1re-187/14 — art. 164 alin. 4, art. 155 alin. 4, art. 199 alin. 2, art. 324 alin. 3,CP al RMN

Dosarul nr. 1re-187/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Nicolaev Ghenadie,

Judecători – Timofti Vladimir, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Toma

Nadejda,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul în anulare

declarat de către avocatul Vadim Vieru în numele condamnatului Babchin

Valentin, împotriva „sentinței Judecătoriei or. Tiraspol” din 19 noiembrie

2013 și „deciziei Judecătoriei Supreme din Transnistria” din 04 februarie

2014, în cauza penală în privința lui

Babchin Valentin Veaceslav, născut la 17 iulie 1975,

originar din or. Florești, domiciliat în or. Bender, str. Leningrad

58, ap. 31;

Datele referitoare la examinarea cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

nistrene din 19 noiembrie 2013, Babchin Valentin a fost condamnat în baza

art. 155 alin. (4), art. 199 alin. (2), art. 324 alin. (3) Cod penal al

autoproclamatei republici nistrene (red. 08.10.2012) la un termen total de 15

ani închisoare, cu confiscarea averii, cu executarea pedepsei în colonie cu

regim înăsprit.

Tot prin aceeași sentință, Babchin Valentin a fost achitat de sub

învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 161 alin. (4) Cod penal

al autoproclamatei republici nistrene (red. 13.05.2011), din lipsa componenței

de infracțiune.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Babchin

Valentin în beneficiul S.A. „Biroul privind administrarea activelor” a

prejudiciul în mărime de 86 169 712, 33 ruble, iar în partea prejudiciului

moral, a fost respinsă, ca neîntemeiată.

1

2014, au fost respinse recursurile declarate de către condamnatul Babchin V.

și de către avocații în numele acestuia - Casico V., Maimust V., cu menținerea

hotărîrii atacate.

avocatul Vieru Vadim în numele condamnatului Babchin Valentin, prin care,

invocîndu-se prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se

solicită:

- casarea și recunoașterea ca fiind emise contrar legislației Republicii

Moldova a „sentinței Judecătoriei or. Tiraspol” din 19 noiembrie 2013 și a

„deciziei Judecătoriei Supreme din Transnistria” din 04 februarie 2014;

- declararea nulității tuturor acțiunilor întreprinse de numitele organe ale

procuraturii și de anchetă cu participarea lui Babchin Valentin, ca fiind

contrare prevederilor Constituției Republicii Moldova și Codului de

procedură penală al Republicii Moldova, efectuate și colectate prin aplicarea

violenței, amenințărilor și altor mijloace de constrîngere, prin violarea

drepturilor și libertăților persoanei.

penal lărgit în unanimitate decide admiterea acestuia, or hotărîrile

judecătorești menționate din momentul adoptării lor sunt nelegitime, nu au

putere juridică și nu pot fi executate pe motiv, că au fost adoptate de către

instanțe judecătorești neconstituționale.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, Republica

Moldova este un stat suveran și independent, unitar și indivizibil.

Art. 3 alin. (1), (2) al Legii Supreme indică, că teritoriul Republicii Moldova

este inalienabil, iar frontierele țării sunt consfințite prin legea organică, respectîndu-

se principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului internațional.

La 02 septembrie 1990, așa numită republica moldovenească nistreană

„R.M.N.” își declară independența față de Republica Moldova, iar ulterior, și-

a creat o structură proprie de stat cu atribute proprii (miliție, procuratură,

instanțe judecătorești), care pînă în prezent activează în baza unei legi

contrare legislației Republicii Moldova și standardelor internaționale.

Aceste unități para statale (miliție, procuratură, instanțele judecătorești)

nu au fost și nu sunt supuse controlului din partea autorităților

constituționale ale Republicii Moldova și monitorizării din partea instituțiilor

internaționale.

Prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1298-XIII din 24

iulie 1997, a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

2

libertăților fundamentale, precum și a unor protocoale adiționale la această

Convenție, unde în art.1 pct.1) din hotărîre, se specifică că, „Republica Moldova

declară că nu va putea asigura respectarea dispozițiilor Convenției în ce privește

omisiunile și actele comise de organele autoproclamatei republici nistrene pe

teritoriul controlat efectiv de ele pînă la soluționarea definitivă a diferendului din

această zonă”.

Din art. 1 al Convenției reiese faptul, că statele părți, trebuie să răspundă

de orice încălcare a drepturilor și libertăților protejate de Convenție, comise

asupra indivizilor aflați sub „jurisdicția” lor.

Exercitarea jurisdicției este o condiție necesară pentru ca un stat

contractant să fie considerat responsabil de actele sau omisiunile care i se

imputează și care dau loc unei plîngeri de încălcare a drepturilor și

libertăților anunțate în Convenție.

Din punct de vedere al dreptului internațional public expresia „relevînd

din jurisdicția lor” din art.1 al Convenției trebuie să fie înțeleasă, ca

semnificînd faptul că competența jurisdicțională a unui stat este în primul

rînd teritorială, dar de asemenea, în acest sens se presupune, că aceasta se

exercită în mod normal pe întreg teritoriul statului. Această presupunere

poate fi limitată în circumstanțe excepționale în special, atunci cînd un stat

este împiedicat de a-și exercita autoritatea pe o parte a teritoriului său, ceia ce

ar putea fi rezultatul unei ocupații militare, prin forțele armate ale unui alt

stat care controlează efectiv acest teritoriu (cauza Loizidou vs.Turcia).

