1ra-1381/14 — art. 264 alin 1 CP

1ra-1381/14 — art. 264 alin 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1381/14

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

17 septembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Ghenadie Nicolaev,

Judecători – Petru Moraru, Nadejda Toma,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2014, declarat de către

inculpatul

Bambuleac Nicolae Dumitru, născut la 13

iulie 1970, originar din r-nul. Ialoveni și

domiciliat în s. Zîmbreni, r-nul Ialoveni, cetățean

al R. Moldova.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 21.12.2011 – 19.11.2013;

Instanța de apel : 14.12.2013- 12.05.2014;

Instanța de recurs: 28.07.2014- 17.09.2014;

C O N S T A T Ă :

a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1)

Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

faptul că el la 18 octombrie 2011 aproximativ la ora 18:00, conducînd autoturismul de

model ”Volga 3102”, n/î C FV 655, pe strada centrală din s. Zîmbreni, r-nul Ialoveni,

nu a manifestat prudență sporită, nu a ținut seama de împrejurări, nu a apreciat corect

situația rutieră, astfel, încâlcind prevederile art. 45 (1), a), b), d) (2); 46 ale

Regulamentului Circulației Rutiere și ca rezultat tamponând pietonul Tulbure

Valentina, care traversa strada prin spatele microbuzului care era în staționare, astfel,

cauzându-i acesteia conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2865/D

vătămare corporală medie.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal și condamnat la amendă în mărime de 200

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 1 an.

1

Totodată, procurorul a mai solicitat să fie admisă și acțiunea civilă, cu încasarea

din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a prejudiciului material în sumă de

7.355 lei, iar cuantumul prejudiciului moral să fie apreciat la discreția instanței.

În argumentarea apelului procurorul a invocat dezacordul cu aprecierea de către

instanța de fond a circumstanțelor de fapt și de drept menționînd în acest sens că

instanța de fond nu a ținut cont de faptul că vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate a fost pe deplin dovedită printr-un cumul de probe administrate

pe parcursul urmăririi penale examinate în instanța de judecată, ilegal achitîndu-1 pe

inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

În această ordine de idei, procurorul a reiterat următoarele probe care pe deplin

confirmă vinovăția inculpatului și anume: declarațiile părții vătămate Tulbure

Valentina; declarațiile martorului Sulă Iurie; raportul de expertiză medico-legală nr.

2865 D; certificat medical de vizită pe numele Tulbure Valentina din 08.10.11; procesul

verbal de cercetare la fata locului a accidentului rutier cu foto-tabel anexat și schema

accidentului rutier; descrie traseul central-porțiunea de traseu din preajma magazinului

alimentar „Luminița” din s. Zîmbreni și automobilul de model GAZ 3102 - urma de

frânare a automobilului a fost de 9,5 metri; raportul de expertiză auto-tehnică din

25.04.2013;

În susținerea învinuirii, procurorul a mai adăugat că, deși conducătorul auto

Bambuleac Nicolae se deplasa cu viteza de 41 km/oră, acesta a încălcat prevederile alin.

(1) lit. a), b), d) alin. (2) art. 4 al Regulamentului Circulației Rutiere, or, din momentul

observării de către conducătorul auto Bambuleac N. a obstacolului în limita vizibilității

microbuzului care staționa și din care conform declarațiilor părții vătămate și martorului

Sula Iu. coborau persoane printre care și partea vătămată, urma să reducă viteza și să o

adapteze la o asemenea limită minimă de 5, 10, 20 etc. km/oră, care i-ar fi asigurat

siguranța traficului sau să staționeze pentru a nu pune în pericol securitatea la trafic.

