1ra-1459/14 — art. 188 alin. 2 lit. b, e, f Cod penal

1ra-1459/14 — art. 188 alin. 2 lit. b, e, f Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1459/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursurilor ordinare împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 26 aprilie 2013 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 ianuarie 2014, declarate de

inculpatul Gudzi Veaceslav, de avocații Lichii Boris și Prodan Sergiu, în privința

inculpaților

Gudzi Veaceslav Vladimir, născut

la 19 decembrie 1959 în r-nul Glodeni, s. Hîjdeni,

locuitor al mun. Bălți, str. Caraciobanu 10, cetățean al

R. Moldova, fără antecedente penale;

Baraniuc Fiodor Ilia, născut la 05

februarie 1976, originar și locuitor al mun. Bălți, str.

Teliman 20, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 26 septembrie 2012 -26 aprilie 2013,

în instanța de apel: 17 iunie 2013 – 26 februarie 2014,

în instanța de recurs: 06 august - 29 octombrie 2014.

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, începînd cu 26 aprilie 2013.

Baraniuc Fiodor a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal,

la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începînd cu 26 aprilie

2013, deducînd perioada arestării preventive de la 24 octombrie 2012 pînă la 25

octombrie 2012 și de la 02 noiembrie 2012 pînă la 26 aprilie 2013.

1

05.15, inculpații Gudzi V. și Baraniuc F., aflîndu-se lîngă casa nr. 20, str. Teliman, mun.

Bălți, amenințîndu-i pe Mîțu I. și Revenco V. cu aplicarea violenței periculoase pentru

viață și sănătate, prin demonstrarea unei bîte de lemn care se afla în mîina lui Gudzi V.,

au cerut banii pe care ultimii îi dețineau asupra lor. Fiind refuzați, Baraniuc F. s-a

apropiat de Mîțu I. și i-a aplicat două lovituri cu palma peste față și o lovitură cu

piciorul drept în regiunea cutiei toracice din partea stîngă, cauzîndu-i vătămări corporale

medii. După, s-a apropiat de Revenco V. și forțat au sustras de la el telefonul mobil

NOKIA 6300, la prețul de 1000 lei, în care era cartela SIM cu nr.060036624, la preț de

50 lei.

Instanța a reținut că inculpatul Gudzi V. a recunoscut vina parțial și a declarat că

lucra taximetrist. A primit o comandă prin telefon de la firmă să se deplaseze pe str.

Teliman 20, mun. Bălți. Venind la fața locului a văzut inculpatul, părțile vătămate și o

doamnă la poartă, ei confirmînd că au chemat taxiul. Peste vre-o 10 minute, dat fiind că

nimeni nu se urcă în mașină, le-a spus să-i achite 10 lei pentru chemarea falsă. Apoi s-a

enervat, deoarece în acea zi a avut deja conflict cu niște persoane, care nu doreau să

achite taxiul. S-a declanșat un acces, i s-a întunecat și nu ținea minte mai departe ce a

fost.

Inculpatul Baraniuc F. nu a recunoscut vina și a explicat că doar i-a spus lui Mîțu

I. să se clarifice cu taximetristul. Mîțu I., a zis ca lasă telefonul, dar pentru taxi să achite

Baraniuc F. Apoi, a văzut telefonul la taximetrist în mînă și părțile vătămate au plecat.

Careva bătaie între ei nu a fost.

Totodată, vinovăția inculpaților este integral confirmată prin probele administrate.

Astfel, părțile vătămate Mîțu I. și Revenco V. au relatat similar că au fost ajunși

din urmă de un taxi, din care au ieșit Baraniuc F. și Gudzi V. cu o bîtă în mînă. Ultimul

i-a zis lui Revenco V. să deie telefonul, iar Baraniuc F. l-a lovit pe Mîțu I. peste față și

în spate, inclusiv cu piciorul, cerînd bani sau ce are, pentru a acoperi careva cheltuieli.

După, ca să evite conflictul și maltratarea lui Mîțu I., văzînd bîta în mîna taximetristului,

Revenco V. a dat telefonul mobil lui Gudzi V. și inculpații au plecat cu mașina.

Ulterior, medicul a constat că lui Mîțu I. i-au fost rupte 2-3 coaste.

La fel, vinovăția inculpaților este dovedită prin procesul verbal de cercetare la

fața locului cu fototabelul anexat, procesul-verbal de examinare a obiectului – bîta de

lemn, raportul de expertiză medico-legală, conform cărui la Mîțu I. au fost depistate

vătămări corporale medii, procesele-verbale de recunoaștere a persoanei după

fotografie, procesele-verbale de ridicare și de examinare a telefonului mobil de la

Baraniuc F., procesele-verbale de confruntare.

