1ra-1260/2014 — art.145 alin.1 Cod penal

1ra-1260/2014 — art.145 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1260/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

30 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Constantin Alerguș,

judecători – Ion Guzun, Petru Moraru,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Vaintrup Maxim și avocatul acestuia Ungureanu Ion, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2014, în

cauza penală în privința lui

Vaintrup Maxim Vasile,

născut la 20 decembrie 1977, originar din mun.

Chișinău, domiciliat pînă la reținere în or. Strășeni,

str. Ștefan cel Mare 94, ap. 2.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

de la 21 august 2013 - pînă la 17 februarie 2014

(instanța de apel);

de la 26 iunie 2014 - pînă la 23 iulie 2014

(instanța de recurs ordinar).

C O N S T A T Ă:

2011, Vaintrup Maxim a fost condamnat în baza art. 149 alin. (1) Cod penal la

2 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Maxim la 08 iunie 2009, aproximativ la ora 10 00, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, aflîndu-se în casa nr. 51, din str. Pietrăriei, mun. Chișinău, unde

domicilia împreună cu concubina sa, Pavliucova Galina, a intrat în conflict cu

fratele concubinei Pavliucov Andrei, a aruncat în el cu cuțitul de bucătărie, iar

ulterior făcînd un pas spre el, nebănuind nimic, a văzut că mănerul cuțitului

1

atîrnă din pieptul lui Pavliucov A. Inculpatul s-a speriat, iar Pavliucov A.,

ridicîndu-se, i-a spus să cheme salvarea. Vaintrup M. speriindu-se, a scos

cuțitul din el, s-a dus la telefon să cheme salvarea, aruncînd cuțitul în prag, iar

întorcîndu-se l-a văzut pe Pavliucov A. culcat într-o băltoacă de sînge, i-a

ridicat capul, punîndu-l pe umărul lui, însă Pavliucov A. a decedat. Ulterior,

a venit Guțu Nina cu medicii, apoi poliția.

Astfel, acțiunile inculpatului Vaintrup Maxim au fost calificate în baza

art. 149 alin. (1) Cod Penal – lipsirea de viață din imprudență.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Vaintrup M. să fie condamnat în baza

art. 145 alin. (1) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis. În argumentarea apelului, acuzatorul de stat a

menționat că instanța de fond eronat a apreciat probele administrate la dosar

și neîntemeiat a reîncadrat acțiunile inculpatului Vaintrup M. în baza art. 149

alin.(1) Cod penal, deoarece instanța de judecată nu a dat apreciere critică

declarațiilor inculpatului, nu a ținut cont de pericolul social deosebit al

omorului intenționat, nu a cercetat multilateral, complet și obiectiv

circumstanțele infracțiunii săvîrșite, în special privind calificarea intenției

celui vinovat și a motivelor omorului. Prin urmare, la pronunțarea sentinței

nu s-a luat în considerație concluzia raportului de expertiză medico-legală nr.

1167 din 23 iunie 2009 a cadavrului Pavliucov Andrei, unde la pct.3 s-a

constatat că,”obiectul vulnerant are următoarele particularități: plat înțepător-

tăietor, ce avea vîrf ascuțit, tăiș ascuțit din ambele părți, mușchii sub forma de “П”

slavon, grosime nu mai puțin de 1,0 mm și nu mai mult de 2,0 mm și o lățime de la

nivelul implantării în jurul de 19,0 mm, conform particularităților canalului de

rănire lama are o lungime nu mai mică de 12,0 cm”. Astfel, inculpatul

înarmîndu-se cu cuțitul de la bucătărie a acționat cu o deosebită putere în

momentul înjunghierii deoarece cuțitul a format un canal de rănire de o

lungime nu mai mica de 12 cm. Inculpatul a avut posibilitatea reală de a

prevedea survenirea morții victimei, ca rezultat al aplicării loviturii cu cuțitul

în regiunea hemitoracelui stîng, însă ultimul acționînd cu intenție a înjunghiat

din motiv de răzbunare, care a apărut în rezultatul conflictului.

noiembrie 2012, apelul acuzatorului de stat a fost admis, casată parțial

2

sentința potrivit art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o

nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Vaintrup Maxim a fost condamnat în baza art. 149 alin. (1) Cod penal, la

