1ra-1088/2014 — art. 149 alin.1 CP

1ra-1088/2014 — art. 149 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1088/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

29 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Constantin Alerguș,

Judecători – Ion Guzun, Ion Corolevschi, Iurie Bejenaru, Petru Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Ciolacu Nicolae în numele inculpatului Neaga Andrei, împotriva sentinței

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 12 decembrie 2011 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2014, în cauza

penală în privința lui

Neaga Andrei Ivan,

născut la 13 iulie 1987, originar și domiciliat în

mun. Chișinău, com. Băcioi, str. Chișinăului 37/2.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

de la 30 mai 2013 - pînă la 10 februarie 2014 (instanța

de apel);

de la 20 mai 2014 - pînă la 29 iulie 2014 (instanța de

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

2011, Neaga Andrei a fost condamnat în baza art. 149 alin. (1) Cod penal, la 3 ani

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

aproximativ la ora 1800, cet. Neaga Andrei, aflîndu-se în fața casei sale, din str.

Chișinăului 37, com. Bacioi, mun. Chișinău, în urma unui conflict apărut cu cet.

Ursu Vasile, pe motivul că ultimul își făcea necesitățile fiziologice în apropierea

casei sale, i-a aplicat acestuia o lovitură cu piciorul în regiunea capului, în

rezultatul căruia cet. Ursu V. a căzut jos, lovindu-se cu capul de beton, fiindu-i

1

provocată echimoză și excoriație în regiunea temporală din dreapta, hemoragii

pericraniene în regiunea temporală pe dreapta, fractura osului temporal drept,

hematom subdural, hemoragii subarahnoidale și intracerebrale ce se califică ca

vătămări corporale grave, care se află în legătură directă cu survenirea morții.

În rezultatul vătămărilor cauzate la 26.05.2010, cet. Ursu V. a decedat după

agravarea generală a stării sănătății la CNȘPMU din mun. Chișinău.

succesorul părții vătămate Ursu Nadejda, inculpatul Neaga A. și avocatul

acestuia Ciolacu N., care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Neaga

Andrei să-i fie stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar

de tip deschis, din motiv că pedeapsa aplicată este prea blîndă, la

individualizarea căreia instanța nu a ținut cont de gravitatea faptei comise de

inculpat, în rezultatul căreia victima a decedat. Totodată, la aplicarea pedepsei

instanța nu a luat în considerație nici atitudinea inculpatului față de fapta

comisă, care pe tot parcursul urmăririi penale a negat faptul aplicării cărorva

lovituri victimei și nu a conștientizat că prin acțiunile sale a lipsit de viață o

persoană. Astfel, consideră că prin pedeapsa aplicată de către instanța de fond

nu a fost atins scopul pedepsei penale de apărare a persoanei împotriva

infracțiunilor, violarea drepturilor și intereselor persoanei în cazul dat nefiind

contracarată și pedepsită.

- succesorul părții vătămate, casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărîri, cu stabilirea unei pedepse mai aspre, invocînd că la stabilirea pedepsei

instanța nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de atitudinea

inculpatului, contrar prevederilor art. 76, 77 Cod penal, nu a stabilit dacă există

circumstanțe care atenuează răspunderea inculpatului, nu a fost motivată

condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și nu a fost dată

o apreciere tuturor probelor, declarațiilor martorilor din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor.

- inculpatul, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. Consideră că

sentința este ilegală și neîntemeiată, adoptată contrar prevederilor art. 8, 100-101,

389 Cod de procedură penală, deoarece condamnarea sa este bazată pe

declarațiile martorilor acuzării, care nu a fost apreciată corespunzător, fiindcă

sunt contradicții între ele, precum și cu alte probe. A menționat că nu s-a ținut

cont că potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 39-1186 din 24.06.2010

2

potrivit căruia moartea lui Ursu V. a survenit la 26 mai 2010, în rezultatul

traumei cranio-cerebrale deschise, care permite a afirma că trauma nominalizată

a avut loc în urma căderii libere sau accelerată a decedatului de pe suport

propriu.

noiembrie 2012, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului, admis parțial

apelul acuzatorului de stat și succesorului părții vătămate, casată sentința în

partea aplicării art. 90 Cod penal, și pronunțată în această partea o nouă hotărîre,

prin care:

- Lui Neaga Andrei condamnat în baza art. 149 alin.(1) Cod penal, la 3

ani închisoare, în temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani.

fapt reținută în sarcina inculpatului Neaga Andrei în baza art. 149 alin. (1) Cod

penal, de către prima instanță a fost probată prin: - declarațiile succesorului

părții vătămate Ursu N., a martorilor Pascari L., Lașcu M., Ursu I., raportul de

autosesizare din 20 mai 2011, raportul de autosesizare bazat pe raportul

ofițerului operativ de sector, informația Centrului de Medicină Urgentă adresată

către Comisariatul de poliție sect. Buiucani mun. Chișinău, raportul de expertiză

medico-legală nr. 39-1186 din 24 iunie 2010.

