1ra-1349/2014 — art.145 alin. 2 lit.b,188 alin.5 CP, 227 alin.2 CPred.1961

1ra-1349/2014 — art.145 alin. 2 lit.b,188 alin.5 CP, 227 alin.2 CPred.1961 (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1349/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

22 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Ghenadie Nicolaev,

judecători – Constantin Alerguș, Petru Moraru,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Novoloacă Ștefan și avocatul acestuia Ion Ungureanu, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2014, în cauza

penală în privința lui

Novoloacă Ștefan Gheorghe,

născut la 22 decembrie 1968, originar din s. Prepelița,

r-nul Sîngerei.

Datele referitoare sla termenul de examinare a cauzei:

de fond);

08 decembrie 2010 - pînă la 25 iunie 2012 (instanța de apel);

mai 2010 - pînă la 31 mai 2010; de la 08 octombrie 2012 -

pînă la 04 decembrie 2012; de la 17 iulie 2014 - pînă la 22

octombrie 2014 (instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 88

pct. 1), 1231, 227 alin. (2) Cod penal (red. 1961) din motiv că fapta inculpatului

nu întrunește elementele constitutive ale acestor infracțiunii.

de faptul că la 12 septembrie 1999, aproximativ la orele 1900, fiind înarmat cu o

armă de foc și muniții corespunzătoare, prin înțelegere prealabilă cu o persoană

neidentificată de către organul de urmărire penală, aflîndu-se pe str. M. Costin,

nr. 59, mun. Chișinău, au săvîrșit omorul premeditat al cet. Pîrlog Adrian, după

1

care au sustras bunuri în proporții deosebit de mari, în valoare de 107 510, 34

lei.

Tot el, Novoloacă Ștefan a fost învinuit de faptul că în luna septembrie

1999, întru realizarea unor acțiuni criminale, fără a deține autorizație

corespunzătoare eliberată de organele competente, a procurat de la persoane

neidentificate un pistol de tip revolver de calibrul 357 și muniții pentru el, pe

care le-a păstrat ilegal.

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care Novoloacă Șt. să fie condamnat în baza art. 88 pct. 1), 123/1,

227 alin. (2) Cod penal (red. 1961), invocînd că la materialele cauzei există

suficiente probe care cu certitudine dovedesc vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunilor incriminate.

procurorului a fost respins ca nefondat, și menținută sentința contestată.

Instanța de apel și-a argumentat soluția adoptată prin faptul că la

materialele cauzei lipsesc careva probe directe, ce ar demonstra vina

inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor incriminate.

ordinar procurorul, care a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare, invocînd aceleași argumente ca

și în cererea de apel.

ordinar declarat de acuzatorul de stat a fost admis, casate hotărîrile contestate,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care Novoloacă Ștefan a

fost condamnat:

- în baza art. 88 pct. 1) Cod penal (red.1961) la 17 ani închisoare;

- în baza art. 1231 Cod penal, (red. 1961) la 12 ani închisoare, fără

confiscarea averii, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în

organizații de stat și private pe un termen de 5 ani;

- în baza art. 227 alin. (2) Cod penal (red. 1961) la 2 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 39 Cod penal (red. 1961), prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, definitiv i-a fost stabilită pedeapsa de 20 de ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în

organizații de stat și private pe un termen de 5 ani, fără confiscarea averii, cu

executarea în colonie de corectare prin muncă cu regim riguros.

2

În argumentarea soluției adoptate instanța de recurs a menționat

că probele administrate și cercetate indică cu certitudine la participarea lui Șt.

Novoloacă în săvîrșirea infracțiunilor incriminate.

declarat recurs în anulare avocatul Boris Druță în numele inculpatului

Novoloacă Ștefan, care a solicitat casarea deciziei instanței de recurs și

menținerea hotărîrilor instanței de fond și de apel.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a menționat că decizia

instanței de recurs contravine dreptului la un proces echitabil, prevăzut în art. 6

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale fapt constatat prin hotărîrea Novoloacă Șt. vs. Moldova.

recursul în anulare declarat a fost admis, casată decizia Curții Supreme de

Justiție din 15 ianuarie 2002 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași

instanța de recurs, în alt complet de judecată.

noiembrie 2010, recursul ordinar declarat de acuzatorul de stat a fost admis,

casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel a R. Moldova din 22 octombrie

2001 și dispusă rejudecarea cauzei în ordine de apel de către Curtea de Apel

Chișinău.

administrate în cază sub toate aspectele, complet și obiectiv. La fel, Colegiul a

conchis că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul procurorului, motivîndu-și decizia adoptată prin fraze de ordin

general, mai mult, instanța de apel nu și-a justificat concluzia sa prin prisma

prevederilor art. 94 Cod de procedură penală și nu a făcut trimitere la

depozițiile succesorului părții vătămate, a martorilor și a probelor scrise, în

timp ce procurorul a prezentat instanței probe concrete care în viziunea sa

confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate.

