1re-199/2014 — art. 313 CPP

Dosarul nr. 1re-199/2014

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat

împotriva încheierii Judecătoriei Criuleni din 23 decembrie 2013, de către

petiționarul, Chirița Andrei,

C O N S T A T Ă:

judecătorului de instrucție al Judecătoriei Criuleni, în baza prevederilor art. 313 Cod

de procedură penală, prin care a solicitat anularea ordonanței procurorului în

Procuratura r-lui Criuleni, Rapeșco Ivan, din 18 septembrie 2013 cu privire la refuzul

în pornirea urmăririi penale și ordonanța procurorului adjunct al Procuraturii r-lui

Criuleni, Machidon Alexandru, din 05 noiembrie 2013 cu privire la respingerea

cererii petiționarului Chirița A.

Petiționarul a invocat în argumentarea plîngerii sale, că prin aceste ordonanțe

au fost încălcate prevederile art. 19 alin. (3), 28 și 274 alin. (1) Cod de procedură

penală, fiind ignorate probele prezentate de el.

decembrie 2013, plîngerea lui Chirița A., a fost respinsă ca vădit neîntemeiată.

parcursul controlului în ordinea art. 274 Cod de procedură penală, Chirița A., a fost

audiat la 13.09.2013, de către ofițerul de urmărire penală al IP Criuleni, Sajin V., prin

urmare instanța a reținut că petiționarului nu i-a fost lezat dreptul de a formula

cereri sau de a prezenta probe suplimentare referitor la caz și nu i-au fost lezate alte

drepturi prevăzute de legislația procesual penală sau CEDO.

Instanța de judecată reieșind din materialele cauzei a considerat că organul de

urmărire penală a întreprins o investigație amplă, a elucidat toate circumstanțele

cauzei, a efectuat un control cu cercetarea tuturor versiunilor posibile care determină

activitatea probatorie, a fost interogată persoana care posedă informație pe cazul dat,

au fost cercetate și alte probe, fiind stabilită situația de drept și de fapt în raport cu

probele acumulate, iar după îndeplinirea în volum deplin a acțiunilor de control,

organul de urmărire penală a emis în conformitate cu prevederile art. 289 Cod de

procedură penală un raport privind propunerea de a nu începe urmărirea penală.

Mai mult, instanța de judecată a remarcat și faptul, că urmărirea penală poate fi

efectuată numai în condițiile legii, iar organul de urmărire penală fără a avea temei

1

juridic nu poate fi impus să pornească și să expedieze în instanța de judecată o cauză

penală, dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.

În împrejurările menționate, instanța de judecată a conchis că procurorul a

adoptat o hotărîre legală și întemeiată și care nu încalcă careva drepturi sau libertăți

ale omului, deci temeiuri pentru declararea nulității ordonanțelor procurorului n-au

fost stabilite. Cele invocate de petiționar nu au suport juridic, iar alte argumente

invocate nu servesc drept temei pentru declararea nulității ordonanței de refuz în

începerea urmăririi penale.

În conformitate cu prevederile art. 313 alin. (6) Cod de procedură

penală(redacția 2013), încheierea a devenit irevocabilă.

prin care solicită casarea acesteia și remiterea materialelor procuraturii pentru

efectuarea urmăririi penale.

În motivarea recursului său, petiționarul invocă, că:

- instanța de judecată nu a dorit să facă cunoștință cu argumentele invocate și

nu le-a dat răspuns;

- actele prezentate nu au primit o apreciere juridică;

- la 17.09.2013 același judecător a emis ilegal o hotărîre de încetare a cauzei

penale pe faptul sustragerii bunurilor petiționarului, din motivul lipsei în acțiunile

lui Leșan A. a elementelor infracțiunii;

- concluziile instanței de judecată sunt în contradicție cu prevederile art. 381-

386, 388 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, poate fi declarat la Curtea

Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile,

după epuizarea căilor ordinare de atac.

Prin urmare, prevederile art. 453 alin. (1), art. 455 alin. (2) pct. 3)-5), art. 3 alin.

(1) Cod de procedură penală, prevăd că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs

în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în

cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat

hotărîrea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea

instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul

sentinței; data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii

sau respingerii apelului; data adoptării deciziei în recurs, și argumentele admiterii

sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este

în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească.

Astfel, normele de drept nominalizate prescriu în mod expres, că pot fi atacate

cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza

penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau încetare a

procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.

2

Circumstanțele enunțate atestă, că celelalte categorii de hotărîri judecătorești

irevocabile, inclusiv cele adoptate de judecătorul de instrucție, în temeiul art. 313

Cod de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin

intermediul recursului în anulare.

Acțiunile sau actele ilegale ale organului de urmărire penală și a organului care

exercită activitate specială de investigații, în sensul art. 313 Cod de procedură penală

(redacția 2013), aveau un singur grad de verificare, fapt ce corespunde cerințelor art.

13 CEDO, precum că orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de

prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe

naționale, chiar și atunci cînd încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în

exercitarea atribuțiilor lor oficiale. Deci, statul este obligat să asigure o cale de atac în

instanță, în cazul pretinselor violări ale drepturilor omului. Astfel, statul a asigurat

acest drept prin controlul efectuat in baza art. 313 Cod de procedură penală.

Eliminarea căilor extraordinare de atac în această materie este justificată și de

caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 313 Cod de procedură

penală, legiuitorul urmărind astfel să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod

rapid a unei hotărîri irevocabile și definitive prin care să fie exercitat controlul

judiciar asupra acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale

organelor care exercită activitatea specială de investigații, pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal.

Avînd ca reper, dispozițiile art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de

procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, în cazul în

care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse Colegiul conchide, că recursul de pe rol, fiind declarat

împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat

fondul cauzei, nu are suport legal, adică este vădit neîntemeiat și urmează a fi

declarat inadmisibil.

penală, Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat împotriva încheierii Judecătoriei

Criuleni din 23 decembrie 2013, de către petiționarul, Chirița Andrei, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 octombrie 2014.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Iurie Diaconu

3