1ra-1390/2014 — art.368 alin.1 CP

1ra-1390/2014 — art.368 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra- 1390/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

03 septembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

Președinte – Petru Ursache

Judecători – Nadejda Toma și Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Chiosa Serghei în numele inculpatului Panainte Valeriu

împotriva sentinței Judecătoriei Militare din 26 februarie 2014 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2014, în cauza penală

în privința lui

Panainte Valeriu Fiodor, născut la

08.07.1993, originar și domiciliat în s.

Camenca, r-nul Orhei.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Valeriu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 368 alin.(1) Cod

penal la 3 ani închisoare. Conform art. 90 Cod penal executarea pedepsei a

fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

serviciu militar în termen la 05 decembrie 2012 de către CMT Orhei și l-a

îndeplinit în unitatea militară 1006 a Departamentului Trupelor de

Carabinieri. Prin ordinul comandantului u/m 1006 a TDC, nr.27ef din

23.08.2013 lui Panainte V. i-a fost acordat gardul militar – sergent.

Tot în aceiași unitate militară, la situația din 25 octombrie 2013,

îndeplinea serviciul militar în termen și caporalul Vladiuc M., pentru care

sergentul Panainte V. era șef după gradul deținut.

La 25 octombrie 2013, în jurul orelor 19:30, sergentul Panainte V.,

aflîndu-se pe teritoriul unității militare 1006 a DTC, dislocată în mun.

Chișinău, com. Ciorescu, în incinta dormitorului, încalcînd grav cerințele art.

26 a Legii Republicii Moldova, ,,Cu privire la statutul militarilor” art. 14, 15,

94, 116 a Regulamentului Serviciului Interior al Forțelor Armate a RM și art.

1

5 al Regulamentului Disciplinei Militare, în scopul promovării relațiilor

neregulamentare între militari și sub pretextul obiceiului militar de

,,întărire a epoleților”, i-a aplicat caporalului Vladiuc M. doua lovituri cu

pumnii peste umerii drept și stîng, cauzîndu-i vătămări neînsemnate.

Acțiunile lui Panainte Valeriu Fiodor de către instanța de fond au fost

calificate conform prevederilor art. 368 al.(1) Cod penal ca lovirea

subalternului de către șef în timpul cînd aceștea îndeplinesc obligațiile legate

de serviciul militar.

inculpatului, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care Panainte Valeriu urma să fie achitat,

fără a indica în apel temeiul de drept al achitării solicitate.

În motivarea apelului avocatul a invocat că probele cercetate și

administrate de către instanță nu au demonstrat circumstanțele faptei

încriminate de către partea acuzării, vinovăția inculpatului nu a fost

dovedită, iar declarațiile părții vătămate urmau să fie apreciate critic de

către instanța de fond, deoarece ultimul era confuz în declarațiile sale și că

acestea au fost combătute prin declarațiile inculpatului, care a menționat că

nu a avut careva conflicte cu partea vătămată, nu i-a aplicat careva lovituri,

deoarece la data și ora indicată s-a aflat în compania altor militari, acest fapt

fiind confirmat de către aceștea.

A mai menționat că probatoriul este insuficient, acuzarea este axată în

mare parte pe declarațiile părții vătămate, iar concluziile privind vinovăția

inculpatului nu pot fi întemeiate pe presupuneri, deoarece toate dubiile în

probarea învinuirii se interpretează în favoarea inculpatului.

2014 apelul a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept,

analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art.101 CPP, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, just

concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Panainte V. în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 368 alin.(1) Cod penal – lovirea subalternului

de către șef în timpul cînd aceștia îndeplinesc obligațiile legate de serviciul

militar.

La stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă inculpatului

Panainte V., precum și a modalității de executare a pedepsei, instanța de

fond a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, de circumstanțele ce

atenuează răspunderea penală: săvîrșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni mai puțin grave, lipsa pretențiilor din partea părții vătămate, de

faptul că circumstanțe ce agravează răspunderea penală nu au fost stabilite,

precum și faptul că inculpatul nu manifestă căința privitor la infracțiunea

comisă, fiindu-i stabilită o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art.90 Cod

penal.

2

Serghei Chiosa, care solicită casarea acestora cu dispunerea achitării

inculpatului din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de către acesta.

