1ra-1397/14 — art. 264 alin. 1 CP

Dosarul nr.1ra-1397/2014

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

07 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ghenadie Nicolaev,

Judecători – Petru Moraru, Vladimir Timofti, Liliana Catan și Ion Guzun,

a judecat în ședință fără citarea părților, recursul ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 13 mai 2014, declarat de inculpatul

Calistru Constantin Vasile, născut la 06

septembrie 1986, originar din or. Tiraspol și

domiciliat în mun. Chișinău, com. Băcioi, cetățean al

R. Moldova.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 05.02. - 03.04.2014;

Instanța de apel: 15.04.- 13.05.2014;

Instanța de recurs: 28.07.- 07.10.2014;

C O N S T A T Ă:

a fost judecat în baza art. 364/1 Cod de procedură penală, fiind liberat de răspunderea

penală, cu încetarea procesului penal pornit în baza art. 264 alin (1) Cod penal, iar în

temeiul art. 55 Cod penal, inculpatul a fost atras la răspundere contravențională fiindu-i

aplicată sancțiunea contravențională sub formă de amendă în mărime de 150 unități

convenționale, în sumă de 3.000 lei.

Constantin la 17 noiembrie 2013, aproximativ la ora 16:00, conducînd automobilul de

model „Opel Corsa” cu n/î C QU 622, se deplasa cu viteză excesivă pe traseul din s.

Șerpeni, r-nul Anenii Noi, încălcînd pct. pct. 2, 42 alin. (1), (3), 45 alin. (1) lit.lit. a), b),

c), d), e) ale Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin hotărîrea Guvernului nr.

713 din 27.07.1999, nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport pe care-l

conducea și a tamponat pietonul N. Chlichici, cauzîndu-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 167/D-2013 din 29.11.2013, vătămări corporale medii.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Calistru Constantin să fie condamnat în baza art. 264 alin (1) Cod

penal, la amendă în mărime de 200 unități convenționale, în sumă de 4.000 lei, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.

În susținerea cerințelor sale, procurorul a invocat dezacordul cu individualizarea

pedepsei, și anume a menționat că în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești

nu au fost stabilite careva circumstanțe excepționale, care ar fi impus eliberarea

inculpatului de răspundere penală, mai mult, în cadrul cercetării judecătorești nu au fost

stabilite careva circumstanțe care permit concluzionarea, că corectarea inculpatului este

posibilă fără aplicarea răspunderii penale, iar pedeapsa stabilită fiind prea blîndă,

necorespunzătoare acțiunilor infracționale săvîrșite și suferințele suportate de copilul

care a fost tamponat.

1

admis apelul procurorului, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, Calistru Constantin a

fost condamnat în baza art. 264 alin (1) Cod penal, la amendă în mărime de 200 unități

convenționale, în sumă de 4.000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 1 an.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a constatat că, prima instanță greșit a

aplicat în privința inculpatului prevederile art. 55 Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă

prea blîndă, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, mai mult, aplicarea prevederilor art.

55 Cod penal, nu va atinge scopul final de corectare și reeducare a inculpatului și nu se

va restabili echitatea socială conform prevederilor art. 61 Cod penal.

de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd

casarea acesteia cu menținerea sentinței instanței de fond fără modificări.

În motivarea recursului inculpatul a invocat că, prima instanță corect a aplicat față

de el prevederile art. 55 Cod penal, deoarece inculpatul se caracterizează pozitiv, se

căiește de cele săvîrșite, a reparat integral prejudiciul material cauzat, partea vătămată și

reprezentantul acesteia în ședința de judecată au declarat că pretenții față de el nu au, l-

au iertat și nu doresc ca el să fie tras la răspundere penală, mai mult, inculpatul în

prezent are la întreținere soția însărcinată, care nu este antrenată în cîmpul muncii.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis, din

următoarele motive.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel.

Lecturînd textul recursului ordinar, se evidențiază că inculpatul critică decizia

instanței de apel sub aspectul pct. pct. 6), 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

care prevăd că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și în cazul cînd norma de drept aplicată în

hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de

către Curtea Supremă de Justiție, însă din conținutul recursului nominalizat se

semnalează temeiul prevăzut de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, temei, care își găsește

reflectare în decizia contestată.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz,

la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Potrivit art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427, fiind în drept să judece și în

baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Din conținutul recursului inculpatului rezultă, că autorul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică decizia instanței de apel numai referitor la neaplicarea în privința

lui a prevederilor art.55 Cod penal.

