1ra-891-2014 — art.361 alin.2 și art.190 alin.5 CP

1ra-891-2014 — art.361 alin.2 și art.190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-891/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 septembrie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Elena Covalenco,

Judecătorii - Ion Guzun, Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari, Oleg Sternioală,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, avocatul Sergiu Cotruță în

numele părții vătămate și partea vătămată Patrașcu Natalia, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2013, în cauza penală privindu-i pe

Tarnovscaia (Beiu) Tatiana Vasili, născută la 11 ianuarie

1985, originară din mun.Bălți, domiciliată în mun.Chișinău,

str.Maria Drăgan 8/2, ap.86

și

Tarnovschi Vitalie Boris, născut la 10 martie 1977, originar

și domiciliat în mun.Bălți, str. Nicolae Labiș 12.

Termenul examinării cauzei:

instanța de apel,

instanța de recurs.

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11 Cod de procedură penală legal

executată.

Colegiul penal lărgit asupra recursurilor,

C O N S T A T Ă :

(Beiu) Tatiana în baza art.361 alin.(2) lit.a) Cod penal, iar Tarnovschi Vitalie în baza

art.42 alin.(4), 361 alin.(2) lit.a) Cod penal, au fost achitați, pe motiv că fapta lor nu

întrunește elementele infracțiunii.

Tarnovscaia (Beiu) Tatiana și Tarnovschi Vitalie, au fost condamnați în baza

art.196 alin.(2) lit.b) Cod penal la cîte 2 ani închisoare, fiecare. Potrivit art.90 Cod penal,

s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe un termen de probă de cîte 2 ani, pentru

fiecare.

Vitalie, Tarnovscaia (Beiu) Tatiana, Roșca Iurie și Patrașcu Natalia a avut loc o înțelegere

privind inițierea unei afaceri comune pentru care urmau să se înstrăineze unele bunuri

imobile ce aparțin familiei surorii inculpatei.

1

În acest scop, Roșca Iurie cu Patrașcu Natalia au menționat că vor veni în Moldova

din Irlanda, unde locuiau timp de 10 ani împreună cu copiii săi, pentru perfectarea

procurilor. Dat fiind faptul că nu au putut reveni din Irlanda, prin telefon, Roșca Iurie a

comunicat lui Tarnovschi Vitalie că urmează de vîndut cît mai urgent loturile de pămînt la

preț bun și în acest sens, la 01 aprilie 2008, aproximativ la orele 11.00, Tarnovscaia (Beiu)

Tatiana, prezentîndu-se ca fiind sora sa, Patrașcu Natalia, împreună și de comun acord cu

soțul ei, Tarnovschi Vitalie la notarul privat Zara Corina cu sediul în oficiul nr.67 din

str.Pușkin 33, mun.Chișinău, substituind-o și, cu acordul acesteia, a vîndut lui Arhip

Tudor din numele surorii sale Patrașcu Natalia, care la acel moment era proprietară de

drept, la prețul de 57000 euro, terenul agricol, cu numărul cadastral 0146116052, cu

suprafața de 1,222 ha, amplasat în extravilanul com.Tohatin, mun.Chișinău, teren care a

fost procurat anterior la 24 octombrie 2005 de către Patrașcu Natalia de la Andrieș Mihail

contra sumei de 6811 lei, conform prevederilor contractului de vînzare-cumpărare nr.6917

din 24 octombrie 2005, autentificat la notarul privat Adelina Soltan, banii primiți de la

Arhip Tudor au fost depozitați în bancă pe un cont deschis pe numele lui Tarnovschi

Vitalie, care urma să-i transmită o parte lui Roșca Iurie, iar altă parte au decis să-i

investească în construcția bunului imobil, apartamentul nr.89 din str.Konev 38, mun.Bălți

pentru ca ulterior să-l vîndă și să rămînă cu diferența de bani pentru a o investi în afacerea

comună.

