1re-39/2015 — art. 161 alin. 3, 155 alin. 4 lit. b Cod penal al autoproclamatei republici nistrene, red. 08.10.2012

Dosarul nr. 1re-39/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Alerguș Constantin, Moraru

Petru,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul în anulare declarat de

către avocatul Vieru Vadim în numele condamnatului Rosip Ivan, prin care se

solicită casarea „sentinței Judecătoriei or. Bender” din 16 iunie 2014 și „deciziei

Judecătoriei Supreme din Transnistria” din 05 august 2014, în cauza penală

privindu-l pe

Rosip Ivan Procopie, născut la 20 mai 1958, originar

din or. Staraia Bogdanovca, r-l Cimișlia, domiciliat în or.

Bender, str. Pușkina, 48, ap.5.

Datele referitoare la examinarea cauzei:

03.02.2015-07.04.2015 (instanța de recurs în anulare).

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

din 16 iunie 2014, Rosip Ivan a fost condamnat în baza art. 161 alin. (3) Cod penal

al autoproclamatei republici nistrene (red. 08.10.2012) la 1 an și 8 luni închisoare,

cu aplicarea amenzii în mărime de 270 unități convenționale, cu executarea

pedepsei în colonie așezare.

Tot prin aceeași sentință, Rosip Ivan a fost achitat de sub învinuirea de

săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 155 alin. (4) lit. b) Cod penal al

autoproclamatei republici nistrene (red. 08.10.2012), din motiv că nu s-a dovedit

vinovăția.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Rosip Ivan în

beneficiul:

- părții vătămate Cași L. prejudiciul în mărime de 100000 dolari S.U.A.;

- părții vătămate Golic N. prejudiciul în mărime de 130000 dolari S.U.A..

1

Acțiunea civilă depusă de partea vătămată Chirașciuc A. a fost lăsată fără

soluționare, iar acțiunea civilă depusă de partea vătămată Astapova S. a fost

respinsă.

„sentința Judecătoriei or. Bender” din 16 iunie 2014 în privința lui Rosip Ivan a

fost modificată cu recalificarea acțiunilor în art. 161 alin. (3) lit. b) Cod penal al

Transnistriei și cu eliberarea de răspundere penală în legătură cu prescripția de

tragere la răspundere penală.

Vieru Vadim în numele condamnatului Rosip Ivan, prin care, invocîndu-se

prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se solicită:

- casarea și recunoașterea ca fiind emise contrar legislației Republicii

Moldova a „sentinței Judecătoriei or. Bender” din 16 iunie 2014 și a „deciziei

Judecătoriei Supreme din Transnistria” din 05 august 2014;

- recunoașterea ca fiind emise contrar legislației Republicii Moldova a

sentinței „Judecătoriei orășenești Bender RMN” din 16.06.2014 nr. 1-156/14 și

deciziei „Judecătoriei Supreme din Transnistria” din 05.08.2014 nr. 2k-26/14 și

casarea acestora.

penal lărgit în unanimitate decide admiterea acestuia, or hotărîrile

judecătorești menționate din momentul adoptării lor sunt nelegitime, nu au

putere juridică și nu pot fi executate pe motiv, că au fost adoptate de către

instanțe judecătorești neconstituționale.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, Republica

Moldova este un stat suveran și independent, unitar și indivizibil.

Art. 3 alin. (1), (2) al Legii Supreme indică, că teritoriul Republicii Moldova

este inalienabil, iar frontierele țării sunt consfințite prin legea organică,

respectîndu-se principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului

internațional.

La 02 septembrie 1990, așa numită republica moldovenească nistreană

„R.M.N” își declară independența față de Republica Moldova, iar ulterior, și-a

creat o structură proprie de stat cu atribute proprii (miliție, procuratură, instanțe

judecătorești), care pînă în prezent activează în baza unei legi contrare legislației

Republicii Moldova și standardelor internaționale.

Aceste unități para statale (miliție, procuratură, instanțele judecătorești) nu au

fost și nu sunt supuse controlului din partea autorităților constituționale ale

Republicii Moldova și monitorizării din partea instituțiilor internaționale.

Prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1298-XIII din 24 iulie

1997, a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, precum și a unor protocoale adiționale la această Convenție, unde în

2

art.1 pct.1) din hotărîre, se specifică că, „Republica Moldova declară că nu va

putea asigura respectarea dispozițiilor Convenției în ce privește omisiunile și

actele comise de organele autoproclamatei republici nistrene pe teritoriul

controlat efectiv de ele pînă la soluționarea definitivă a diferendului din această

zonă".

Din art. 1 al Convenției reiese faptul, că statele părți, trebuie să răspundă de

orice încălcare a drepturilor și libertăților protejate de Convenție, comise asupra

indivizilor aflați sub „jurisdicția” lor.

Exercitarea jurisdicției este o condiție necesară pentru ca un stat contractant

să fie considerat responsabil de actele sau omisiunile care i se impută și care dau

loc unei plîngeri de încălcare a drepturilor și libertăților anunțate în Convenție.