3 ani închisoare, cu aplicarea art. 90 Cod penal executarea pedepsei fiindu-i

suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani. În rest, sentința a fost

menținută.

pornind de la principiul nevinovăției, cît și a faptului că orice dubiu se

tratează în favoarea persoanei acuzate, în cadrul examinării cauzei în instanța

de apel, a fost numită expertiza medico-legală a corpului delict – cuțitul,

potrivit căruia s-a concluzionat că la moment în domeniul medicinii legale nu

s-au descoperit careva criterii care ar da posibilitatea de a diferenția plăgile

cauzate de obiectele ascuțite prin aruncare, de plăgile cauzate în urma acțiunii

directe a corpurilor ascuțite, iar reieșind din particularitățile pe care le posedă

cuțitul nu se exclude cauzarea leziunilor corporale depistate la cadavrul lui

Pavliucov A. atît în urma aruncării cuțitului, cât și în urma lovirii directe în

regiunea din stânga a coșului pieptului.

Raportul nominalizat conține date duplicitare cu referire la modul de

cauzare a leziunilor corporale depistate la victimă, însă versiunea precum că și

în urma lovirii directe în regiunea din strînga a coșului pieptului, instanța de apel

nu o poate reține, deoarece nu și-a găsit confirmare prin probele administrate.

Astfel, acuzatorul de stat invocă că inculpatul a acționat cu intenție,

înjunghiindu-l pe Pavliucov A. din motiv de răzbunare apărut în urma certei,

însă instanța de apel consideră că această afirmație nu poate fi luată în

considerație, de vreme ce experții-psihologi, doctori în psihologie, examinînd

inculpatul au concluzionat că acesta la momentul comiterii faptei

prejudiciabile era în stare de afect fiziologic, care urmează a fi reținut ca

circumstanță atenuantă la stabilirea pedepsei, și că nu intenționa să se răzbune,

să-i provoace careva leziuni părții vătămate, nu conștientiza consecințele aruncării

cuțitului, mai mult decît atît – nu înțelege că prin aruncarea cuțitului l-a rănit pe

Pavliucov A.

De altfel, această concluzie a experților-psihologi se confirmă și prin

concluzia experților-psihiatri care prin raportul nr. 351 a-2009 au menționat că

inculpatul este responsabil și că în timpul de până la infracțiune nu a avut un

conflict evident cu victima și că aruncarea cuțitului nu s-a făcut cu intenția de

3

a-i provoca leziuni corporale, după comiterea infracțiunii inculpatul are

remușcări, este confuz în privința evenimentului - nu-și dă seama ce s-a

întîmplat și de ce a comis asemenea fapt, nu ascunde consecințele

comportamentului său, telefonând la medic (f.d. 140, v. I).

Tot experții-psihologi în raport au indicat că Vaintrup M. în timpul

expertizării a dat dovadă de spirit de colaborare și de sinceritate, relatând

comiterea faptei în detaliu, deci, afirmațiile inculpatului asupra faptei comise

în privința lui Pavliucov A. nu pot fi respinse ca neveridice și apreciate în

scop de apărare, de vreme ce s-a constatat poziția sinceră a inculpatului față

de cele comise.

Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a

considerat-o prea blândă, din care motiv a admis apelul acuzatorului de stat și

a casat sentința parțial, prin prisma art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală.

În acest sens, instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a

invocat la individualizarea pedepsei prevederile art. 7, 61, 75-77, 90 CP, ținînd

cont de gravitatea faptei comise, care se atribuie la categoria celor mai puțin

grave, că inculpatul a recunoscut fapta comisă, căindu-se sincer, contribuind

la descoperirea infracțiunii, fiind la prima abatere cu legea penală, a comis

fapta fiind în stare de afect fiziologic, lipsa pretențiilor de ordin material și

moral, poziția succesorului părții vătămate care a pledat pentru o pedeapsa

mai blândă, în scopul nedespărțirii inculpatului de copilul pe care îl are la

întreținere și educație, precum și lipsa circumstanțelor agravante.