Toate probele acumulate la cauza penală au fost corect apreciate, cu

respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblul

din punct de vedere al coroborării lor și nu există dubii referitor la vinovăția

inculpatului sau la încadrarea juridică a acțiunilor acestuia.

Referitor la aplicarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a considerat,

că instanța de fond corect și în corespundere cu prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod

penal a concluzionat despre necesitatea aplicării pedepsei în limitele sancțiunii

prevăzute de legea penală pentru care a fost condamnat, sub formă de închisoare

cu suspendarea executării pedepsei stabilite.

Totodată, a menționat că termenul minim de probă stabilit inculpatului

este insuficient pentru atingerea scopului de verificare a atitudinii inculpatului

față de pedeapsa stabilită, și din aceste considerente a admis apelurile în această

parte stabilindu-i termenul de probă de 3 ani, cu aplicarea restricțiilor potrivit

normei prevăzute la art. 90 alin.(6) Cod penal.

de stat, avocatul Diaconu D. în numele succesorului părții vătămate Ursu N. și

3

inculpatul Andrei Neaga, care au solicitat:

- procurorul, casarea deciziei contestate cu dispunerea cauzei la rejudecare

în aceeași instanță în alt complet de judecată, deoarece instanța nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale. La stabilirea pedepsei închisorii cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, instanța de apel nu a luat în considerație

faptul că, inculpatul chiar dacă a comis o infracțiune mai puțin gravă din

imprudență, acesta a lipsit de viață o persoană, nerecunoscându-și vina chiar dacă a

fost dovedită pe deplin, nu a respectat criteriile generale de individualizare a

pedepsei, hotărîrea nu conține temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelului.

- avocatul Diaconu D. în numele succesorului părții vătămate, casarea

deciziei și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță. Recurentul invocă

încadrarea juridică greșită a infracțiunii prevăzute de art. 149 alin.(1) Cod penal,

comise de către Neaga A., deoarece din totalitatea probelor administrate la

materialele cauzei, rezultă cu certitudine că acțiunile inculpatului urmau a fi

calificate conform art. 151 alin.(4) Cod penal.

Consideră că, vinovăția acestuia se dovedește cu certitudine prin probele

enumerate: declarațiile martorului ocular Pascari L., certificatului de la Liceul

Sportiv, care confirmă frecventarea de către inculpat pe parcursul a 5 ani a secției

Jetkondo, declarațiile lui Gologan V. și N. Astrovski.

Astfel, probele cercetate în ședința de judecată exclud încadrarea juridică a

infracțiunii comise ca fiind cu forma de vinovăție din imprudență, însă,

demonstrează că atacul a fost intenționat, cu folosirea procedeelor de luptă și

provocarea leziunilor grave, comise către acesta.

Totodată nu s-a ținut cont de faptul, că inculpatul și-a lăsat victima la

locul comiterii infracțiunii fără a verifica starea acestuia după cădere.

- inculpatul, casarea hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei hotărîri

de achitare din motiv că nu există fapta infracțiunii. Consideră că, instanțele de

judecată și-au întemeiat hotărîrile de condamnare numai în baza probelor

acuzării, care sunt contradictorii și neveridice, iar instanța de apel nu a verificat

probele sub toate aspectele, complet și obiectiv, fiind încălcate prevederile alin.

(2) art. 24 Cod de procedură penală. La fel a menționat că procesul de judecată în

instanța de apel a avut loc cu încălcarea principiului echității deoarece a refuzat

de a interoga doi martori ai apărării, Chiochiu R., Sava S., prin ce au fost

încălcate prevederile art. 6 CEDO și anume dreptul la un proces echitabil.

