1re-175/2014 — art. 287 alin. 3 CP, art. 78, 80 CP

Dosarul nr. 1re-175/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

16 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii –Ghenadie Nicolaev și Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

condamnat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25

martie 2014 în cauza penală privindu-l pe

Bulai Mihail Victor, născut la 29 noiembrie

1984, originar și domiciliat în s. Cenușa, r-nul

Florești.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.10.2013 – 25.11.2013;

Instanța de recurs: 16.12.2013 – 25.03.2014.

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3), cu aplicarea dispoziției

art.78 și art.80 Cod penal, la 3 trei ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

fost dispus transferul condamnatului Bulai M. din Ucraina în Republica Moldova,

unde a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod

penal, la 10 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, fără a se

expune asupra pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Vulcănești din 01

noiembrie 2010.

parvenit demersul șefului Penitenciarului nr.13 din mun. Chișinău privind aplicarea

art.85 Cod penal în privința condamnatului Bulai M., solicitînd cumularea pedepselor

stabilite prin sentințele menționate mai sus.

fost admis demersul reprezentantului Penitenciarului nr.13 din mun. Chișinău privind

aplicarea art.85 Cod penal în privința condamnatului Bulai M., fiindu-i adăugat parțial

1

la pedeapsa aplicată prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04

decembrie 2012, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Vulcănești din 01 noiembrie 2010, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 11 (unsprezece)

ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

recurs, prin care a solicitat casarea încheierii respective și remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de fond.

fost respins, ca nefondat, recursul condamnatului Bulai M., cu menținerea fără

modificări a încheierii atacate.

Încheierea instanței de recurs a devenit irevocabilă la data pronunțării.

prevederilor art.469 alin.(l) pct. 11) Cod de procedură penală, la executarea pedepsei

instanța de judecată soluționează chestiunile cu privire la schimbările în executarea

unor hotărîri, și anume executarea sentinței în cazul existenței altor hotărîri

neexecutate, dacă aceasta nu a fost soluționată la adoptarea ultimei hotărîri.

Prin urmare, instanța de fond corect a stabilit că, conform art.85 alin.(l) Cod

penal dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei,

condamnatul a săvîrșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime

sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei

stabilite de sentința anterioară.

De asemenea, potrivit prevederilor art.85 alin.(3) Cod penal, pedeapsa definitivă

în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decît pedeapsa stabilită pentru

săvîrșirea unei noi infracțiuni și decît partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin

sentința anterioară a instanței de judecată.

Astfel, Colegiul penal a reținut că, prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 04 decembrie 2012, instanța de judecată nu s-a expus asupra pedepsei

stabilite prin sentința Judecătoriei Vulcănești din 01 noiembrie 2010 în privința lui

Bulai M. și din aceste considerente, instanța de judecată corect a ajuns la concluzia de

a admite cererea reprezentantului Penitenciarului nr. 13 din mun. Chișinău, privind

aplicarea art.85 Cod penal în privința condamnatului, adăugîndu-i parțial la pedeapsa

aplicată prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 decembrie 2012,

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Vulcănești din 01

noiembrie 2010, astfel stabilindu-i pedeapsa definitivă de 11 (unsprezece) ani

închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

judecătorești menționate, prin care solicită casarea acestora, ca neîntemeiate și ilegale

și rejudecarea cauzei în privința sa, cu repararea erorilor de drept admise de instanțele

judecătorești și aplicarea art. 390 Cod de procedură penală și art. 35 – 36 Cod penal.

2

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe prevederile expuse în art. 452 –

455 Cod de procedură penală.

condamnat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția Legii nr.66 din 05

aprilie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012, persoanele menționate la art.401

alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau

reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare

împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Însă, art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția Legii sus-menționate,

prevede că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării

erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.

Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi

atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza

penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare

a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Din materialele dosarului, se constată că chestiunea care a fost examinată de

către instanțele inferioare – instanța de fond și de recurs, se referă la una din cele

reglementate de art. 469 alin.(1) pct. 11) Cod de procedură penală, ce țin de

executarea sentinței în cazul existenței altor hotărîri neexecutate, dacă aceasta nu a

fost soluționată la adoptarea ultimei hotărîri.