25 iunie 2012, apelul declarat de acuzatorul de stat, a fost respins ca nefondat,

cu menținerea sentinței contestate.

În argumentarea deciziei adoptate instanța de apel a invocat că, prima

instanță corect a constatat circumstanțele de fapt și de drept, just a apreciat

probele prezentate și a pronunțat o sentință legală și întemeiată.

3

Prin urmare, Colegiul penal a conchis că partea acuzării nu a prezentat

suficiente probe obiective, veridice și concludente care cu certitudine ar

demonstra vinovăția inculpatului Novoloacă Ștefan în săvîrșirea infracțiunilor

imputate.

acuzatorul de stat, care a solicitat casarea acesteia și remiterea cauzei la

rejudecare.

În argumentarea recursului declarat recurentul a invocat că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, menționînd

totodată că nici instanța de fond, nici cea de apel nu au ținut cont de probele

administrate de către organul de urmărire penală, care dovedesc incontestabil

vina inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor incriminate.

Probele prezentate privitor la mecanismul acțiunilor atacanților, timpul și

locul săvîrșirii infracțiunii care se confirmă prin probe obiective, concluziile

expertizelor efectuate în cauză care confirmă fapta sesizată de martorii oculari

nu pot admite îndoieli în administrarea probelor prezentate.

A mai menționat că instanța de apel a ignorat indicațiile date de instanța

superioară prin decizia din 09.10.2010 și nu s-a pronunțat asupra nici unui

motiv invocat de către procuror în apelul declarat.

04 decembrie 2012, recursul ordinar declarat de acuzatorul de stat a fost admis,

casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2012 și

dispusă rejudecarea cauzei în ordine de apel de către aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

la examinarea apelului nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură

penală, nu a răspuns la toate motivele invocate de apelant. Totodată instanța de

recurs a constatat că instanța de apel a grupat o parte din probe, motivînd la

general că ele nu confirmă vinovăția inculpatului fără a aprecia fiecare probă în

parte și fără a se pronunța asupra admisibilității sau inadmisibilității probei

respective.

2014 apelul procurorului a fost admis, casată sentința Tribunalului Chișinău

din 30 mai 2001 și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Novoloacă Ștefan a fost condamnat:

- în baza art. 145 alin. (2) lit. b) Cod penal (red.2003), la 16 ani închisoare;

4

- în baza art. 188 alin. (5) Cod penal(red.2003), la 10 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate, definitiv i-a fost stabilită pedeapsa de 18 ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip închis.

Procesul penal în privința lui Novoloacă Ștefan în baza art. 227 alin. (2)

(red. 1961) Cod penal, a fost încetat din motivul intervenirii termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală.

S-a dispus încasarea de la Novoloacă Ștefan în beneficiul lui Pîrlog

Veaceslav, suma de 8 700 dolari SUA și 12 000 lei cu titlu de prejudiciu

material, 8000 lei cheltuieli de judecată și 100 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral.

comiterii infracțiunilor de tîlhărie, omor intenționat a unei persoane din interes

material și procurarea, purtarea și păstrarea armei de foc și a munițiilor fără

autorizație corespunzătoare, invocate în rechizitoriu concluzionînd totodată că

instanța de fond la pronunțarea sentinței, eronat a apreciat probele, fără a ține

cont de cerințele art. 101 Cod de procedură penală.