4

2013, au fost admise recursurile ordinare declarate de procuror, avocatul

Diaconu D. în numele succesorului părții vătămate Ursu N. și inculpatul Neaga

A., casată decizia Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2012 și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a conchis că, instanța de apel examinînd apelurile

declarate, a ajuns la concluzia că pedeapsa stabilită de instanța de fond este prea

blîndă, însă contrar circumstanțelor cauzei și criteriilor de individualizare a

pedepsei, a adoptat o altă soluție prin care menținînd aplicarea art. 90 Cod penal,

numai formal a majorat termenul de probă pînă la 3 ani. Prin urmare, instanța de

apel nu s-a pronunțat argumentat, complet, obiectiv și sub toate aspectele asupra

motivelor invocate în apel, nu a dat deplină eficiență principiilor de

individualizare a pedepsei în raport cu circumstanțele cauzei și, astfel a ajuns la

o concluzie pripită, precum că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa

stabilită.

Chișinău din 10 februarie 2014, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, admise apelurile declarate de procuror și succesorul părții vătămate

Ursu N., casată parțial sentința, în latura pedepsei, și pronunțată o nouă hotărîre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Neaga Andrei a fost condamnat în baza art. 149 alin.(1) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis. În rest, sentința a fost

menținută.

stabilit corect circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, considerînd justă

concluzia privind vinovăția lui Neaga Andrei în săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art. 149 alin. (1) Cod penal.

Instanța a conchis că, prima instanță corect a reținut ca probe ce confirmă

vinovăția inculpatului și anume: - declarațiile martorilor Pascari L., Ursu N.,

Lașcu M., precum și actele cauzei, - procesul-verbal de cercetare la fața locului,

raportul de expertiză medico-legală nr. 39-1186 din 04.06.2010, raportul de

autosesizare din 20.05.2011.

Astfel, vinovăția inculpatului în săvîrșirea faptei incriminate este

caracterizată prin imprudență sub formă de încredere exagerată, deoarece

inculpatul nu a prevăzut survenirea morții victimei în urma loviturii aplicate,

deși trebuia și putea s-o prevadă, reieșind din faptul că i-a aplicat victimei, o

lovitură puternică cu piciorul în regiunea gîtului, ceea ce presupune imediata

5

cădere a victimei de la forța cu care a fost lovită – cu capul pe suprafața betonată,

prezentă la poarta inculpatului.

La fel, instanța a dat apreciere corespunzătoare și declarațiilor martorilor

Chiochiu R. și Sava S., care au fost prezentate în sprijinul apărării, însă acestea nu

reprezintă temei pentru achitarea inculpatului, deoarece datele comunicate de

martorii nominalizați nu servesc la inexistența infracțiunii și la neindentificarea

făptuitorului. Declarațiile lor sunt apreciate, la fel, ca și declarațiile martorilor

Neaga I. și Criganuța O., care, la momentul săvîrșirii faptei criminale, nu se aflau

la timpul și locul infracțiunii, astfel, probele respective nu combat probele

prezentate de acuzator, care dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii imputate.

Totodată, motivele invocate de inculpat, sunt combătute prin declarațiile

martorului ocular Pascari L., confirmate de martorii Ursu I. și Lașcu M., din care

rezultă, că inculpatul este persoana, care i-a aplicat victimei Ursu V. lovitura cu

piciorul în regiunea capului, care, potrivit raportului de expertiză medico-legală

din 24.06.2010 a produs leziuni corporale, calificate ca vătămare gravă aflată în

legătură cauzală directă cu survenirea morții.

Nerecunoșterea vinovăției și susținerile inculpatului precum că nu a

săvîrșit infracțiunea imputată nu echivalează cu achitarea acestuia, de vreme ce

probele prezentate în sprijinul învinuirii, administrate și apreciate de către

instanță, verificate în ședința instanței de apel, dovedesc cu certitudine vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 149 alin.(1) Cod penal.

Colegiul penal a menționat că, la individualizarea pedepsei inculpatului

instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod

penal și nemotivat a dispus condamnarea inculpatului cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, deoarece pentru aplicarea acestora trebuie să

existe anumite condiții, indicîndu-se în hotărîre motive temeinice și legale

privind condamnarea inculpatului cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Astfel, în speță, instanța ținînd cont de principiul individualizării

pedepsei, de caracterul și gravitatea infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor

comise, a considerat că Neaga A. urmează să execute pedeapsa sub formă de

închisoare.

ordinar avocatul Ciolacu N. în numele inculpatului Neaga A., care, invocînd ca

temei de drept prevederile art.427 alin.(1) pct. 6), 8), 15) Cod de procedură

6

penală, solicită casarea acestora și pronunțarea unei hotărîri de achitare, din

motiv că nu există fapta infracțiunii.