Din punct de vedere al dreptului internațional public expresia „relevînd din

jurisdicția lor” din art.1 al Convenției trebuie să fie înțeleasă, ca semnificînd faptul

că competența jurisdicțională a unui stat este în primul rînd teritorială, dar de

asemenea, în acest sens se presupune, că aceasta se exercită în mod normal pe

întreg teritoriul statului. Această presupunere poate fi limitată în circumstanțe

excepționale în special, atunci cînd un stat este împiedicat de a-și exercita

autoritatea pe o parte a teritoriului său, ceia ce ar putea fi rezultatul unei ocupații

militare, prin forțele armate ale unui alt stat care controlează efectiv acest teritoriu

(cauza Loizidou vs.Turcia).

În cauza Ilașcu și alții vs. Moldova și Rusia (Hotărîrea CEDO din 08 iulie

2004) privitor la cele declarate de către Guvern, precum că Republica Moldova nu

deține controlul asupra unei părți din teritoriul său național, anume regiunea

transnistreană, CEDO reamintește că „declarația” consemnată de Moldova în

instrumentul său de ratificare a Convenției la subiectul lipsei de control a

autorităților legitime moldovenești asupra teritoriului transnistrean nu constituie o

rezervă validă în sensul art. 57 al Convenției”.

Curtea reiterează că, „totuși chiar în absența controlului efectiv asupra

teritoriilor transnistrene, Republica Moldova are obligația pozitivă prevăzută în art.

1 al Convenției de a lua măsuri care sunt în puterea sa și în conformitate cu dreptul

internațional - fie de ordin economic, diplomatic sau juridic sau de altă natură - în

scopul de a asigura reclamanților respectul drepturilor garantate de Convenție”.

Curtea consideră, că atunci cînd un stat controlant este împiedicat de a-și

exercita autoritatea asupra întreg teritoriului său, printr-o situație de facto

constrîngătoare, cum ar fi stabilirea unui regim separatist însoțit sau nu de

ocuparea militară a teritoriului de către un alt stat, acest stat nu încetează să-și

exercite jurisdicția în sensul art. 1 al Convenției asupra acelei părți a teritoriului

care este temporar supusă unei autorități locale susținute de forțele rebele sau de un

alt stat.

3

Conform art. 114, 115 din Constituția Republicii Moldova, art.(1) a Legii cu

privire la Curtea Supremă de Justiție nr. 789 din 26 martie 1996, art. (1) al Legii cu

privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, „Justiția în Republica

Moldova se înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești - prin

Curtea Supremă de Justiție și prin alte instanțe judecătorești în conformitate cu

Constituția”.

Puterea judecătorească se exercită numai prin instanța judecătorească în

persoana judecătorului, învestită constituțional cu atribuții de înfăptuire a justiției,

pe care le execută în baza legii.

Art. 6 al CEDO prevede că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei

oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa”.

Colegiul penal lărgit reține, că condamnatul Rosip Ivan a fost condamnat de

către instanțe judecătorești care nu sunt constituite conform legii și care, în mod

ilegal și-au asumat atribuții de înfăptuire a justiției în regiunea transnistreană,

acesta fiind privat de dreptul la un proces echitabil prevăzut de lege.

Legislația procesual penală națională, art. 25 alin. (6) Cod de procedură

penală, stipulează că sentințele și alte hotărîri judecătorești ale instanțelor

nelegitime nu au putere juridică și nu pot fi executate.

CEDO (cauza Ilașcu și alții vs. Moldova și Rusia) declară, că cu toate că

Republica Moldova nu deține controlul asupra teritoriilor transnistrene ea urmează

să întreprindă măsuri pozitive ca toate măsurile aflate în dispoziția sa, politice,

economice, juridice sau altele în vederea restabilirii controlului său pe acest

teritoriu și asigurării drepturilor, incluzînd și eliberarea persoanelor private de

libertate ilegal.

Ținînd cont de faptul că, în speță s-au pronunțat hotărîri judecătorești de către

instanțe judecătorești neconstituționale, aceste hotărîri sunt ilegale și nu au putere

juridică, deoarece nu produc nici un efect juridic și sunt lovite de nulitatea

absolută.

Potrivit art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor

legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului

procedural în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce

nu poate fi înlăturată decît prin anularea acelui act.

Alineatul (2) al aceluiași articol, prevede că încălcarea prevederilor legale la

compunerea instanței, atrage nulitatea actului procedural.

Copiile materialelor cauzei urmează a fi expediate Procuraturii Generale a

Republicii Moldova pentru a întreprinde toate măsurile legale, în apărarea

4

drepturilor persoanelor care au suferit în urma acțiunilor condamnatului, de a le

supune verificării în ordinea prevăzută de legislația în vigoare.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de avocatul Vieru Vadim în numele

condamnatului Rosip Ivan, declară că „sentința Judecătoriei or. Bender” din 16

iunie 2014 și „decizia Judecătoriei Supreme din Transnistria” din 05 august 2014,

în cauza penală privindu-l pe Rosip Ivan Procopie, sunt lovite de nulitatea

absolută ca hotărîri adoptate de organele neconstituționale.

Copia materialelor se expediază Procuraturii Generale a Republicii Moldova

pentru a întreprinde în cauză toate măsurile prevăzute de legislația Republicii

Moldova.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la data de 30 aprilie 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Alerguș Constantin

Moraru Petru

5