1ra-1491/2014 — art.369 alin.1 CP

1ra-1491/2014 — art.369 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. lra- 1491/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DEC I ZI E

24 septembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

Președinte - Ghenadie Nicolaev,

Judecători - Nadejda Toma, Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Cojocari Ion în numele inculpatului Cenușa Oleg Valentin împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2014, în cauza

penală în privința lui

Cenușa Oleg Valentin, născut la 28.01.1988,

originar din sat. Frunzeni, r-nul Florești,

domiciliat în sat. Cenușa, r-nul Florești.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.369 alin.(1) Cod penal la 2 (doi) ani

închisoare.

Conform art.90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

prin contract, iar la data de 24.10.2013, prin ordinul comandantului Batalionului

3 infanterie independent FMP nr.223, a fost numit în funcția de pușcaș superior,

grupa 2 infanterie, pluton 1 infanterie, compania 2 infanterie, în grad militar -

caporal. Tot în aceeași unitate militară, îndeplinește serviciul militar în termen

soldatul Verdeș Vasile Anatol, care în raporturi de subordonare cu Cenușa Oleg

nu se află.

La 11 ianuarie 2014, aproximativ ora 16:00, caporalul Cenușa Oleg în timp

ce se afla pe teritoriul Batalionului 3 infanterie independent FMP, dislocat în sat.

Coșnița, r-ul Dubăsari, a încălcat grav cerințele art. 26 lit. b), e), d) a Legii

Republicii Moldova „Cu privire la statutul militarilor", art. 15 . 3), 5), 7), art. 19 a

Regulamentului Serviciului Interior al Forțelor Armate ale Republicii Moldova,

art. 5 lit. c), e), g), n), al Regulamentului Disciplinei Militare, care-l obligă: să

1

respecte jurămîntul militar și prevederile regulamentelor militare; să fie

disciplinat și vigilent; să prețuiască camaraderia militară; să respecte alți militari;

să ajute comandanții (șefii) și superiorii la menținerea ordinii și disciplinei; să

respecte drepturile și libertățile tuturor cetățenilor; să se comporte cu demnitate

atât în unitatea militară, cât și în afară ei; să nu-și permită nici sie și nici altora să

încalce ordinea publică; să contribuie pe toate căile la apărarea onoarei și

demnității cetățenilor, la menținerea prestigiului Forțelor Armate, astfel, a comis

intenționat încălcarea regulilor statutare cu privire la relațiile dintre militari

manifestată prin acte de violență, aplicînd intenționat, fără nici un motiv,

soldatului Verdeș V. o lovitură cu pumnul în regiunea umărului stâng,

provocându-i dureri fizice.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță de achitare, invocînd faptul că, nu este

vinovat de săvîrșirea infracțiunii imputate și că la baza condamnării sale au fost

puse declarațiile părții vătămate și a doi militari, martori în cauză, cet.

Socolovschii Anatolie și Gîntea Denis. Ultimii sunt în relații prietenești cu partea

vătămată , iar despre incident aceștea nu au comunicat nimic timp de două zile, ca

numai peste două zile Verdeș Vasile să se adreseze la medic și la comandant.

Consideră că, instanța de fond a ignorant cumulul de probele administrate în

cauză, care sunt pertinente, concludente, utile și demonstrează că partea

vătămată a dus în eroare instanța de judecată, iar el a fost învinuit pe nedreptate.

La fel consideră că instanța de judecată eronat a respins poziția apărării și

nu a luat în considerație faptul că, incidentul nu a avut loc și nici nu putea să fie,

deoarece conform declarațiilor cet. Bunesco Ion, care este superior, partea

vătămată Verdeș Vasile și toți soldații din unitate sunt supuși examinării

corporale în toată seara. Verdeș Vasile nu s-a adresat la medic timp de două zile,

iar pe corpul acestuia nu au fost depistate careva urme de violență și n-au fost

depuse plângeri din partea acestuia.

De asemenea menționează că, în prima instanță nu a făcut declarații,

deoarece la moment când i s-a pus întrebarea dacă dorește să dea declarații, s-a

intimidat, a spus îi este foarte greu să explice situația pe interior în unitatea

militară, la ce a fost supus dur criticii din partea procurorului și a instanței de

judecată, în așa mod încât i s-a spus că locul lui nu e lîngă avocat pe scaun, dar în

locul special amenajat pentru inculpați, după care și-a schimbat locul.

fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Cenușa Oleg, cu menținerea

hotărîrii atacate fără modificări.

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art.101 CPP, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect a ajuns la concluzia privind

vinovăția inculpatului Cenușa Oleg în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.369

alin.(1) Cod penal.