În viziunea apelantului, instanța de fond eronat a indicat în sentință că partea

vătămată Tulbure Valentina a încălcat prevederile Regulamentului Circulației Rutiere,

însă conform declarațiilor părții vătămate aceasta s-a asigurat când a traversat strada

fiind tamponată când a pășit cu piciorul stâng pe bordura trotuarului, mai mult ca atât

această concluzie a instanței nu poate fi reținută și din motiv că în cazul dat strada putea

fi traversată în aceleași circumstanțe și de un copil mic căruia nu-i sunt cunoscute

regulile de circulație, conducătorul auto Bambuleac N. observând în limita vizibilității

microbuzul în staționare din care coborau persoane, urma să prevadă toate situațiile care

ar fi pus în asemenea circumstanțe în pericol siguranța la trafic, deoarece însăși acesta

fiind audiat a declarat că deplasându-se pe stradă a observat un microbuz de model Ford

Tranzit de culoare albă care staționa pe acostament;

La fel, instanța de fond eronat a indicat în sentință că, inculpatul nu a încălcat

prevederi art. 46 al Regulamentului Circulației Rutiere, cu formularea în rechizitoriu

„nu a manifestat prudență sporită”, deoarece în schema accidentului rutier lipsește

microbuzul, datele tehnice despre unitatea de transport și că aceasta poate fi

caracterizată ca microbuz, deoarece această concluzie a instanței este combătută de

însăși declarațiile inculpatului, părții vătămate și martorului Sula Iu., care au declarat că

era microbuz de model Ford Tranzit de culoare albă, care staționa pe acostament, mai

mult ca atât că martorul Sula Iu., conducătorul microbuzului a prezentat în instanța de

judecată și pașaportul tehnic al microbuzului și a declarat cum a declarat și partea

2

vătămată și inculpatul că staționa pe acostament și din microbuz coborau persoane, iar

în cadrul cercetării la fața locului microbuzul nu era indicat, deoarece la acel moment

victima a fost transportată de inculpat la spital, iar cercetarea la fața locului a fost

efectuată ulterior, când deja microbuzul plecase, deoarece acesta nu a fost implicat în

accidentul în cauză.

3.1. Partea vătămată Tulbure Valentina, la fel a contestat cu apel sentința instanței

de fond, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în

baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la o pedeapsă în limitele sancțiunii, cu admiterea

acțiunii civile în sumă de 7.555, 55 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 80.000

lei cu titlu de prejudiciu moral.

În susținerea cerințelor sale, apelanta a invocat că instanța de fond incorect a

apreciat declarațiile inculpatului punîndu-le la baza sentinței de achitare, ignorînd

declarațiile părții vătămate care combat versiunea inculpatului despre distanța între

partea vătămată și autovehicul.

Concluzia instanței de judecată potrivit căreia partea vătămată a ieșit brusc din

spatele microbuzului și din fugă a încercat să traverseze strada în loc nepermis, necătând

la faptul că a observat din timp automobilul condus de Bambuleac N., este nefondată,

fără careva suport probatoriu, care vine în contradicției cu declarațiile depuse de către

partea vătămată.

Instanța de fond nu a declarat nulă schema accidentului rutier, prin urmare

potrivit acesteia lățimea carosabilului constituia 6,6 metri, distanța care a fost parcursă

de către partea vătămată în fugă.

Atât inculpatul cât și partea vătămată au indicat despre staționarea micro-busului,

la fel că pătimita a ieșit din spatele acestuia, a traversat în întregime carosabilul, fiind

tamponată lângă bordură.

Potrivit declarațiilor martorului Sula Iu., s-a stabilit că vizibilitatea era bună și

careva mijloace de transport la momentul producerii accidentului rutier nu se deplasau

în preajmă.

Declarațiile inculpatului urmau a fi apreciate critic de către instanța de judecată în

partea în care indică, că partea vătămată a apărut brusc, deoarece el a observat cum

staționa micro-busul, cum partea vătămată a ieșit din spatele acestuia și a traversat

carosabilul.

