1ra-1216-2014 — art.287 alin.3 CP

Dosarul nr.1ra- 1216/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 septembrie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecătorii – Elena Covalenco, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2014 de

inculpatul

Boboc Pavel Gheorghe, născut la 23 august 1993,

originar și domiciliat în s.Horodiște, r-nul Călărași.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod penal la 2 ani închisoare.

Conform art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului material a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în

ordinea procedurii civile, iar în partea încasării prejudiciului moral a fost admisă

parțial, dispunîndu-se încasarea de la Boboc Pavel în beneficiul părții vătămate

Cataraga Mihai a sumei de 3000 lei.

procedură penală, a constatat că Boboc Pavel, la 09 octombrie 2010, în jurul orei 2400,

aflîndu-se la discoteca din s.Horodiște, r-nu1 Călărași, care este loc public, încălcînd

grosolan ordinea publică, fară careva motive întemeiate, din intenții huliganice, i-a

aplicat cet.Cataraga Mihai, cîteva lovituri cu pumnii în regiunea feței și o lovitură cu o

sticlă de bere în regiunea capului cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-

legală în comisie nr.372 din 18.02.2013, vătămări corporale sub formă de plagă în

regiunea ochiului drept, a nasului și frunții, ce se califică ca ușoare, cu dereglarea

sănătății de scurtă durată (nu mai mult de 21 zile).

S.Canțer, care au solicitat casarea parțială a acesteia, atît în partea stabilirii pedepsei,

cît și în partea admiterii acțiunii civile, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului P.Boboc

să-i fie aplicată pedeapsa în baza art.287 alin.(3) Cod penal, fară suspendarea

1

executării ei și admisă integral acțiunea civilă, dispunîndu-se încasarea de la P.Boboc

în beneficiul lui M.Cataraga a prejudiciului material în sumă de 29000 lei și a celui

moral în sumă de 100000 lei, invocînd că vina inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

imputate a fost dovedită pe deplin și instanța a găsit legătură între acțiunile ilicite ale

inculpatului și consecințele survenite, însă i-a aplicat o pedeapsă prea blîndă, ce nu

corespunde faptei săvîrșite, care nu va atinge scopul pedepsei penale de reeducare și

corijare a inculpatului, incorect apreciind gradul de pericol social care-1 reprezintă

acesta, nu a luat în considerație criteriile generale de individualizare a pedepsei și

urmările grave ce au survenit.

La fel, prima instanța neîntemeiat nu a admis acțiunea civilă în partea încasării

prejudiciului material, neluînd în considerație faptul că în urma acțiunilor inculpatului,

partea vătămată a fost supus unei intervenții chirurgicale, fapt ce este confirmat prin

documentele medicale anexate la cauza penală, fapt pentru care a primit suferințe

fizice și psihice, care au dus la cauzarea prejudiciilor atît materiale legate de tratament,

cît și morale, astfel instanța incorect a apreciat caracterul și gravitatea suferințelor

psihice și fizice ale părții vătămate, nu a luat în considerație circumstanțele în care a

fost cauzat prejudiciul, statutul social al persoanei vătămate, precum și prevederile

art.1423 Cod civil.

2014, a fost admis apelul avocatului în numele părții vătămate Cataraga Mihai, casată

parțial sentința, în partea acțiunii civile, și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se

încasarea de la Boboc Pavel în beneficiul părții vătămate Cataraga Mihai a

prejudiciului material în sumă de 29000 lei și a celui moral în sumă de 5000 lei. În

rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate a fost confirmată prin ansamblul de probe administrate la urmărirea penală

și recunoscută de inculpat în faza urmăririi penale, astfel că prima instanță just a

stabilit starea de fapt și de drept, dînd o încadrare juridică corectă acțiunilor acestui

în baza art.287 alin.(3) Cod penal.

La fel, instanța de apel a concluzionat că prima instanță a acordat deplină

eficiență principiilor generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61, 75 Cod penal

și întemeiat a numit inculpatului pedeapsa cu suspendarea executării ei pe termen de

probă, ținînd seama de caracterul și gradul prejudiciabil al faptei săvîrșite, de

circumstanțele atenuante prezente în cauză, și anume că inculpatul pentru prima dată a

comis o infracțiune gravă și la momentul comiterii acesteia era minor, căința sinceră

pentru cele săvîrșite, caracteristica pozitivă la locul de trai, lipsa antecedentelor penale,

care, luate în ansamblu, au fost considerate ca circumstanțe ce au justificat

condamnarea acestuia cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în temeiul

art.90 Cod penal, dîndu-i inculpatului posibilitatea de a-și aprecia acțiunile sale

infracționale, fiind ca o măsură de profilaxie socială pentru combaterea acestui gen de

infracțiuni.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că este întemeiat apelul avocatului în

numele părții vătămate, în partea acțiunii civile, atît în partea încasării prejudiciului

material, cît și cel moral, considerînd că incorect prima instanță a dispus ca în partea

încasării despăgubirilor materiale să se expună instanța în ordinea procedurii civile, de

2

rînd ce în cauză au fost prezentate probe privind suportarea cheltuielilor pentru

tratament și intervenția chirurgicală, ceea ce constituie în total suma de 29000 lei, iar

reieșind din suferințele suportate de către partea vătămată în urma comiterii de către

inculpat a acțiunilor ce sînt încadrate ca infracțiune penală, care în concurs cu

condamnarea acestuia, suma de 5000 lei, ca prejudiciu moral, părții vătămate îi va

aduce satisfacție sufletească echitabilă în raport cu suferințele suportate.