2.1. De către organul de urmărire penală Tarnovscaia (Beiu) Tatiana și Tarnovschi

Vitalie, au fost puși sub învinuire pentru faptul că, la 01 aprilie 2008, la ora 11.00,

acționînd intenționat, împreună și de comun acord, aflîndu-se în oficiul nr.67 al notarului

privat Zara Corina din str.Pușchin 33, mun.Chișinău, Tarnovscaia (Beiu) Tatiana a

falsificat contractul de vînzare-cumpărare a lotului de teren nr.1148 din 01 aprilie 2008,

semnînd ilegal, prin metoda imitării un document oficial din numele surorii sale Patrașcu

Natalia, care la acel moment era proprietară de drept a terenului cu destinația „lot agricol"

cu nr.cadastral 0146116052 avînd suprafața de 1,222 ha, amplasat în extravilanul

com.Tohatin, mun.Chișinău.

În continuare, deținînd documentul oficial fals menționat, avînd aceleași intenții, le-

au prezentat notarului privat Zara Corina, în scopul înstrăinării ilicite a lotului de teren

litigios cumpărătorului Arhip Tudor.

N.Patrașcu - M.Marian, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care inculpații să fie condamnați în baza art.190 alin.(5) și art.361 alin.(2) lit.b) Cod

penal, iar în baza art.84 alin.(l) Cod penal, de numit pedeapsă lui Tarnovscaia (Beiu)

Tatiana - 10 ani închisoare, în penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de

dreptul de a ocupa sau exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani, iar lui

Tarnovschi Vitalie - 15 ani închisoare, în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul

de a ocupa sau exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani, invocînd că instanța,

analizînd și cercetînd probele acuzării pe care și-a întemeiat învinuirea, le-a admis în

fond, dar i-a achitat pe inculpați în baza art.361 alin.(2) Cod penal din motiv că fapta lor

nu întrunește elementele infracțiunii și incorect a recalificat acțiunile acestora din

prevederile art.190 alin.(5) în cele ale art.196 alin.(2) lit.b) Cod penal; instanța greșit a

concluzionat că inculpata T.Tarnovscaia nu a falsificat semnătura din contractul de

vînzare-cumpărare, ci a substituit-o pe sora sa, N.Patrașcu, deoarece modalitatea de

substituire l-a întocmirea procurii nu este prevăzută de legislația civilă, dar fapta acesteia

este prevăzută de legislația penală, considerîndu-se falsificare, reținîndu-se în sensul dat

prevederile art.242 alin.(1), 252 alin.(1-3) Cod civil, care explică între cine poate fi

2

încheiat actul juridic și împuternicirile persoanei; incorect instanța a conchis că în

acțiunile inculpatei lipsește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.361 Cod penal,

indicînd că contractual falsificat nu este un document oficial, deoarece documentele

oficiale pot proveni și de la persoane fizice în cazul cînd statul, conform legii, sau unui alt

act normativ le recunoaște statutul lor oficial și importanța juridică, în cazul de față

documentele sînt perfectate notarial, astfel că inculpata împreună cu V.Tarnovschi, căruia

i-a fost incriminată participarea la falsificarea documentului oficial, au acționat cu intenție

directă, exprimîndu-și voința de a falsifica actul oficial, pe care apoi l-au folosit, acesta

producînd efecte juridice din momentul semnării, adică și-au manifestat voința la

înstrăinarea terenului, iar odată ce a fost autentificat se consideră deja folosit, utilizat și

pus în circuit, astfel că semnătura falsificată și contractul autentificat notarial, consituie un

tot întreg, infracțiunea consumîndu-se la momentul semnării și autentificării notariale;

instanța reținînd declarațiile inculpaților, care au afirmat că banii în urma tranzacției

urmau a fi transmiși părții vătămate, incorect a recalificat acțiunile acestora din

prevederile art.190 alin.(5) în cele ale art.196 alin.(2) lit.b) Cod penal, deoarece aceste

afirmații ale inculpaților nu au fost confirmate prin careva mijloace probatorii, iar din

declarațiile părții vătămate rezultă că aceasta nu a cunoscut despre faptul înstrăinării

terenului agricol, astfel că acțiunile lor întrunesc latura obiectivă a infracțiunii de

escrocherie, deoarece averea lui N.Patrașcu, în urma încheierii contractului de vînzare

cumpărare a terenului agricol a trecut în posesia inculpaților ilegal și aceștia au dispus de

ea după bunul lor plac, pe cînd latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.196 Cod

penal se caracterizează prin folosirea temporară ilegală gratuită a averii proprietarului și

eschivarea de la actul de transmitere proprietarului a bunurilor care i se cuvin după lege;