2

Instanța de apel a concluzionat că deși inculpatul nu și-a recunoscut vina de

cele săvîrșite, vinovăția acestuia a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate

Verdeș V., martorilor Socolovschii A., Gîndea D., Bunescu I., precum și prin

probele administrate la urmărirea penală și examinate în cadrul cercetării

judecătorești și anume:

 extrasul din ordinul comandantului Batalionului 3 infanterie independent

FMP nr.222 din 23.10.2013, potrivit căruia caporalul Cenușa Oleg Valentin

a fost inclus în lista nominală a unității și la toate felurile de aprovizionare

(f. d. 43);

 extrasul din ordinul comandantului Batalionului 3 infanterie independent

FMP nr.223 din 24.10.2013, potrivit căruia caporalul Cenușa Oleg Valentin

a fost numit în funcția de pușcaș superior, grupa 2 infanterie, pluton 1

infanterie, compania 2 infanterie, compania 2 infanterie (f. d. 44);

 extrasul din ordinul comandantului Batalionului 3 infanterie independent

FMP nr.261 din 13.12.2013, din care este evident că soldatul Verdeș Vasile

Anatol se consideră sosit la data de 13.12.2013 din Brigada 1 Infanterie

Motorizată pentru continuarea serviciului militar în termen, cu includerea

în lista nominală a unității și la toate felurile de aprovizionare, ce confirmă,

că la ziua comiterii infracțiunii Verdeș V. era în cadrul Batalionului 3

infanterie independent FMP (f. d.21);

 conform extrasului din ordinul comandantului Batalionului 3 infanterie

independent FMP nr.5 din 10.01.2014 a fost numit personalul de zi pentru

data de 11.01.2014 după cum urmează: soldatul Verdeș Vasile în calitate de

agent de legătură, iar caporalul Cenușa Oleg în calitate de sergent de

serviciu pe cantină (f. d 12);

 conform ordinului comandantului Batalionului 3 infanterie independent

FMP nr.2 din 14.01.2014, caporalul Cenușa Oleg a fost sancționat

disciplinar pentru încălcarea regulilor regulamentare dintre militari,

fiindu-i aplicată sancțiunea disciplinară „mustrare aspră" (f. d. 24);

Instanța de apel a respins argumentele invocate de inculpatul Cenușa Oleg

referitor la faptul că, instanța de fond a ignorat declarațiile martorului Bunescu

Ion, considerînd că inculpatul a interpretat eronat declarațiile acestui martor,

deoarece acestea vin în susținerea declarațiilor părții vătămate și reflectă

circumstanțele care au avut loc în realitate în ziua incidentului din 11.01.2014.

Mai mult decît atît, instanța de apel a subliniat că martorul Bunescu I. a indicat că,

inculpatul Cenușa O. în timpul cercetării de serviciu a confirmat faptul că a cauzat

lovitura lui Verdeș Vasile.

De asemenea instanța de apel a respins și argumentele inculpatului Cenușa

Oleg cu privire la faptul că, instanța de fond eronat a respins poziția apărării și nu

a luat în considerație faptul că, incidentul nu a avut loc și nici nu putea să fie,

deoarece conform declarațiilor martorului Bunescu Ion, care este superior, partea

vătămată Verdeș Vasile și toți soldații din unitate sunt supuși examinării

corporale în toată seara. Verdeș Vasile nu s-a adresat la medic timp de două zile,

3

iar pe corpul acestuia nu au fost depistate careva urme de violență și n-au fost

depuse plângeri din partea acestuia.

Astfel, instanța de apel a indicat în decizie că din declarațiile părții vătămate

Verdeș Vasile s-a constatat că, ultimul nu s-a adresat la medic și nu a vrut să

raporteze aplicarea lovuturii de către inculpat, deoarece nu a vrut să creeze

careva probleme lui Cenușa Oleg sau să fie considerat de colegii lui „turnător", de

aceea a declarat inițial că a căzut de pe pat. Însă ulterior, medicul de serviciu a

stabilit că, leziunea depistată la Verdeș Vasile nu este o urmare a unei căzături de

pe pat, dar are altă natură, fapt pentru care a fost îndreptat la Spitalul Militar.

Au fost respinse de către instanța de apel ca neîntemeiate invocările

inculpatului Cenușa Oleg referitor la faptul că, în instanța de fond nu a dat

declarații, deoarece la moment când i s-a pus întrebarea dacă dorește să dea

declarații s-a intimidat, a spus că îi este foarte greu să explice situația pe interior

în unitatea militară, la ce a fost supus dur criticii din partea procurorului și a

instanței de judecată, în așa mod încît i s-a spus că locul lui nu e lângă avocat pe

scaun, dar în locul special amenajat pentru inculpați, după care și-a schimbat

locul.

Instanța de apel a considerat că aceste invocări ale inculpatului nu au

conotație directă cu solicitarea inculpatului de a fi achitat pentru infracțiunea

prevăzută de art. 369 alin. (l)Cod Penal al RM, deoarece sunt niște aprecieri

subiective ale inculpatului și nu pot fi constatate prin nici un suport probatoriu.

Mai mult ca atît, ele țin strict de desfășurarea unui proces penal în cadrul ședinței

de judecată, care în vederea respectării unei bune desfășurări a acestuia, cu

respectarea principiului solemnității în cadrul procesului penal, sălile de judecată

fiind special amenajate în acest sens.

