1re-218/2014 — art. 313 CPP

Dosarul nr. 1re-218/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 septembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte-Nicolae Gordilă,

Judecători-Ion Guzun, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2014, declarat de

petiționarul Andrei Chirița,

Termenul de examinare a cauzei în instanța de

recurs în anulare: 26.08.2014-24.09.2014.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, asupra recursului,

C O N S T A T Ă :

plîngerea lui Chirița Andrei împotriva ordonanței privind refuzul organului de

urmărire penală de a începe urmărirea penală, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

procurorului în Procuratura Anticorupție, Adriana Bețișor din 13 martie 2013, s-a

dispus de a refuza în pornirea urmăririi penale prin acceptarea propunerii privind

clasarea procesului penal și neînceperea urmăririi penale în privința factorilor de

decizie a SRL „Ialoveni Gaz”, filiala „Dubăsari-Coșnița-Gaz” din motivul lipsei

faptei infracționale, cu clasarea procesului penal intentat la sesizarea lui Chirița

Andrei, legalitatea acesteia fiind verificată de către judecătorul de instrucție, care prin

încheierea din 30 mai 2013, a dispus respingerea plîngerii lui Chirița Andrei, ca fiind

neîntemeiată. Instanța a mai reținut că, la 24 septembrie 2012, Chirița Andrei a depus

o cerere la SRL „Ialoveni Gaz”, filiala „Dubăsari-Coșnița-Gaz” pentru a fi conectat la

rețeaua de distribuire a gazelor, fără a dispune de acte de proprietate pe imobilele ale

căror conectare a solicitat-o, deși prezentarea acestora este obligatorie în conformitate

cu pct. 49 alin. (2) lit. a) al Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea gazelor

naturale, aprobat prin Hotărîrea ANRE nr. 415 din 25 mai 2011 or, proprietarul

imobilelor nu și-a dat acordul la gazificarea imobilului, motiv pentru care, instanța a

constatat că, dezacordul lui Chirița Andrei cu deciziile SRL „Ialoveni Gaz” atrag

răspunderea civilă și nu penală, iar acțiunile procurorului sunt legale.

redacția deplină la 18 aprilie 2014), încheierea a devenit irevocabilă.

instanțe, solicitînd casarea acesteia cu remiterea dosarului în procuratură pentru

investigarea de fapt a cazului. În motivarea recursului declarat, recurentul a indicat

că, instanța de fond nu a indicat data concretă a ordonanței procurorului Lilian Rudei

și nici nu a constatat motivul refuzului procurorului ierarhic superior conform art. art.

1

298-299 Cod de procedură penală, de a examina plîngerea și de a emite o ordonanță

în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală. Susține recurentul că,

instanța nu a constatat faptul amenințărilor și a șantajului în adresa sa de către

procurorul adjunct - Ivanov Vsevolod.

a fost respins ca nefondat recursul declarat de Chirița Andrei împotriva încheierii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 aprilie 2014.

Instanța de recurs a conchis că, în speță nu există probe concludente prin care s-

ar dovedi existența faptului infracțiunii, aserțiunile recurentului nefiind confirmate.

Din declarațiile martorilor audiați în cadrul efectuării urmăririi penale s-a stabilit

că, refuzul Societății nominalizate de a gazifica imobilul solicitat de recurent este

axat pe dispozițiile pct. 49 alin.(2) lit. a) al Regulamentului pentru furnizarea și

utilizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărîrea ANRE nr.415 din 25 mai 2011,

potrivit căruia, la cerere se anexează în mod obligatoriu copia titlului de proprietate

asupra imobilului sau copia documentului care atestă alt drept real asupra acestuia or,

recurentul nu este proprietarul imobilului pretins de acesta pentru gazificare, iar

proprietarul, care este de fapt mama recurentului, a refuzat gazificarea în vederea

excluderii litigiilor dintre recurent și sora acestuia la partajarea casei.

Mai mult, a reiterat Colegiul și faptul că, refuzul Societății competente de a

realiza gazificarea imobilului solicitat de recurent, urmează a fi contestat de către

acesta în ordinea stabilită de legislația civilă, în speță lipsind vreo confirmare a

faptului că, acest refuz a fost consecința unor acțiuni sau inacțiuni cu caracter

infracțional, motiv pentru care, a conchis Colegiul că, atît ordonanța contestată cît și

încheierea primei instanțe, sunt legale și întemeiate.

Nu poate reține și respinge instanța de recurs și argumentul recurentului referitor

la faptul că, instanța de fond nu a constatat care este data emiterii ordonanței

contestate or, din conținutul acesteia, rezultă cert că, aceasta a fost emisă la 27 martie

2014.

De asemenea, sunt neîntemeiate și argumentele recurentului referitor la faptul

că, judecătorul de instrucție nu a stabilit motivul pentru care procurorul ierarhic

superior nu s-a expus asupra plîngerii sale or, acest fapt este irelevant în raport cu

dreptul judecătorului de a examina legalitatea ordonanței contestate indiferent de

examinarea sau neexaminarea de către procurorul ierarhic superior a plîngerii depuse

de petiționar.

Astfel, Colegiul a conchis că, judecătorul de instrucție corect, a constatat că, la

emiterea ordonanței contestate nu au fost comise încălcări, aceasta fiind legală și

întemeiată pe probele acumulate la cauză, considerente din care, ajunge la concluzia

despre netemeinicia recursului.

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, cu expedierea

materialelor în procuratură pentru o nouă cercetare. Recurentul invocă că, instanța de

recurs nu a soluționat corect cauza, sub toate aspectele complete și obiective, cu

nerespectarea procedurii. La fel au fost încălcate prevederile art. 19 alin. (3), 254 pct.

(1), 274 alin. (1) Cod de procedură penală.

2

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, poate fi declarat la Curtea

Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile,

după epuizarea căilor ordinare de atac.

Însă, conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile

pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărîrea atacată.

Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi

atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată

cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de

încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Circumstanțele enunțate atestă, astfel, că celelalte categorii de hotărîri

judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate de judecătorul de instrucție în temeiul

art. 313 Cod de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin

intermediul recursului în anulare.

Rezultă că recursul de pe rol, fiind declarat împotriva unei hotărîri judecătorești

irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport

legal, adică este vădit neîntemeiat.

Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Dat fiind că recursul în anulare este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat

inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Andrei Chirița,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2014, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Elena Covalenco

3