1ra-1059/2014 — art. 188 alin.2, lit.b,d,e CP

1ra-1059/2014 — art. 188 alin.2, lit.b,d,e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1059/14

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

15 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Elena Covalenco,

judecători – Constantin Alerguș, Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Bejenaru,

a judecat, fără citarea părților recursul ordinar declarat de procurorul

în Procuratura UTA Găgăuzia, Andronic Natalia, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Comrat din 30 decembrie 2013 în cauza penală în

privința lui

Solomatin (Zavgorodnii) Anatolii Vasile,

născut la 05 aprilie 1969, originar din s. Pocatilovca,

r-nul Sarkandkc, Republica Kazahstan, domiciliat în

Federația Rusă, or. Caluga, str. Saltîkov-Șcrdin, nr.24/2,

ap. 1

și

Zavgorodnii Alexandr Vasile,

născut la 19 octombrie 1977, originar din or. Cahul,

Republica Moldova, domiciliat în Federația Rusă, or.

Caluga, str. Suvorov, nr.87/, ap. 47

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

instanță);

la 04 octombrie 2012 pînă la 30 decembrie 2013 (instanța

de apel);

2014 – pînă la 15 iulie 2014 (instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

(Zavgorodnii) Anatolii Vasile și Zavgorodnii Alexandr Vasile au fost achitați

de sub învinuire de comiterea infracțiunii prevăzute de art.188 alin. (2) lit. b),

d) e) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de către inculpați.

și Zavgorodnii Alexandr, au fost învinuiți de faptul că la 31 martie 2000,

aproximativ pe la orele 0200 fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționînd

1

împreună și prin înțelegere prealabilă cu Pavlenco Dmitrii și Besarab V.,

urmărind scopul însușirii bunurilor altei persoane prin atac tîlhăresc, fiind

înarmați cu o armă de vînătoare cu o țeavă, au pătruns în domiciliul cet.

Musteață Sergiu din s. Roșu, r-nul Cahul, unde i-au aplicat părții vătămate mai

multe lovituri cu patul armei peste cap și diferite părți ale corpului, cauzîndu-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 124/D din 08 iunie 2000,

vătămări corporale mai puțin grave, după care l-au legat, și au sustras bani în

sumă de 400 lei și suma de 520 dolari SUA, cauzîndu-i o pagubă materială în

sumă de 6952 lei.

solicitat, casarea acesteia, și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care Solomatin (Zavgorodnii) Anatolii

Vasile și Zavgorodnii Alexandr Vasile să fie condamnați în baza art. 188 alin.

(2) lit. b),d),e) Cod penal, la 8 ani închisoare, fiecare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În argumentarea soluției solicitate, procurorul a invocat că instanța de

fond incorect a apreciat probele administrate, deoarece partea acuzării a

prezentat suficiente probe care, în opinia acestuia, confirmă vinovăția

inculpaților în săvîrșirea infracțiunii imputate, acestea nefiind apreciate de

instanță la justa lor valoare, și anume: declarațiile părții vătămate Musteață S.,

martorilor și alte probe care au fost puse la baza învinuirii și, neîntemeiat a

adoptat o sentință de achitare.

2011, apelul acuzatorului de stat a fost respins ca nefondat, cu menținerea

sentinței contestate.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, prima instanță corect

a constatat circumstanțele de fapt și de drept, just a apreciat probele prezentate

și a pronunțat o sentință legală și întemeiată.

Astfel, instanța de apel a conchis că partea acuzării nu a prezentat

suficiente probe obiective, veridice și concludente ce ar demonstra că

infracțiunea incriminată a fost săvîrșită de inculpați.

La fel, Colegiul penal a conchis că declarațiile martorului asistent

Gorbenco (Cialîcu) A. sunt bazate doar pe declarațiile lui Pavlenco D., care a

renunțat la declarațiile anterioare, iar partea apărării în confirmarea alibiului

inculpaților a prezentat declarațiile martorului Drangoi A.

