1re-191/2014 — art. 313 CPP

Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Dubăsari din 06 iunie 2013, a fost respinsă plîngerea lui Grigori Cojuhar privind anularea ordonanței procurorului în procuratura r-nului Dubăsari, Maxim Sîrbu, din 01 martie 2013, de neîncepere a urmăririi penale, și anularea ordonanței emisă de procurorul adjunct al procurorului r-nului Dubăsari, Sergiu Russu, din 23 aprilie 2013, de respingere a plîngerii înaintate procurorului ierarhic superior. Instanța a constatat că ordonanțele contestate sunt legale și întemeiate.

În virtutea prevederilor art. 313 alin. (6) Cod de procedură penală (în redacția de pînă la 18.04.2014), încheierea a devenit irevocabilă.

La 24 februarie 2014, G. Cojuhar a declarat recurs în anulare, în care solicită casarea încheierii judecătorului de instrucție din 06 iunie 2013 și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de fond. Recurentul a invocat că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. 1 Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, poate fi declarat la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. În corespundere cu art. 455 alin. (2) pct. 3) – 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, astfel, că celelalte categorii de hotărîri judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate de judecătorul de instrucție în temeiul art. 313 Cod de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că recursul de pe rol, fiind declarat împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal, adică este vădit neîntemeiat. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Dat fiind că recursul în anulare este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de Grigori Cojuhar împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Dubăsari din 06 iunie 2013, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 24 septembrie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Liliana Catan 2