În viziunea apelantei, însuși conducătorul mijlocului de transport Bambuleac N. a

creat starea de pericol, neavând ulterior posibilitate tehnică de a evita survenirea

consecințelor și anume el poartă răspundere penală pentru infracțiunea incriminată în

baza art. 264 alin. (1) Cod penal;

Instanța de judecată a ieșit din limitele examinării cauzei prevăzute de art. 325

Cod procedură penală și nu era în drept să-și întemeieze soluția, învinuind partea

vătămată precum că aceasta urma să se conducă de prevederile art. 114 alin. (2) al

Regulamentului Circulației Rutiere, care obligă pietonul să traverseze drumul numai

după ce s-a asigurat că nu se apropie nici un vehicul și că a traversat strada într-un loc

nepermis;

Responsabilitatea părții vătămate urma a fi stabilită de către organul de urmărire

penală și nu de către instanța de judecată. Dar și acest caz, nu constituie temei pentru

eliberarea conducătorului auto de răspundere penală, deoarece pentru calificarea

3

infracțiunii în baza art. 264 alin. (1) Cod penal nu importă locul unde a fost săvârșită

fapta.

fost admise apelurile declarate de procuror și de partea vătămată Tulbure Valentina,

casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care Bambuleac Nicolae a fost recunoscut vinovat de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal și condamnat la amendă

în mărime de 200 unități convenționale în sumă de 4.000 lei, fără privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport.

A fost admisă acțiunea civilă, fiind încasat de la Bambuleac Nicolae în beneficiul

lui Tulbure Valentina, prejudiciul material în sumă de 955,5 lei cu titlu de cheltuieli

pentru tratament, suma de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli pentru procurarea

medicamentelor prescrise, suma de 5.000 lei cu titlu de asistență juridică și suma de

10.000 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar în total suma de 17.355, 5 lei.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel, analizînd în ansamblu probele

cauzei penale date prin prizma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, a constatat în fapt că,

Bambuleac Nicolae la 18 octombrie 2011 aproximativ la ora 18:00, conducînd

autoturismul de model ”Volga 3102”, n/î C FV 655, pe strada centrală din s. Zîmbreni,

r-nul Ialoveni, nu a manifestat prudență sporită, nu a ținut seama de împrejurări, nu a

apreciat corect situația rutieră, astfel, încălcînd prevederile art. 45 (1), a), b), d) (2); 46

ale Regulamentului Circulației Rutiere și ca rezultat tamponând pietonul Tulbure

Valentina, care traversa strada prin spatele microbuzului care era în staționare, astfel,

cauzându-i acesteia conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2865/D vătămare

corporală medie.

Astfel, necătînd la faptul că inculpatul vina sa nu a recunoscut-o, vinovăția

acestuia se întemeiază pe următoarele probe:

 Declarațiile părții vătămate Tulbure Valentina (f.d. 19, 20, 24, 116, 218);

 Declarațiile martorului Sula Iurie;

 Procesul-verbal de cercetare la fața locului din 18.10.2011 cu planșa foto și

schema accidentului (f.d. 10-12);

 Raportul de expertiză medico-legală nr. 2865/D din 08.11.2011 (f.d. 29-30);

 Raportul de expertiză auto-tehnică din 07.07.2012 și 25.04.2013 (f.d. 127-

129, 162-164);

 Declarațiile expertului Leanță Gh. din cadrul instanței de fond, cu privire la

eroarea din raportul de expertiză din 07.07.2012.

Astfel, analizînd obiectiv ansamblul de circumstanțe a cauzei, în raport cu probele

prezentate, instanța de apel a conchis că, declarațiile depuse de către inculpatul

Bambuleac N., prin care dânsul nu recunoaște comiterea infracțiunii comise de el, sunt

declarații ce nu corespund adevărului, depuse cu scopul de a se eschiva de la

răspunderea penală, și se resping combătându-se prin întreaga sistemă de probe

analizată mai sus, care demonstrează cu certitudine vina lui în comiterea infracțiunii

imputate lui, sau, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează și nu poate

fi reținută ca temei de achitare a lui, deoarece circumstanțele stabilite și probele

analizate și enumerate, dovedesc cu certitudine comiterea de către acesta a faptelor

incriminate.