Potrivit dispoziție art. 472 Cod de procedură penală, încheierea instanței de

judecată privind soluționarea unei chestiuni cu referire la executarea sentinței penale

poate fi atacată cu recurs de către persoanele interesate, în termen de 15 zile, care se

judecă conform prevederilor titlului II cap. IV, secțiunea a 2-a §2 din Partea specială a

Codului de procedură penală.

În speță, această cale de verificare a legalității hotărîrii judecătorești

condamnatul a exercitat-o, contestînd cu recurs încheierea judecătorului de instrucție a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 noiembrie 2013.

Potrivit deciziei instanței de recurs, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău la

25 martie 2014, a constatat că, soluția instanței de fond, prin care s-a admis demersul

reprezentantului Penitenciarului nr.13 din mun. Chișinău privind aplicarea art.85 Cod

penal în privința condamnatului Bulai M., fiindu-i adăugată parțial la pedeapsa

aplicată prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 decembrie 2012,

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Vulcănești din 01

noiembrie 2010, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 11 (unsprezece) ani închisoare, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, este legală și întemeiată.

3

Drept urmare, conform art.466 alin.(2) pct.6) și alin.(5) Cod de procedură

penală, hotărîrea instanței de recurs a devenit definitivă și irevocabilă la data cînd a

fost pronunțată, adică la 25 martie 2014.

O atare interpretare dă posibilitatea să statuăm că, după examinarea recursului de

către instanța de recurs, căile de atac a unei hotărîri judecătorești pe o chestiune ce

ține de executarea pedepsei au fost epuizate, iar în consecință o asemenea hotărîre nu

cade sub incidența hotărîrilor judecătorești irevocabile prevăzute de art.452 alin. (1)

Cod de procedură penală, care sunt pasibile de a fi atacate cu recurs în anulare.

Excluderea de către legiuitor a căilor extraordinare de atac în această materie,

este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 469 alin.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, astfel legiuitorul urmărind să asigure celeritatea

acesteia și obținerea în mod rapid a unei hotărîri irevocabile și definitive prin care să

fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția adoptată de judecătorul de

instrucție.

În aceeași ordine de idei, amintim că procedura de atac a hotărîrilor judecătorești

irevocabile cu recurs în anulare este reglementată de art. 452 Cod de procedură

penală.

În temeiul art. 453 Cod de procedură penală, raportat la prevederile art. 6 pct.

44), 22 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în

anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în

care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.

Potrivit normei de procedură penală enunțate anterior, rezultă că cu recurs în

anulare pot fi atacate acele hotărîri judecătorești irevocabile care au trecut cele două

căi ordinare de atac reglementate în Capitolul IV Secțiunea I și Secțiunea a 2-a a

Codului de procedură penală – calea apelului și a recursului ordinar. În cazul în care,

potrivit legii, o hotărîre judecătorească nu parcurge aceste două căi consecutive de

atac, această hotărîre, deși a devenit irevocabilă, nu este susceptibilă de a fi contestată

pe calea extraordinară de atac - recursul în anulare.

Această concluzie își găsește raționamentul și în analiza textuală a pct. 3), 4), 5)

din alin.(2) art.455 Cod de procedură penală, privind modalitatea de declarare a

recursului în anulare, potrivit căreia cererea de recurs în anulare trebuie, printre alte

cerințe, să cuprindă:

- denumirea instanței care a adoptat sentința;

- persoana care a declarat apelul;

- denumirea instanței care a adoptat decizia în apel;

- persoana care a declarat recurs;

- denumirea instanței care a adoptat decizia în recurs;

Or, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului

în anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie

4

2012, poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare

de atac – în apel și în recurs și a devenit irevocabilă.

Împotriva încheierilor judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni decît

vinovăția și condamnarea persoanei, la caz, chestiunea ce ține de executarea sentinței,

acestea au numai un dublu grad de jurisdicție, instanța de fond și de recurs, cale de

atac, prevăzută de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite nici o

derogare, iar recursul declarat de condamnat este inadmisibil, deoarece o atare

hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată în ordinea recursului în anulare.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Bulai Mihail

Victor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 martie

2014 în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 august 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

5