Instanța a calificat acțiunile inculpaților în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal, ca tîlhăria, adică atacul tîlhăresc asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate,

comis de două persoane, cu aplicarea obiectelor în calitate de armă, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

Totodată, instanța a respins declarațiile inculpaților date în ședința de judecată că

nu au comis faptele incriminate, deoarece vinovăția lor este dovedită prin probele

administrate, inclusiv declarațiile lor date în cadrul urmăririi penale, conform căror ei

au recunoscut că au sustras prin violență telefonul mobil de la partea vătămată și aceste

circumstanțe sunt confirmate în totalitate prin declarațiile părților vătămate și a

2

martorilor audiați în instanță.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat.

Apelantul a invocat că nu este demonstrată intenția lui directă la comiterea

infracțiunii, nu a fost petrecută o confruntare între el și ceilalți participanți la proces, că

procesele – verbale sunt falsificate, că nu a fost efectuată expertiza cum au fost cauzate

leziunile corporale părții vătămateși cine i-a stabilit gravitatea leziunilor corporale, nu a

fost demonstrat că arma (bîta) a fost anume la el și că el i-a provocat leziuni corporale

lui Mîțu I.

A adresat instanței demersuri cu privire la numirea expertizei, efectuarea

confruntărilor, citarea unor martori, însă au fost respinse neîntemeiat.

3.1 Avocatul Lichii Boris și inculpatul Gudzi V. la fel au declarat apeluri,

solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

ultimul să fie achitat.

Apelanții au indicat că: „Gudzi V. a recunoscut vina integral, a colaborat cu

urmărirea penală, a încheiat acord de recunoaștere a vinovăției și în acest sens își

menține poziția în raport cu răspunderea ce urmează suportată pentru comiterea

faptei”.

Totodată, la dosarul cauzei se regăsesc anexate cererile părților vătămate, din care

rezultă că aceștia erau în stare de ebrietate și nu țin minte exact ce s-a întîmplat, cît și nu

exclud că ar fi putut provoca chiar ei o stare de afect a lui Gudzi V.

Urmează de examinat chestiunea privind starea de responsabilitate a inculpatului,

conform prevederilor art. 386 CPP.

Prima instanță a interpretat eronat declarațiile părților vătămate cît și declarațiile

martorilor Șubernițchii V., fiind încălcat principiul contradictorialității într-un proces de

judecată, cînd instanța s-a manifestat în favoarea acuzării.

Instanța nu a luat în considerare starea de sănătate a inculpatul, că el este

caracterizat pozitiv, nu are antecedente penale,

toate apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că martorul Bărbuță S., în instanța de apel a declarat că

Baraniuc F. este vecinul ei, pe Gudzi V. î-l cunoaște ca fiind taximetrist, iar pe părțile

vătămate le cunoaște de la cazul dat. Toți au servit băuturi spirtoase. Inculpații clarificau

ceva cu părțile vătămate. Baraniuc V. l-a lovit pe bărbatul în scurtă albă peste față. Ea a

văzut cazul, fiind în taxi pe bancheta din spate.

Argumentele invocate în apelurile declarate sunt contradictorii circumstanțelor și

împrejurărilor de fapt stabilite de către instanța de fond pe parcursul judecării cauzei.

Concluziile instanței de fond privind vinovăția inculpaților rezultă din probele

administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală, amplă și sub toate aspectele.

Încălcări ale drepturilor inculpatului în sensul enunțat de avocatul Boris Lichii nu

au fost stabilite.

Nu poate fi reținută afirmația că instanța de fond a încălcat prevederile art. 386

Cod de procedură penală privind starea de responsabilitate a inculpatului Gudzi V. și n-

a ținut cont de circumstanțele ce țin de viața lui, care ar fi avut un impact puternic

asupra acestuia. Or, în acest aspect pe cauză nu s-au constatat temeiuri pentru a

numirea unei expertize psihologo-psihiatrică judiciară ambulatorie în privința ultimului

3

și, prin încheierea din 10.07.2013 a fost respins demersul avocatului în acest sens ca

fiind neîntemeiat.

În instanța de fond părțile vătămate și martorii au fost audiați cu respectarea

legislației procesuale penale, ceea ce infirmă argumentele din apel referitor la

neveridicitatea declarațiile lor.