În motivarea soluției adoptate Colegiul penal a conchis că, deși

inculpatul nu și-a recunoscut vina în săvîrșirea infracțiunilor imputate,

vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin:

- declarațiile succesorului părții vătămate Pîrlog V., martorilor Pîrlog

Angela, Pîrlog M., Zop V., care au fost cercetate în cadrul ședinței instanței de

fond și verificate, în ședința instanței de apel, cu audierea acestora, prin care se

confirmă faptul că la data comiterii infracțiunilor Pîrlog A. avea asupra sa o

sumă impunătoare de bani pe care o păstra într-o geantă de culoare neagră de

tip sport, geantă care a fost sustrasă de către persoanele care l-au atacat pe

pătimit, totodată acești martori au confirmat că proprietarii firmei „Revis-

Grand” cu cîteva zile înainte de omorul lui Pîărlog A. l-au amenințat pe ultimul

cu răfuială;

- declarațiile martorilor Chelari D., Chelari Iu., Untilă E., care au fost

cercetate în cadrul ședinței instanței de fond, verificate, în ședința instanței de

apel, cu audierea acestora, care l-au recunoscut pe Novoloacă Ștefan, ca fiind

una dintre persoanele care l-a atacat pe Pîrlog A. și i-a sustras geanta în care

pătimitul păstra banii destinați pentru procurarea mărfii din România;

5

- declarațiile martorilor Pavel V., Pavel Veronica, Șargarovschi N., date în

ședința de judecată și verificate în cadrul ședinței instanței de apel, din care

rezultă că ei se cunoșteau cu Novoloacă Șt. și erau în relații strînse de prietenie.

- declarațiile martorilor Leșan O., Vasilița Gh., Braga C., date în ședința de

judecată și verificate în cadrul ședinței instanței de apel, prin care s-a confirmat

că la 08.09.1999 Pîrlog A. a fost la sediul firmei „Revis-Grand”, unde a avut o

convorbire cu proprietarii firmei, iar după finisarea discuției era foarte supărat.

- declarațiile martorului Colesnic A. date în ședința de judecată și

verificate în cadrul ședinței instanței de apel, care a comunicat că din numele

unui deținut pe nume „Ștefan” a transmis unei femei pe nume „Lida” două

scrisorele.

Vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin și prin materialele cauzei

cercetate în cadrul instanței de fond și în instanța de apel:

Vol. I

- procesul – verbal de examinare cu tabelul foto din 12.09.1999 (f.d.44-51,);

- raport de examinare medico-legală nr. 1413 din 30.09.1999 (f.d.60-67);

- raportul de expertiză nr. 3703 din 27.12.1999 (f.d.76-79);

- raportul de expertiză fizico-tehnică nr. 2247/2248 din 10.08.2000,;(f.d.84-

85);

- procesul verbal de examinare a obiectelor din 07.08.2000 (f.d.109-110);

- procesele-verbale de prezentare a obiectelor spre recunoaștere din

04.05.2000 (f.d.153-154, 160-161);

Vol. II

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 21.04.2000 (f.d.54), din

care rezultă că martorul Untilă E. l-a recunoscut pe Novoloacă Șt.;

- procesul – verbal de prezentare a obiectelor spre recunoaștere din

16.08.2000 (f.d.61-62);

- procesul – verbal de reconstituire a declarațiilor la fața locului din

26.10.1999 (f.d.97-98);

- proces-verbal de recunoaștere a persoanei din 22.04.2000 (f.d.179-180);

- ordonanța de ridicare și procesul - verbal de ridicare din 11.08.2000

(f.d.187-188);

- proces – verbal de examinare a obiectelor din 12.08.2000 (f.d.190-191);

- proces - verbal de recunoaștere a persoanei din 21.04.2000 (f.d.199);

Vol. III

6

- ordonanța și procesul verbal de percheziție din 25.04.2000 (f.d.109-111);

- proces-verbal de examinare a obiectelor din 04.05.2000 (f.d.112);

- descifrările convorbirilor telefonice (f.d.29-157, vol. IV).

Colegiul penal în urma cercetării probelor sub toate aspectele, a conchis că,

vinovăția lui Novoloacă Șt. în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 145

alin. (2) lit. b), 188 alin. (5) Cod penal (red.2003) și art. 227 alin. (2) (red. 1961)

Cod penal a fost dovedită pe deplin.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată versiunea inculpatului cu

privire la faptul că dînsul nu a comis infracțiunile incriminate, din motiv că nu

are suport probatoriu și contravine probelor administrate, acesta avînd drept

scop eschivarea de la răspundere penală.

