1ra-1186/2014 — art.287 alin.2 lit.b Cod penal, 78 alin.3, 69 alin.1 Cod contravențional

1ra-1186/2014 — art.287 alin.2 lit.b Cod penal, 78 alin.3, 69 alin.1 Cod contravențional (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1186/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

22 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Ion Guzun, Iurie

Bejenaru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Andrei Formusatii, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 martie 2014, în cauza

penală în privința lui

Martin Ion Victor,

născut la 28 iunie 1996, originar și domiciliat în r-

nul Drochia, s. Ochiul Alb,

și

Stoica Ion Ion,

născut la 08 august 1984, originar și domiciliat

în or. Rîșcani, str. Luceafărul 23.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

în privința lui Stoica Ion învinuit de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin.(2) lit. b) Cod penal a fost încetat, pe motiv că fapta acestuia constituie

o contravenție administrativă, prevăzută de art. 78 alin. (3) și 69 alin.(1) Cod

contravențional, cu încetarea procedurii contravenționale, în legătură cu

expirarea termenului de prescripție.

Martin Ion a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta acestuia nu

1

întrunește elementele infracțiunii.

S-a dispus încasarea de la Stoica Ion în beneficiul părții vătămate Ferari

Fiodor prejudiciul moral în sumă de 2500 lei, iar în partea încasării

prejudiciului material, a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

21 ianuarie 2013, aproximativ la ora 0100, în urma unui conflict apărut cu

Ferari Fiodor, numindu-l cu cuvinte necenzurate, i-a aplicat ultimului o

lovitură cu pumnul în față, apoi, l-a lovit o dată cu piciorul peste corp,

cauzîndu-i potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 25 d din

30.01.2013, vătămări corporale ușoare.

2.1. De către organul de urmărire penală, Martin Ion a fost învinuit, că

în noaptea din 21 ianuarie 2013, aproximativ la ora 0100, împreună cu Stoica I.,

se deplasau spre domiciliul ultimului. Trecînd de intersecția străzilor

Plămădeală și Ștefan cel Mare, or. Rîșcani, s-au întîlnit cu Ferari F., care,

încerca să dezăpezească automobilul de model „Vaz-2105” întroienit în

nămeț. La rugămintea lui Ferari F. de a-l ajuta să împingă automobuilul,

Stoica I., intenționat, încălcînd ordinea publică și manifestînd o vădită lipsă de

respect față de societate, fără nici un motiv, l-a acostat jignitor aplicînd

violență fizică, doborîndu-l la pămînt.

În continuare, acționînd împreună cu Stoica Ion, în urma înțelegerii, l-au

maltratat pe Ferari F., lovindu-l cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului, cauzîndu-i vătămări corporale ușoare.

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații Stoica I.

și Martin I. să fie condamnați conform învinuirii înaintate în baza art. 287

alin.(2) lit. b) Cod penal, la 5 ani închisoare, fiecare, cu suspendarea executării

pedepsei pe un termen de probă de 3 ani, fiecare, acțiunea civilă a părții

vătămate Ferari Fiodor, să fie admisă integral, deoarece instanța de fond

neîntemeiat a ajuns la concluzia că acțiunile lui Stoica I. constituie o

contravenție, iar fapta lui Martin I. nu întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, incorect s-a constatat că inculpații nu au acționat din intenții huliganice

și nu a dat o apreciere corectă motivului și scopului comiteriii faptei imputate,

precum și personalității vinovaților, locul săvîrșirii infracțiunii, metoda

2

săvîrșirii faptelor ilicite, prin care s-a manifestat o vădită lipsă de respect față

de societate. Cert este că, în seara de 21 ianuarie 2013, Stoica I. și Martin I. au

comis infracțiunea de huliganism, dar nici de cum nu poate fi vorba de o

contravenție, căci, aceste fapte intenționate ale ambilor inculpați sunt

prejudiciabile, sunt prevăzute de legea penală și pasibile de răspundere

penală. Caracterul intențional al acestor acțiuni, rezultă atît din dauna cauzată

sănătății părții vătămate, cît și prin încălcarea normelor morale de conviețuire

într-o societate de drept.