În argumentarea recursului a invocat că concluziile instanței de apel sunt

contrare probelor din dosar. Instanța nu a dat nici o apreciere faptului că în

declarațiile martorului Pascari L., depuse la diferite etape, sunt divergențe.

La fel, instanța s-a bazat pe raportul de expertiză medico-legală nr. 39-1186

din 24.06.2010, însă nu a dat nici o apreciere faptului că la efectuarea expertizei

nu s-a depistat nici-o urmă de lovitură. Mai mult că, prin acest raport nu se

dovedește vinovăția lui Neaga A., dar invers, dovedește faptul că declarațiile

martorului Pascari L., precum că inculpatul l-a lovit cu forța pe Ursu V. sunt

neveridice, deoarece la audierea expertului, acesta a declarat că, „în starea lui de

ebrietate el putea fi neadecvat, să cadă în comă, să se clatine, să piardă echilibrul,

cunoștința, putea chiar să decedeze< Cînd merge vorba de o lovitură cu piciorul

obligatoriu rămîn semne, plăgi, hematoame, echimoze, care în cazul dat nu au fost

depistate nici în urma examinării de către el și nici de alți medici. Nu poate face o

legătură cu cauza decesului, deoarece el nu a constatat nici o lovitură. Cu piciorul nu a

fost posibilă o lovitură fără urme. A afirmat cu certitudine că cu piciorul nu este posibil

să nu rămîne urme după aplicarea loviturilor. Nu putea să dispară consecințele contuziei

în 6 zile”.

Totodată, instanța nu a dat nici un motiv întemeiat de respingere a

raportului de expertiză și declaraților expertului. Prin urmare, instanța de apel a

ignorat în totalitate probele apărării și s-a manifestat vădit în favoarea acuzării,

încălcîndu-i inculpatului dreptul la un proces echitabil, dar și prevederile alin.(3)

art. 8 CPP, care prevede că, concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea

învinuirea care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează

în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Consideră, că la rejudecarea cauzei în instanța de apel situația de fapt nu a

rămas aceiași, deoarece prin declarațiile martorilor apărării audiați în instanța de

apel Chiochiu R., Sava S. se constată că Neaga A. nu i-a aplicat nici o lovitură

părții vătămate Ursu V., or, el împreună cu acești martori au ieșit concomitent

din ogradă, cînd Ursu V. se afla la pămînt. Astfel, se constată o altă situație decît

era la examinarea cauzei în instanța de fond în lipsa declarațiilor acestor martori.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat de avocatul în numele inculpatului, menționînd că acesta urmează a fi

7

respins, ca inadmisibil, deoarece argumentele invocate nu se încadrează în cele

prevăzute la art. 427 CPP, iar instanța de apel și-a întemeiat soluția respectînd

prevederile art. 414, 436 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, din următoarele

considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Potrivit textului recursului, avocatul Ciolacu Nicolae în numele

inculpatului Neaga A. invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.

427 alin. (1) pct. 6), 8), 15) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; nu

au fost întrunite elementele infracțiunii; instanța de judecată internațională, prin

hotărîre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și

libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză.

Colegiul constată că aceste temeiuri, la care se referă autorul recursului, nu

este aplicabil din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei

de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Instanțele de fond și de apel, în baza probelor administrate legal de

către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată cu

respectarea prevederilor art. 100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și coroborării lor, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia

privind vinovăția lui Neaga Andrei în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

149 alin.(1) Cod penal, iar încadrarea juridică a acțiunilor acestuia este justă.

Concluzia instanțelor judecătorești contestate sunt juste și se confirmă prin

cumulul de probe administrate, cum sunt:

- raportul de autosesizare întocmit de către OSUP al SUP a CPS Botanica,

Mîrleanu L. din 20 mai 2010, prin care organul de urmărire penală s-a autosesizat

că la 19 mai 2010, în urma unei neînțelegeri apărute între cet. Ursu V. și Neaga

A., ultimul l-a lovit cu piciorul în regiunea gîtului, în urma căruia Ursu V. a căzut

8

jos la pămînt fără cunoștință (f.d.5, vol.I);

