.05.2010, 14.05.2010 și altele), care au fost ridicate de la Nicolae Mîșegrebov și recunoscute ca corpuri delicte la cauza penală după pronunțarea sentinței de achitare, dar care au fost efectuate pînă la emiterea acesteia, iar raportul de expertiză nr.266 a fost întocmit în baza ordonanței de dispunere a contraexpertizei medico-legale în comisie, în procesul deja deschis de revizuire, în strictă conformitate cu normele procesual penale ce reglemntează procedura de revizuire a procesului penal, iar legea presupune “stabilirea altor circumstanțe de care nu avea cunoștință instanța atunci cînd a dat hotărîrea” pe viitor, adică după pronunțarea acesteia. La stabilirea pedepsei instanța de apel, reținînd că infracțiunea săvîrșită face parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana inculpatei, care se caracterizează pozitiv, pentru prima dată a săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă, are la întreținere un copil minor, circumstanțe pe care instanța le-a apreciat ca excepționale, a considerat posibilă aplicarea în privința ei a prevederilor art.79 Cod penal, adică stabilirea unei pedepse mai blînde decît cea prevăzută de lege, sub formă de amendă.
Împotriva hotărîrii judecătorești nominalizate a declarat recurs ordinar avocatul V.Pelin în interesele inculpatei Janna Mannic, care a solicitat casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, invocînd că instanța de apel, admițînd cererea de revizuire și casînd hotărîrile instanțelor ierarhic inferioare, rejudecînd cauza și pronunțînd o nouă hotărîre prin care a recunoscut-o vinovată pe Janna Mannic de comiterea infracțiunii ce i-a fost incriminată, s-a expus doar asupra apelurilor, fără a examina cauza potrivit prevederilor art.419 Cod de procedură penală, adică nu a audiat inculpata, partea vătămată, nu a cercetat actele cauzei și nu s-a pronunțat asupra admisibilității cererii de revizuire, iar ordonanța de deschidere a procedurii de revizuire a procesului penal 4 din 16.05.2011 și raportul de expertiză nu i-au fost aduse la cunoștință lui Janna Manic, prin ce a fost încălcat flagrant dreptul acesteia la apărare.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 06 noiembrie 2012, a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Pelin Valeriu în interesele condamnatei Mannic Janna, casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie 2011 în cauza penală în privința lui Mannic Janna, cu dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Pentru a se pronunța, inastanța de recurs a menționat că, după o hotărîre de achitare pronunțată de instanța de fond, instanța de apel nu poate dispune pentru prima dată condamnarea fără audierea inculpatului prezent și fără administrarea directă a probelor. Audierea în direct a inculpatei Janna Mannic, a părții vătămate N. Mîșegrebov, a martorilor A. Druță, T. Dalacova și cercetarea unor acte a cauzei (clișeele radiologice și extrasele medicale din 10.11.2008, 09.10.2009, 03.11.2009, 13.05.2010, 14.05.2010 ș.a.) la care instanța a făcut referire în decizie, nu a fost efectuată într-o ședință publică cu scopul de a asigura procedura contradictorie. Prin urmare, probatoriul decisiv pe care instanța de apel și-a întemeiat hotărîrea de condamnare a lui Janna Mannic, a fost obținut contrar principiilor nemijlocirii, oralității și contradictorialității judecării cauzei. Totodată instanța de recurs atestă că, reieșind din sensul art.462-463 Cod de procedură penală, instanța, în cazul în care constată că cererea de revizuire a fost făcută în condițiile prevăzute de lege și din probele administrate în cursul cercetării efectuate rezultă date suficiente pentru admiterea revizuirii în principiu, deliberînd pe baza celor constatate, hotărăște asupra admisibilității acesteia. În caz de admitere, instanța dispune aceasta prin încheiere, procesul penal urmîndu-și cursul către stadiul judecării cererii de revizuire. Însă, potrivit materialelor cauzei nu rezultă ca instanța de apel să se fi pronunțat asupra admisibilității cererii de revizuire. Astfel, Colegiul consideră că eroarea judiciară comisă de instanța de apel se încadrează în temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care nu poate fi reparată în prezenta procedură, deoarece chestiunile privind aplicarea prevederilor legale la judecarea cauzei în fond țin de competența instanței de apel, prin urmare decizia instanței de apel urmează a fi casată cu trimiterea cauzei la rejudecare.
Prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 marie 2013, a fost admisă cererea procurorului sect. Buiucani de revizuire a sentinței Judecătoriei Buiucani din 30 octombrie 2009, menținută prin deciziile Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2010 și Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16 martie 2011, prin care Mannic Janna Andrei a fost achitată pe art. 152 alin.(l) Cod penal pe motivul că nu s-a constatat existența faptului infracțiunii, Admise apelurile procurorului R. Bordian și a părții vătămate Mîșegrebov Nicolae, declarate împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani din 25 octombrie 2011, casată sentința Judecătoriei Buiucani din 25 octombrie 2011, prin care a fost respinsă cererea procurorului sect. Buiucani de revizuire a sentinței Judecătoriei Buiucani din 30 octombrie 2009, menținută prin deciziile Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2010 și Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16 5 martie 2011, prin care Mannic Janna Andrei a fost achitată pe art. 152 alin.(l) Cod penal pe motivul că nu s-a constatat existența faptului infracțiuni și dispune judecarea din-nou a cauzei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2014, au fost admise apelurile procurorului și al părții vătămate Mîșegrebov Nicolae, declarate împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani din 30 octombrie 2009, menținută prin Deciziile Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2010 și Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16 martie 2011, prin care Mannic Janna Andrei a fost achitată pe art. 152 alin. (l) Cod penal pe motivul că nu sa constatat existența faptului infracțiunii, a casat toate aceste hotărâri judiciare și a pronunță o nouă hotărâre, prin care: A fost încetat procesul penal în privința lui Mannic Janna Andrei pe art. 152 alin.(l) Cod penal pe motivul expirării termenului de prescripție de tragere la răspunderea penală, prevăzut de art. 60 Cod penal. A fost lăsată acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Mîșegrebov Nicolae fără soluționare. Pentru a se pronunța instanța de apel a menționat că, toate probele prezentate de acuzatorul de stat au fost analizate și examinate minuțios de către instanța de judecată, cu respectarea principiului apărării și contradictorialității în conformitate cu art. 101 Cod procedură penală, instanța de judecată apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții utilității și veridicității ei, din punct de vedere al coroborării lor, deduce existența intenției în comiterea acțiunilor infracționale și vinovăția inculpatei în faptele imputate. Potrivit art. 332 Cod de procedură penală, în cazul când pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.275 pct.5)-9), 285 alin.(l) pct.l), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art.53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. În conformitate cu prevederile art. 60 alin.(l) lit. (b) Codul penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua comiterii infracțiunii au expirat 5 ani de la săvîrșirea unei infracțiuni mai puțin grave. Astfel, s-a constatat că infracțiunea prevăzută la art. 152 alin. (l) Cod penal este o infracțiune mai puțin gravă, iar de la data comiterii faptei, 17 octombrie 2008, termenul de 5 ani a expirat. Prin urmare instanța de apel consideră necesar de a înceta procesul penal, în baza art. 152 alin. (l) Cod penal, în privința lui Mannic Janna pe motivul intervenirii prescripției tragerii la răspundere penală.
Inculpata Mannic Janna, fără a invoca prevederilea art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu menținerea sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 octombrie 2011. Recurenta a invocat dezacordul său cu modalitatea de apreciere a probelor, invocînd următoarele motive: - circumstanțele ce au stat la baza hotărîrii de revizuire, nu pot fi considerate circumstanțe care nu au fost cunoscute de părți, efectuarea unei noi expertize în comisie asupra altei expertize în comisie nu a examinate alte probe, ele fiind deja examinate în dosarul precedent; - numirea de către procuror, în timpul examinării expertizei a unei expertize repetate suplimentare în comisie din 24.08.2011 este nelegitimă și neîntemeiată; 6 - potrivit art. 2, 4 ale Protocolului nr. 7 al CEDO – hotărîrea judecătorească poate fi reexaminată, dacă o împrejurare nouă sau o împrejurare recent descoperită demonstrează în mod evident existența unei erori judiciare; - reexaminarea hotărîrilor judecătorești definitive se face pentru corectarea erorilor judiciare și nici decum pentru a da o nouă apreciere a probelor; - principiul ,,non bis in idem”, nimeni nu poate fi pedepsit pentru săvîrșirea unei infracțiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat conform legii și procedurii penale. 17.1 Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, partea vătămată Mîșegrebov Nicolai, a scris referință privind opinia asupra recursului inculpatei Mannic Janna, prin care a menționat că, recursul ordinar urmează a fi decis ca inadmisibil ca fiind nefondat și neîntemeiat.