4

Totodată, instanța de apel a mai menționat că, chiar dacă inculpatul se deplasa cu

o viteză de 41 km/h acesta a încălcat prevederile alin. (1) lit. a), b), d) alin. (2) art. 45 a

Regulamentului Circulației Rutiere și anume nu a ținut cont de starea psihofiziologică

ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care iar permite să prevadă

situațiile periculoase, situația rutieră, iar în cazul în care limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuia să reducă viteza sau chiar să

oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.

Mai mult, inculpatul a încălcat și prevederile art. 46 ale Regulamentului

Circulației Rutiere, or, din momentul observării obstacolului în limita vizibilității -

microbuzului care staționa și din care conform declarațiilor părții vătămate și martorului

Sula Iurie coborau persoane printre care și partea vătămată, inculpatul urma să reducă

viteza și să o adapteze la o asemenea limită minimă (5, 10, 20 etc.) km/oră care i-ar fi

asigurat siguranța traficului sau să staționeze pentru a nu pune în pericol securitatea la

trafic.

La fel, instanța de apel a mai menționat că prima instanță eronat a indicat în

sentință că, partea vătămată Tulbure Valentina a încălcat prevederile Regulamentului

Circulației Rutiere, însă conform declarațiilor părții vătămate aceasta s-a asigurat când a

traversat strada fiind tamponată când a pășit cu piciorul stâng pe bordura trotuarului,

adică după ce a traversat drumul.

Or, conducătorul auto Bambuleac Nicolae observând în limita vizibilității

microbuzul în staționare din care coborau persoane, urma să prevadă toate situațiile care

ar fi pus în asemenea circumstanțe în pericol siguranța la trafic, deoarece însăși acesta

fiind audiată a declarat că deplasându-se pe stradă a observat un microbuz de model

Ford Tranzit de culoare albă care staționa pe acostament.

Instanța de apel a mai supus criticii și argumentul instanței de fond precum că

inculpatul nu ar fi încălcat prevederile art. 46 al Regulamentului Circulației Rutiere cu

formularea în rechizitoriu ”nu a manifestat prudență sporită” deoarece în schema

accidentului rutier lipsește microbuzul, datele tehnice despre unitatea de transport și că

acesta poate fi caracterizat ca microbuz, or, această concluzie a instanței de fond este

combătută de însăși declarațiile inculpatului, părții vătămate și a martorului Sula Iurie,

care au declarat că era microbuzul de model Ford Tranzit de culoare albă, care staționa

pe acostament, mai mult ca atât că martorul Sula Iu., conducătorul microbuzului a

prezentat în instanța de judecată și pașaportul tehnic al microbuzului și a declarat cum a

declarat și partea vătămată și inculpatul că staționa pe acostament și din microbuz

coborau persoane, iar în cadrul cercetării la fața locului microbuzul nu era indicat,

deoarece la acel moment victima a fost transportată de inculpat la spital, iar cercetarea

la fața locului a fiind efectuată ulterior, când deja microbuzul plecase, deoarece acesta

nu a fost implicat în accidentul în cauză.

4.2. La individualizarea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.

art. 7, 61, 75 Cod penal, iar la soluționarea acțiunii civile fiind respectate și prevederile

art. 1423 Cod civil.

Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel,

solicitînd casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În susținerea cerințelor sale, inculpatul a invocat dezacordul său cu modalitatea

de apreciere a probelor de către instanța de apel, inclusiv declarațiile inculpatului care

5

nu a recunoscut vina, expertului Leanță Gh. care a comunicat că schema din

materialele cauzei nu este completă, nu corespunde realității și după această schemă

este imposibil de stabilit încălcarea RCR, martorului Sula Iu. care a declarat că nu a

văzut accidentul propriu-zis dar numai după a ce a auzit careva zgomot s-a uitat ce s-a

întîmplat, rapoartele de expertiză auto-tehnice din 07.07.2012, 25.04.2013 cărora

instanța de apel nu le-a dat nici o apreciere.

