1ra-1328/14 — art. 264 al.1, 287 al.3 CP

Dosarul nr. 1ra-1328/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 august 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Petru Moraru,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2014, în cauza penală în

privința lui

Braila Serghei Vladimir, născut la 24 aprilie

1990, originar și domiciliat în sat. Mileștii-Mici,

r-nul Ialoveni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Colegiul penal asupra recursului,

a C O N S T A T A T :

condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare în penitenciar de tip

deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an

și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis,

iar conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 3 luni închisoare

în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe termen de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de Chihai Pavel a fost admisă în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

06.11.2010, în jurul orei 02.00, conducînd automobilul de model „Mercedes 210 D”, cu

n/î IL AZ 921, care era într-o stare tehnică bună, deplasîndu-se pe traseul Chișinău-

Hîncești, manifestînd sineîncredere sporită, nu a tratat cu seriozitate conducerea

mijlocului de transport, astfel a încălcat prevederile art. 39 (1) al Regulamentului

Circulației Rutiere, care prevede că, prealabil începerii deplasării reîncolonării sau altei

schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicol trebuie să se asigure că, această

manevră va fi în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic,

cerințe ce au fost ignorate de Braila Serghei, care nu s-a isprăvit cu conducerea

automobilului și a tamponat lateral în partea stîngă din spate automobilul de model

1

„Mercedes C LK 320”, cu n/î S NW 7181, condus de Curmei Alexandru, care se

deplasa în aceeași direcție pe prima bandă de deplasare. În urma tamponării, pasagerului

automobilului de model „Mercedes 210 D”, Neagu Anastasia, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 2957/D din 14.12.2010, i-au fost cauzate „fractura claviculei

drepte în treimea medie cu deplasarea fragmentelor, excoriația pe articulația

genunchiului drept, care condiționează o dereglare de lungă durată a sănătății și se

califică ca vătămare corporală medie”.

Tot el, Braila Serghei, la 23.03.2011, în jurul orei 02.30, cu scopul comiterii unui

act de huliganism, aflîndu-se în fața barului „Luminița” din sat. Mileștii-Mici, r-nul.

Ialoveni, încălcînd grosolan ordinea publică, manifestînd o vădită lipsa de respect față

de societate, l-a numit cu cuvinte injurioase pe Chihai Pavel și i-a aplicat lovituri cu

pumnul și picioarele în regiunea capului. Ulterior, Chihai Pavel a încercat să fugă pentru

a evita acțiunile huliganice ale inculpatului, însă, acesta aflîndu-se la volanul

automobilului său de model „BMW”, cu n/î C ZN 235, l-a urmărit pe străzile localității

și l-a lovit cu partea frontală a automobilului în regiunea piciorului stîng, doborîndu-l la

pămînt, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 739/D din

29.03.2011 - vătămare corporală ușoară.

numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie încetat procesul penal în privința lui Braila

Serghei în baza art. 287 alin. (3) Cod penal și tragerea acestuia la răspundere

contravențională, cu aplicare sancțiunii contravenționale și achitat în baza art. 264 alin.

(1) Cod penal, invocînd următoarele motive:

- probele administrate la dosar nu dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunilor imputate;

- din declarațiile martorilor Gavrilan A., Agrici N., Vicol M., Braila A. și părții

vătămate nu rezultă faptul că inculpatul l-a lovit pe Chihai Pavel cu picioarele în

regiunea capului în barul „Luminița”, ultimii au ieșit afară întru aplanarea conflictului

inițiat de Chihai Pavel;

- martorii nu au confirmat faptul că inculpatul l-a lovit pe Chihai P. cu partea

frontală a automobilului în regiunea piciorului stîng;

- inculpatul nu a comis acțiuni de huliganism în loc public, astfel în acțiunile lui

lipsește latura subiectivă a infracțiunii;

- de comiterea accidentului rutier se face vinovat Curmei A., deoarece acesta

deplasîndu-se cu automobilul de model „Mercedes C LK 320” i-a întretăiat unghiul de

deplasare a automobilului pe care îl conducea.

pronunțată integral la 29 aprilie 2014, a fost admis apelul avocatului Catană Eugeniu,

casată parțial sentința primei instanțe, în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă

hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care pedeapsa stabilită

inculpatului Braila Serghei în baza art. 264 alin. (1), 287 alin. (3), 84 alin. (1) Cod

penal, definitiv de 3 ani și 3 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe termen de 1 an, a fost suspendată condiționat pe un termen de

probă de 3 ani, în temeiul art. 90 Cod penal.