Totodată, Colegiul penal a menționat că declarațiile martorului Langa E.

sunt neconsecutive precum și cele ale martorilor Țîntari Iu., Neculai E. și

Goncear N. care au confirmat că au intrat la Langa E. cînd ea era bolnavă la

cămin, însă careva date obiective care ar confirma că aceasta ar fi fost la data de

12.09.1999 nu au fost prezentate. Mai mult în declarațiile acestor martori nu

figurează orele 19.00, ora cînd a fost comisă infracțiunea, iar Neculai Elena a

comunicat că nu ține minte cînd a fost bolnavă E. Langa menționînd doar că

aceasta s-a întîmplat în luna septembrie 1999 și nu a reținut faptul dacă în acea

zi Novoloacă Șt. a fost sau nu prezent în cămin.

La fel, Curtea de Apel a statuat că deși vinovăția lui Novoloacă Șt. în baza

art. 227 alin. (2) (red. 1961) Cod penal a fost dovedită pe deplin, infracțiunea

prevăzută la acest articol conform Codului penal în vigoare (red. 2003), art. 290

alin. (1) Cod penal se consideră mai puțin gravă, iar de la data comiterii faptei,

a expirat termenul de prescripție de atragere la răspundere penală de 5 ani.

Prin urmare, Colegiul penal a considerat necesar de a înceta procesul penal în

baza art. 227 alin. (2) Cod penal (red. 1961) pe motivul intervenirii termenului

prescripției tragerii la răspundere penală.

La stabilirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului, Curtea de Apel a

ținut cont de toate circumstanțele reale și personale și anume caracterul și

gradul de pericol social și prejudiciabil al infracțiunilor săvîrșite de inculpat,

faptul că infracțiunile comise de Novoloacă Șt. se clasifică ca infracțiuni

deosebit de grave și excepțional de grave, de personalitatea infractorului care

anterior a mai fost condamnat, iar infracțiunile incriminate au fost săvîrșite în

stare de recidivă periculoasă.

7

Astfel, instanța de apel a conchis că reeducarea inculpatului este

imposibilă fără izolarea acestuia de societate cu aplicarea pedepsei privative de

libertate, dispunînd executarea acesteia conform art. 72 alin. (4) Cod penal în

penitenciar de tip închis.

declarat inculpatul Novoloacă Ștefan și avocatul acestuia Ungureanu Ion, care

fără a invoca careva temei de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 mai 2014 și menținerea sentinței Tribunalului Chișinău din 30

mai 2001.

În argumentarea soluției solicitate recurenții au invocat următoarele:

- în cadrul cercetării judecătorești nu au fost prezentate probe, care ar

dovedi cu certitudine vinovăția lui Novoloacă Ștefan în comiterea infracțiunilor

ce i se incriminează;

- decizia contestată este bazată pe circumstanțe neprobate, iar declarațiile

martorilor acuzării au fost contradictorii și parțial contrazise prin probe

incontestabile;

- martorii acuzării au fost influențați prin faptul că înainte de efectuarea

recunoașterii persoanei acestora le-a fost prezentată o înregistrare video,

totodată, nici un martor nu l-a recunoscut pe inculpat oficial, și nu ar fi

comunicat instanței că l-ar fi văzut pe ultimul la locul crimei;

- instanța de apel nu a ținut cont de hotărîrea CEDO din 16 martie 2009

prin care s-a constatat că la examinarea prezentei cauze nu au fost respectate

cerințele la un proces echitabil;

- la data pronunțării deciziei motivate nu a fost prezent judecătorul

raportor - M. Buruian, acesta fiind înlocuit cu judecătorul Iu. Cotruță, care nu a

participat la examinarea cauzei.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele

considerente.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

8

în art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurenți, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnaților.

Deși în recursul declarat recurenții nu au invocat nici un temei de drept

prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal

menționează că din argumentele expuse de inculpat și avocatul acestuia, este

relevant temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, și anume, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar

va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească

devenită definitivă.

Examinînd textul recursului, Colegiul penal constată că, acesta descrie

cronologia examinării prezentei cauze în instanțele de judecată, fiind expus

foarte succint fără o argumentare cuvenită din punct de vedere al temeiului

invocat.

Din conținutul recursului rezultă că inculpatul și avocatul acestuia

Ungureanu I. invocă dezacordul cu aprecierea probelor și a nevinovăției lui

Novoloacă Șt. în comiterea infracțiunilor incriminate.

Analizînd decizia recurată Colegiul penal, conchide că la cercetarea cauzei,

instanța de apel a ținut cont în plină măsură de prevederile articolelor 26, 27,

99-101 Cod procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele

administrate de părți, le-a verificat minuțios, le-a dat o apreciere justă, prin

prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar în ansamblul, din

punct de vedere al coroborării lor, întemeiat a dedus concluzia că, acțiunile

inculpatului Novoloacă Ștefan, întrunesc elementele infracțiunilor prevăzute

de art. art. 227 alin. (2) Cod penal (red. 1961) art. 145 alin. (2) lit. b) și art. 188

alin. (5) Cod penal (red. 2003).