Instanța de judecată nu a făcut o delimitare dintre huliganism ca

infracțiune penală și huliganism ca simplă contravenție, neținînd cont de

gravitatea încălcării ordinii publice, care se determină prin cumulul

circumstanțelor cauzei, inclusiv locul și metodele săvîrșirii faptelor ilicite,

intensitatea și durata lor. Astfel, instanța a dat o apreciere greșită probelor

administrate de acuzatorul de stat, care nu au fost apreciere la justa lor

valoare.

2014, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de acuzatorul de stat.

de fond corect a constatat că Stoica I. a comis vătămarea intenționată ușoară a

integrității corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății,

pînă la 21 zile și injuria adusă în public lui Ferari F., vorbe necenzurate care

înjosesc onoarea și demnitatea persoanei, iar fapta acestuia constituie o

contravenție prevăzută de art. 69 alin.(1) și 78 alin.(3) Cod contravențional,

precum și că probele prezentate de partea acuzării nu confirmă existența

elementelor constitutive a infracțiunii de huliganism în acțiunile lui Martin I.

și instanța de fond întemeiat l-a achitat.

Prin urmare, instanța de fond corect a constatat că, acțiunile

inculpatului Stoica I. urmează a fi calificate conform urmărilor survenite,

deoarece între inculpat și partea vătămată a avut loc un conflict, în procesul

căruia unul altuia și-au aplicat lovituri, înjurîndu-se.

Mai mult ca atît, inculpatul Stoica I. nu neagă că a aplicat lovituri părții

vătămate, faptele care fiind confirmate și prin declarațiile celui de-al doilea

coinculpat Martin I., de către partea vătămată și martori, însă loviturile le-a

aplicat în urma conflictului, care a fost provocat de către partea vătămată.

Totodată, nu s-a confirmat, că Stoica I. a avut motive huliganice, care a fost

condiționate de dorința făptuitorului de a se opune celor din jur, de a-și

3

demonstra atitudinea sfidătoare față de ei. În speță, lipsește latura subiectivă a

infracțiunii de huliganism, reieșind din faptul, că partea vătămată a inițiat

conflictul, fiind deranjat de refuzul făptuitorului de a-i împinge mașina.

La fel, acuzatorul de stat nu a prezentat probe, care ar fi demonstrat că

Martin I. a comis infracțiunea de huliganism agravat. Atît partea vătămată,

inculpatul Stoica I., cît și martorii acuzării, au declarat că Martin I. nu l-a lovit

pe Ferari F. și nu a încălcat grosolan ordinea publică. Unicul fapt ce s-a

dovedit, este că Martin I. s-a apropiat de Ferari F. și Stoica I., atunci cînd

aceștia au căzut jos și a încercat să-i despartă, însă a lunecat și a căzut peste

Ferari F. Prin urmare, aceste acțiuni nicidecum nu pot fi calificate ca acțiuni

huliganice, deoarece nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

huliganism, lipsește atît latura obiectivă, cît și cea subiectivă a infracțiunii.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 25 „D” din 29.01.2013,

la partea vătămată nu au fost depistate leziuni corporale care ar fi apărut în

urma loviturilor pe corp, iar afirmațiile ultimului că leziunile corporale au

apărut pe corpul său după efectuarea expertizei medicale, după vre-o 4 zile

trezesc dubii rezonabile. Astfel, instanța de fond întemeiat a dat o apreciere

critică declarațiilor părții vătămate, care pe parcursul cercetării judecătorești

și-a schimbat de mai multe ori declarațiile, inițial declarînd că Martin I. nu

este vinovat de maltratarea sa (f.d.203, vol.I), acesta indicînd că, pe Martin I.

nu l-a văzut la față, persoana care îl lovea avea o siluetă mai mare, din care

motiv a solicitat ca prejudiciul moral să fie încasat doar de la Stoica I..