P.Boboc care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia în latura civilă, cu menținerea sentinței în

partea dată, pe motiv că instanța de apel neîntemeiat a casat sentința fără a lua în

considerație raportul de expertiză medico-legală în comise, prin care cu certitudine s-a

constatat că partea vătămată suferea de patologie înnăscută sub formă de malformație

arteriovenoasă intracerebrală în lobul temporar drept, lipsind legătura dintre trauma

cauzată prin acțiunile sale și malformația congenitală, iar bonurile ce au fost prezentate

în cauză sînt efectuate în perioada anului 2011-2013, dar nu în perioada anului 2010,

ceea ce demonstrează că în urma loviturii aplicate de el părții vătămate, acesta nu a

urmat nici un tratament.

5.1. În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură

penală, procurorul și reprezentantul părții vătămate avocatul S.Canțer au depus

referință expunîndu-și opinia sa asupra recursului ordinar declarat de inculpat, în care

și-au exprimat dezacordul cu acesta, considerînd că soluția adoptată în cauză de către

instanța de apel în latura civilă este una justă și corectă, iar recursul este unul

declarativ, ce nu se întemeiază pe nici un temei prevăzut la art.427 Cod de procedură

penală.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Recurentul invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.427 alin.(1)

pct.6), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

sau cînd faptei sîvărșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Din textul recursului rezultă că, principalul argument pe care îl invocă recurentul

este faptul că instanța de apel incorect a casat soluția primei instanțe în latura civilă și a

dispus încasarea de la el în folosul părții vătămate a prejudiciului material în sumă de

29000 lei și a celui moral în sumă de 5000 lei, considerînd că instanța de apel a lăsat

fără apreciere raportul de expertiză medico-egală în comisie, prin care a fost constatat

că partea vătămată suferea de patologie înnăscută sub formă de malformație

arteriovenoasă intracerebrală în lobul temporar drept și nu are legătură cu trauma

primită la 09.10.2010, și careva tratament în urma traumei nu a urmat, iar bonurile

prezentate sînt pe perioada anilor 2011-2013, neavînd legătură cu cauza dată.

Analizînd norma procesual penală sus menționată la situația în cauză, Colegiul

conchide că temeiurile invocate de recurent nu și-au găsit confirmare, deoarece, după

cum rezultă din partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a analizat obiectiv

probele administrate și și-a motivat soluția adoptată, indicînd din care motive a ajuns

la concluzia de a casa sentința în latura penală și a admite acțiunea civilă în partea

3

încasării prejudiciului material și moral în beneficiul părții vătămate, soluție expusă

detaliat și motivat la pct.4 al prezentei decizii. Astfel că, decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar faptei comise de inculpat i s-a dat o

încadrare juridică corectă.

Instanța de apel just a menționat că, conform art.1423 alin.(1) Cod civil,

mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția

este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate.

Totodată, instanța de recurs conchide că, instanța de apel, prin admiterea acțiunii

civile în partea recuperării prejudiciului moral în sumă de 5000 lei, a ținut cont de

nivelul (gradul) suportării de către partea vătămată a suferințelor fizice, psihice și

morale în legătură cu vătămările corporale cauzate, fiindu-i dereglată sănătatea pe o

perioadă îndelungată de timp.

La fel, Colegiul conchide că instanța de apel corect a admis acțiunea civilă și în

partea încasării prejudiciului material, deoarece de către partea vătămată au fost

prezentate suficiente probe în confirmarea cuantumului cheltuielilor reale suportate de

acesta pentru tratament și medicamente, intervenția chirugicală și cheltuielile suportate

pentru asistența juridică.

Cît privește afirmația recurentului, precum că instanța de apel nu a luat în

considerație raportul de expertiză medico-legală în comise, potrivit căruia legătura

dintre trauma cauzată părții vătămate și malformația congenitală lipsește, este

neîntemeiată, deoarece instanța a luat în considerație raportul în cauză, precum și

declarațiile martorului Iu.Glavan, din care rezultă că partea vătămată într-adevăr

suferea de o malformație înnăscută, însă cu asemenea diagnostic persoanele pot trăi

fără a avea careva complicații, dar la partea vătămată aceasta a dat complicație și

manifestările acestei maladii înnăscute au fost urgentate de traumatismul suportat de

acesta, astfel rezultă că lovitura aplicată de către inculpat lui M.Cataraga cu sticla de

bere în regiunea capului, a avut consecințe asupra bolii cu care a fost diagnosticată

partea vătămată.

Astfel, Colegiul constată că prevederile pct.6) alin.(1) al art.427 Cod de

procedură penală nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat de

inculpat, dat fiind faptul că el poate fi aplicat numai în cazul cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, pe cînd instanța de apel, respectînd

prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, și-a argumentat hotărîrea, care

cuprinde motivele ce au stat la baza soluției adoptate. În fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată, și,

în aceste condiții, Colegiul consideră că lipsesc temeiuri legale pentru a admite

recursul.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

4

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpatul P.Boboc, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Boboc Pavel,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2014,

în propria cauză penală, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 octombrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Ion Guzun

5