Verificînd argumentele recursului în raport cu materialele cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal lărgit conchide respingerea acestuia ca inadmisibil din următoarele motive. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) CPP, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. Recurentul nu este de acord cu circumstanțele care au servit temei de revizuire a hotărîrilor judecătorești, în sensul art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, pe care le consideră că au fost cunoscute de către instanțele judecătorești la emiterea hotărîrii de achitare. În acest sens, Colegiul penal constată că, în baza deschiderii procedurii de revizuire au fost puse noi documente și anume tomografia computerizată a degetelor mînilor cetățeanului Mîșegrebov Nicolai din 10.02.2011, care a servit temei de efectuare a unei noi expertize medico-legale ce a confirmat fractura consolidată la nivelul de falanga medie a degetului IV mînii drepte (f.d. 13, vol. II) și care nu erau cunoscute la momentul emiterii hotărîrii judecătorești din 30 octombrie 2009 și a deciziei Curții de Apel din 27 mai 2010. Anume aceste circumstanțe au servit temei de revizuire a procesului penal solicitat de procuror. Verificînd procedura de deschidere a revizuirii, Colegiul penal nu a stabilit careva încălcări, ea fiind examinată în conformitate cu prevederile art. 458-460 Cod de procedură penală. Potrivit dispozițiilor art. 4 § 2 din Protocolul 7 al Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv, poate fi efectuată dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată. Conform procedurii CEDO, competența de revizuire a instanțelor supreme trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile justiției, și nu pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Admiterea revizuirii în speța dată este justificată și necesară în virtutea corectării încălcărilor la nivel național a drepturilor părții vătămate. 7 Conform art. 458 alin. (3), pct. 2) Cod de procedură penală „Revizuirea poate fi cerută în cazurile în care s-au stabilit alte circumstanțe de care instanța nu a avut Cunoștință la emiterea hotărîrii și care, independent sau împreună cu circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă sau mai gravă decît cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este vinovat/vinovată". Potrivit concluziei raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 266 din 24.08.2011, la examenul medico-legal al cet. Mîșegrebov Nicolai, 56 ani, pe data de 17 și 20 octombrie, anul 2008, a fost constatat edem al țesuturilor moi degetului IV și fractura în bază a falangei medii degetului IV a mînii drepte. Totodată ținînd cont de particularitățile morfologice ale fracturii s-a conchis că, leziunile corporale menționate au putut să se formeze în condițiile (la răsucirea degetului) și timpul indicat în ordonanță, duc la o dereglare a sănătății de lungă durată mai mult de 21 zile și baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie. Formarea leziunilor corporale menționate la căderea de la înălțimea propriului corp a fost excluse. Regiunea anatomică traumatizată este accesibilă pentru mâna proprie. De asemenea potrivit aceleiași raportul de expertiză, radio clișeele prezentate în cadrul desfășurării urmării penale și radio clișeele prezentate de către cet. Mîșegrebov N., la 14.06.2011 aparțin uneia și aceleași persoane, fapt confirmat prin cercetarea trasologică a clișeelor. Astfel, Colegiul penal constată că la momentul examinării cauzei în instanța de fond și la pronunțarea sentinței Judecătoriei Buiucani din 30 octombrie 2009, menținută prin Deciziile Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2010 și Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16 martie 2011 circumstanțele sus-indicate nu erau cunoscute, astfel cererea de revizuire corect a fost admisă. Recurentul mai invocă că, instanța de apel incorect a apreciat probele prezentate de apelant care infirmă vinovăția inculpatei în cele incriminate. Colegiul penal menționează că, motivele aduse de către autorul recursului, referitor la dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel, ține de starea de fapt și nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs stipulate în art. 427 Cod de procedură penală. La etapa recursului ordinar instanța de recurs nu efectuează un control asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă a normelor de drept material și de procedură față de faptele constatate de instanța de fond ori, după caz, de instanța de apel. Această verificare se efectuează numai în limita temeiurilor formulate în recurs. Curtea Europeană, în cauza (Balliu vs. Albania, 74727/01), a reiterat că ,, … admisibilitatea probelor este în primul rînd reglementat de normele de drept intern și ea, de regulă, este de competența instanțelor naționale să aprecieze mijloacele de probă administrate în fața lor. Așadar, conform Convenției, Curtea trebuie mai degrabă să stabilească, dacă procesul în ansamblul său –inclusiv modul în care mijloacele de