- raportul ofițerului operativ de sector BP Bacioi, Erhan S. din 20 mai 2010

care a comunicat că la data de 19 mai 2010, aproximativ la ora 2200, a primit

informația 903, precum că în com. Bacioi, str. Chișinăului, cet. Ursu V., fiind în

stare de ebrietate a căzut jos, în urma la ce a fost transportat la spitalul de

urgență. În urma audierii la 20 mai 2010 a cet. Ursu N. s-a stabilit că Ursu V. a

fost lovit cu piciorul în cap de către cet. Neaga An., ca urmare a căzut jos și s-a

lovit puternic cu capul de beton. (f.d.6, vol.I);

- informația IMSP Centrul Național Științifico-Practic de Medicină

Urgentă, adresată către CPS Buiucani, unde, la circumstanțele traumei sau

motivele trimiterii la autopsie medico-legală s-a invocat că: Din spusele medicului

de la salvare pacientul a căzut jos de la înălțimea proprie, pe adresa com. Bacioi, str.

Chișinăului 37/1, pe data de 19.05.2010, aăroximativ la ora 1950 (f.d.12);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului cu fototabelul din 20 mai 2010,

potrivit căruia a fost cercetat porțiunea de teren din beton, din fața gardului și a

porții de la gospodăria cet. Neaga I., din str. Chișinăului 37, com. Bacioi. La o

distanță de aproximativ 1 m, de la gard, de lîngă parul porții au fost găsite 3

picături de culoare brun-roșietică (f.d.17-20, vol.I);

- explicațiile depuse în cadrul urmăririi penale de martorul Pascari L. la 20 mai

2010 și susținute în cadrul ședinței instanței de fond, care a declarat că la 19 mai 2010,

se afla în vizită la prietena sa, Ursu M., în com. Bacioi, mun. Chișinău și a fost

rugat de către tată ei, Ursu V. să-l transporte cu automobilul său, la un sătean,

fiind în căutarea unui cîine de rasă. Apoi, l-a transportat la alt sătean pe nume

Neaga I. Ajungînd la poarta acestuia, Ursu V. s-a coborît din automobil,

apropiindu-se de poarta ultimului, strigîndu-l, iar în timp ce aștepta în drum s-a

îndepărtat la o distanță de aproximativ 3 metri de la poarta lui Neaga pentru a-și

face necesitățile fiziologice. Din ograda vecinilor a ieșit Neaga A. care brutal a

strigat la Ursu V. de ce-și satisface necesitățile personale sub gardul lor, la ce

Ursu V. i-a răspuns urît, iar Neaga A. i-a aplicat ultimului o lovitură puternică cu

piciorul în regiunea gîtului, de la ce victima a căzut jos, lovindu-se cu capul de

beton, pierzînd cunoștința. A văzut cum curgea sînge din nas, apoi din urechi.

Din acel moment Ursu V. nu s-a mai ridicat. Ulterior, a fost transportat la spital,

starea lui agravîndu-se, iar la 26.05.2010 a decedat. L-a spital i-a fost comunicat

că la Ursu V. este fracturat baza craniului. Suplimentar în instanța de fond a

comunicat că în regiunea gîtului Ursu V. era puțin roșu de la lovitura primită.

Inițial el nu a comunicat medicilor nimic, iar Neaga A. cu tatăl său, le-a spus

9

medicilor că Ursu V. era beat și a căzut jos. Seara cînd i-a sunat polițiștii le-a

declarat că Ursu V. a căzut jos (f.d.15-16, 142-147, vol.I);

- procesul-verbal de audiere a martorului Lașcu M. depuse în cadrul urmăririi

penale și susținute în cadrul ședinței instanței de fond, care a comunicat că activează

în calitate de medic la spitalul de urgență. În ziua incidentului, aflîndu-se în

serviciu 903 a primit chemarea cu solicitarea de ajutor cet. Ursu V. La fața locului

se afla victima Ursu, fără cunoștință, de la care curgea sînge din nas și ureche.

Lîngă el se aflau mai multe persoane, care încercau să-i acorde ajutor. Cineva din

cei prezenți a spus că victima a căzut jos, însă cine anume nu a observat. Reieșind

din cele constatate la fața locului, inclusiv și din auzite, medicul de urgență a

scris în fișa de solicitare a asistenței medicale, precum că – pacientul a fost găsit de

către trecători în str. Chișinăului 37/1, com. Bacioi. Pacientul este în stare de ebrietate.

La întrebări nu răspunde. Din spusele oamenilor a căzut”;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 39-1186 din 24 iunie 2010, prin care s-a

stabilit că, „Moartea cet. Ursu V. a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale

deschise, care s-a urmat cu fractura osului temporal drept, dezvoltare hematomului

subdural în volum 40 ml, hemoragiilor subarahnoidale și intracereblare.

