1re-179/14 — art.29 al.2, 104 al.1, 185 al.2 , 220 al.1 CP

Dosarul nr. 1re-179/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Ursache Petru,

judecători–Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Toma Nadejda, Moraru Petru,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul în anulare declarat de

către avocatul Postica Alexandru în numele condamnatului Pogorlețchii Vadim,

împotriva „sentinței Judecătoriei or. Tiraspol” din 03 aprilie 2012 și „deciziei

Judecătoriei Supreme din Transnistria” din 26 iunie 2012, în cauza penală în privința

lui

Pogorlețchii Vadim Ion, născut la 10 decembrie 1968,

originar și dom. în or. Tiraspol, str. C. Marcs, 152, ap. 45.

Datele referitoare la examinarea cauzei:

26.06.2014 - 04.11.2014 (instanța de recurs în anulare).

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

nistrene din 03 aprilie 2012, Pogorlețchii Vadim a fost condamnat:

- în baza art. 29 al. 2, 104 al.1 Cod penal al autoproclamatei republici

nistrene (red. 13.05.2011) la 6 ani închisoare;

- în baza art. 185 al. 2 Cod penal al autoproclamatei republici nistrene (red.

13.05.2011) la 3 ani închisoare;

- în baza art. 220 al.1 Cod pena al autoproclamatei republici nistrene (red.

13.05.2011) la 2 ani închisoare;

Conform art. 67 al. 3 Cod penal al autoproclamatei republici nistrene (red.

13.05.2011), prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 7 ani închisoare, fără confiscarea averii, fără amendă, cu executarea

pedepsei în colonie cu regim riguros.

fost modificată sentința din 03 aprilie 2012 în privința lui Pogorlețchii Vadim cu

liberarea de răspundere în baza art. 220 al. 4 Cod penal al autoproclamatei republici

nistrene (red. 13.05.2011) în legătură cu expirarea termenului de prescripție, fiindu-i

definitiv aplicată pedeapsa – 6 ani 10 luni închisoare fără amendă, fără confiscarea

averii.

Postica Alexandru în numele condamnatului Pogorlețchii Vadim, prin care,

invocîndu-se prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se solicită:

1

- casarea și recunoașterea ca fiind emise contrar legislației Republicii Moldova a

„sentinței Judecătoriei or. Tiraspol” din 03 aprilie 2012 și a „deciziei Judecătoriei

Supreme din Transnistria” din 26 iunie 2012;

- declararea nulității tuturor acțiunilor întreprinse de numitele organe ale

procuraturii și de anchetă cu participarea lui Pogorlețchii Vadim, ca fiind contrare

prevederilor Constituției Republicii Moldova și Codului de procedură penală al

Republicii Moldova, efectuate și colectate prin aplicarea violenței, amenințărilor și

altor mijloace de constrîngere, prin violarea drepturilor și libertăților persoanei.

lărgit în unanimitate decide admiterea acestuia, or hotărîrile judecătorești menționate

din momentul adoptării lor sunt nelegitime, nu au putere juridică și nu pot fi

executate pe motiv, că au fost adoptate de către instanțe judecătorești

neconstituționale.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, Republica Moldova

este un stat suveran și independent, unitar și indivizibil.

Art. 3 alin. (1), (2) al Legii Supreme indică, că teritoriul Republicii Moldova

este inalienabil, iar frontierele țării sunt consfințite prin legea organică, respectîndu-

se principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului internațional.

La 02 septembrie 1990, așa numită republica moldovenească nistreană

„R.M.N.” își declară independența față de Republica Moldova, iar ulterior, și-a creat

o structură proprie de stat cu atribute proprii (miliție, procuratură, instanțe

judecătorești), care pînă în prezent activează în baza unei legi contrare legislației

Republicii Moldova și standardelor internaționale.

Aceste unități para statale (miliție, procuratură, instanțele judecătorești) nu au

fost și nu sunt supuse controlului din partea autorităților constituționale ale Republicii

Moldova și monitorizării din partea instituțiilor internaționale.

Prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1298-XIII din 24 iulie

1997, a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, precum și a unor protocoale adiționale la această Convenție, unde în

art.1 pct.1) din hotărîre, se specifică că, „Republica Moldova declară că nu va putea

asigura respectarea dispozițiilor Convenției în ce privește omisiunile și actele comise

de organele autoproclamatei republici nistrene pe teritoriul controlat efectiv de ele

pînă la soluționarea definitivă a diferendului din această zonă”.

Din art. 1 al Convenției reiese faptul, că statele părți, trebuie să răspundă de

orice încălcare a drepturilor și libertăților protejate de Convenție, comise asupra

indivizilor aflați sub „jurisdicția” lor.

Exercitarea jurisdicției este o condiție necesară pentru ca un stat contractant să

fie considerat responsabil de actele sau omisiunile care i se imputează și care dau loc

unei plîngeri de încălcare a drepturilor și libertăților anunțate în Convenție.