În motivarea recursului avocatul invocă ilegalitatea deciziei instanței

de apel, deoarece consideră că aceasta la examinarea cauzei nu a intrat în

esența motivelor expuse în cererea de apel, bazîndu-se pe concluziile

greșite ale primei instanțe, care nu corespund dovezilor acumulate în

cadrul cercetării judecătorești, prin ce hotărirea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Prin urmare, recurentul critică modalitatea de apreciere a probelor de

către instanță, și anume că instanța de apel nu a luat în considerație

dovezile acumulate în cadrul cercetării judecătorești cum ar fi: declarațiile

martorilor Botnariuc Nicolae, Rusu Serghei, Țurcan Andrei, care au

confirmat faptul că la 25 octombrie 2013, începînd cu orele 19:30 min., pînă

la ora 21:15 min., s-au aflat împreună cu inculpatul la fumoar în incinta

companiei militarilor pentru a se pregăti pentru festivitatea de a doua zi, dar

nu în dormitor unde a indicat partea vătămată.

Totodată apărarea consideră că instanța de apel greșit a ignorat și

declarațiile martorului P. Efros. Astfel, ultimul fiind audiat în instanța de

apel ca martor la solicitarea apărării a declarat, că fiind „ofițer responsabil a

cursurilor de comandanți inferiori ale trupelor de carabinieri în unitatea

militarilor 1006 pe data de 25.10.1013 înainte de trimiterea a ostașilor la

culcare a petrecut alinierea efectivului și examinarea corporală vizuală a

ostașilor care au absolvit cursurile de sergenți. Careva abateri nu a observat

și plîngeri din partea ostașilor nu au parvenit, inclusiv și de la partea

vătămată M. Vladiuc”. În viziunea apărării, anume aceste declarații nu

exclude cauzarea de leziuni corporale în urma petrecerii obiceiului de

„întărire a epoleților" în unitățile unde au parvenit ostașii deja pe data de

26.10.2013, dar nu în unitatea de pregătire a sergenților.

În recursul declarat se mai invocă și faptul că între inculpat și partea

vătămată nu existau raporturi de subordonare, deoarece inculpatul deținea

funcția de comandat al grupei a doua al plutonului trei, iar partea vătămată

era ostaș al plutonului patru.

De asemenea recurentul a mai indicat că potrivit concluziilor

raportului de expertiză medico-legală la partea vătămată Vladiuc M. a fost

constatată o vătămare neînsemnată și nu vătămări corporale ușoare așa

cum prevede dispoziția art. 368 al. (1) Cod penal.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

3

Recurentul nu invocă în mod expres în recursul său, așa cum stabilește

art. 430 al.(1) pct.(5) Cod de procedură penală, nici un temei prevăzut de

art.427 CPP, însă din conținutul recursului Colegiul penal constată temeiul

prescris de pct.6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală - „hotărîrea

atacată nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția”, precum și pct. 8)

- „nu au fost întrunite elementele infracțiunii”.

Colegiul penal, analizînd decizia recurată, constată că temeiul invocat

de către avocat, ce se conține în prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul că instanța de apel la adoptarea deciziei a respectat

prevederile art. 414 Cod de procedură penală.

Cu referire la pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul

penal menționează că sub incidența acestui temei legal se află cazurile cînd

n-au fost stabilite: fapta care corespunde elementelor constitutive ale

infracțiunii, probele prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care stabilesc

circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În speța dată, inculpatul a fost pus sub învinuire, recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. art. 368 alin.(1) Cod penal – lovirea subalternului de

către șef în timpul cînd aceștia îndeplinesc obligațiile legate de serviciul

militar.

Colegiul penal consideră că, instanța de apel corect a statuat asupra

faptului că instanța de fond pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a

acțiunilor săvîrșite de inculpat.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal reiterează asupra veridicității

constatării instanței de apel, care a specificat că în urma cercetării probelor

acuzării, administrate pe tot parcursul procesului penal, vinovăția

inculpatului privind comiterea faptelor incriminate în rechizitoriu a fost

dovedită pe deplin, corect fiind puse aceste probe la baza sentinței, iar

dubiul judiciar în privința acestuia a fost răsturnat prin probe cercetate de

către instanța de apel.