- reprezentantul părții vătămate N.Patrașcu, M.Marian, casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații să fie condamnați conform învinuirii

formulate, pe motiv că instanța de judecată neîntemeiat a încadrat acțiunile acestora în

baza art.196 alin.(2) Cod penal.

a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, prin care au

fost condamnați:

- Tarnovscaia (Beiu) Tatiana, în baza art.190 alin.(5) Cod penal, cu aplicarea art.79

Cod penal, la 5 ani și 4 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

gestionare a bunurilor materiale pe un termen de 2 ani și în baza art.361 alin.(2) lit.b) Cod

penal la 1 an închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 5 ani și 6

luni închisoare, în penitenciar pentru femei de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de gestionare a bunurilor materiale pe un termen de 2 ani.

Conform art.96 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost amînată pînă la atingerea

vîrstei de opt ani a fiicei minore Tarnovscaia Arina, născută la 01 iunie 2008.

- Tarnovschi Vitalie, în baza art.190 alin.(5) Cod penal la 8 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a bunurilor materiale pe un termen de

2 ani și în baza art.361 alin.(2) lit.b) Cod penal la 1 an închisoare, iar conform art.84 Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită pedeapsă definitivă de 8 ani și 2 luni închisoare, în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a bunurilor materiale pe un termen de

2 ani. În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că Tarnovschi Vitalie și Tarnovscaia (Beiu) Tatiana, la

01 aprilie 2008, aproximativ la orele 1100, avînd scop de profit, acționînd intenționat,

împreună și de comun acord, ultima prezentîndu-se ca fiind sora sa, Patrașcu Natalia, la

3

notarul privat Zara Corina cu sediul în oficiul nr.67, str.Pușkin 33, mun.Chișinău, prin

înșelăciune au vîndut cumpărătorului Arhip Tudor din numele surorii sale, care la acel

moment era proprietară de drept, la prețul de 57000 euro, ceea ce constituia, conform

cursului oficial de schimb al BNM la data efectuării tranzacției, suma de 954328,20 lei,

terenul cu destinația „lot agricol”, cu n/c 0146116052, cu suprafața de 1,222 ha, amplasat

în extravilanul com.Tohatin, mun.Chișinău, acesta fiind procurat anterior la 24 octombrie

2005 de către Patrașcu Natalia contra sumei de 25000 euro, ceea ce constituia, conform

cursului oficial de schimb al BNM la data efectuării tranzacției, suma de 378375 lei.

Tot ei, la 01 aprilie 2008, aproximativ la ora 1100, acționînd intenționat, împreună și

de comun acord, avînd interes material exprimat în obținerea prin escrocherie a bunurilor

materiale în proporții deosebit de mari, aflîndu-se în oficiul nr.67 al notarului privat Zara

Corina din str.Pușkin 33, mun.Chișinău, au falsificat contractul de vînzare-cumpărare a

lotului de teren nr.1148 din 01 aprilie 2008, semnînd ilegal prin metoda imitării servile în

documentul oficial la rubrica “vînzătorul” din numele surorii sale - Patrașcu Natalia, care

la acel moment era proprietară de drept a terenului cu destinația „lot agricol”, cu

nr.cadastral 146116052, avînd suprafața de 1,222 ha, amplasat în extravilanul

com.Tohatin, mun.Chișinău, în scopul înstrăinării ilicite cumpărătorului Arhip Tudor a

lotului de teren menționat.