La fel, recurentul a invocat că instanța de apel ilegal a pronunțat o decizie de

condamnare pe baza acelorași probe care au fost obiect de cercetare în instanța de fond

și asupra cărora instanța de fond s-a expus, pronunțînd o sentință de achitare în privința

lui.

cauzei și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură

penală. Din conținutul recursului rezultă că recurentul nu invocă un temei concret de

recurs prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, numai invocă dezacordul lor cu

aprecierea probelor.

Potrivit deciziei instanței de apel, aceasta a constatat și a descris circumstanțele de

fapt, astfel corect a conchis că Bambuleac Nicolae a comis infracțiunea prevăzută de art.

264 alin. (1) Cod penal.

Autorul recursului critică aprecierea probelor administrate de instanța de apel,

astfel Colegiul penal menționează că conform art. 101 alin. (2) Cod de procedură

penală, la faza judecării cauzei judecătorul apreciază probele conform propriei

convingeri formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Argumentele expuse în recurs sunt neîntemeiate și se resping, deoarece instanța

de apel a motivat condamnarea lui Bambuleac Nicolae prin faptul, că învinuirea a

prezentat suficiente probe care cu certitudine dovedesc vinovăția de comiterea

infracțiuii imputate și anume prin declarațiile inculpatului, părții vătămate Tulbure V.,

martorului Sula Iu., expertului Leanță Gh., raporturile de expertiză auto-tehnică din

07.07.2012, 25.04.2013 și altor probe din dosar.

Concomitent, Colegiul penal respinge motivele recurentului precum că instanța

de apel a dat o apreciere greșită tuturor probelor administrate și că neîntemeiat a reținut

declarațiile, martorului Sula Iu., inculpatului ș.a., ca probe a vinovăției săvîrșirii

infracțiunii, deoarece acestea reprezintă poziția lui ca formă de apărare.

Dezacordul părții în proces cu soluția adoptată de instanța de judecată, nu

neapărat înseamnă că soluția conține careva erori de drept.

Motivele aduse de către recurent precum, că instanța de apel nu a dat o apreciere

cuvenită probelor din dosar ține de starea de fapt și nu sînt prevăzute ca temei pentru

recurs, prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală.

O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorul recursului nu poate fi

efectuată de instanța de recurs deoarece în recurs se verifică numai chestiunile de drept,

ci nu de fapt.

6

Referitor la această chestiune, Colegiul observă că recurentul invocă ca eroare de

drept pct. 8), 12) a alin. (1) din art. 427 Cod de procedură penală – fapta imputată nu

întrunește elementele infracțiunii și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

La acest motiv, Colegiul menționează că potrivit prevederilor art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel a fost în drept să de-a o nouă apreciere a probelor,

astfel, vinovăția lui Bambuleac N. a fost pe deplin dovedită și acțiunile acestuia corect

au fost calificate în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, iar la aplicarea pedepsei instanța

de apel just a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, luînd în

considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, personalitatea celui vinovat,

circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei, aplicîndu-i acestuia pedeapsă

echitabilă, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal iar

acțiunea civilă fiind corect admisă parțial ținîndu-se cont de prevederile art. 1423 Cod

civil și temeiuri de a pune la îndoială aceste concluzii Colegiul penal nu are.

Colegiul apreciază ca fiind corectă această concluzie a instanței de apel, deoarece

corespunde circumstanțelor de drept ale cauzei, temeiurile invocate de recurent în baza

art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală nu persistă în cauză, iar hotărîrea

instanței de apel este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar, fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Bambuleac Nicolae,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2014, în

propria cauză penală, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 octombrie 2014.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecători Petru Moraru

Nadejda Toma

7