2

Instanța de recurs menționează că, în conformitate cu prevederile art.75 Cod

penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Totodată, Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La fel, Colegiul penal menționează, că pedeapsa aplicată persoanei recunoscute

vinovate trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să

restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în

limitele fixate în partea specială.

Instanța de judecată trebuie să se conducă de limitele de pedepse stabilite de

sistemul dreptului penal, care sunt relativ determinate. Aceste pedepse sunt: minimum și

maximum prevăzut de fiecare infracțiune în textul incriminator.

Categoriile pedepselor sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate:

de la cea mai blîndă – amendă, pînă la cea mai aspră – detențiune pe viață.

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, Codul penal prevede și

liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională (art. 55 Cod

penal), care poate fi aplicată doar în cazul cînd instanța de judecată constată că în cauză

sunt întrunite condițiile obligatorii prescrise de această normă și anume: a) infracțiunea

săvîrșită să fie de categoria celor ușoare ori mai puțin grave; b) să fie săvîrșită pentru

prima oară; c) să-și recunoască integral vina; d) să fie reparat prejudiciul cauzat prin

infracțiune; e) să se constate că corectarea persoanei vinovate este posibilă fără a fi

supusă răspunderii penale.

În aceiași ordine de idei, Colegiul reține că, prin sintagma „poate” din textul

alin.(1) art.55 Cod penal, aplicarea acestei norme nu trebuie înțeleasă ca o obligație față

de instanța de judecată, or, alin. (1) stipulează că, în cazul cînd sunt stabilite condițiile

menționate supra, instanța trebuie să ajungă la convingerea că corectarea persoanei

vinovate este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

Prin urmare, instanța de judecată, în persoana judecătorului, care ținînd cont de

prevederile art. 26, 101 Cod de procedură penală, adoptă soluția, inclusiv și în baza

propriei convingeri, trase conform prevederilor art. 55, dar și art.75 Cod penal.

Astfel, în situația cînd instanța consideră că, corectarea persoanei vinovate nu va

putea fi atinsă prin soluția de liberare de răspunderea penală cu tragerea la răspunderea

contravențională, nu va aplica prevederile art.55 Cod penal, ci pedeapsa prevăzută de

sancțiunea normei penale în baza căreia persoana se condamnă.

În speța discutată, instanța de apel corect a conchis că în privința inculpatului nu

este temei de aplicare a art.55 Cod penal.

Deci, criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 5. al prezentei decizii, prin

care se susține posibilitatea aplicării în privința inculpatului Calistru C. a prevederilor

art. 55 Cod penal, acestea au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de

apel și, cărora instanța le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

3

expusă în prezenta decizie la pct. 4, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe

deplin și, a cărei reluare nu se mai impune.

Însă, Colegiul penal lărgit conchide că, incorect instanța de apel admițînd apelul

procurorului i-a aplicat inculpatului Calistru C. o pedeapsă sub formă de amendă penală

în mărime de 200 unități convenționale, în sumă de 4.000 lei, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.

Potrivit pct.14.7 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.22 din

12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, cu

modificările ulterioare, una din chestiunile de drept pe care trebuie să le soluționeze

instanța de apel este: dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just.

În acest aspect, Colegiul penal lărgit va statua și asupra respectărilor

prevederilor art. (1) alin.(3) Cod procedură penală, care, referitor la scopul procesului

penal, stipulează că organele de urmărire penală și instanțele judecătorești în cursul

procesului sînt obligate să activeze în așa mod încît nici o persoană să nu fie neîntemeiat

bănuită, învinuită sau condamnată.

În repercusiune, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel greșit a admis

apelul părții acuzării în partea stabilirii pedepsei complementare, statuînd că, - „...apelul

acuzatorului de stat este fondat,…” , or, conform sancțiunii alin. (1) art. 264 Cod penal,

rezultă că pedeapsa complementară cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport este aplicabilă pentru cazul de stabilire a pedepsei cu închisoarea

și nicidecum pentru pedeapsa cu amendă.

Prin urmare, recursul ordinar se va admite cu casarea parțială a deciziei instanței

de apel în latura stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Calistru Constantin, casează parțial

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 13 mai 2014 în partea stabilirii

pedepsei, rejudecă cauza și pronunță în această latură o nouă hotărîre prin care lui

Calistru Constantin Vasile condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, i se

stabilește pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale, în

sumă de 4.000 lei.

Se mențin, celelalte dispoziții ale hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, publicată la 28 octombrie 2014.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecători Petru Moraru

Vladimir Timofti

Liliana Catan

Ion Guzun

4