procuror, care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în

aceeași instanță, în alt complet de judecată. Recurentul a menționat că în cazul

în care instanța de apel nu este de acord cu aprecierea probelor aduse de

acuzator și a ajuns la concluzia menținerii sentinței de reîncadrare a acțiunilor

inculpatului, urma să dezvăluie această concluzie, expunîndu-și punctul său

de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și puse la baza

sentinței, fapt ce în speță nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și

formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei penale. La baza

deciziei instanței de apel neîntemeiat s-a pus raportul de expertiză

psihologică nr. 351 a 2009, prin care se pretinde că inculpatul la momentul

comiterii faptei prejudiciabile era în stare de afect fiziologic, deoarece,

conform practicii judecătorești, se indică că în cazul aflării făptașului în stare

4

de ebrietate, starea afectului fiziologic se exclude.

La fel, atît în cadrul instanței de fond, cît și în cea de apel inculpatul

conștient a declarat în prezența apărătorului ales, că a aruncat cuțitul în

direcția lui Pavliucov Andrei, deoarece era inervat pe el din motivul relațiilor

ostile apărute. Aceste afirmații și demonstrează motivul de răzbunare a

inculpatului asupra victimei, care corespunzător reiese la comiterea cu

intenției de către Vaintrup M. a omorului.

04 iunie 2013, a fost admis recursul ordinar declarat de acuzatorul de stat,

casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță, în alt complet de judecată.

Vaintrup M. a fost învinuit în baza art. 145 alin.(1) Cod penal, însă, instanța de

fond a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 149 alin.(1) Cod penal, adică

lipsirea de viață din imprundență, încadrare care a fost menținută și de către

instanța de apel.

Instanța de apel a concluzionat că, reieșind din materialele cauzei

penale, nu sunt temeiuri de a da apreciere critică depozițiilor inculpatului,

precum că el nu a avut intenția de a-l omorî pe Pavliucov A. atunci cînd a

aruncat cu cuțitul în el, deoarece aceste depoziții coroborează în ansamblu cu

restul probelor administrate de către acuzare, care și-au găsit confirmare.

Astfel, nu a fost dovedită împrejurarea că inculpatul a acționat cu intenție, sau

succesorul părții vătămate Pavliucova V. și martorii Pavliucova G., Vaintrup

S., Pavliucov A., Politanschii I. au infirmat existența relațiilor ostile dintre

inculpat și victimă, dimpotrivă au confirmat relațiile de prietenie, prin urmare

lipsește motivul și scopul omorului, elementele obligatorii ale laturii

subiective a componenței de infracțiune prevăzute la art. 145 Cod penal.

Instanța de recurs constată că instanța de apel urma să cerceteze

minuțios cauza și să se expună amănunțit asupra fiecărui argument invocat în

apel de către procuror, printre care aprecierea eronată a declarațiilor

inculpatului, cu privire la faptul aruncării cuțitului în direcția lui Pavliucov

A., deoarece era inervat pe el din motivul relațiilor ostile apărute. Or,

apreciarea instanței că aruncarea cuțitului a fost fără intenție nu se încadrează

în cele întîmplate, și se contrazice cu circumstanțele descrise de inculpat, în

cazul aruncării unui obiect, care prezintă pericol sporit, și cu cumulul de

5

probe administrate la dosar.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că, în speță instanța de apel nu a

analizat la modul cuvenit intenția inculpatului nemijlocit în momentul

aruncării cuțitului, motivul și scopul acestei acțiuni.

Chișinău din 17 februarie 2014, a fost admis apelul procurorului, casată

sentința contestată și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, potrivit căreia:

- Vaintrup Maxim a fost condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal,

la 8 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

1000, Vaintrup Maxim, aflîndu-se în casa nr. 51 din str. Pietrăriei, mun.

Chișinău, unde domicilia împreună cu concubina sa, Pavliucova Galina, fiind

în stare de ebrietate alcoolică, în rezultatul conflictului apărut cu fratele

concubinei Pavliucov Andrei, urmărind intenția de omor s-a înarmat cu un

cuțit de bucătărie și intenționat a aplicat lui Pavliucov A. o lovitură cu cuțitul

în regiunea hemotoracelui stîng, în rezultatul căruia i-a cauzat vătămări

corporale periculoase pentru viață, de la care ultimul a decedat.

