1re-106/2014 — încheiere de corectare a erorii materiale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încheiere de corectare a erorii materiale
- Temei legal
- art. 248 - 250 CPP
1re-106/2014 — încheiere de corectare a erorii materiale (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1re-106/2014
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
09 aprilie 2014 mun. Chișinău
Colegul penal în componență :
președinte – Constantin Gurschi,
judecători – Ion Guzun și Elena Covalenco,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de condamnatul
Gladcovschi Serghei Mihail, împotriva încheierii judecătorului de instrucție a Judecătoriei
Buiucani, mun. Chișinău din 28 martie 2013, privind corectarea erorilor materiale,
C O N S T A T Ă :
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 26 iulie 2010 a fost admisă
cererea condamnatului Gladcovschii S. privind aplicarea prevederilor Legii privind amnistia
în legătură cu aniversarea a X-a de la adoptarea Constituției RM, cu reducerea termenul de
pedeapsă neexecutat la 30.07.2004, cu o pătrime, ce constituie 3 ani, 3 luni și 16 zile.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2011, a fost respins recursul
condamnatului Gladcovschii S., cu menținerea fără modificări a încheierii Judecătoriei
Buiucani mun. Chișinău din 26 iulie 2010, prin care a fost admisă cererea condamnatului
Gladcovschii S. privind aplicarea prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu
aniversarea a X-a de la adoptarea Constituției Republicii Moldova în privința ultimului și i
s-a redus termenul de pedeapsă neexecutat la data de 30.07.2004 cu o pătrime, ce constituie
3 ani, 3 luni și 16 zile.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 07 martie 2012, a fost
dispusă inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Gladcovschii S.,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2011, întrucât temeiurile invocate
de recurent nu se încadrează în cele prevăzute de lege.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 25 octombrie 2012, s-
a dispus inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Gladcovschii S.,
împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 26 iulie 2010, deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2011 și deciziei Colegiului penal
al Curții Supreme de Justiție din 07 martie 2012.
Ulterior, condamnatul a înaintat către Judecătoria Buiucani mun. Chișinău o cerere,
prin care a solicitat corectarea erorilor materiale din încheierea Judecătoriei Buiucani mun.
Chișinău din 26 iulie 2010, în partea ce ține de calcularea termenului redus în partea
aplicării în privința sa a amnistiei, considerând că termenul redus urmează a fi calculat din
pedeapsa de 18 ani închisoare, care i-a fost stabilită inițial.
1
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 28 martie 2013 a fost
respinsă cererea condamnatului Gladcovschii S. privind corectarea erorilor materiale din
încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26 iulie 2010.
În motivarea soluției adoptate, instanța a menționat că în conformitate cu
prevederile art.249 CPP, erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se
corectează de însuși organul de urmărire penală, de judecătorul de instrucție sau de instanța
de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu. La corectarea
erorilor materiale, părțile pot fi chemate spre a da explicații. Despre corectarea efectuată,
organul de urmărire penală întocmește un proces-verbal, iar judecătorul de instrucție sau
instanța de judecată - o încheiere, făcîndu-se mențiune și la sfîrșitul actului corectat.
Astfel, instanța de judecată a considerat necesar de a respinge cererea condamnatului
Gladcovschii S. privind corectarea erorilor materiale, deoarece legalitatea încheierii
Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 26 iulie 2010, a fost verificată de instanțele
ierarhic superioare de trei ori, aceasta fiind menținută fără careva modificări.
De asemenea, s-a menționat și faptul că la data examinării cererii privind aplicarea
amnistiei, la 26.07.2010, condamnatul ispășea pedeapsa penală în baza Hotărîrii Plenului
Curții Supreme de justiție din 22 iunie 2009, prin care a fost admis recursul în anulare, iar
acțiunile condamnatului au fost reîncadrate în art.145 alin. (2) lit. g), j), 186 alin. (4), 39 CP,
cu stabilirea pedepsei de 17 ani 6 luni închisoare în penitenciar de tip închis, cu calcularea
termenului ispășirii pedepsei din 22.06.2009 și cu deducerea din termenul stabilit a arestului
preventiv a pedepsei ispășite de la 05.04.2000.
Prin urmare temeiuri legale de admitere a cererii condamnatului nu au fost stabilite.
La 22 aprilie 2013, condamnatul s-a adresat cu o cerere similară către Curtea de
Apel Chișinău, care prin scrisoarea nr. 1-34/13 din 29.04.2013, i-a fost remisă de instanța de
apel, fiindu-i, totodată, explicat și faptul că această încheiere nu este susceptibilă de a fi
atacată.
La 23 august 2013, încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani,
mun. Chișinău din 28 martie 2013 și răspunsul primit de la Curtea de Apel Chișinău privitor
la cererea sa, au fost atacate cu recurs în anulare de către condamnat, prin care solicită
casarea încheierii respective și reducerea termenului de detenție cu 45 de zile și nopți.
Subsidiar, condamnatul mai solicită și reducerea pedepsei închisorii stabilite în
privința sa, cu 6 luni, în temeiul art. 385 alin. (4) CPP, în calitate de compensare.