În cauza Ilașcu și alții vs. Moldova și Rusia (Hotărîrea CEDO din 08 iulie

2004) privitor la cele declarate de către Guvern, precum că Republica

Moldova nu deține controlul asupra unei părți din teritoriul său național,

anume regiunea transnistreană, CEDO reamintește că „declarația”

consemnată de Moldova în instrumentul său de ratificare a Convenției la

subiectul lipsei de control a autorităților legitime moldovenești asupra

teritoriului transnistrean nu constituie o rezervă validă în sensul art. 57 al

Convenției”.

Curtea reiterează că, „totuși chiar în absența controlului efectiv asupra

teritoriilor transnistrene, Republica Moldova are obligația pozitivă prevăzută

în art. 1 al Convenției de a lua măsuri care sunt în puterea sa și în

conformitate cu dreptul internațional – fie de ordin economic, diplomatic sau

juridic sau de altă natură – în scopul de a asigura reclamanților respectul

drepturilor garantate de Convenție”.

Curtea consideră, că atunci cînd un stat controlant este împiedicat de a-și

exercita autoritatea asupra întreg teritoriului său, printr-o situație de facto

3

constrîngătoare, cum ar fi stabilirea unui regim separatist însoțit sau nu de

ocuparea militară a teritoriului de către un alt stat, acest stat nu încetează să-

și exercite jurisdicția în sensul art. 1 al Convenției asupra acelei părți a

teritoriului care este temporar supusă unei autorități locale susținute de

forțele rebele sau de un alt stat.

Conform art. 114, 115 din Constituția Republicii Moldova, art.(1) a Legii

cu privire la Curtea Supremă de Justiție nr. 789 din 26 martie 1996, art. (1) al

Legii cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, „Justiția în

Republica Moldova se înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești -

prin Curtea Supremă de Justiție și prin alte instanțe judecătorești în conformitate cu

Constituția”.

Puterea judecătorească se exercită numai prin instanța judecătorească în

persoana judecătorului, învestită constituțional cu atribuții de înfăptuire a

justiției, pe care le execută în baza legii.

Art. 6 al CEDO prevede că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații

în materie penală îndreptate împotriva sa”.

Colegiul penal lărgit reține, că condamnatul Babchin Valentin a fost

condamnat de către o instanță judecătorească care nu este constituită conform

legii și care, în mod ilegal și-a asumat atribuții de înfăptuire a justiției în

regiunea transnistreană, acesta fiind privat de dreptul la un proces echitabil

prevăzut de lege.

Legislația procesual penală națională, art.25 alin. (6) Cod de procedură

penală, stipulează că sentințele și alte hotărîri judecătorești ale instanțelor

nelegitime nu au putere juridică și nu pot fi executate.

CEDO (cauza Ilașcu și alții vs. Moldova și Rusia) declară, că cu toate că

Republica Moldova nu deține controlul asupra teritoriilor transnistrene ea

urmează să întreprindă măsuri pozitive ca toate măsurile aflate în dispoziția

sa, politice, economice, juridice sau altele în vederea restabilirii controlului

său pe acest teritoriu și asigurării drepturilor, incluzînd și eliberarea

persoanelor private de libertate ilegal.

Ținînd cont de faptul că, în speță s-au pronunțat hotărîri judecătorești de

către instanțe judecătorești neconstituționale, aceste hotărîri sunt ilegale și nu

au putere juridică, deoarece nu produc nici un efect juridic și sunt lovite de

nulitatea absolută.

4

Potrivit art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage

nulitatea actului procedural în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor

procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decît prin anularea acelui act.

Alineatul (2) al aceluiași articol, prevede că încălcarea prevederilor legale

la compunerea instanței, atrage nulitatea actului procedural.

Copiile materialelor cauzei urmează a fi expediate Procuraturii Generale

a Republicii Moldova pentru a întreprinde toate măsurile legale privind

eliberarea persoanei privată ilegal de libertate, iar după caz, în apărarea

drepturilor persoanelor care au suferit în urma acțiunilor condamnatului, de

a le supune verificării în ordinea prevăzută de legislația în vigoare.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de avocatul Vadim Vieru în numele

lui Babchin Valentin, declară că „sentința Judecătoriei or. Tiraspol” din 19

noiembrie 2013 și „decizia Judecătoriei Supreme din Transnistria” din 04

februarie 2014, în cauza penală în privința lui Babchin Valentin Veaceslav

sunt lovite de nulitatea absolută ca hotărîri adoptate de organele

neconstituționale.

Copia materialelor se expediază Procuraturii Generale a Republicii

Moldova pentru a întreprinde în cauză toate măsurile prevăzute de legislația

Republicii Moldova.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 14 octombrie 2014.

Președinte Nicolaev Ghenadie

Judecători Timofti Vladimir

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Toma Nadejda

5