În cadrul judecării cauzei nu au fost stabilite circumstanțe care ar pune la îndoială

veridicitatea declarațiilor părților vătămate și a martorului Șubernețchi V.

La urmărirea penală au fost efectuate confruntări între inculpatul Baraniuc F. și

partea vătămată Revenco V. Dar, fiind înștiințat despre confruntarea cu partea vătămată

Mîțu I. inculpatul Baraniuc F. nu s-a prezentat.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.350 D din 21.08.2012 la partea

vătămată Mîțu Ivan s-au depistat fractura coastelor 7,10,11 stînga, echimoză rebord

costal stînga care au fost produse prin acțiune cu obiecte contondente dure cu o

suprafață de interacțiune limitată, posibil în timpul și circumstanțele indicate, a

condiționat o dereglare a sănătății de lungă durată (mai mult de 21 zile) și în

conformitate cu acest criteriu se califică ca vătămări corporale medii.

S-a stabilit cu certitudine că ambii inculpați, acționînd în comun și agresiv, au

participat nemijlocit la sustragerea telefonului mobil și la aplicarea violenței periculoase

pentru viața și sănătatea părților vătămate, cu aplicarea unei bîte în calitate de armă.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont în deplină măsură de

toate circumstanțele cauzei, de prevederile art. 61, 75 Cod penal, stabilind inculpaților

o pedeapsă echitabilă faptelor comise, adecvată scopului de corectare și reeducare a

ultimilor.

care solicită casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei.

Recurenții au invocat că:

a) Gudzi V. avea bîta de lemn pentru caz de autoapărare și nicidecum în scopul

unui atac.

Instanța ilegal a respins examinarea chestiunii privind starea de responsabilitate,

conform art. 386 CPP.

În această situație, prima instanțele au comis o gravă eroare de fapt și au

interpretat eronat situația de fapt, reținând că inculpații au acționat de comun acord și

împreună. În materialele dosarului nu există circumstanțe și împrejurări din care să

rezulte comiterea vre-unei fapte infracționale de către inculpați de comun acord și

împreună. Faptele fiecăruia urmau a fi apreciate și calificate separat.

În materialele dosarului nu există nici o certitudine pentru a justifica comiterea

leziunilor corporale lui Mâțu I. anume de către inculpatul Baraniuc F.. Or, medicul

legist Grecu L., în declarațiile date în fața instanței de apel, a concluzionat că : "făcând

cunoștință cu materialele dosarului nu am găsit mențiuni despre aplicarea concretă a

loviturilor - nici din declarațiile părților vătămate, nici din declarațiile martorilor și nici

din declarațiile inculpaților”.

Acțiunile lui Gudzi V. ar putea constitui nu o faptă penală infracțională ci o

contravenție de samovolnicie;

b) la etapa urmăririi penale dosarul a fost examinat în lipsa avocatului ales,

inculpatul nu a primit copia rechizitoriului, nu a făcut cunoștință cu ordonanța de punere

sub învinuire, nu a avut posibilitatea să aducă obiecții asupra acestor acte, confruntarea

cu partea vătămată a fost petrecută în limba moldovenească pe care nu o înțelege și în

4

lipsa avocatului.

În drept, recursurile sunt întemeiate pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta este expus neclar, instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

5.1. Avocatul Sergiu Prodan la fel a declarat apel, în care solicită casarea

hotărîrilor nominalizate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul Baraniuc F. să fie achitat, din lipsa elementelor infracțiunii incriminate.

Recurentul a indicat că:

a) instanțele au dat o apreciere greșită probelor cercetate în cadrul cercetării

judecătorești, astfel admițînd o gravă eroare de fapt care a afectat soluția adoptată;

b) de către Baraniuc F. a fost comisă o faptă de samavolnicie adică exercitarea

unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, prin

urmare în acțiunile inculpaților lipsesc elementele constitutive a infracțiunii prevăzute

de art.188 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal. Nu au fost verificate toate versiunile expuse

de inculpați, confirmată de partea vătămată Mîțu I., privind presupusa datorie a părților

vătămate față de inculpatul Baraniuc F.ceia ce ar duce la o calificare corectă a acțiunilor

inculpaților;

c) prin probele examinate în cadru cercetării judecătorești nu a fost demonstrată

intenția inculpatului Baraniuc F. de a trece telefonul în proprietatea sa, nu a întreprins

careva măsuri în vederea înstrăinării bunului și dimpotrivă îl păstra la el, intenționînd să