În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat că prima instanță, la

adoptarea sentinței, incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și eronat a ajuns la

concluzia că inculpații au comis infracțiunea prevăzută de art.196 alin.(2) lit.b) Cod penal,

sentința urmînd a fi casată, iar inculpații să fie recunoscuți vinovați de săvîrșirea

infracțiunilor prevăzute de art.190 alin.(5) și art.361 alin.(2) lit.b) Cod penal, stabilindu-le

pedeapsa închisorii.

partea vătămată T.Arhip și reprezentantul acestuia, avocatul V.Drăniceru, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, menționînd faptul

că partea descriptivă a deciziei atacate contravine dispozitivului acesteia, instanța de apel

neexpunîndu-se asupra apelului reprezentantului părții vătămate M.Marian;

- partea vătămată T.Arhip și avocatul acestuia, casarea deciziei, cu menținerea

sentinței, menționînd că instanța de apel incorect a calificat acțiunile inculpaților în baza

art.190 alin.(5) și 361 alin.(2) lit.b) Cod penal, iar prima instanță just a încadrat acțiunile

acestora în baza art.196 alin.(2) lit.b) Cod penal; că partea descriptivă a deciziei atacate

contravine dispozitivului acesteia, în partea descriptivă fiind admise parțial apelurile

declarate de procuror și reprezentantul părții vătămate, iar în dispozitiv fiind admis doar

apelul porcurorului.

fost admise recursurile procurorului, a părții vătămate T.Arhip și a avocatului V.Drăniceru

în numele acestuia, casată decizia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a indicat că, potrivit materialelor cauzei, instanța de apel în partea

descriptivă a deciziei sale a considerat necesar de a admite apelul procurorului A.Ciocan și

cel al reprezentantului părții vătămateN.Patrașcu - M.Marian, însă conform dispozitivului

deciziei, a fost admis doar apelul procurorului, fapt ce induce concluzia că partea

descriptivă a deciziei instanței de apel contravine dispozitivului acesteia, astfel că a avut

loc o încălcare de procedură esențială, întrucît din examinarea coroborată a materialelor

cauzei, rezultă un viciu juridic la stabilirea temeiurilor de fapt și de drept.

Totodată, instanța de recurs, în temeiul art.435 alin.(3) și art.417 alin.(1) pct.91 Cod

de procedură penală, a menționat că actele procedurale, referitor la cercetarea probelor, și

4

anume declarațiile inculpatei T.Tarnovschi (Beiu), ale părții vătămate T.Arhip și ale

martorului M.Socolovschi, efectuate anterior de instanța de apel, decizia căreia a fost

casată, rămîn valabile, iar procesul de examinare a apelurilor urmează să-și reia cursul cu

verificarea declarațiilor și probelor materiale examinate de prima instanță prin citirea lor și

consemnarea în procesul-verbal al ședinței de judecată, conform prevederilor art.414

alin.(2) Cod de procedruă penală, iar în procesul rejudecării cauzei, instanța urmează să

țină cont de argumentele formulate în apeluri, să înlăture erorile admise și să pronunțe o

hotărîre legală și întemeiată, în strictă conformitate cu prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile procurorului și a reprezentantului M.Marian în

numele părții vătămate N.Patrașcu.

Instanța de apel a menționat că, concluziile primei instanțe expuse în sentință

privind vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art.196 alin.(2) lit.b)

Cod penal sînt juste, acestea rezultă din declarațiile inculpaților T.Tarnovschi,

V.Tranovschi, a părților vătămate N.Patrașcu, V.Arhip, a martorului Iu.Roșca,

M.Socolovschi, C.Zara, V.Patrașcu, cît și probele scrise, care la fel dovedesc lipsa în

acțiunile inculpaților a infracțiunilor prevăzute de art.190 alin.(5) și 361 alin.(2) lit.b) Cod

penal, cărora instanța le-a dat o apreciere cuvenită.

Instanța a menționat că este justificată concluzia primei instanțe referitor la faptul că

declarațiile părții vătămate N.Patrașcu și a martorului Iu.Roșca contravin circumstanțelor

cauzei, declarațiilor martorului V.Patrașcu și materialelor dosarului în partea ce ține de

afirmațiile, precum că ei nu au permis inculpaților să înstrăineze terenul din com.Tohatin.

