1ra-1420/2014 — art. 187alin. 2 lit. e,f CP

Dosarul 1ra-1420/2014

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

29 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Babără Marian în numele inculpatului Bulumez Alexandru, împotriva

sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 aprilie 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2014, în cauza penală

în privința lui

Bulumez Alexandru Mihail,

născut la 24 iunie 1981, originar din Ucraina, reg.

Odesa, Frunzovka, domiciliat pînă la reținere în mun.

Chișinău, str. Sucevița, nr. 38/2, ap. 53.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Bulumez Alexandru a fost condamnat în baza art. 187 alin.(2) lit. e) și f) Cod

penal, la 5 ani închisoare.

În temeiul art. 82 și 85 Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată

partea neexecutată a pedepsei numite prin decizia Curții de Apel Chișinău din

05 octombrie 2009, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 5 ani, 9 luni și 17 zile, cu executarea în penitenciar de tip

închis.

Alexandru la 08 iunie 2012, aproximativ la ora 2200, aflîndu-se în apropierea

1

barului „Galba - Comerț” din mun. Chișinău, str. M. Vaarlam, nr. 63, urmărind

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, s-a apropiat de cet. Dariciuc A. și

aplicîndu-i mai multe lovituri cu mîinile și picioarele peste diferite părți ale

corpului, l-a doborît la pămînt după ce deschis i-a sustras geanta în care se afla

un telefon mobil de model „Nokia 6300” la preț de 1500 lei, o pereche de

ochelari la preț de 1000 lei, precum și bani în sumă de 450 lei și 7

hrivne ucrainești, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul infracțiunii,

cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil.

Tot el, Bulumez Alexandru, la data de 10 iunie 2012, aproximativ la orele

0030 aflîndu-se pe str. Tighina din apropierea Gării Auto din mun. Chișinău,

avînd scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, s-a apropiat de

cet. Bahna Sergiu și a sustras din mîna acestuia telefonul mobil de model

„Nokia X3” la preț de 3400 lei, după ce a părăsit locul infracțiunii, cauzîndu-i

părții vătămate un prejudiciu material considerabil.

acesteia cu pronunțarea unei noi hotîrîri prin care acțiunile sale să fie

reîncadrate din prevederile art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal în cele ale art.

187 alin. (1) Cod penal, și în temeiul art. 109 Cod penal, procesul penal în

privința sa să fie încetat în legătură cu împăcarea părților, argumentînd că

instanța de fond a dat o apreciere greșită probelor și nu a constatat presupusa

violență în privința lui Dariciuc A., precum și nu a constatat existența de daune

considerabile, deoarece părțile vătămate în instanța de judecată au declarat că

prejudiciul cauzat nu este unul considerabil.

2014, a fost respins, ca nefondat apelul declarat.

probelor și circumstanțelor cauzei, apreciindu-le din punct de vedere a utilității

și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate.

Colegiul penal a respins argumentele invocate de apelant referitor la

necesitatea reîncadrării acțiunilor sale din prevederile art. 187 alin. (2) lit. e) și f)

în cele ale art. 187 alin. (1) Cod penal, ca fiind neîntemeiate, deoarece acestea se

combat de probele administrate de organul de urmărire penală și examinate în

cadrul cercetării judecătorești.

2

Totodată, Curtea de Apel a considerat că la aplicarea pedepsei lui

Bulumez A. pentru infracțiunile comise, instanța de fond a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61 și 75 Cod penal.

ordinar avocatul Babără Marian în numele inculpatului Bulumez Alexandru

care invocînd temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărîrilor contestate cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunile inculpatului Bulumez A.

să fie reîncadrate din prevederile art. 187 alin. (2) lit. e) și f) în cele ale art. 187

alin. (1) Cod penal cu încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea

părților.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat că faptei comise

de Bulumez A. i s-a dat o încadrare juridică greșită, deoarece atît în instața de

fond cît și în cea de apel părțile vătămate au declarat că prejudiciul material

cauzat pentru ei nu este considerabil. Totodată, instanțele ierarhic inferioare

greșit au constatat existența violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea

victimei, deoarece în ședința de judecată Dariciuc A. a confirmat lipsa unor

asemenea acțiuni, precum și că el nu a avut posibilitatea de a citi procesul

verbal scris de anchetator, într-o limbă pe care nu o posedă.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului

ordinar declarat de avocatul Babără M. în numele inculpatului, menționînd că

temeiurile invocate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute la art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, astfel, acesta urmează a fi declarat

inadmisibil.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele

considerente.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a

hotărîrilor contestate art. 427 alin. (1) pct.6), 8), 12) Cod de procedură penală,

care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise în instanțele de fond și de apel în cazul cînd

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

3

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu

au fost întrunite elementele infracțiunii ori faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul conchide că, motivele invocate de recurent nu sînt aplicabile din

punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Prin urmare

instanța de recurs consideră că, instanța de apel just a constatat ca fiind

dovedită cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea jafului, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșit cu aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei și cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, și acțiunile acestuia fiind corect încadrate în baza art. 187 alin. (2)

lit. e) și f) Cod penal, fapt demonstrat prin probele cercetate, corect apreciate,

cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblul din punct de vedere al coroborării lor.