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor din dosar, și este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

9

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a

comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată

conține răspuns la toate motivele invocate.

În conformitate cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei

de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în modul corespunzător.

În cazul dat, instanța de apel la examinarea apelului declarat a respectat

cerințele art. 414-419 Cod de procedură penală, a verificat și a apreciat

conținutul probelor și valoarea lor probatorie, cu expunerea analizei

desfășurate și minuțioase a acestora în textul deciziei instanței de apel.

Din materialele cauzei se reține că Novoloacă Ștefan, de către organul de

urmărire penală a fost învinuit, de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 88

pct. (1) Cod Penal (red. 1961), adică, omorul unei persoane săvîrșit în

interes acaparator, art. 1231 Cod Penal (red. 1961) - tîlhăria, atacul săvîrșit

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor în proporții deosebit

de mari, însoțit de violență periculoasă pentru viață, săvîrșit de două

persoane, cu aplicarea armei, și art. 227 alin. (2) Cod Penal (red. 1961),

adică, păstrarea armei de foc și a munițiilor.

Instanța de fond l-a achitat pe Novoloacă Ștefan, de sub învinuirea

înaintată pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive

ale acestor infracțiuni.

Instanța de apel condamnîndu-l pe Novoloacă Șt., a calificat acțiunile

inculpatului în baza art. 145 alin. (2) lit. b), 188 alin. (5) Cod penal (red. 2003) și

art. 227 alin. (2) Cod Penal (red. 1961).

Analizînd probele descrise în punctul 16 al prezentei decizii și expuse în

decizia instanței de apel din 08 mai 2014, Colegiul penal conchide că instanța

de apel corect a concluzionat că vinovăția inculpatului în săvîrșirea

10

infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. b), art. 188 alin. (5) Cod penal

Cod penal și art. 227 alin. (2) Cod Penal (red. 1961), este pe deplin dovedită.

Colegiul ține să remarce că, Curtea de Apel întemeiat a respins afirmația

inculpatului precum că anume la 12.09.1999 s-a aflat cu concubina sa Langa E.

care era bolnavă în cămin pe tot parcursul zilei. În argumentarea acestei

ignorări Curtea de Apel just a menționat, în primul rînd, că fiind audiată

martorul Langa E. a dat declarații neconsecutive, iar date obiective care ar

confirma că E. Langa a fost bolnavă anume la 12.09.1999 nu au fost prezentate,

în al doilea rînd, declarațiile martorilor Țîntari Iu., Neculai E. și Goncear N.

care au afirmat că în ziua cînd E. Langa a fost bolnavă au intrat la ea în odaie la

fel nu confirmă că aceasta ar fi avut loc anume la data de 12.09.1999.

Instanța de recurs consideră întemeiată concluzia instanței de apel

referitor la faptul că materialele cauzei conțin probe care cu certitudine indică

la faptul că fapta comisă împotriva lui Pîlog A. a avut loc la data de 12.09.1999

în jurul orei 19.00, pe cînd careva date obiective care ar confirma că E. Langa

anume la această dată a fost grav bolnavă și s-a aflat toată ziua în cămin

împreună cu inculpatul nu au fost stabilite.

La fel, Colegiul consideră că instanța de apel corect a conchis că din

descifrările convorbirilor telefonice anexate la materialele cauzei s-a constatat

că N. Șargarovschii și conducerea firmei „Revis-Grand” – Pavel Vera și Pavel

Veaceslav, care îi erau și nași de cununie, începînd cu luna august 1999 pînă în

luna iunie 2000, regulat întrețineau legătură telefonică, fapt care confirmă că

Șargarovschii N. era la curent cu evenimentele care aveau loc la firma

respectivă, iar acesta la rîndul său îl informa pe Novoloacă Șt. despre aceste

evenimente. Astfel, Colegiul penal just a concluzionat că inculpatul deținînd

informația că Pîrlog A. dispunea de o sumă impunătoare de bani, a comis

infracțiunile incriminate, în scop de profit.