În drept, recurentul își întemeiază recursul în anulare pe prevederile art. 452 alin. (1) și
art. 453 alin. (1) CPP.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în baza
materialelor dosarului și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal conchide că acesta
este inadmisibil, pentru următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 452 alin.(1) CPP, pot fi atacate cu recurs în anulare la Curtea
Supremă de Justiție, hotărîrile judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de
atac.
Hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de
drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii
2
precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului
informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.
Din materialele dosarului, se constată că, prin încheierea adoptată în baza art. 248 –
250 și 342 CPP, chestiunea care a fost examinată de către judecătorul de instrucție, se referă
la corectarea erorilor materiale dintr-o hotărîre judecătorească.
Conform art. 470 alin. (3) CPP, chestiunile privind explicarea suspiciunilor și
neclarităților la punerea în executare a pedepselor se soluționează de către instanța care a
adoptat hotărîrea rămasă definitivă.
În același context, menționăm că potrivit dispoziție art. 249 CPP, erorile materiale
evidente din cuprinsul unui act procedural se corectează de însuși organul de urmărire
penală, de judecătorul de instrucție sau de instanța de judecată care a întocmit actul, la
cererea celui interesat ori din oficiu. Despre corectarea efectuată, organul de urmărire penală
întocmește un proces-verbal, iar judecătorul de instrucție sau instanța de judecată – o
încheiere, făcîndu-se mențiune și la sfîrșitul actului corectat.
La caz, Colegiul penal constată că, condamnatul s-a adresat către Judecătoria Buiucani,
mun. Chișinău la data de 25.01.2013, solicitînd corectarea erorilor materiale din încheierea
Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26 iulie 2010.
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 28 martie 2013, cererea
condamnatului a fost respinsă, ca neîntemeiată. Această încheiere fiind definitivă la data
adoptării.
Ulterior, la 22 aprilie 2013, condamnatul s-a adresat cu o cerere similară către Curtea
de Apel Chișinău. Instanța de apel, prin scrisoarea nr. 1-34/13 din 29.04.2013, i-a remis
cererea și, totodată, i-a explicat condamnatului că această încheiere nu este susceptibilă de a
fi atacată, ea fiind definitivă.
În atare circumstanțe instanța de recurs menționează că, după examinarea unei cereri
de către instanța de judecată privitor la chestiunea de corectarea a erorilor materiale dintr-o
hotărîre judecătorească rămasă definitivă, o astfel de încheiere nu are cale de atac și nu cade
sub incidența hotărîrilor judecătorești irevocabile prevăzute de art.452 alin. (1) CPP, care
sunt pasibile de a fi atacate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție.
În aceeași ordine de idei, reiterăm că procedura de atac a hotărîrilor judecătorești
irevocabile cu recurs în anulare este reglementată de art. 452 CPP, care prevede dreptul
părților de a declara recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești irevocabile, doar
după epuizarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege.
În temeiul art. 453 CPP, raportat la prevederile art. 6 pct. 44), 22 alin. (3) CPP, art. 4 al
Protocolului nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, hotărîrile irevocabile pot fi
atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei,
în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea
atacată.
Potrivit normei de procedură penală enunțate anterior, cu recurs în anulare pot fi
atacate acele hotărîri judecătorești irevocabile care au trecut cele două căi ordinare de atac
reglementate în Capitolul IV Secțiunea I și Secțiunea a 2-a a Codului de procedură penală –
calea apelului și a recursului ordinar. În cazul în care, potrivit legii, o hotărîre
3
judecătorească nu parcurge aceste două căi consecutive de atac, această hotărîre, deși a
devenit irevocabilă, nu este susceptibilă de a fi contestată pe calea extraordinară de atac -
recursul în anulare.
Această concluzie își găsește raționamentul și în analiza textuală a pct. 3), 4), 5) din
alin.(2) art.455 CPP, privind modalitatea de declarare a recursului în anulare, potrivit căreia
cererea de recurs în anulare trebuie, printre alte cerințe, să cuprindă:
- denumirea instanței care a adoptat sentința;
- persoana care a declarat apelul;
- denumirea instanței care a adoptat decizia în apel;
- persoana care a declarat recurs;
- denumirea instanței care a adoptat decizia în recurs;
Or, în contextul celor expuse, Colegiul conchide că, în ordinea recursului în anulare,
potrivit modificărilor din Codul de procedură penală, poate fi atacată doar sentința,
legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de atac – în apel și în recurs și a devenit
irevocabilă.
Împotriva încheierilor judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni decît
vinovăția și condamnarea persoanei, la caz, chestiuni de corectarea a erorii materiale,
acestea nu au cale de atac. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva încheierii
judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 28 martie 2013
privind corectarea erorilor materiale, nu este susceptibilă de a fi atacată în ordinea recursului
în anulare.
În conformitate cu art. 456 și art. 432 Codul de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Gladcovschi Serghei
Mihail, împotriva încheierii judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău din 28 martie 2013 privind corectarea erorilor materiale.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată semnată la 10 aprilie 2014 și pronunțată integral la 07 mai 2014.
Președinte Constantin Gurschi
Judecători Ion Guzun
Elena Covalenco
4