4-1re-301/14 — art.324 alin.2 lit.c CP

Dosarul nr. 4-1re-301/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Ion Guzun,

Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare împotriva

sentinței Judecătoriei Rîșcani din 03 ianuarie 2013, deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 26 iunie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 18 decembrie 2013, declarat de avocatul Iosif Mardari, în

numele condamnatului

Melenciuc Igor Ivan, născut la

17 decembrie 1983, originar și locuitor al mun. Bălți,

str. Glinka, nr. 10, ap. 304 , cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 04 octombrie 2012 – 03 ianuarie 2013,

în instanța de apel: 28 ianuarie – 26 iunie 2013,

în instanța de recurs

ordinar: 16 octombrie – 18 decembrie 2013,

în anulare: 24 iulie – 16 octombrie 2014;

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal la 5 ani închisoare și

amendă în mărime de 1200 unități convenționale, echivalentul a 24.000 lei, cu

privarea de dreptul de a exercita funcții în organele de drept pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

ordinului MAI nr. 218 EF din 25 mai 2012, în funcția de inspector superior al

1

Secției Poliției Criminale al CP r-nul Rîșcani, fiind persoană publică, avînd în

virtutea funcției deținute permanent drepturi și obligații în vederea exercitării

funcțiilor autorității publice, abilitat potrivit prevederilor art. 2 al Legii cu privire

la poliție nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 cu funcții de apărare a vieții, sănătății,

onoarei și demnității, drepturilor, libertăților, intereselor și averii cetățenilor de

atentate criminale și alte atentate nelegitime, acceptînd concomitent, benevol,

restricțiile impuse de prevederile Legii cu privire la prevenirea și combaterea

corupției nr. 90-XVI din 25 aprilie 2008 pentru a nu comite acțiuni ce pot conduce

la folosirea situației de serviciu și a autorității sale în interese personale, de grup

sau alte interese decît cele de serviciu, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse

de funcția deținută, acționînd în mod intenționat și din interes material, a comis

infracțiunea de corupere pasivă în următoarele circumstanțe:

Melniciuc Igor, la 18 august 2012, a primit spre examinare sesizarea despre

comiterea unei infracțiuni, care a fost înregistrată în Registrul nr. 2 de evidență a

altor informații cu privire la infracțiuni și incidente a Comisariatului de Poliție a r-

lui Rîșcani, cu privire la acțiunile unor persoane necunoscute, care în noaptea de 16

spere 17 august 2012 au încălcat ordinea publică pe teritoriul hotelului „Adina” din

or. Rîșcani. Astfel, stabilind că una din persoanele bănuite de comiterea acestor

infracțiuni este cet. Pascari E., începînd cu data de 20 august 2012, acționînd în

mod intenționat și din interes material, prin estorcare a pretins de la ultimul bani ce

nu i se cuvin în sumă de 500 euro, pentru a nu îndeplinit acțiuni în exercitarea

funcției sale, exprimate prin nedocumentarea obiectivă a cazului de încălcare a

ordinii publice comis de Prisăcari Eduard în noaptea de 16 spre 17 august 2012, în

vederea întocmirii în privința acestuia a unei proceduri contravenționale. Banii în

sumă de 500 euro inculpatul i-a primit personal de la Prisăcari E. în incinta barului

„Laguna” din or. Rîșcani.

Acțiunile inculpatului au fost calificate în baza art. 324 alin. (2) lit.c) Cod

Penal, ca corupere pasivă, adică, fapta persoanei cu funcție de răspundere care

pretinde și primește bunuri ce nu i se cuvin, pentru a nu îndeplini acțiuni în

exercitarea funcției sale, acțiuni săvîrșite cu extorcarea de bunuri.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile inculpatului

să fie reîncadrate din prevederile art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal în cele ale art.

327 alin. (1)Cod penal, cu aplicarea unei pedepse sub limitele minime stabilite de

sancțiunea acestei norme penale.

Apelantul a invocat că în cadrul cercetării judecătorești nu a fost probată

învinuirea adusă inculpatului pe art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal și acțiunile lui

urmează a fi reîncadrează în baza art. 327 alin. (1) Cod penal, deoarece, activînd în

funcția de inspector superior al Poliției Criminale a CPR Rîșcani, fiind o persoană

cu funcție publică, el a folosit intenționat situația de serviciu în alte interese

personale, prin ce a cauzat daune intereselor publice.

apelul a fost respins ca nefondat.

2

Instanța de apel a statuat că starea de fapt reținută de prima instanță în sarcina

inculpatului, a fost probată integral, iar acțiunile lui au fost corect încadrate în baza

art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal.

a solicitat casarea hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei și adoptarea unei

hotărîri, prin care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate în baza art. 327 alin. (1)

Cod penal.

Totodată, procesul penal să fie încetat în temeiul art. 55 Cod penal, cu

atragerea inculpatului la răspundere contravențională.

Recurentul a indicat că probele administrate dovedesc că în acțiunile

inculpatului sunt prezente elementele infracțiunii prevăzute la norma vizată.

decembrie 2013, recursul a fost declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîtemeiat și

declarat peste termen.

Instanța de recurs a relevat că instanțele au examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, au apreciat probelele corect în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală și just au încadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 324 alin. 2) lit. c) Cod penal.

Hotărîrile atacate sunt legale și întemeiate, iar argumentele recurentului sunt

declarative și fără suport juridic, acestea urmăresc scopul ameliorării situației

persoanei condamnate și stabilirea unei pedepse mai blînde.