Ulterior, în cadrul ședinței de judecată, partea vătămată a declarat inversul, că

Martin I. l-a maltratat, l-a lovit cu picioarele în față și peste corp.

Formusatii, a declarat recurs ordinar în care solicită casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, procurorul a invocat ca temei de drept

prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) și 12) Cod de procedură penală, deoarece

instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, decizia

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția și faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită. În opinia recurentului, concluzia instanței de apel

de menținere a sentinței de încetare a procesului penal în privința lui Stoica I.

și, respectiv, de achitare a lui Martin I., dînd prioritate în exclusivitate

4

depozițiilor inculpaților, care au negat vinovăția sa în infracțiunea

incriminată, totodată Stoica I. invocînd doar că a aplicat lovituri reciproce

între el și partea vătămată, ceea ce este combătut prin rapoartele de expertiză

medico-legală și anume că părții vătămate i-au fost cauzate leziuni corporale

ușoare, iar lui Stoica I. – leziuni neînsemnate.

Astfel, instanța nu a ținut cont și de explicațiile date prin Hotărîrea

Plenului CSJ „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism”

nr. 4 din 19.06.2006, potrivit căreia prin încălcare grosolană a ordinii publice ce

explimă o vădită lipsă de respect, se consideră săvîrșirea unor acțiuni

intenționate ce atentează la regulile sociale și morale de conviețuire, care sunt

încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de către violatorul ordinii

publice prin necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetățenii,

prin înjosire a onoarei și demnității persoanei, încălcare îndelungată și insistentă a

ordinii publice, zădărnicire a activităților de masă, suspendare temporară a

activității normale a întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, transportului

obștesc etc.

La fel, potrivit art. 131 Cod penal, prin faptă săvîrșită în public se

înțelege fapta comisă, într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este

întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvîrșirii faptei în

acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că

fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.

Prin urmare, faptele constatate de instanțele de judecată cu normele

menționate mai sus, rezultă că evenimentele s-au derulat într-un loc public,

deoarece drumul și locul concret, unde fapta a avut loc, era accesibil nu numai

pentru partea vătămată, dar și pentru o oarecare altă persoană, inclusiv

domiciliată în vecinătate. Inculpații au acționat cu intensitate, deoarece ca

urmare sunt vătămările corporale ușoare, deci s-a depășit esențial gradul

prejudiciabil minim al faptei. Conflictul dintre Ferari F., pe de o parte și Stoica

I. și Martin I. a avut loc la intersecția străzilor centrale din or. Rîșcani – str.

Ștefan cel Mare și str. Plămădeală, loc, unde au acces mai multe persoane.

La fel, instanța nu a apreciat obiectiv declarațiile inculpatului Stoica I.,

care, a indicat că „s-a implicat verișorul soției mele pe nume Martin I., care l-a lovit

pe Ferari F. cu piciorul după ce acesta a căzut jos, l-a mai lovit și cu pumnul, pentru a

mă apăra pe mine”, de unde rezultă și participarea lui Martin I. la acțiunile de

huliganism.

5

De asemenea, instanțele urmau să delimitele huliganismul de alte

infracțiuni în dependență de sensul și orietarea intenției făptuitorului, de

motivele, scopurile și circumstanțele acțiunilor săvîrșite de el. Insultele,

loviturile, cauzarea vătămărilor corporale ușoare, medii, grave și alte acțiuni

de acest fel, săvîrșite în familie, apartament, în privința rudelor, cunoscuților

și provocate de relațiile personale ostile etc., vor fi calificate în baza articolelor

Codului penal ce prevăd răspunderea pentru infracțiunile împotriva vieții și

sănătății persoanei.

Însă, în cazurile în care asemenea acțiuni au fost însoțite de o încălcare

grosolană evidentă a ordinii publice de către făptuitor și au exprimat o vădită

lipsă de respect față de societate aceste acțiuni urmează a fi calificate drept

huliganism.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a

fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța de apel, cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Acuzatorul de stat în recursul său invocă netemeinicia concluziei

instanței de apel, în ce privește lipsa elementelor infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (2) lit.b) Cod penal, în acțiunile inculpaților Stoica Ion și Martin Ion.