Cojocari I. în numele inculpatului Cenușa O., solicitînd casarea acesteia cu

dispunerea rejudecării de către instanța de apel, deoarece eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, dat fiind faptul că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În motivarea recursului avocatul indică asupra faptului că, instanța de apel a

făcut referire numai la probele acuzării, dar nu a luat în considerație probele

apărării invocate, specificînd că probele (în special, declarațiile martorului

Bunescu I.) au fost considerate de instanță acuzatorii, „fără ca aceasta să facă

referire la împrejurări”, reiterînd că declarațiile părții vătămate, martorilor

Socolovschi A. și Gîntea D. sunt comune cu ale lui Bunescu I., și dovedesc

vinovăția inculpatului Cenușa O. în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Recurentul mai menționează că, instanța de apel nu l-a audiat pe martorul

Bunescu I., punînd la baza deciziei sale declarațiile martorului indicat din cadrul

ședinței instanței de fond, înscrise în procesul-verbal de audiere a acestuia.

Consideră că instanța de apel nu a dat apreciere cuvenită declarațiilor acestui

martor, deoarece consideră că din declarațiile acestuia nu este clar dacă în

dimineața zilei de 13.01.2014 partea vătămată Verdeș V. a participat sau nu la

4

exercițiile fizice obligatorii de la orele 06.00-07.00, în condițiile în care la orele

08.30 s-a adresat la medic și s-a constatat leziunea. Consideră că declarațiile

martorului Bunescu I. au o importanță deosebită pentru soluționarea cauzei și în

scopul stabilirii adevărului este necesară audierea suplimentară a martorului

Bunescu I.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) p.6 ) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

7.1. În susținerea argumentelor sale recurentul invocă două dintre

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și

anume că : 1) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel; 2) hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

considerînd că ambele sunt aplicabile în speța dată.

Analizînd decizia atacată, Colegiul constată că temeiurile invocate de către

recurent, prevăzute în pct. 6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală nu și-a

găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța

de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417

alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelurile declarate , aceasta cuprinzînd motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată.

În aceste condiții instanța de recurs consideră că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Potrivit normelor art. 414 al.(1) Cod de procedură penală instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 al. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 al.(8) Cod de procedură penală decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

5

Instanța de recurs consideră că instanța de fond și cea de apel corect au

apreciat probele în sensul art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungînd la concluzia

de condamnare a inculpatului Cenușa O., deoarece în acțiunile acestuia sunt

întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.369 alin. (1) Cod penal –

„încălcarea regulilor statutare cu privire la relațiile dintre militari, în timpul

îndeplinirii serviciului militar, dacă între ei nu există raporturi de subordonare și

dacă această încălcare s-a manifestat prin acte de violență”, fiindu-i aplicată o

pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea săvîrșită.

Instanța de recurs menționează că temeiurile invocate de către recurent,

precum și argumentele acestuia au constituit obiect de examinare la judecarea

cauzei în instanța de fond și cea de apel, și asupra acestora instanțele

judecătorești s-au expus argumentat în hotărîrile pronunțate.

7.2. Colegiul penal consideră că este neîntemeiat argumentul recurentului,

că martorul Bunescu I. nu a fost audiat în ședința instanței de apel, fiind necesară

audierea suplimentară a acestuia, deoarece recurentul și inculpatul Cenușa O. la

examinarea cauzei în instanța de fond au avut posibilitatea de a adresa întrebări

acestui martor pentru a elucida circumstanțele cauzei, iar, ulterior, în cadrul

examinării cauzei în instanța de apel nu au solicitat audierea suplimentară a

martorului Bunescu I., fapt confirmat prin procesele – verbale ale ședințelor de

judecată din instanța de fond și cea de apel.

După cum s-a menționat mai sus potrivit prevederilor art. 414 al. (1) Cod de

procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel.

Al. (3) al art. 414 Cod de procedură penală stabilește că în cazul în care

declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă de către

părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța

de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță.

Potrivit prevederilor art.413 alin.(3) Cod de procedură penală, instanța de

apel, la cererea părților, poate cerceta suplimentar probele administrate în primă

instanță și poate administra probe noi.

Din aceste prevederi legale se constată că audierea martorilor în instanța de

apel se înfăptuiește numai la solicitarea părților, iar instanța de recurs a constatat

că recurentul și inculpatul Cenușa O. în cadrul ședinței instanței de apel n-au

solicitat interogarea martorului Bunescu I., mai mult decît atît, o asemenea

solicitare nu se regăsește nici în apelul depus de către inculpat, acesta solicitînd

audierea sa, invocînd eronat prevederile art. 415 al. (2/1) Cod de procedură

penală, care se referă la judecarea apelului declarat împotriva sentinței de achitare

și care nu sunt aplicabile speței examinate.

Instanța de recurs conchide că, temeiurile invocate de către recurent și

prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit

6

confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată

nu s-a comis, prin urmare hotărârea atacată este legală și întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art.414-419 CPP, de aceea recursul ordinar declarat de avocatul Cojocari Ion în

numele inculpatului Cenușa Oleg Valentin se declară inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cojocari Ion în

numele inculpatului Cenușa Oleg Valentin împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2014, în cauza penală în privința lui Cenușa

Oleg Valentin, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia integrală publicată la 04 noiembrie 2014.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecători Nadejda Toma

Petru Moraru

7