2

acuzatorul de stat care a solicitat casarea hotărîrii contestate și dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată,

argumentînd următoarele:

- instanța de apel a dat apreciere greșită probelor prezentate în sprijinul

acuzării, astfel, nu au fost luate în considerație declarațiile părții vătămate

Musteață S., martorilor Chiriac I.N., Gorbenco A., care confirmă cu certitudine

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, iar hotărîrea contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția;

- în decizia instanței de apel nu este invocat nici un argument referitor la

declarațiile părții vătămate privitor la recunoașterea inculpaților după o

perioadă de timp, condiționată de boală și starea sănătății produsă în urma

infracțiunii;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra admiterii sau respingerii

probelor – plîngerea cet. Musteață S., procesul verbal – de cercetare la fața

locului, procesul-verbal de autodenunțare a lui Pavlenco D., sentința

Judecătoriei Cahul din 21.02.2001 și decizia Curții de Apel a R.Moldova din

02.10.2001, care au fost cercetate în cadrul ședinței de judecată;

- la fel instanța nu s-a pronunțat asupra argumentului invocat privind

respingerea ca probă a declarațiilor martorului Drangoi A., care a fost audiat în

calitate de martor după ce a asistat la toate ședințele instanței de fond,

deoarece administrarea acestei probe a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor

Codului de procedură penală.

03 iulie 2012 a fost admis recursul ordinar declarat, casată decizia Curții de

Apel Cahul din 24 noiembrie 2011 și dispusă rejudecarea cauzei de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

instanța de apel nu s-a pronunțat sau s-a pronunțat superficial, fără o

argumentare cuvenită asupra motivelor invocate în apel de acuzatorul de stat .

La fel, Colegiul penal a conchis că motivarea deciziei instanței de apel

contrazice cu declarațiile părții vătămate Mustață Sergiu, care în direct

indică, că l-a recunoscut pe Anatol ca participant la tîlhărie; - martorului

asistent Gorbenco (Calciu) A., care în mod legal a fost interogată și a declarat

3

tot ce cunoaște în legătură cu cazul dat. Decizia atacată nu cuprinde motive

credibile de respingere a declarațiilor ei, greșit statuîndu-se că probele

indirecte nu pot fi probe în procesul penal.

Instanța de apel urma a da o apreciere prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală declarațiilor martorilor Chiriac I.I. și Chiriac I. N. care au dat

declarații contradictorii, statuînd care din declarații sunt mai veridice.

Totodată, are o importanță deosebită pentru aprecierea credibilității

declarațiilor – motivul schimbării declarațiilor, verificarea acestui motiv,

legalitatea, oportunitatea motivului. Instanța de apel nu a analizat în motivarea

deciziei – motivul schimbării declarațiilor de acești martori, limitîndu-se doar

la constatarea faptului, ce nu poate fi acceptat.

30 decembrie 2013, apelul declarat de acuzatorul de stat a fost respins

ca nefondat.

acuzatorul de stat nu au fost prezentate probe ce ar confirma participarea lui

Zavgorodnii Alexandr și Solomatin (Zavgorodnii) Anatolii la comiterea

infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a dat o apreciere critică declarațiilor părții vătămate

Musteață S. date în cadrul ședinței instanței de apel, referitor la faptul că el l-a

recunoscut pe unul dintre inculpați concluzionînd totodată că declarațiile

părții vătămate nu pot fi acceptate ca probe suficiente și absolute ale vinovăției

inculpaților.

Referitor la argumentul invocat de procuror asupra faptului că prin

sentința Judecătoriei Cahul din 18 noiembrie 2013 martorul Chiriac I. a fost

condamnat în baza art. 312 alin. (1) Cod penal, iar declarațiile date de acest

martor în cadrul cercetării judecătorești în prezenta cauză penală sunt false,

instanța de apel a invocat că acest fapt nu poate fi acceptat deoarece această

sentință nu este definitivă, fiind contestată cu apel.