Din materialele cauzei se constată că Stoica Ion și Martin Ion de către

organul de urmărire penală au fost învinuiți, în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, adică acțiunile intenționate

care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor, săvîrșite de două sau mai multe persoane.

Instanțele de fond și de apel au concluzionat, că acțiunile inculpaților nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de huliganism, prevăzută de

art. 287 alin. (2) lit.b) Cod penal, considerînd că fapta lui Stoica I. constituie

6

contravenție prevăzută de art. 78 alin. (3) și 69 alin.(1) Cod contravențional,

după indicii: „Vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale, care a provocat

o dereglare de scurtă durată a sănătății și injuria adusă în public, vorbe necenzurate

care înjosesc onoarea și demnitatea persoanei", iar fapta lui Martin I. nu întrunește

elementele infracțiunii.

Conform doctrinei penale, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (2) Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiuni

care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de

opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor

persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

Prin ordine publică se înțelege un sistem stabil de relații sociale care

asigură ambianța liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a

persoanei și a integrității patrimoniului, precum și activitatea normală a

organelor și instituțiilor de stat publice.

Prin încălcare grosolană a ordinii publice se exprimă o vădită lipsă de

respect față de societate, săvârșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la

regulile sociale și morale de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod

grosolan și demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin necuviință,

neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetățeni, prin înjosirea onoarei și

demnității personalității, încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice,

zădărnicirea activităților de masă, suspendarea temporară a activității

normale a întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, transportului obștesc

etc.

Exprimarea unei vădite lipse de respect față de societate se are în vedere

acțiunile evidente ce ating interesele legitime ale unui grup ori chiar ale unei

persoane care se află la locul infracțiunii (proferarea de expresii indecente,

abordarea unei ținute lipsite de pudoare, efectuarea de gesturi obscene etc.).

Prin acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică se înțelege fapta săvîrșită

în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în

acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele

etice, tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor.

Fapta prejudiciabilă analizată presupune aplicarea violenței asupra

persoanelor.

7

În sensul art. 287 Cod penal, prin violență se are în vedere violența

soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori violența

soldată cu leziuni corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată

a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă.

La delimitarea infracțiunii de huliganism de anumite fapte nepenale,

prevăzute de Codul contravențional, este necesar de consemnat că

infracțiunea de huliganism în afară de prezența acțiunii principale – încălcarea

grosolană a ordinii publice, presupune și prezența unei acțiunii adiacente –

acțiune exprimată, alternativ, în: aplicarea violenței asupra persoanelor,

amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor, opunerea de rezistență

violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele

huliganice.

Raportînd cele menționate mai sus la speța în cauză, Colegiul constată

prematură concluzia instanțelor judecătorești cu privire la lipsa elementelor

constitutive a infracțiunii de huliganism în acțiunile lui Martin I. și prezența

unor fapte nepenale prevăzute de art. 78 alin. (3) și 69 alin. (1) Cod

contravențional în acțiunile lui Stoica I.

Astfel, instanța de apel la argumentarea soluției de menținere a sentinței

a menționat că obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod

penal îl constituie ordinea publică, însă din modul de derulare a

evenimentelor, reiese că inculpații nu au avut intenția de a atenta la ordinea

publică. Locul unde a avut loc conflictul, fiind pe o străduță lăturalnică, și ora

tîrzie, lipsa oamenilor pe stradă, indică la aceia că inculpatul Stoica I. nu a

atentat la ordinea publică.

Însă, Colegiul reține că, huliganismul este o faptă săvîrșită în public, dar

nu neapărat într-un loc public. Conform lit. c) și e) art. 131 Cod penal, fapta se

consideră a fi săvîrșită în public și atunci cînd e comisă: într-un loc inaccesibil

publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă aceasta s-a

produs față de două sau mai multe persoane; prin orice mijloace recurgînd la

care făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința

publicului. Din cele menționate reiese cu claritate că întotdeauna infracțiunea

de huliganism presupune ipostaze cu implicații publice. Dar, numai în unele

cazuri este săvîrșită în locuri publice.