4.1. La adoptarea soluției sale, instanța de apel a statuat că, instanța de fond în

baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședința de judecată cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, a

verificat și a stabilit cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și corect a încadrat

2

acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin. (1), 287 alin. (3) Cod penal, vinovăția

acestuia fiind confirmată prin declarațiile părților vătămate Neagu A., Chihai P., a

martorilor Neagu V., Vasilița C., Curmei Al., Castraveț V., Braila D., Chihai R., Agrici

N., Chihai E., Gavrilan A., Braila A., Vicol M., cît și prin alte probe scrise administrate

la dosar.

Totodată, instanța de apel a conchis că probele menționate supra, combat

declarațiile inculpatului prin care ultimul susține că nu se face vinovat de săvîrșirea

infracțiunilor incriminate, această metoda fiind aleasă întru evitarea răspunderii penale.

La fel, instanța a menționat că, instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a dat

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 84 și 90 Cod penal, contrar prevederilor art.

394 alin. (2) CPP, n-a motivat stabilirea pedepsei cu închisoare, precum și n-a soluționat

chestiunea privind raționalitatea și rezonabilitatea condamnării inculpatului cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate în baza art. 264 alin. (1) și 287

alin. (3) Cod penal.

În acest context, instanța de apel soluționînd chestiunea cu privire la pedeapsă, a

ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 7, 61, 75, 76 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii comise, de personalitatea inculpatului, de circumstanțele atenuante, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, astfel a conchis

că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa cu închisoare de 3 ani și 3 luni,

fiind posibilă suspendarea condiționată a executării acesteia, în temeiul art. 90 Cod

penal.

2014, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, prin care se

solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motivul blîndeții pedepsei aplicate

inculpatului.

În motivarea cerințelor sale, a invocat că instanța de apel la individualizarea

pedepsei inculpatului, în opinia recurentului, nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75

Cod penal și neîntemeiat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, fiindu-i stabilită o

pedeapsă neechitabilă pentru infracțiunile săvîrșite.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței

și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de drept

invocate de recurent.

Potrivit textului recursului, recurentul este de acord cu circumstanțele de fapt

stabilite, însă, critică hotărîrea instanței de apel sub aspectul greșitei individualizări a

pedepsei aplicate, însă, nu aduce argumente concrete în raport cu temeiurile prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul penal menționează că, potrivit art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

3

prevăzute de art. 427 CPP, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără

a agrava situația condamnatului. Această dispoziție legală definește natura juridică a

recursului ca fiind o cale de atac devolutivă de drept.

Astfel, Colegiul penal reține că, criticele formulate de recurent, enunțate la pct. 5

al prezentei decizii, prin care se susține că instanța de apel la stabilirea pedepsei

inculpatului a ignorat prevederile art. 61, 75 Cod penal, - instanța de apel le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1

și decizia instanței de apel în totul corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de

procedură penală, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei

reluare nu se mai impune.

Sancțiunea infracțiunilor imputate inculpatului și prevăzută de art. 264 alin. (1),

287 alin. (3) Cod penal, prevede pedeapsă cu amendă în mărime de pînă la 300 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de

ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani și, respectiv, cu închisoare de la 3 la

7 ani.

Prin decizia recurată, pedeapsa stabilită inculpatului în baza art. 264 alin. (1) Cod

penal de 1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 1 an și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal de 3 ani închisoare, iar conform

art. 84 alin. (1) Cod penal, definitiv de 3 ani și 3 luni închisoare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 1 an,

a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani, în temeiul art. 90 Cod

penal.

Conform alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de

probă, iar aceste prevederi potrivit dispoziției alin. (4) al aceleiași norme nu se aplică în

cazul persoanelor care au săvîrșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave,

precum și în cazul recidivei.

Ținînd cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, instanța de recurs consideră

că nu este rațională executarea pedepsei reale cu închisoarea de către inculpat, iar

instanța de apel just a conchis aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod

penal, fiindu-i suspendată condiționat executarea pedepsei pe termen de probă, deoarece

careva interdicții la aplicarea acestei norme nu sînt prezente.

În opinia Colegiului penal, sînt nefondate alegațiile recurentului, precum că la

individualizarea pedepsei inculpatului instanța de apel neîntemeiat a aplicat prevederile

art. 90 Cod penal, că pedeapsa nu este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, or,

în acest aspect, instanța de apel just a ținut cont de criteriile generale de individualizare

a pedepsei, luînd în considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, că

infracțiunile imputate inculpatului fac parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave

și grave, de scopul pedepsei penale, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

atenuante ale cauzei, astfel fiind respectate în integritate dispozițiile art. 7, 61, 75 Cod

penal, fapt ce au permis aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

4

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, decide

inadmisibilitatea recursului, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2014, în cauza penală în privința lui Braila

Serghei Vladimir, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 august 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Petru Moraru

5