La fel, instanța de apel a conchis că nu pot fi acceptate ca probe care

confirmă vinovăția inculpaților procesele verbale de audiere a învinuitului

Besarab V. și cel de confruntare a lui Besarab V. cu martorul Chiriac I.,

deoarece Besarab V., la etapele anchetei nu a fost avertizat de depunerea

mărturiilor false, concomitent, conform depozițiilor acestui martor el nu a

participat la comiterea infracțiunii, iar la audierea în instanța de judecată pe

4

prezenta cauză penală dînsul nu a confirmat participarea inculpaților la

comiterea infracțiunii incriminate.

acuzatorul de stat, care invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la

rejudecare, pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și decizia adoptată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, argumentînd că instanța nu a dat o apreciere

corespunzătoare probelor prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, pripit

și greșit a concluzionat despre nevinovăția inculpaților.

Consideră că instanța de apel prematur a concluzionat că nu a fost

dovedită vinovăția inculpaților de vreme ce probele prezentate de procuror în

sprijinul învinuirii și menționate în cererea de apel, nu și-au găsit o soluționare

sub toate aspectele.

Prin urmare Curtea de Apel a comis aceleași erori, examinînd superficial

cauza, nepronunțîndu-se la modul cuvenit asupra tuturor motivelor invocate

în apel și anume:

- respingerea ca probă a declarațiilor martorului Drangoi A., care a fost

interogată după ce a asistat la toate ședințele de judecată, astfel administrarea

acestei probe a fost efectuată cu încălcarea art. 94 alin. (1) pct. 9) și art. 95 Cod

de procedură penală.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra admiterii sau respingerii

probelor – plîngerea cet. Musteață S., procesul - verbal de cercetare la fața

locului, procesul-verbal de autodenunțare a lui Pavlenco D., sentința

Judecătoriei Cahul din 21.02.2001 și decizia Curții de Apel a R.Moldova din

02.10.2001, care au fost cercetate în cadrul ședinței de judecată;

La fel, în decizia contestată Colegiul penal a menționat că martorii

Chiriac I.I., Chiriac I.N. au renunțat la declarațiile anterioare, însă nu a apreciat

critic declarațiile acestor martori date în cadrul urmăririi penale și care au fost

date citirii în instanța de apel.

procedură penală, partea vătămată Musteață Sergiu, a depus referință privind

opinia sa asupra recursului declarat de acuzatorul de stat, solicitînd admiterea

acestuia.

11.1 Referință supra recursului declarat a depus și avocatul Talambuța

Leonid în numele inculpaților Solomatin (Zavgorodnii) Anatolii și Zavgorodnii

5

Alexandr, care a solicitat respingerea acestuia, argumentînd că recursul

declarant de acuzatorul de stat este declarat peste termen, și nu abordează

probleme de drept de importanță generală pentru jurisprudență, iar decizia

contestată este una legală și întemeiată.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

În conformitate cu art.414 Cod de procedură penală instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, fiind obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Reținînd această ultimă prevedere, Colegiul penal conchide că instanța

de apel nu a dat răspuns la toate motivele invocate de procuror în apel.

Astfel, în apelul declarat de procuror se invocă motivele privind

ilegalitatea și netemeinicia hotărîrii atacate prin faptul că instanța pripit a decis

asupra soluției adoptate ignorînd probele prezentate în sprijinul învinuirii.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 03

iulie 2012 a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia

instanței de apel din 24 noiembrie 2011 dispunîndu-se rejudecarea cauzei în alt

complet de judecată.

Colegiul penal lărgit și-a motivat soluția prin argumentele că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor examinate și asupra tuturor

motivelor invocate în apel, nu a verificat și nu a apreciat profund probele

administrate și examinate în instanță, la fel nu a verificat care probe și

circumstanțe sunt pertinente și importante pentru speța dată, pentru justa

soluționare a fondului cauzei, indicîndu-se că la rejudecarea apelului instanța

de apel urmează cu strictețe să îndeplinească cerințele art.414, 417, 101, 436

Cod de procedură penală, și ținînd cont de motivele casării deciziei atacate să

pronunțe o hotărîre legală și întemeiată (f.d.165-170 vol. II).