Astfel, instanța a conchis, că instanța de fond a ignorat probele de

vinovăție prezentate în susținerea învinuirii imputate și în mod eronat a

reîncadrat acțiunile lui Vaintrup M. în baza art. 149 alin. (1) Cod penal, însă,

necătînd la faptul că inculpatul nu a recunoscut vina, vinovăția acestuia este

probată prin următoarele probe: - declarațiile succesorului părții vătămate

Pavliucova V., Pavliucova G., Vaintrup S., Politanschii Ig., Marin G., Iuda S.,

Guțu N., precum și materialele cauzei: procesul-verbal de cercetare la fața

locului cu planșa fotografică, raportul de expertiză medico-legală nr. 2808 din

iunie 2009, procesul-verbal de ridicare din 08.06.2009, fișa de solicitare a

asistenței medicale de urgență din 08.06.2009, raportul de expertiză medico-

legală nr.1167 din 23.06.2009 a cadavrului, rapoartele de expertiză medico-

legale nr. 119 din 12.06.2009, nr. 335- 336 din 17.06.2009, 131-132 din

23.06.2009 a corpurilor delicte, raportul de expertiză psihiatrică legală

ambulatotie nr. 351 a-2009, raportul de expertiză seria BB 008637/nr.186 –

CNEJ MJ, nr.425 CML MS din 04.02.2014.

La fel, instanța de apel a menționat că concluziile instanței de fond și

argumentele apărării despre lipsa în acțiunile inculpatului a semnelor

6

calificative a săvîrșirii de omor intenționat sunt irelevante și nefondate, ce

contravin circumstanțelor cauzei, deoarece, la judecarea cauzei s-a constatat

cu certitudine faptul lipsirii ilegale, intenționate de viață a victimei, exprimată

prin faptul că inculpatul, înarmîndu-se cu cuțitul de bucătărie, dîndu-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunii, prevăzînd urmările prejudiciabile și

admițîndu-le în mod conștient, a aplicat lovitura directă cu cuțitul în regiunea

din stîngă a coșului pieptului victimei, cauzîndu-i vătămări corporale

periculoase pentru viață în urma cărora Pavliucov A. a decedat pe loc.

Totodată, a fost respinsă, ca nefondată versiunea lui Vaintrup M.

precum că leziunile corporale au fost cauzate victimei prin aruncarea cuțitului

de bucătărie de către dînsul în direcția lui Pavliucov A., în situația în care el se

afla în stare psihologică afectată.

Astfel, prin probele prezentate s-a constatat că în momentul comiterii

infracțiunii inculpatul se afla în stare de ebrietate alcoolică, a acționat cu

discernămînt în urma conflictului apărut cu victima și fără semne de afect

fiziologic, dar în mod conștient și intenționat a aplicat lovitura directă cu

cuțitul în regiunea organului vital al victimei, cauzîndu-i vătămări corporale

periculoase pentru viață de la care a survenit decesul.

Prin urmare a fost aprecit critic raportul de expertiză psihologică nr. 153

seria E din 01.03.2011, prin care s-a stabilit că, “în momentul comiterii faptei

incriminate, inculpatul Vaintrup M. se afla într-o stare afectivă puternică – afect

fiziologic, care îi leza voința și capacitatea de conștientizare adecvată a

circumstanțelor și modului său de comportament, îi îngusta cîmpul de conștiință

încît nu putea să perceapă adecvat consecințele propriului comportament”, deoarece

concluziile experților contravin circumstanțelor de fapt ale cauzei, sau la

făptaș nu au fost stabilite semne caracteristice pentru stare de afect,

dimpotrivă, dînsul fiind în stare de ebrietate alcoolică a comis intenționat

infracțiunea de omor, totatunci a aruncat într-o parte arma infracțiunii –

cuțitul, a chemat ambulanța, se văicăra în legătură cu fapta comisă, adică avea

un comportament adecvat situației existente.

Cu atît mai mult că, concluziile instanței de fond expuse în sentință

referitor la lipsa stării de afect fiziologic la inculpat în momentul comiterii

infracțiunii nu au fost contestate.