Pe corpul lui Ursu V. în urma examinării medico-legale au fost depistate

următoarele leziuni: echimoză și excoriație în regiunea temporală din dreapta, hemoragii

pericraniene în aceiași regiune, fractura osului temporal drept, hematom subdural,

hemoragii subarahnoidale și intracerebrale. Aceste leziuni sunt intravitale și au putut fi

cauzate în timpul indicat, prezintă pericol pentru viață și conform acestui criteriu în

asociere, se califică ca vătămări corporale grave, care se află în legătură cauzală directă cu

survenirea morții. Caracterul și localizarea leziunilor corporale, prezența leziunilor

caracteristice pentru contralovitură, permit de a afirma faptul că trauma cranio-cerebrală

în cazul dat, este caracteristică pentru producerea ei la căderea liberă sau accelerată a

decedatului de pe suport propriu”.

- procesul-verbal de audiere a expertului Tighineanu S. în cadrul ședinței de

judecată în instanța de fond, care a comunicat că în sîngele defunctului s-a depistat

3,12 % intoxicație alcoolică gravă. Victima în starea dată putea fi neadecvat, să

cadă în comă, să se clatine, să piardă echilibrul, cunoștința, chiar și să decedeze.

Nu are nici o legătură cauzală decesul victimei cu starea de ebrietate, însă a

favorizat ebrietatea cu cauza decesului, deoarece intoxicația se manifestă prin

edem pronunțat a creierului care în cazul dat a fost un edem ca consecință a

traumei. Hemoragia pe care o avea defunctul putea să-l țină în viață dacă nu

avea intoxicație alcoolică. Acești doi factori au agravat starea defunctului. În

afară de fractura din partea dreaptă nu s-a depistat nimic la cadavru, iar fractura

10

nominalizată era rezultatul căderii. Poate să nu lasă hematoame, doar un edem.

Puteau să apară așa leziuni corporale cu accelerare și fără, în practică se

întîlnesc așa cazuri. Cu accelerație leziunile puteau fi mai mari, iar în cazul din

speță lovitura a fost mică de 4 cm (f.d.137-139, vol.I).

Prin urmare, argumentele avocatului Ciolacu N. precum că Neaga A. nu a

comis infracțiunea de lipsire de viață din imprudență, este neîntemeiată și

contravin materialelor cauzei, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în

comiterea infracțiunii date, nu poate servi temei de achitare a acestuia, de

vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care

confirmă cu certitudine vinovăția lui Neaga A. în comiterea infracțiunii imputate

și este apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a

dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale.

Afirmațiile recurentului invocate în recurs precum că instanțele de

judecată incorect au apreciat probele sus indicate, punîndu-le la baza sentinței de

condamnare, nu pot fi reținute ca temei de admitere a acestui recurs, deoarece, ca

probe acestea sînt adunate cu respectarea procedurii penale, verificate și

apreciate de instanțe conform procedurii penale. Cu atît mai mult că critica

referitor la procedura de apreciere a probelor ține de stare de fapt a cauzei și care

deja a fost efectuată de două instanțe de judecată. Instanța de recurs verifică

starea de drept a cauzei și numai în acest aspect este competentă a se expune.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că acțiunilor inculpatului Neaga A. i

s-a dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura de pedeapsă acestuia i

s-a stabilit cu respectarea prevederilor art. 61, 75-76 Cod penal, ținîndu-se seama

de gradul prejudiciabil al faptei comise, de persoana celui vinovat, de toate

circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuiază răspunderea, fiindu-i numită

o pedeapsă în limitele sancțiunii normei penale în baza căruia a fost declarat

vinovat, iar temei legal de a interveni în hotărîrea judecătorească în această parte

la fel nu s-au stabilit.

În acest context, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de

procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată, astfel că nu există

temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de avocatul Ciolacu N.

în numele inculpatului și, potrivit legii, se impune respingerea lui ca inadmisibil,

cu menținerea hotărîrilor atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

11

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Ciolacu

Nicolae în numele inculpatului Neaga Andrei, împotriva sentinței Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 12 decembrie 2011 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2014, în cauza penală în privința lui

Neaga Andrei Ivan, cu menținerea hotărîrilor contestate.

Decizia este irevocabilă, publicată la 19 august 2014.

Președinte Constantin Alerguș

Judecători Ion Guzun

Ion Corolevschi

Iurie Bejenaru

Petru Moraru

12