La fel, instanța a dedus că prin procura din 09.10.2007 Iu.Roșca l-a împuternicit pe

V.Tarnovschi de a-i reprezenta interesele în toate organele puterii de stat, administrative,

inclusiv să vîndă toate imobilele sale procurate, ce-i aparțin în R.Moldova, astfel că

înstrăinarea terenului a avut loc cu acordul proprietarului N.Patrașcu și demonstrează

odată în plus că terenul vizat sau orice alt imobil al lui Iu.Roșca putea fi înstrăinat în mod

legal de către V.Tarnovschi în baza procurii, fără implicarea lui T.Tarnovschi, fapt

confirmat și prin declarațiile inculpaților și ale martorului V.Patrașcu, procură care a fost

anulată de către Iu.Roșca la 09.06.2008, după încheierea contractului de vînzare-

cumpărare din 01.04.2008 a terenului din com.Tohatin.

Astfel, instanța a conchis că, deoarece tranzacția de înstrăinare a terenului din

com.Tohatin a avut loc cu acordul proprietarului N.Patrașcu, este motivată concluzia

primei instanțe privind lipsa în acțiunile inculpaților a intenției de sustragere a mijloacelor

bănești și de asemenea de comitere a falsului în actele oficiale, iar partea acuzării nu a

prezentat probe veridice ce ar demonstra vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor

imputate și ar combate concluziile expuse în sentință.

Instanța de apel a menționat că, la stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont de

prevederile art.7, 75 Cod penal, de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvîrșite, de persoana celor vinovați, de rolul lor la săvîrșirea infracțiunii, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influiența pedepsei

aplicate asupra corijării și reeducării vinovaților, că inculpații anterior nu au fost

condamnați, au la intreținere un copil minor.

partea vătămată N.Patrașcu și avocatul S.Cotruță în numele părții vătămate N.Patrașcu,

care au solicitat:

- procurorul, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de

procedură penală, casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei, pe motiv că instanța

5

de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și a dat o apreciere eronată

probelor administrate, iar ca urmare, faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită; concluzia

instanței, precum că inculpații au înstrăinat lotul funciar cu acordul proprietarului este una

incorectă, deoarece potrivit cumului de probe administrate în cadrul urmăririi penale și

cercetate în instanțele de judecată rezultă că, potrivit datelor OCT proprietar al bunului

imobil la momentul înstrăinării era N.Patrașcu; instanța de apel cu referire la probele

acuzării eronat a reținut că inculpații au acționat cu acordul martorului Iu.Roșca, pe cînd

acesta la momentul înstrăinării lotului funciar nu era nici proprietarul terenului de pămînt

și nici nu dispunea de împuternici de la N.Patrașcu, iar semnătura din rubrica “vînzător”

din contractul de vînzare-cumpărare a terenului din 01.04.2008 nu aparține proprietarului

N.Patrașcu, dar lui T.Tarnovscaia (Beiu), care a prezentat notarului copia buletinului de

identitate a lui N.Patrașcu, imitînd semnătura acesteia; inculpații au acționat cu intenție,

iar ulterior, prin metoda folosirii actelor oficiale false, au deposedat-o pe N.Patrașcu de

lotul funciar; instanța de apel eronat s-a expus asupra procurii eliberate din numele lui

Iu.Roșca pe numele lui V.Tarnovschi, deoarece aceasta nu dă dreptul lui T.Tarnovscaia de

a înstrăina proprietățile lui N.Patrașcu; instanța nu a dat apreciere recipiselor întocmite de

către T.Tarnovscaia (Beiu), potrivit cărora aceasta a primit pentru terenul vîndut de la

T.Arhip 59000 euro;

- partea vătămată N.Patrașcu și avocatul S.Cotruță în numele acesteia, au solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, sau dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, prin care inculpații să fie condamnați conform

învinuirii formulate art.190 alin.(5), 361 alin.(2) Cod penal, din motiv că instanța

neîntemeiat a încadrat acțiunile acestora în baza art.196 alin.(2) Cod penal și incorrect a

apreciat că terenul funciar a fost înstrăinat cu acordul părții vătămate, care nu a

împuternicit inculpații și între ei nu a avut loc careva înțelegere în acest sens, inculpații

acționînd în mod ascuns și direct cu intenția de a deposed partea vătămată de bunul său.