Ținînd cont de circumstanțele cauzei, precum și avînd în vedere

concluziile experților din raportul de expertiză psihiatrică legală ambulatorie

7

nr. 351 a-2009 din 26.06.2009, prin care s-a constatat că, “Vaintrup Maxim de

maladii psihice cronice nu suferă, prezintă dg. “Tulburare organică de personalitate”

el în perioada comiterii infracțiunii careva tulburări psihice nu manifesta, se afla în

stare de ebrietate voluntară, avea păstrată capacitatea de prevedere și deliberare a

acțiunilor sale, consideră, că inculpatul a acționat cu discernămînt și respectiv

potrivit art. 21, 22 Cod penal, este responsabil de acțiunile sale”.

Vaintrup M. și avocatul acestuia Ungureanu I., care invocînd prevederile art.

420-435 Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea sentinței sau reîncadrarea acțiunilor condamnatului din

prevederile art. 145 alin. (1) Cod penal în cele ale art. 146 Cod penal, cu

stabilirea unei pedepse nonprivative de libertate.

Recurenții au menționat că atît pe parcursul urmăririi penale, cît și în

cadrul examinării cauzei în instanțele judecătorești, inculpatul și-a recunoscut

parțial vina, s-a căit sincer de cele săvîrșite și a contribuit activ la descoperirea

acestei infracțiuni, însă nu a avut intenția și nu a dorit survenirea decesului

cumnatului său, cu care tot timpul s-a aflat în relații bune, regretînd mult cele

comise. Astfel, consideră că în acțiunile lui Vaintrup M. lipsește elementul

intenției de a provoca moartea lui Pavliucov A. și infracțiunea nominalizată a

fost săvîrșită din imprudență, nedorind survenirea unor asemenea consecințe

grave sau în stare de efect, în urma comportamentului neadecvat al părții

vătămate, prevederi încadrate în baza art. 146 Cod penal.

Cele nominalizate sunt bazate pe următoarele circumstanțe și

argumente, anume:

- organul de urmărire penală și acuzarea nu au stabilit prin careva dovezi

intenția inculpatului de a săvîrși omorul premeditat al victimei;

- nimeni din rudele părții vătămate, cît și alți martori ce locuiesc în aceiași

curte str. Pietrăriei 51, mun. Chișinău, nu au dat careva depoziții despre

existența cărorva relații ostile între inculpat și victimă;

- lipsa intenției, este demonstrată prin faptul că îndată după cele

întîmplate a chemat ambulanța și plîngea, fapt confirmat de vecini și lucrătorii

medicali;

- însăși localizarea rănii în regiunea hemitoracelui stîng spune despre

faptul că inculpatul nu a dorit survenirea consecințelor;

- acțiunile sale inculpatul le-a explicat prin faptul că partea vătămată

8

asculta muzica la volum mare, iar el a deconectat aparatul, atunci victima l-a

înjurat, la ce Vaintrup M. a aruncat cu cuțitul în direcția părții vătămate

spunîndu-i să-l prindă, dorind să-l sperie în scopul curmării acțiunilor sale

incorecte.

Astfel, cele nominalizate au fost ignorate de către instanța de apel, mai

mult că potrivit raportului de expertiză nr. 153 E din 01.03.2001, s-a constatat

că, în momentul comiterii faptei incriminate Vaintrup M. se afla într-o stare

afectivă puternică – afect fiziologic, care îi leza voința și capacitatea de

conștientizare adecvată a circumstanțelor și modului său de comportament, îi

îngusta cîmpul de conștiință și nu putea să perceapă adecvat consecințele

propriului comportament, concluzii ce nu au fost luate în considerație.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat de inculpat și avocatul acestuia, menționînd că

inculpatul a primit copia deciziei redactate la 17.03.2014, iar avocatul acestuia

la 20.03.2014, însă recursul ordinar a fost depus la 05.05.2014 peste termenul

legal de declarare a recursului, astfel, acesta urmează a fi respins, ca

inadmisibil.