Analizînd probele acumulate la dosar, Colegiul constată că, instanța de

fond și de apel justificat au apreciat critic declarațiile părților vătămate Dariciuc

A. și Bahna S. date în cadrul ședinței de judecată referitor la faptul că

prejudiciul cauzat le-a fost restituit și acesta nu mai constituie o proporție

considerabilă. Or, proporția considerabilă este apreciată la momentul comiterii

infracțiunii și nu ulterior, cînd situația materială a părții vătămate se poate

îmbunătăți. Cu atît mai mult, proporția considerabilă nu poate fi apreciată în

dependență de faptul dacă, ulterior, paguba a fost reparată sau nu.

Instanța de apel întemeiat a considerat ca corespunzătoare realității

declarațiile părților vătămate depuse la urmărirea penală, acestea fiind

confirmate prin alte probe și materiale ale dosarului care coroborează între ele.

Colegiul apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanțele

de fond și de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

administrat, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situației

de fapt reținute, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite în cauză condițiile

4

tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii prevăzute

de art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal.

Cît privește invocarea argumentului referitor la faptul că instanțele de

judecată greșit au constatat și aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și

sănătatea persoanei, Colegiul conchide că, acesta urmează a fi respins deoarece

este neîntemeiat și se combate prin probele acumulate la materialele cauzei și

anume: - procesul verbal de sesizare despre săvîrșirea infracțiunii din 10.06.2012

(f.d.5, vol. II); - explicația și procesul verbal de audiere a părții vătămate Dariciuc A.

din 10.06.2012 (f.d.6, 11, vol. II); - procesul - verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie (f.d.14, vol. II) și procesul – verbal de confruntare între învinuit și partea

vătămată din 13.06.2012 (f.d.45, vol. II). Astfel, în toate aceste acte partea

Dariciuc A. indică că a fost agresat fizic și lovit, după care în mod deschis

inculpatul i s-a sustras geanta cu bunuri personale.

Afirmația avocatului Babără M. cu privire la faptul că partea vătămată

Dariciuc A. nu posedă limba de stat și nu a înțeles conținutul actelor pe care

le-a semnat la faza de urmărire penală, la fel urmează a fi respinsă ca fiind una

declarativă. La acest capitol Colegiul ține să remarce că, potrivit procesului -

verbal de sesizare despre săvîrșirea infracțiunii din 10.06.2012 (f.d.5, vol. II)

partea vătămată Dariciuc A. a invocat că dorește să dea declarații în limba de

stat.

Prin urmare, Colegiul conchide că, temeiurile de casare prevăzute la art.

427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, „nu au fost întrunite

elementele infracțiunii” și „faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”,

nu și-au găsi confirmare în cazul supus judecării.

Alt argument invocat în cererea de recurs este “nepronunțarea asupra

tuturor motivelor invocate în apel”, temei prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 6)

Cod de procedură penală, care de asemenea nu este prezent în cazul supus

judecării, deoarece instanța de apel în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, examinînd cauza penală fără careva abateri

de la normele materiale și de procedură, just a apreciat circumstanțele de fapt și

de drept sub toate aspectele, încadrînd corect acțiunile inculpatului, concluzie

ce este susținută și de instanța de recurs.

Generalizînd cele expuse mai sus, instanța de recurs conchide că,

urmează a fi respinsă solicitarea recurentului privind încetarea procesului

penal în legătură cu împăcarea părților, deoarece infracțiunea comisă de către

5

inculpat este o infracțiune gravă, pentru care legea penală nu prevede

împăcarea părților.

Totodată, instanța de recurs remarcă că argumentele expuse de recurent

au fost anterior invocate în apel. Lecturînd textul deciziei instanței de apel, se

observă că aceasta a oferit răspunsuri la toate motivele apelului declarat. În

fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

În astfel de circumstanțe, instanța de recurs constată, că instanța de apel la

examinarea apelului declarat a respectat cerințele art. 101, 414, 417 Cod de

procedură penală, și a răspuns la toate motivele invocate de apelant.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că temeiurile indicate de recurent nu

sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de

apel și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Babără Marian

în numele inculpatului Bulumez Alexandru, împotriva sentinței Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 01 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 01 aprilie 2014 în cauza penală în privința lui Bulumez

Alexandru Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 18 noiembrie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

6