Instanța de apel, încălcînd prevederile art.436 alin.(2) Cod de procedură

6

penală, care stipulează că pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de

recurs sînt obligatorii în măsură în care situația de fapt rămîne cea care a

existat la soluționarea apelului, n-a îndeplinit indicațiile instanței de recurs

specificate la pct.7 al prezentei hotărîri, superficial și unilateral a cercetat

probele prezentate, fără a se pronunța argumentat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul procurorului, deși acesta invocă probe concrete care, în

opinia lui, confirmă vinovăția inculpaților de comiterea atacului asupra unei

persoane cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, însoțit de violență

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei, săvîrșit de două sau mai

multe persoane, prin pătrunderea în încăpere, cu aplicarea armei.

Astfel, instanța de apel examinînd cauza a conchis că apelul procurorului

urmează a fi respins, deoarece acuzarea nu a prezentat probe suficiente și

admisibile ce ar confirma vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii ce li se

incriminează, iar ca rezultat a menținut sentința Judecătoriei Cahul din 19 iulie

2010 (f.d.389-397, vol. III).

Prin urmare, Colegiul penal, conchide că la argumentarea necesității

respingerii apelului declarat de acuzatorul de stat, instanța de apel a apreciat

unilateral probele administrate la dosar, acordînd o valoare primară probelor

care, în opinia instanței, demonstrează nevinovăția inculpaților, în detrimentul

celor aduse de partea acuzării.

La acest capitol Colegiul evidențiază că, n-au fost apreciate declarațiile

părții vătămate Musteață S. date în cadrul urmăririi penale care a declarat că „a

fost atacat de patru persoane care i-au aplicat mai multe lovituri” (f.d.43-44, vol. I),

ulterior fiind audiat în cadrul ședinței de apel a declarat că „în seara cînd a fost

jefuit cînd a încercat să înlăture lanterna cu care i se lumina în față l-a văzut pe

Anatol, care l-a lovit” (f.d. 48-54, vol. II).

La fel, fără justă apreciere au fost lăsate declarațiile martorilor Gorbenco

(Cialîcu) Ana și Bogdan Natalia din care rezultă că acestea au participat la

reconstituirea faptei prin verificarea declarațiilor la fața locului din 26 mai

2001, unde Pavlenco D. benevol, fără careva presiune a relatat detaliat,

circumstanțele comiterii infracțiunii, indicînd totodată și numele

coparticipanților (f.d.387-388, 389, vol. I, 71 vol. II).

În continuare instanța de apel nu a dat careva apreciere declarațiilor

martorului Chiriac Ivan Nicolae date la urmărirea penală (f.d.49-60) din care rezultă

că el în luna mai 2000 a aflat de la fiul său că arma pe care a adus-o din

Federația Rusă a fost luată de cineva dintre prietenii ultimului. Ulterior, fiul i-a

7

comunicat că la ei în casă au fost frații Zavgorodnii Alexandr și Anatolii care

au putut să ia arma. Totodată, fiind audiat în ședința instanței de fond după ce

i-au fost prezentate procesele - verbale de audiere în calitate de martor în

cadrul urmăririi penale (f.d.59,127 vol. I) la întrebarea procurorului martorul

Chiriac I.N. a declarat „așa declarații am dat la urmărirea penală, la

momentul cînd am dat declarațiile în anul 2000 țineam minte mai bine ca

acum, deoarece au trecut mulți ani”(f.d.375-376, vol. I).

La acest capitol Colegiul evidențiază că, instanțele de judecată deși au

redat în hotărîrile sale declarațiile acestor martori, acestea nu au fost analizate,

cu argumentarea desfășurată a concluziilor sale, fiind doar invocat „instanța

nu le poate accepta ca probe ale vinovăției inculpaților”, fapt ce contravine

prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că

fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, ca apoi să se expună asupra admisibilității sau

inadmisibilității probei respective, expunînd temeiul respectiv în decizia sa. Ca

urmare, probele enunțate nu au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile făcute de instanța de apel sunt formale, premature ce au reiterat

concluziile instanței de fond, care nu rezultă din circumstanțele de fapt

stabilite în cauză.