12.1. Referință a fost depusă și de succesorul părții vătămate Pavliucova

Valentina, care a considerat că cererea de recurs urmează a fi admisă.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres în art. 427 CPP, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnatului. Or, art. 427 alin.(1) CPP, prevede că hotărîrile

9

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Reieșind din textul recursului, autorii acestora nu au făcut trimitere la

vreun temei de drept concret din cele stipulate în art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, menționînd prevederile art. 420-435 CPP, invocînd faptul

că instanța de apel a dat apreciere greșită probelor administrate în cauză,

deoarece inculpatul nu a comis intenționat omorul lui Pavliucov A., iar fapta

săvîrșită urmează a fi reîncadrată în prevederile art. 146 sau 149 Cod penal,

însă Colegiul reține că, din textul recursului, argumentele invocate se cuprind

în temeiul pentru recurs prevăzut de pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală - „faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”.

Colegiul penal conchide că temeiul invocat nu persistă în cauză,

deoarece instanța de apel nu a făcut o altă încadrare juridică a faptelor comise

de către Vaintrup Maxim decît cea în baza căreia acesta a fost pus sub

învinuire.

Din conținutul recursului rezultă că avocatul și inculpatul invocă

dezacordul cu aprecierea probelor și a nevinovăției lui Vaintrup M. în

comiterea omorului.

Concluzia instanței de apel contestate este justă și se confirmă prin

cumulul de probe administrate: - declarațiile succesorului părții vătămate

Pavliucova V. date în cadrul urmăririi penale și susținute în cadrul ședinței de

judecată în instanța de fond (f.d.46, 194 vol.II) unde aceasta a comunicat că

inculpatul este concubinul fiicei sale Galina. În ziua incidentului se afla la

serviciu și a fost telefonată de fiica Galina, care i-a spus că inculpatul l-a

omorît pe fiul Andrei. Nu cunoaște circumstanțele infracțiunii. Între inculpat

și victimă relațiile erau bune, nu se certau; - declarațiile martorului Pavliucova G.

(f.d.46-47, 195, vol.I), care a declarat că concubinează cu Vaintrup M.,

aproximativ de 2 ani și locuiesc pe str. Pietrăriei 51, împreună cu părinții. La

08.06.2009 se afla la serviciu și a fost telefonată de la poliție ca să vină de

urgență acasă, cînd a venit, a aflat despre incident. Cu inculpatul se află în

relații normale. Nu cunoaște motivele conflictului între inculpat și victimă

înainte de omor. Fratele prefera muzica, ascultînd la volum mare, vecinii nu

înaintau pretenții; - declarațiile martorilor Vaintrup S., Pavliucov A., Politanschii

Ig.; - declarațiile martorului Marin G. depuse în cadrul urmăririi penale și susținute

10

în cadrul ședinței instanței de fond (f.d.81, 200, vol.I), care a explicat că activează

în calitate de medic de urgență și la 08.06.2009 se afla la serviciu. A primit

chemarea pe str. Pietrăriei 51, în jurul orei 1000. Venind la fața locului, în casă,

în una din camere a găsit cadavrul unui tînăr însîngerat. Era într-o băltoacă de

sînge, era întins pe podea cu capul în jos, s-au convins că nu are semne de

viață, nu avea puls, tensiune, nu respira, semne de moarte biologică. În

regiunea stîngă a pieptului era o plagă de 1,5 cm. În camera vecină se afla un

tînăr, după cum a aflat că este inculpatul, care plîngea, era puțin inadecvat,

cînd îl întreba ceva răspundea coerent, avea mîinele însîngerate. În casă pe pat

era un cuțit mic, nu știe dacă era însîngerat, iar afară a găsit un cuțit mai mare

însîngerat. Leziunile care le-a observat erau proaspete, era o plagă foarte

scurtă în regiunea cutiei toracice, evident era de la cuțit. Nu a verificat dacă

inculpatul se afla în stare de ebrietate. În casă mai mult nu se afla nimeni; -

procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică (f.d.5-16, vol.I),

potrivit căruia pe str. Pietrăriei 51, mun. Chișinău, a fost depistat și ridicat un

cuțit de bucătărie cu lungimea de 33 am, lungimea mînerului 13 cm, lungimea

lamei de 20 cm, cu scurgeri de lichid asemănătoare cu sîngele, au fost ridicate

mostre pe tampon de vată de pe podeaua din casă și obiectele cu urme de

culoare brună roșietică; - procesul-verbal de examinare medico-legală pentru

stabilirea stării de ebrietate nr.006516 din 08.06.2009 (f.d.28, vol.I), prin care s-a

constatat la Vaintrup M. stare de ebrietate alcoolică; - fișa de solicitare a

asistenței medicale de urgență din 08.06.2009 (f.d.86-87, vol.I); - raportul de

expertiză medico-legală nr. 1167 din 23 iunie 2009 a cadavrului Pavliucov A. (f.d.97-