probă au fost luate – au fost echitabile”. Colegiul remarcă faptul că, în speță, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este detaliat analizată în textele sentinței și deciziei. Temei de a pune la îndoială veridicitatea probelor și concluziilor instanțelor nu s-au stabilit. Totodată, Colegiul penal menționează că, argumentele invocate în 8 recursul avocatului au fost deja obiect de judecare în instanța de apel, iar aceasta respectînd prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar careva noi argumente în recurs procurorul nu a indicat. Instanța de apel corect a stabilit starea de fapt și de drept, ea concordă și se bazează pe analiza materialului probator, iar motivele invocate de procuror au fost obiect de studiu la cercetarea probelor în apel, care s-a petrecut sub toate aspectele, complet și obiectiv prin prisma principiului contradictorialității și nemijlocirii, bazîndu-se pe: declarațiile părții vătămate Mîșegrebov Nicolai, declarațiile martorilor Mîșegrebov Natalia, Stoianov Dumitru, declarațiile expertului Vicol Aurel, declarațiile expertului Frumusachi Vitalie, precum și: - raportul de expertiză medico-legală nr. 5372 din 17 octombrie 2008 efectuat de expertul V. Frumusachi potrivit căruia la Mîșegrebov Nicolei a fost depistat edemul țesuturilor moi a degetului IV mâna dreaptă produs în rezultatul acțiunii traumatice a unor obiecte dur contondente cu suprafața limitată, posibil în timpul și circumstanțele indicate, și se califică la leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății; ulterior la data de 20.10.2008 a fost prezentată R-grama mînii drepte din 18.10.2008, potrivit căreia s-a apreciat fractură în baza falangii medii a degetului IV fiind dată concluzia că fractura în baza falangii medii a degetului, edemul țesuturilor moi a degetului IV mîna dreaptă au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice a unor obiecte dur contondente cu suprafața limitată, posibil în timpul și circumstanțele indicate, ce duc la o dereglare a sănătății de lungă durată mai mult de 21 zile și se califică la leziuni corporale medii (f. d. 12, vol. I); - raportul de expertiză medico legală nr. 3040/D din 24.11.2008 efectuat în baza ordonanței ofițerului de urmărire penală potrivit căruia în rezultatul studierii datelor medicale prezentate de Mîșegrebov Nicolai s-a determinat "fractura în baza falangii medii a degetului, edemul țesuturilor moi a degetului IV mîna dreaptă" care au fost produse la acțiunea traumatică cu obiect dur contondente cu suprafața de interacțiune limitată, posibil în timpul și circumstanțele indicate, în comun duc la dereglarea sănătății de lungă durată, mai mult de 21 zile și se califică la leziuni corporale medii (f. d. 55, vol. I); - raportul de examinare medico-legală nr. 1655/D din 11.06.2009, conform căruia la efectuarea repetată a radiografiei degetelor III și IV al mânii drepte a cet. Mîșegrebov Nicolai s-a constatat modificări netraumatice - osteohondroză, transformarea chistică a falangelor degetelor III, IV, artroză a articulațiilor, falangiene - ce sunt patologii a sistemului osos și nu au substrat posttraumatic, iar peliculele prezentate spre expertizare aparțin diferitor pacienți (f. d. 149, 150, vol.I). Colegiul penal remarcă, că instanța de apel a dat o apreciere corectă probelor prezentate de acuzare, care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate în baza art. 152 alin.(1) Cod penal, iar în baza art. 60 alin.(l) lit. (b) Codul penal, just a încetat procesul penal pe motivul intervenirii prescripției tragerii la răspundere penală. Colegiul penal conchide că, toate probele prezentate de acuzatorul de stat au fost analizate și examinate minuțios de către instanța de judecată, cu respectarea principiului apărării și contradictorialității în conformitate cu art. 101 Cod procedură penală, instanța de judecată apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, 9 concludenții utilității și veridicității ei, din punct de vedere al coroborării lor, deduce existența intenției în comiterea acțiunilor infracționale și vinovăția inculpatei în faptele imputate. Cît privește criticile formulate în pct. 17, ele coincide cu cele invocate în instanța de apel, la care Curtea de Apel s-a expus în decizia sa și nu este necesar de a se mai expune o dată. În consecință, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) CPP, Colegiul penal lărgit concluzionează, că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise în art.414-419 CPP și, avînd în vedere ca argumentele recursului se combat prin cele expuse mai sus, se impune soluția de a-l respinge ca inadmisibil. În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpata Mannic Janna Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2014, în cauza penală în privința sa, cu menținerea hotărîrii atacate. Decizia este irevocabilă. Publicarea integrală la 02 decembrie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Ion Guzun Liliana Catan Nadejda Toma Petru Moraru 10
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.