Din punct de vedere al dreptului internațional public expresia „relevînd din

jurisdicția lor” din art.1 al Convenției trebuie să fie înțeleasă, ca semnificînd faptul

că competența jurisdicțională a unui stat este în primul rînd teritorială, dar de

asemenea, în acest sens se presupune, că aceasta se exercită în mod normal pe întreg

teritoriul statului. Această presupunere poate fi limitată în circumstanțe excepționale

în special, atunci cînd un stat este împiedicat de a-și exercita autoritatea pe o parte a

2

teritoriului său, ceia ce ar putea fi rezultatul unei ocupații militare, prin forțele armate

ale unui alt stat care controlează efectiv acest teritoriu (cauza Loizidou vs.Turcia).

În cauza Ilașcu și alții vs. Moldova și Rusia (Hotărîrea CEDO din 08 iulie 2004)

privitor la cele declarate de către Guvern, precum că Republica Moldova nu deține

controlul asupra unei părți din teritoriul său național, anume regiunea transnistreană,

CEDO reamintește că „declarația” consemnată de Moldova în instrumentul său de

ratificare a Convenției la subiectul lipsei de control a autorităților legitime

moldovenești asupra teritoriului transnistrean nu constituie o rezervă validă în sensul

art. 57 al Convenției”.

Curtea reiterează că, „totuși chiar în absența controlului efectiv asupra

teritoriilor transnistrene, Republica Moldova are obligația pozitivă prevăzută în art. 1

al Convenției de a lua măsuri care sunt în puterea sa și în conformitate cu dreptul

internațional – fie de ordin economic, diplomatic sau juridic sau de altă natură – în

scopul de a asigura reclamanților respectul drepturilor garantate de Convenție”.

Curtea consideră, că atunci cînd un stat controlat este împiedicat de a-și exercita

autoritatea asupra întreg teritoriului său, printr-o situație de facto constrîngătoare,

cum ar fi stabilirea unui regim separatist însoțit sau nu de ocuparea militară a

teritoriului de către un alt stat, acest stat nu încetează să-și exercite jurisdicția în

sensul art. 1 al Convenției asupra acelei părți a teritoriului care este temporar supusă

unei autorități locale susținute de forțele rebele sau de un alt stat.

Conform art. 114, 115 din Constituția Republicii Moldova, art.(1) a Legii cu

privire la Curtea Supremă de Justiție nr. 789 din 26 martie 1996, art. (1) al Legii cu

privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, „Justiția în Republica

Moldova se înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești - prin

Curtea Supremă de Justiție și prin alte instanțe judecătorești în conformitate cu

Constituția”.

Puterea judecătorească se exercită numai prin instanța judecătorească în

persoana judecătorului, învestită constituțional cu atribuții de înfăptuire a justiției, pe

care le execută în baza legii.

Art. 6 al CEDO prevede că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa”.

Colegiul penal lărgit reține, că condamnatul Pogorlețchii Vadim a fost

condamnat de către o instanță judecătorească care nu este constituită conform legii și

care, în mod ilegal și-a asumat atribuții de înfăptuire a justiției în regiunea

transnistreană, acesta fiind privat de dreptul la un proces echitabil prevăzut de lege.

Legislația procesual penală națională, art. 25 alin. (6) Cod de procedură penală,

stipulează că sentințele și alte hotărîri judecătorești ale instanțelor nelegitime nu au

putere juridică și nu pot fi executate.

CEDO (cauza Ilașcu și alții vs. Moldova și Rusia) declară, că cu toate că

Republica Moldova nu deține controlul asupra teritoriilor transnistrene ea urmează să

întreprindă măsuri pozitive ca toate măsurile aflate în dispoziția sa, politice,

economice, juridice sau altele în vederea restabilirii controlului său pe acest teritoriu

și asigurării drepturilor, incluzînd și eliberarea persoanelor private de libertate ilegal.

3

Ținînd cont de faptul că, în speță s-au pronunțat hotărîri judecătorești de către

instanțe judecătorești neconstituționale, aceste hotărîri sunt ilegale și sunt lovite de

nulitatea absolută.

Potrivit art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor legale

care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului procedural

în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi

înlăturată decît prin anularea acelui act.

Alineatul (2) al aceluiași articol, prevede că încălcarea prevederilor legale la

compunerea instanței, atrage nulitatea actului procedural.

Copiile materialelor cauzei urmează a fi expediate Procuraturii Generale a

Republicii Moldova pentru a întreprinde toate măsurile legale privind eliberarea

persoanei privată ilegal de libertate, iar după caz, în apărarea drepturilor persoanelor

care au suferit în urma acțiunilor condamnatului, de a le supune verificării în ordinea

prevăzută de legislația în vigoare.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de avocatul Postica Alexandru în numele

condamnatului Pogorlețchii Vadim, declară că „sentința Judecătoriei or. Tiraspol” din

03 aprilie 2012 și „decizia Judecătoriei Supreme din Transnistria” din 26 iunie 2012,

în cauza penală în privința lui Pogorlețchii Vadim Ion sunt lovite de nulitatea

absolută ca hotărîri adoptate de organele neconstituționale.

Copia materialelor se expediază Procuraturii Generale a Republicii Moldova

pentru a întreprinde în cauză toate măsurile prevăzute de legislația Republicii

Moldova.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 11 noiembrie 2014.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Toma Nadejda

Moraru Petru

4