99,vol.I), prin care s-a constatat că moartea lui Pavliucov A. este violentă, care

a survenit în urma hemoragiei interne și externe, ca rezultat a plăgii înțepat-

tăiate, penetrante, oarbe a hemitoracelui stîng, cu lezarea pielii, mușchilor

intercostali, pleurei parietale, coastei II din strînga, pulmonului stîng, vaselor

trunchiului pulmonar din stînga. La examinarea medico-legală a cadavrului

au fost depistate mai multe leziuni corporale, care au legătură directă cu

survenirea morții și se califică ca vătămări corporale grave periculoase pentru

viață; - rapoartele de expertiză medico-legale nr. 118, 119, 131-132, 335-337 din

12.06., 15.06., 17.06.2009, 23.06.2009 a corpurilor delicte (f.d.101-103, 105 -107,

109-111, 113-115, 117-120, 122-130, 132-138, vol.I); - raportul de expertiză

psihiatrică legală ambulatorie nr. 351 a-2009 din 26.06.2009 a inculpatului Vaintrup

M. (f.d.140-140 A, vol.I) unde, s-a constatat că, “Vaintrup Maxim de maladii

11

psihice cronice nu suferă, prezintă dg. “Tulburare organică de personalitate”,

fapt confirmat prin date anamnestice despre traumatismele comoționale

repetate suportate, despre persistența la el ulterior a fenomenelor

cerebrastrenice și a tresăturilor de character cu nervozitate și nereținere,

despre tendința autolezare în situații complicate. În perioada comiterii

infracțiunii careva tulburări psihice cu intensitate psihotică nu a manifestat, se

afla în stare de ebrietate voluntară, avea păstrată capacitatea de prevedere și

deliberare a acțiunilor sale, putea acționa cu discernămînt și respectiv

urmează a fi recunoscut responsabil pentru fapta ce i se impută”; - raportul de

expertiză seria BB 008637 nr. 186 CNEJ; 425 CML MS din 04 februarie 2014

(f.d.194-196,vol.II), prin care s-a constatat că, particularitățile plăgii tăiat-

înțepate, depistate la cadavrul Pavliucov A. – nu a putut fi produsă prin

aruncarea cuțitului de către atacant de la o distanță de 1-1,5 m. Leziunea corporală a

fost produsă prin lovire directă cu cuțitul, care a ținut de mîner cu vîrful ascuțit

orientat în jos, tăișul fiind orientat spre atacant, probe care, analizate în ansamblu,

coroborează între ele, nu trezesc careva dubii, confirmă vina acestuia în

infracțiunea de omor intenționat și combat argumentele lui, precum că nu a

comis infracțiunea dată.

Instanța de apel, judecînd apelul a respectat prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar,

prin care s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Din considerentele nominalizate, instanța de recurs apreciază corectă

și legală hotărîrea contestată.

Potrivit art. 27 și art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, aprecierea

probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența instanțelor

de fond și de apel.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și s-o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept,

însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea

judecătorească devenită definitivă.

Cît privește argumentul avocatului Ungureanu I. și inculpatului precum

că în acțiunile lui Vaintrup M. lipsește intenția în comiterea omorului cet.

Pavliucov A., nedorind survenirea unor asemenea consecințe, iar acesta a

comis fapta în stare de afect în urma comportamentului neadecvat al părții

12

vătămate, Colegiul penal îl consideră ca nefondat, deoarece acestea contravin

circumstanțelor de fapt ale cauzei, iar la judecarea cauzei s-a stabilit cu

certitudine faptul lipsirii ilegale, intenționate de viață a victimei, fiindcă în

momentul comiteriii infracțiunii Vaintrup M. se afla în stare de ebrietate

alcoolică, a acționat cu discernămînt în urma conflictului apărut cu Pavliucov

A., fără careva semne caracteristice pentru starea de afect, dar în mod

conștient și intenționat a aplicat lovitura directă cu cuțitul în regiunea

organului vital al victimei, cauzîndu-i vătămări corporale periculoase pentru

viață de la care a survenit decesul.