Colegiul menționează, că în cele mai frecvente cazuri, huliganismul

este săvîrșit în locuri publice (străzi, piețe, plaje, cafenele, restaurante,

8

cinematografe, mijloace de transport în comun etc.). Însă, huliganismul poate

fi săvîrșit și în locuri care nu au un caracter public (apartamente, sedii de

întreprinderi, terenuri private, mijloace de transport personal etc.). Or, din

dispoziția art. 287 Cod penal nu se desprinde că infracțiunea de huliganism

este săvîrșită neapărat într-un loc public. Totuși obligatoriu este modul public

al infracțiunii de huliganism: actele huliganice sunt săvîrșite în prezența unor

persoane sau rezultatul actelor huliganice devine inevitabil cunoscut altor

persoane. Huliganismul este o faptă săvîrșită în public, dar nu neapărat într-

un loc public.

Deci, acțiunile de huliganism, în spațiu și timp, se pot înfăptui și în

locuri nepopulate sau noaptea, dar cu încălcarea ordinii publice, ceea ce urma

să fie pus în discuție la speța în cauză, luînd în considerație declarațiile

martorului Bejan N., care a relatat că de către partea vătămată i s-a cerut ca să-

l ajute la împins mașina, la ce el a refuzat deoarece era după intervenție

chirurgicală. Ferari F. s-a ridicat în deal, de unde, peste un timp, s-a auzit

gălăgie, care a trecut în ceartă. S-a întors înapoi să vadă ce s-a întîmplat și a

văzut că Stoica I. se certa cu partea vătămată de la faptul că Stoica I. l-a refuzat

pe Ferari F. să-i acorde ajutor la împinsul mașinii. Unul pe altul se numeau cu

cuvinte necenzurate. Martin I. stătea la o parte, lîngă fîntînă. Martorul a

încercat să-i liniștească, însă a venit soția sa și a plecat acasă, declarații ce

urmau a fi puse la argumentarea admiterii lor sau respingerii de către instanța

de apel în decizia adoptată.

Instanța de recurs specifică că latura subiectivă a infracțiunii de

huliganism se caracterizează, în primul rînd, prin intenție directă. Motivele

acestei infracțiuni sunt motive huliganice. Deși motivul nu este indicat în

textul legii penale ca semn obligatoriu al laturii subiective a huliganismului, el

decurge din însăși esența acestei infracțiuni. Una din condițiile necesare (nu și

suficiente) pentru aplicarea răspunderii conform art. 287 Cod penal este ca

inițiator al încăierării sau al certei să fie nu victima, dar făptuitorul;

făptuitorul să provoace conflictul pentru a se răfui cu victima. Totodată,

motivele huliganice trebuie să fie condiționate de dorința făptuitorului de a se

opune celor din jur, de a-și demonstra atitudinea sfidătoare față de ei. De

aceea, vor fi calificate conform articolelor corespunzătoare din Capitolul II al

Părții speciale a Codului penal acele acțiuni care sunt determinate de dorința

făptuitorului de a se răzbuna, avînd la bază relațiile de ostilitate dintre acesta

9

și victimă, de alte motive personale, care nu sunt condiționate de dorința

făptuitorului de a se opune celor din jur, de a-și demonstra atitudinea

sfidătoare față de ei.