8.1. În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală,

partea vătămată T.Arhip și avocatul acestuia V.Drăniceru, au depus referință expunîndu-și

opinia asupra recursului ordinar declarat de procuror, partea vătămată N.Patrașcu și cel

suplimentar declarat de avocatul acesteia, în care și-au exprimat dezacordul cu acestea,

considerînd că soluția adoptată de către instanța de apel este una justă și corectă, iar

recursurile sînt neîntemeiate.

invocate, ținînd cont de referința depusă de către partea vătămată T.Arhip și avocatul

V.Drăniceru în numele acestuia, Colegiul penal consideră că recursurile procurorului și a

părții vătămate N.Patrașcu urmează a fi admise, iar a avocatului S.Cotruța în numele

părții vătămate N.Patrașcu respins, din următoarele considerente.

Referitor la recursul avocatului S.Cotruța.

În conformitate cu prevederile art.422 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel este de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

Potrivit materialelor cauzei, în instanța de apel interesele părții vătămate

N.Patrașcu au fost reprezentate de M.Marian, în prezența căruia, la 12.12.2013, a fost

pronunțat dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, fapt confirmat

prin procesul-verbal al ședinței de judecată, acesta fiind înștiințat despre data pronunțării

deciziei motivate -10.01.2014, ora 14.00. Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de

6

apel rezultă că decizia motivată a fost pronunțată la 10.01.2014, la care s-a prezentat și

reprezentantul părții vătămate N.Patrașcu, M.Marian, prin intermediul căruia partea

vătămată a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel la 30.01.2014

(f.d.75, 134, v.5).

Conform prevederilor art.231 alin.(3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Reieșind din sensul articolului dat, termenul de declarare a recursului (de 30 de

zile) începe să curgă de la 11.01.2014 și expiră la 12.02.2014.

Potrivit datelor de înregistrare a secției grefă a Colegiului penal, avocatul S.Cotruță,

acționînd în baza contractului încheiat la 06.06.2013 și mandatului din aceeași dată, a

depus supliment la recursul părții vătămate N.Patrașcu asupra deciziei instanței de apel la

10.07.2014, adică după expirarea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art.422 Cod

de procedură penală (f.d.159, v.5).

Conform art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

În acest context, instanța de recurs atestă că termenul de recurs este un termen

procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ,

adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși

recursul a fost declarat după expirarea termenului, el urmează a fi respins ca tardiv,

deoarece legea procesual penală ce reglementează procedura examinării recursului

ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal conchide că recursul suplimentar înaintat

de avocatul S.Cotruță în numele părții vătămate N.Patrașcu, este declarat peste termen,

deoarece în lege este cert stipulat momentul începerii curgerii acestui termen, excepție

făcînd doar persoanele arestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.2), 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat sau a fost depus peste termen.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului

suplimentar declarat de avocatul S.Cotruță în numele părții vătămate N.Patrașcu, ca fiind

depus peste termen.

Referitor la recursul procurorului și a părții vătămate N.Patrașcu.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, iar hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Conform prevederilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță, fiind obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar nepronunțarea instanței asupra

acestora echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

Astfel, în apel procurorul, cît și reprezentantul părții vătămate N.Patrașcu au

invocat ilegalitatea sentinței contestate, pe motiv că prima instanță achitîndu-i pe

T.Tarnovschaia (Beiu) și V.Tarnovschi de sub învinuirea în comiterea infracțiunii

7

prevăzute de art.361 alin. (2) lit.a) Cod penal și reîncadrării acțiunilor acestora din

prevederile art.190 alin.(5) în cele ale art.196 alin.(2) lit.b) Cod penal, deși a analizat și

cercetat probele administrate și prezentate de partea acuzării pe care și-a întemeiat

învinuirea, și anume - declarațiile părților vătămate N.Patrașcu, T.Arhip, a martorilor

Iu.Roșca, E.Scorici, M.Socolovici, C.Zara, pe care le-a admis în fond, însă i-a achitat pe

inculpați, luînd în considerație doar declarațiile acestora, care inițial au fost apreciate

critic, astfel că nu a dat probelor o apreciere obiectivă, prin prisma art.101 Cod de

procedură penală.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, conform art.93 Cod de procedură

penală, probele sînt elemente de fapt dobîndite în modul stabilit, care servesc la

constatarea existenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției,

precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei. Ca

probe sînt considerate declarațiile inculpatului, părții vătămate și a martorilor obținute în

conformitate cu prevederile legii și probele scrise.