Totodată, versiunea inculpatului precum că leziunile corporale au fost

cauzate victimei prin aruncarea cuțitului de bucătărie de la distanța de

aproximativ 1,5 m., cu scopul curmării acțiunilor incorecte ale ultimului,

instanța de recurs consideră că sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse,

fiindcă acestea sunt combătute prin raportul de expertiză complexă medico-

legală tehnico-criminalistică traseologică nr. 186 CNEJ, 425 CML MS din 04

februarie 2014, potrivit concluziei căreia,”Luînd în considerație particularitățile

plăgii tăiat-înțepate, depistate la cadavrul Pavliucov Andrei și anume: direcția

canalului-plăgii – de sus în jos și de la stînga spre drepta, anterior – posterior,

lungimea semnificativă a canalului – 12 cm, lezarea marginii superioare a coastei II

pe strînga, concomitent ținînd cont de masa foarte mică a obiectului vulnerant – 68g

și de poziția victimei – pe șezute, acestă plagă nu a putut fi produsă prin aruncarea

cuțitului de către atacant de la o distanță de 1-1,5 m.

Leziunea corporală (plagă prin tăiere-înțepare), depistată la cadavrul Pavliucov

A., a fost produsă prin lovire directă cu cuțitul, care a ținut de mîner cu vîrful ascuțit

orientat în jos, tăișul fiind orientat spre atacant, ce se confirmă prin lezarea marginii

superioare a coastei II pe stînga și din direcția canalului de rănire: oblic – vertical pe

direcția de sus în jos, de la stînga spre dreapta și anterior posterior” (f.d.194-196,

vol.II).

Mai mult ca atît, concluziile instanței de fond expuse în sentință, care a

apreciat critic argumentele apărării privind reîncadrarea acțiunilor

inculpatului în omorul săvîrșit în stare de afect, menționînd că una din

condițiile esențiale ale apariției afectului este faptul că acțiunile victimei adică

actele de violență ilegală, insultă gravă sau alte acte imorale, au avut sau ar fi

putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui, prin urmare

inculpatul nu s-a aflat în stare de afect fiziologic la momentul comiterii

13

infracțiunii de omor, iar această concluzie nu a fost contestată de către

inculpat sau avocatul lui.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la

confirmarea vinovăției inculpatului Vaintrup Maxim în comiterea infracțiunii

ce i se impută (art. 145 alin.(1) Cod penal), iar temei pentru casarea hotărîrii

judecătorești lipsesc.

Mai mult, invocarea în recursul ordinar a dezacordului cu modul de

apreciere a probelor administrate în dosar nu poate servi drept temei de

casare a unei hotărâri judecătorești definitive, atât timp cât alte circumstanțe

nu sunt invocate.

Instanța de recurs menționează că în acțiunile inculpatului sunt

prezente semnele constitutive ale infracțiunii imputate, iar nerecunoașterea

vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii date, nu poate servi temei

de reîncadrare a acțiunilor acestuia în baza art. 146 sau 149 Cod penal, de

vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care

confirmă cu certitudine vinovăția lui Vaintrup M. în comiterea infracțiunii de

omor și este apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de

exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale.

Astfel, Colegiul penal constată că acțiunilor inculpatului Vaintrup M. i

s-a dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura de pedeapsă

acestuia i s-a stabilit cu respectarea prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținîndu-

se seama de gradul prejudiciabil al faptei comise, de persoana celui vinovat și

de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea,

fiindu-i numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia

a fost declarat vinovat, astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea

judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit.

Argumentele invocate de recurenți nu au suport probatoriu și contravin

probelor administrate.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

14

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Vaintrup

Maxim și avocatul acestuia Ungureanu Ion, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2014, în cauza penală în

privința lui Vaintrup Maxim Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 26 august 2014.

Președinte Constantin Alerguș

Judecători Ion Guzun

Petru Moraru

15