Aceiași concluzie este expusă și în explicația dată de către Plenul Curții

Supreme de Justiție în pct. 9 al Hotărîrii nr. 4 din 19.06.2006 „Cu privire la

practica judiciară în cauzele penale despre huliganism”, potrivit căruia

„Instanțele judecătorești urmează să delimiteze huliganismul de alte infracțiuni în

dependență de sensul și orientarea intenției făptuitorului, de motivele, scopurile și

circumstanțele acțiunilor săvîrșite de el. Insultele, loviturile, cauzarea vătămărilor

corporale ușoare, medii, grave și alte acțiuni de acest fel, săvîrșite în familie,

apartament, în privința rudelor, cunoscuților și provocate de relațiile personale ostile

etc., vor fi calificate în baza articolelor Codului penal ce prevăd răspunderea pentru

infracțiunile împotriva vieții și sănătății persoanei. Însă, în cazurile în care asemenea

acțiuni au fost însoțite de o încălcare grosolană evidentă a ordinii publice de către

făptuitor și au exprimat o vădită lipsă de respect față de societate, aceste acțiuni

urmează a fi calificate drept huliganism”.

Colegiul reține că la constatarea prezenței relațiilor ostile și lipsei

motivului huliganic instanța de apel nu a dat răspuns la argumentul invocat

de apelant privitor la aprecierea declarațiilor părții vătămate Ferari Fiodor,

care fiind audiat în cadrul ședinței de judecată a declarat că, a observat cum pe

stradă se deplasau niște persoane, el pe Stoica I. l-a rugat ca să-l ajute, să-i împingă

mașina, iar acesta l-a numit cu cuvinte murdare spunîndu-i că ce caută pe această

stradă. Stoica I. l-a lovit în față, iar Martin I. nu l-a lovit și nu este vinovat (f.d.201-

verso, vol.I), pe Martin I. nu l-a văzut la față, acea persoană avea o siluetă mai mare,

… 100% m-au lovit amîndoi (f.d.203-verso), M-am ridicat în picioare și după mine

venea și Martin, Stoica I. m-a apucat de scurtă și în momentul acesta am primit o

lovitută cu piciorul în spate de la Martin, deoarece Stoica era în fața mea și eu din

nou am căzut jos. Pe Martin l-am recunoscut după voce (f.d.19-20-verso, vol.II), fără

a motiva respingerea sau admiterea lor.

În același context, Colegiul menționează că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să analizeze și să aprecieze

probele prezentate în cadrul procesului penal, în baza cărora să delimiteze

infracțiunea huliganismului de contravenția prevăzută la art. 78 și 69 Cod

contravențional, reieșind din practica unitară în acest domeniu, și să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, motivînd totodată

10

respingerea argumentelor apelantului în acest aspect.

De asemenea, Colegiul constată că la examinarea cauzei în instanța de

apel nu au fost respectate cerințele de judecare a apelului.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de

fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și

care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual penal au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel la examinarea apelului

declarat nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, nu a

răspuns la toate motivele invocate de apelant.

Astfel, Colegiul constată că și-a găsit confirmare temeiul invocat de

recurent prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că

instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ceea ce duce la

casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța

de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Mai mult ca atît, instanța de apel a făcut trimitere selectat la probe, fără

să le aprecieze pe fiecare în parte și să se expună asupra admisibilității sau

inadmisibilității probei respective, expunînd temeiul respectiv.

Rejudecînd cauza, instanța de apel urmează să ia în considerație cele

expuse în prezenta decizie, să înlăture încălcările de lege menționate, să

respecte procedura de judecare a cauzei în instanța de apel, se va pronunța

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, va verifica minuțios, sub

toate aspectele, complet și obiectiv toate probele în strictă conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală și va da răspunsuri motivate și

clare la cele invocate de apelant în apel, pronunțîndu-se asupra fiecărei probe

prin aprecierea lor la justa valoare, va analiza la modul cuvenit intenția

11

inculpaților și urmează să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate,

delimitarea infracțiunii huliganismului de contravenția prevăzută la art. 69, 78

Cod contravențional, reieșind din practica unitară în acest domeniu, și să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele

casării deciziei atacate, astfel instanța de apel, respectînd normele procesual-

penale nominalizate, va adopta o hotărîre legală și întemeiată.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Andrei Formusatii, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 martie 2014, în cauza penală în

privința lui Martin Ion Victor și Stoica Ion Ion, și dispune rejudecarea cauzei

în ordine de apel în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată la 19 august 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

12