Totodată, decizia motivată a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26

iunie 2013 a fost pronunțată integral la 03 iulie 2013, iar recursul ordinar declarat

de avocatul Mardari Iosif a fost expediat de la Oficiul Poștal Bălți la 09 august

2013 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 12 august 2013, adică după

expirarea termenului legal de declarare a recursului ordinar.

În speță, durata termenului de recurs de 30 zile începe de la 04 iulie 2013 și

se împlinește la 05 august 2013, inclusiv.

judecătorești au devenit irevocabile.

care solicită casarea hotărîrilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri noi, prin care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate din prevederile art.

324 alin. (2) lit. c) Cod penal în cele ale art. 327 alin. (1) Cod penal. În temeiul art.

55 Cod penal, procesul penal să fie încetat, cu atragerea inculpatului la răspundere

contravențională.

Recurentul a invocat că instanțele au apreciat unilateral și neobiectiv probele

ce confirmă circumstanțele de fapt, astfel dezechilibrînd situația procesuală a

condamnatului în raport cu cea a acuzării, dînd prioritate esențială probelor

ultimului.

O astfel de apreciere a probelor nu poate fi calificată ca respectarea

principiului egalității părților în fața legii, afectînd legalitatea procesului penal.

În instanța de fond nu a fost probată învinuirea, instanța de apel nefondat a

concluzionat că acțiunile condamnatului sînt corect încadrate juridic, fără a supune

aprecierii toate motivele invocate în apel.

3

Este necesar a fi apreciate just și obiectiv declarațiile martorului Prisăcari E.

Verificarea materialului de control nr. 2260, înregistrat în Registrul nr. 2 al

CPR Rîșcani și înscrisurile anexate la materialele cauzei la cererea apărării,

demonstrează obiectiv că pe faptul de care s-a ocupat inculpatul, a fost emisă

decizia din 14 septembrie 2012 de sistare a verificărilor pe acest caz, motiv pentru

aceasta servind cererea din 23.09.2012 depusă de partea vătămată Ghilitiuc O.

Instanța de apel nu s-a expus referitor la acest motiv.

Concluzia instanțelor referitor la încadrarea juridică a acțiunilor

condamnatului în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, este întemeiată pe

presupuneri, deoarece acțiunile lui urmează a fi calificate ca abuz de serviciu.

materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot

fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărîrea atacată. Conform art. 6 pct. 44) Cod de procedură

penală, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea

pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de

alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi

naționale.

Însă, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare

este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod

de procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în

anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea

ilegalității hotărîrii atacate.

Totodată, în pofida acestor prevederi legale, în recursul vizat nu sunt invocate

circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, cu indicarea normelor

legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea

acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele

procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul

și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărîrile atacate, astfel încît

acestea să obțină calitatea unui viciu fundamental de natură să genereze temeiul

desființării hotărîrilor irevocabile atacate, omițîndu-se completamente

argumentarea ilegalității hotărîrii contestate în acest sens și indicarea unor concrete

erori de drept la capitolul dat (pct. 8 din prezenta decizie).

Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute

în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul în anulare al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica.

4

Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Pe lîngă aceasta, recursul în anulare este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei, inclusiv cele reproduse în pct. 2,

4 și 6 din prezenta decizie, care, de altfel, atestă în mod concludent că instanțele și-

au motivat soluțiile prin aprecierea tuturor probelor acuzării și apărării din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, în corespundere cu prescripțiile

art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală (pct. 8 din decizie).

Însă, potrivit art. 27 alin. (1), 414 alin. (1), (2), 434 Cod de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar. Instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei instanței

de apel, instanța de recurs verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialului

din dosarul cauzei.

Deci, activitatea instanțelor judecătorești privind aprecierea sau reaprecierea

probelor conținute în dosarul penal și a circumstanțelor cauzei, este o competență

și prerogativă legală a acestor instanțe, și invocarea în cadrul unui recurs în anulare

doar a aprecierii probelor în alt sens de cît cel pe care îl propune apărătorul este

una lipsită de orice suport juridic, și nu constituie în sine un viciu fundamental de

natură să afecteze o hotărîre irevocabilă.

Mai mult, o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza sentinței de

condamnare, conform jurisprudenței CțEDO (hotărîrea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Pe lîngă aceasta, potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,

apărătorul poate declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva

hotărîrii judecătorești irevocabile, dar doar după epuizarea căilor ordinare de atac.

În acest sens se reține că recursul ordinar al apărării a fost declarat

inadmisibil și ca depus peste termen, ceea ce echivalează cu neutilizarea de către

recurent a unei căi ordinare de atac (pct. 6 din prezenta decizie).

În același timp, în recursul în anulare autorul nu critică sub niciun aspect

această soluție a instanței de recurs, prin urmare este de acord cu ea.

Împrejurările nominalizate denotă că, în raport cu motivele enunțate,

recursul nominalizat este unul vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, dat fiind că recursul în anulare de pe rol este vădit neîntemeiat,

el urmează a fi declarat inadmisibil.

(3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

5

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Iosif Mardari

împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani din 03 ianuarie 2013, deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 26 iunie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 18 decembrie 2013, în privința condamnatului Melenciuc

Igor Ivan, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Ion Guzun

Liliana Catan

6