Rezumînd aceste constatări, Colegiul atestă corectitudinea concluziei

instanței de apel asupra faptului că probele prezentate de partea acuzării și

examinate în cadrul cercetării judecătorești sunt într-o legătură coerentă și

logică, care cu certitudine indică la participarea lui Novoloacă Șt. în comiterea

infracțiunilor incriminate.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, este neîntemeiată critica din

recursul declarat, ce ține de aprecierea și interpretarea eronată a probelor, ce a

dus la stabilirea greșită a faptelor, deoarece instanța de apel, ținînd seama în

plină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat sub

11

toate aspectele probele prezentate de către părți, verificîndu-le și apreciindu-le

just prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și ca urmare corect a stabilit

starea de fapt, încadrarea în drept și vinovăția inculpatului Novoloacă Ștefan.

La fel, Colegiul consideră că, argumentul relatat de inculpat și avocatul

acestuia privitor la faptul că instanța de apel la examinarea cauzei nu a ținut

cont de hotărîrea CEDO din 16 martie 2009 este nefondat deoarece, Curtea de

Apel la examinarea prezentei cauze a luat în considerație cele menționate în

hotărîrea Curții Europene sus nominalizate, respectînd procedura

contradicționalității, asigurîndu-i inculpatului dreptul la un proces echitabil.

La fel, Colegiul consideră că este irelevant și urmează a fi respins ca

neîntemeiat, motivul invocat de recurenți referitor la faptul că decizia

contestată este bazată pe circumstanțe neprobate și nici un martor nu l-a

recunoscut pe inculpat și nu a comunicat instanței că l-ar fi văzut pe acesta la

locul crimei, deoarece afirmația nominalizată în totalmente se combate cu

declarațiile martorilor oculari Chilari Iurie, Chelari Diana și Untilă Eduard din

care rezultă că, la anchetă le-au fost propuse spre recunoaștere 3 persoane

tinere și ei l-au recunoscut pe inculpat după statură, conturul buzelor,

constituție, concretizînd că nu au putut să-l confunde cu o altă persoană.

(f.d.317-319,334-337, 342-348, vol. V). Mai mult ca atît, în cadrul ședințelor de

judecată fiind interogați persoanele nominalizate au confirmat că anume

Novoloacă Șt. a fost una din persoanele care l-a atacat pe Pîrlog A.

Totodată, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul adus

privind faptul că judecătorul raportor M. Buruian, nu a fost prezent la

pronunțarea deciziei motivate, acesta fiind înlocuit cu judecătorul Iu. Cotruță,

care nu a participat la judecarea cauzei.

Astfel, examinînd materialele cauzei Colegiul penal constată că, prin

încheierea Președintelui Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2013 (f.d.191,

vol. VI) s-a dispus constituirea completului de judecători pentru judecarea

prezentei cauze penale în următoarea componență: președinte, judecător raportor

- Ulianovschi X., judecători – I. Secrieru și Iu. Cotruță. Potrivit procesului - verbal

al ședințelor de judecată (f.d.199-237 vol. VI, 1-7, vol. VII) începînd cu data de

05 iulie 2013 și pînă la 03 iunie 2014, data pronunțării deciziei motivate cauza a

fost examinată de completul de judecători care a fost constituit prin încheierea

sus nominalizată.

12

Mai mult, Colegiul penal ține să menționeze faptul că judecătorul

M. Buruiană la care fac referire recurenții a participat anterior la 25.06.2012 în

calitate de judecător raportor la examinarea prezentei cauze penale (f.d.112-130,

vol. VI), fapt ce potrivit art. 33 alin. (3) Cod de procedură penală, constituie

temei de incompatibilitate.

Generalizînd cele menționate mai sus, Colegiul penal constată că

acțiunilor lui Novoloacă Ștefan i s-au dat o apreciere și încadrare juridică

corectă, iar măsura de pedeapsă acestuia a fost stabilită cu respectarea

prevederilor art. 61, 75, 82 alin. (2) Cod penal, ținîndu-se seama de gradul

prejudiciabil al faptelor comise, de persoana celui vinovat și de toate

circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i

numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normelor penale în baza cărora a fost

declarat vinovat, astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea judecătorească în

această parte la fel nu s-au stabilit.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, argumentele invocate de

recurenți nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Novoloacă

Ștefan și avocatul acestuia Ungureanu Ion, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2014, în cauza penală în privința lui

Novoloacă Ștefan Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 18 noiembrie 2014.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecători Constantin Alerguș

Petru Moraru

13