Reținînd aceste prevederi legale, Colegiul conchide că instanța de apel nu a dat o

apreciere completă fiecărei probe aduse de procuror în susținerea învinuirii formulate

inculpaților și nu s-a expus de ce respinge probele sus-menționate administrate pe

parcursul urmăririi penale, ci doar a constatat că „prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și just a tras concluzia că inculpații au săvîrșit infracțiunea

prevăzută de art.196 alin.(2) lit. b) Cod penal, iar concluziile instanței despre lipsa în

acțiunile acestora a infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) și art.361 alin.(2) lit.b) Cod

penal, au fost bazate pe probele cercetate la judecarea cauzei, cărora li s-a dat o apreciere

cuvenită, fiindcă Tarnovschi Vitalie a fost împuternicit de către Roșca Iurie prin procură,

de a-i reprezenta interesele în toate organele puterii de stat, administrative, inclusiv să

vîndă toate imobilele sale procurate, ce-i aparțin în R.Moldova, iar înstrăinarea terenului

din com.Tohatin a avut loc cu acordul proprietarului N.Patrașcu”.

Prin urmare, reieșind din concluzia trasă de instanța de apel, Colegiul penal

constată că argumentele invocate de procuror și partea vătămată N.Patrașcu în recursurile

declarate, expuse la pct.8 al deciziei își găsesc reflectare în starea reală a lucrurilor statuate

în cauză, inclusiv sub aspectul că judecînd apelurile, instanța nu a înlăturat incertitudinile

invocate de apelanți în apeluri, ci le-a expus succint, fără a le analiza în ansamblu,

coroborîndu-le cu celelalte probe administrate în cauză.

În sprijinul acestei critici procurorul și partea vătămată N.Patrașcu au invocat că

este greșită constatarea instanței că inculpații T.Tarnovscaia (Beiu) și V.Tarnovschi au

înstrăinat lotul funciar în cauză cu acordul proprietarului, în baza procurii eliberate de

Iu.Roșca, fără însă a ține cont că acesta din urmă la momentul înstrăinării lotului funciar

nu era nici proprietarul terenului de pămînt și nici nu dispunea de împuterniciri de la

proprietarul de fapt al acestuia - N.Patrașcu de a înstrăina bunul ce-i aparține cu drept de

proprietate.

Nu a dat instanța apreciere nici declarațiilor părții vătămate T.Arhip care, fiind

audiat în instanță, a afirmat că la notar în ziua încheierii contractului de vînzare-cumpărare

a lotului de teren de către V.Tarnovschi i-a fost prezentată proprietara lotului - N.Patrașcu,

care de fapt s-a dovedit a fi T.Tarnovscaia (Beiu), care a și semnat contractul și căreia

dînsul i-a transmis suma de bani la care au convenit, aceasta eliberîndu-i două recipise.

De asemenea, instanța a lăsat fără apreciere și probele scrise la care a făcut referire

procurorul și partea vătămată în apel, și anume raportul de expertiză grafoscopică,

conform căruia textul manuscris și semnăturile din rubrica „vînzătorul” din contractul de

vînzare-cumpărare și recipisele eliberate lui V.Arhip, au fost îndeplinite nu de N.Patrașcu,

dar de o altă persoană prin imitare servilă, și procura eliberată din numele lui Iu.Roșca lui

8

V.Tarnovschi, din care nu rezultă că Iu.Roșca l-a împuternicit pe acesta din urmă și nici pe

T.Tarnovscaia (Beiu) de a înstrăina proprietățile lui N.Patrașcu.