întoarcă telefonul în cazul în care părțile vătămate se vor achita pentru cheltuielile

suportate de el. În hotărîrile contestate nu se conțin mențiuni privitor la semnul

calificativ însoțit de violență periculoasă pentru viață sau sănătatea persoanei agresate

ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe;

Nu a fost dată apreciere divergențelor apărute între raportul de expertiză și

declarațiile medicului legist, privitor la posibilitatea producerii leziunilor corporale la

părțile vătămate prin cădere, fiind confirmat atît de inculpat cît și de martorii

Șubernețchii V. și Burduja S. Nu au fost examinat pe deplin probele, nu a fost verificate

toate versiunile înaintate de inculpați, nu a fost delimitate acțiunile fiecărui din

inculpați.

d) Baraniuc F. a fost lipsit de dreptul la un proces echitabil, deoarece nu a fost

auzit atît de instanța de fond cit și instanța de apel, versiunea lui de apărare fiind

ignorată de instanțele menționate, fiind adoptată o hotărîre inechitabilă. Astfel fiindu-i

încălcat dreptul garantat de art.6 alin. 1 CEDO.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),8),12),16)

Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs pot

fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat se reține că argumentele specificate în recursurile ordinare,

reproduse la pct. 5 lit. b), pct. 5.1 lit. b) din prezenta decizie, nu au fost invocate și în

apel (pct. 3-5.1 din decizie).

5

Rezultă că recursurile în această parte nu au suport legal.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs se pronunță doar

în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură

penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de

procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. Conform art. 6 pct.

11/1) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le

confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se atestă că recursul avocatul B. Lichii este bazat pe temeiurile

din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cum ar fi că instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii, că acesta este expus neclar și că instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă, în pofida prescripțiilor enunțate, recurentul nu a specificat asupra căror

motive concrete din apel nu s-ar fi pronunțat instanța de apel, care ar fi erorile concrete

de drept și esența circumstanțelor că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii,

că acesta este expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la

exigențele art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care a afectat soluția instanței, fiind

omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Astfel, recursul ordinar nu întrunește condițiile de conținut în această parte, iar

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al treilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8),12) și 16) Cod de procedură

penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd instanța a admis o eroare gravă

de fapt, cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii, cînd faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită și cînd norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine

unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de

Justiție.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și cu referire la celelalte argumente menționate în

recursurile ordinare (pct. 5 lit. a), pct. 5.1. lit. a), c), d )din decizie), în care nici nu se conțin

referiri la erori de drept clar și concret definite, se atestă că împrejurările menționate în

partea descriptivă a hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat

și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și

6

încadrarea juridică a acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, cum ar fi declarațiile părților vătămate și

martorului Bărbuță S., procesul verbal de cercetare la fața locului cu fototabelul anexat,

procesul-verbal de examinare a obiectului – bîta de lemn, raportul de expertiză medico-

legală, conform cărui la Mîțu I. au fost depistate vătămări corporale medii, procesele-

verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie, procesele-verbale de ridicare și de

examinare a telefonului mobil de la Baraniuc F., procesele-verbale de confruntare,

fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

instanța de apel pronunțîndu-se argumentat asupra tuturor circumstanțelor pe caz și

motivelor din apelurile de pe rol în aspectul vizat, iar pedeapsa penală a fost

individualizată și aplicată inculpaților în limitele prevăzute de legea actuală.

Pe lîngă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5, 5.1 din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanțele de

fond și de apel a apreciat circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor

cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune avocații și inculpații este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este un temei de drept separat din numărul

celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea doar acestei chestiuni în

recursul ordinar este lipsită de orice suport legal.

Mai mult, art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, prevede expres că eroarea

gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Circumstanțele expuse relevă, astfel, că instanțele de fond și de apel, în raport cu

motivele invocate în recursurile declarate, nu au comis erori de drept, că hotărîrile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că faptei săvîrșite

de inculpați i s-a dat o încadrare juridică corectă, că instanța de apel s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, că recursurile nominalizate sunt vădit

neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1), 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele de conținut și este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a

fi declarate inadmisibile.

7.În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

7

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Gudzi Veaceslav,

de avocații Lichii Boris și Prodan Sergiu, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 26

aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 ianuarie 2014, în

privința inculpaților Gudzi Veaceslav Vladimir și Baraniuc Fiodor Ilia, pe motiv că sunt

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 26 noiembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

8