Totodată, Colegiul penal constată temeinicia concluziilor instanței de

apel potrivit cărora argumentele recurentului, precum că fapta nu a fost

săvârșită de către inculpat, au fost apreciate critic, odată ce aceste afirmații

au fost combătute de totalitatea probelor cercetate în ședințele

judecătorești, și anume: declarațiile părții vătămate Vladiuc M. (f.d 105);

raportul de constatare medico-legală nr.5384 din 28.10.2013 și raportul de

expertiză medico-legală nr.3040/D din 12.12.2013, conform căruia la

examinarea medico-legală la cet. Vladiuc M., s-au constatat: echimoze la

nivelul articulației acramio claviculară, mușchiul trapez, care au fost cauzate

în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în

timpul și circumstanțele indicate, și se califică ca vătămare corporală

neînsemnată. Se exclude posibilitatea producerii leziunii corporale depistate

în rezultatul căderii corpului din poziție verticală, este puțin probabil

formarea leziunilor corporale în rezultatul automutilării (f. d. 28-32);

4

procesul-verbal de confruntare între partea vătămată Vladiuc Marin și

bănuitul Panainte Valeriu, în cadrul căruia partea vătămată și-a susținut

declarațiile date anterior, precum că, la 25 octombrie 2013, în jurul

orelor 19.30, în timp ce se afla în dormitorul companiei 2, de el s-a apropiat V.

Panainte care l-a felicitat cu ocazia primirii gradului de "caporal" și i-a

"întărit epoleții", adică i-a aplicat cîte o lovitură concomitent cu ambii pumni

peste umărul drept și sting, (f. d. 67).

Colegiul penal consideră că instanța de apel în motivarea soluției sale a

făcut o analiză detaliată și în parte a fiecărei probe, inclusiv și a probelor

indicate în recurs, care a fost examinate în cadrul ședinței de judecată,

precum și a dat răspuns la toate argumentele de fapt și motivele de drept

ale apelantului, soluția instanței fiind întemeiată și concludentă.

Colegiul penal reține că motivele și argumentele recursului se reduc

doar la afirmația că instanțele de fond și de apel au estimat incorect

probele.

În acest sens Colegiul menționează că argumentele invocate în recurs

au fost anterior expuse și în apel, au constituit obiect de examinare în

instanța de apel, care s-a pronunțat detaliat și argumentat asupra lor, iar

hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Totodată, instanțele judecătorești au dat o apreciere corectă probelor

și circumstanțelor cauzei penale, examinîndu-le din punct de vedere a

utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet, în mod obiectiv și

just au ajuns la concluzia că inculpatul urmează a fi condamnat în baza art.

368 alin.(1) Cod penal.

Referitor la argumentele recurentului privind gradul vătămărilor

corporale constatate la partea vătămată Vladiuc M., precum și la faptul că

între inculpat și partea vătămată nu existau relații de subordonare, Colegiul

penal a stabilit că potrivit materialelor dosarului și deciziei instanței de

apel, aceste doua argumente n-au fost menționate în cererea de apel

declarată de către avocat, nefiind obiect de examinare în instanța de apel.

Potrivit prevederilor art. 427 al.(2) Cod de procedură penală

temeiurile menționate la al.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care

au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Reieșind din faptul că argumentele recurentului privind gradul

vătămărilor corporale constatate la partea vătămată Vladiuc M., precum și

la faptul că între inculpat și partea vătămată nu existau relații de

subordonare n-au constituit obiect de examinare în instanța de apel,

Colegiul penal consideră că examinarea acestora și expunerea opiniei

asupra lor nu are suport legal în ordine de recurs.

Instanța de recurs reține că temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct.6) și pct.8) Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului, asemenea erori de drept în speța examinată nu au

fost comise și, prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată.

5

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că recursul ordinar

depus de către avocatul Chiosa S. în numele inculpatului Panainte V. se

declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Chiosa

Serghei în numele inculpatului Panainte Valeriu împotriva sentinței

Judecătoriei Militare din 26 februarie 2014 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2014, în cauza penală în privința lui

Panainte Valeriu Fiodor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia integrală publicată la 05 septembrie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Petru Moraru

6