Referitor la încadrarea acțiunilor inculpaților în baza art.196 alin.(2) lit.b) Cod

penal, Colegiul atestă că, conform teoriei dreptului penal, ca obiect juridic al acestei

componențe de infracțiune sînt relațiile sociale cu privire la proprietate, apariția și

dezvoltarea cărora presupune respectarea obligațiilor și angajamentelor patrimoniale

întemeiate pe bună-credință și încredere între subiecții acestor raporturi. Ca obiect

material îl pot forma bunurile care, potrivit dreptului de creanță, urmau să treacă în

proprietatea victimei, precum și bunurile din care au fost trase anumite foloase de către

făptuitor în detrimentul intereselor proprietarului.

Astfel, pentru a încadra acțiunile inculpaților T.Tarnovschi și T.Tarnovscaia (Beiu)

în baza art.196 Cod penal, instanța de apel urma să argumenteze prin care probe se

demonstrează faptul că nu a avut loc însușirea banilor primiți de inculpați în urma

înstrăinării terenului ce aparținea cu drept de proprietate lui N.Patrașcu, ci a fructului

beneficiului, folosului utilizării bunului. În decizia atacată nu este o motivare

corespunzătoare că, în urma acțiunilor inculpaților, aceștia s-au folosit temporar ilegal și

gratuit de averea proprietarului și s-ar fi eschivat de la actul de transmitere a bunului ce

aparține proprietarului, ce ar confirma existența elementelor infracțiunii prevăzute de

art.196 alin.(2) Cod penal. Totodată, instanța de apel, nu a analizat la modul cuvenit

acțiunile și intenția inculpaților, inclusiv și faptul că la notar V.Tarnovschi a prezentat-o

pe T.Tarnovscaia (Beiu) ca fiind proprietara terenului funciar N.Patrașcu, iar

T.Tarnovscaia (Beiu), prezentînd buletinul de identitate a lui N.Patrașcu, a încheiat și

semnat contractul de vînzare-cumpărare a terenului cu V.Arhip înșelîndu-l, precum că

dînsa este proprietara acestuia, contract care, din momentul semnării și utilizării, a produs

efecte juridice.

Astfel, reieșind din cele reținute, instanța de apel a tras o concluzie pripită privind

respingerea apelurilor, fără a efectua o verificare multilaterală și obiectivă a probelor și

circumstanțelor de fapt ale cauzei, care în opinia apelanților, confirmă vinovăția

inculpaților în săvîrșirea infracțiunilor imputate.

Prin urmare, modalitatea de motivare a soluției denotă că instanța de apel nu a

apreciat probele prezentate de partea acuzării în ansamblu, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței și coroborării acestora. Prin asemenea judecare a cauzei, instanța

de apel prematur a concluzionat că prima instanță just a tras concluzia că inculpații au

săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.196 alin.(2) lit.b) Cod penal, și că în acțiunile

acestora lipsesc elementele infracțiunilor prevăzute de art.190 alin.(5) și art.361 alin.(2)

lit.b) Cod penal de vreme ce probele prezentate de procuror în sprijinul învinuirii și

menționate în cererea de apel, nu și-au găsit o apreciere sub toate aspectele, completă și

obiectivă.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide că instanța de apel la judecarea

apelurilor a comis erori de drept, prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeieză soluția adoptată.

Avînd în vedere că erorile de drept invocate nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația, în conformitate cu

art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să

dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, avînd în vedere prevederile

art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

9

în apelurile și recursurile procurorului și a părții vătămate N.Patrașcu, iar în dependență de

datele obținute, să pronunțe o hotărîre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă

prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Cotruța Sergiu în

numele părții vătămate Patrașcu Natalia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 12 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui Tarnovscaia (Beiu)

Tatiana și Tarnovschi Vitalie.

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții

de Apel Chișinău, Guțan Pavel și partea vătămată Patrașcu Natalia, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2013, în cauza penală în

privința lui Tarnovscaia (Beiu) Tatiana și Tarnovschi Vitalie și dispune rejudecarea cauzei

în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, în partea dispunerii rejudecării cauzei, în

rest, este irevocabilă.

Decizia publicată integral la 28 octombrie 2014.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Ion Guzun

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Oleg Sternioală

10