Mai mult Colegiul penal reține și faptul că nu au fost verificate și

apreciate actele cauzei cum sunt: - procesul-verbal de autodenunțare a lui Pavlenco

Dmitrii din 26 mai 2000 (f.d.35, vol.I), potrivit căruia acesta a recunoscut

săvîrșirea atacului asupra părții vătămate Musteață S. împreună cu

Zavgorodnii Alexandr și Zavgorodnii Anatolie; - procesul-verbal de reconstituire

a faptei cu bănuitul Pavlenco D. din 26.05.2000, unde ultimul în prezența

martorilor Bogdan Natalia și Cialîcu Ana a relatat cu lux de amănunte

circumstanțele comiterii infracțiunii precum și numele complicilor, care au

participat la comiterea atacului tîlhăresc (f.d.14-15 vol. I), - sentința Judecătoriei

Cahul din 18 noiembrie 2013 prin care Chiriac Ivan a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 Cod penal (f.d.336-337 vol. II),

unde s-a constatat că declarațiile făcute de Chiriac Ivan la ședința de judecată

din data de 30 martie 2011 în prezenta cauză penală sunt false.

Totodată, Colegiul remarcă că la materialele cauzei (f.d.279-285 vol. II),

este anexată copia sentinței Judecătoriei Cahul din 21 februarie 2001 de

condamnare a lui Pavlenco Dmitrii în baza art.121 alin. (2) pct. 1),2),7) Cod

8

penal (red. 1961), unde s-a constatat că Pavlenco D. împreună cu inculpații

Solomatin (Zavgorodnii) Anatolii și Zavgorodnii Alexandr, l-au atacat pe

Musteață S., cauzîndu-i vătămări corporale mai puțin grave și un prejudiciu

material în sumă de 6952, hotărîre, care prin decizia Colegiului penal al Curții

de Apel a Republicii Moldova din 02 octombrie 2001 a fost menținută în partea

condamnării lui Pavelenco D., adică sentința nominalizată are putere de lucru

judecat.

La fel, Colegiul penal statuează că instanța de apel în decizia adoptată nu

s-a pronunțat asupra argumentului procurorului privind respingerea ca probă

a declarațiilor martorului Drangoi A. deoarece, acest martor a fost audiat după

ce a asistat la toate ședințele de judecată, nefiind înlăturată din sala de ședință.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că toate aceste motive nu și-au

găsit reflectare în hotărîrea instanței de apel și nepronunțarea asupra acestora

reprezintă prin sine neexaminarea fondului apelului de către instanța de apel,

ce se consideră eroare de drept și este temei pentru recurs.

Astfel, Colegiul penal conchide că instanța de apel la judecarea apelului

a comis erori de drept, prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Procedînd în asemenea mod, instanța nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art.414 alin.(2) și 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, ceea

ce echivalează cu erori judiciare, ce s-au soldat cu adoptarea unei hotărîri

neîntemeiate și nemotivate. Avînd în vedere că erorile de drept invocate nu pot

fi corectate de către instanța de recurs, decizia instanței de apel urmează a fi

casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță.

La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să

respecte prevederile art.414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile

enumerate mai sus, să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate în baza probelor prezentate, minuțios să studieze și corect să aprecieze

juridic materialele cauzei în tot ansamblul lor, să țină seama de cele expuse în

decizia Curții Supreme de Justiție din 03.07.2012 legate de justa apreciere, sub

toate aspectele, complet și obiectiv a tuturor împrejurărilor cauzei, să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și recurs și, în dependență

de datele obținute, să pronunțe o hotărîre legală, întemeiată și motivată, care să

corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

9

de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, Andronic Natalia, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Comrat din 30 decembrie 2013 în cauza penală în privința lui

Solomatin (Zavgorodnii) Anatolii Vasile și Zavgorodnii Alexandr Vasile și

dispune rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată la 12 august 2014.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Constantin Alerguș

Ion Guzun

Liliana Catan

Iurie Bejenaru

10