1ra-1032/14 — art. 165 alin. 2 lit. d Cod penal

1ra-1032/14 — art. 165 alin. 2 lit. d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1032/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată recursul ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 decembrie 2014 declarat de

avocatul Miroslav Șendrea, în numele inculpatului

Iliașov Valeri Vasili, născut la

30 decembrie 1955, originar și locuitor al mun.

Chișinău, bd. Renașterii 22/5, ap.6, cetățean al R.

Moldova, condamnat anterior:

1) prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 04 aprilie 2007, în baza art. 151 alin. (1),

90 Cod penal, la 5 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pentru un termen de

probă de 3 ani.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 27 aprilie 2011 – 29 martie 2013,

instanța de apel: 22 mai – 27 decembrie 2013,

în instanța de recurs: 06 mai – 01 iulie 2014.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

C O N S T A T Ă :

Iliașov Valeri a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute la art.

165 alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta lui nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii.

1

Prin aceeași sentință, procesul penal în privința lui Pirojcov Valeriu pe art.

361 alin. (2) lit. b), 26, 190 alin. (5), 190 alin. (5) și 165 alin. (2) lit. d) Cod penal a

fost încetat, în legătură cu decesul ultimului.

Valeri, prin înțelegere prealabilă cu Pirojcov Valeriu și cu o altă persoană, în

perioada lunilor august - noiembrie 2009, aflîndu-se în or. Ialoveni, acționînd din

intenție directă și urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a părții vătămate

Braga T., prin înșelăciune, manifestată prin promisiunea de angajare la o muncă

legală și remunerată în calitate de dansatoare într-un club de noapte din or. Dubai,

Emiratele Arabe Unite, unde va fi remunerată cu un salariu în jur de 3000 euro

lunar, din care urma să-i restituie lui Iliașov Valeri datoria în mărime de 500 euro,

bani anterior împrumutați de Braga T. pentru funeraliile mamei sale, precum și

prin abuz de poziție de vulnerabilitate manifestată prin situația precară din punct de

vedere al supraviețuirii sociale, a recrutat-o pe Braga T., fără consimțământul

acesteia.

În continuarea acțiunilor sale criminale, la finele lunii octombrie 2009,

Pirojcov Valeriu a transportat-o la Direcția evidență și documentare a populației

din cadrul Î.S. "Registru", amplasată pe str. Pușkin nr. 42, mun. Chișinău, înde a

achitat taxele necesare pentru perfectarea pașaportului național în regim de

urgență, în lipsa căruia transportarea părții vătămate în or. Dubai, Emiratele Arabe

Unite, în scopul-exploatării sexuale comerciale, era imposibilă.

Ulterior, la 26 octombrie 2009, Pirojcov Valeriu, a condus-o pe Braga T. în

sediul Î.S. "Registru", de unde a fost ridicat pașaportul național al acesteia și care,

tot atunci, a fost luat de Pirojcov V., sub pretextul restituirii la aeroport în ziua

plecării în or. Dubai, Emiratele Arabe Unite.

După, Iliașov Valeri și Pirojcov Valeriu, urmărind asigurarea condițiilor

pentru realizarea scopului transportării victimei în or. Dubai, Emiratele Arabe

Unite, unde aceasta urma să fie exploatată sexual, au organizat procurarea biletului

la cursa aeriană cu destinația Dubai, pentru data de 23 noiembrie 2011 și

perfectarea vizei de călătorie.

La 22 noiembrie 2009, prelungind acțiunile sale criminale, Pirojcov Valeriu

împreună cu Copati Alexandr, persoană pe care anterior a indus-o în eroare privitor

la legalitatea acțiunilor pe care urma să le întreprindă și a determinat-o să execute

indicațiile sale legate de realizarea scopului său criminal, s-a deplasat la domiciliul

lui Braga T., în or. Ialoveni, str. Libertății nr. 37, de unde Copati Alexandr, în

prealabil primind de la Pirojcov Valeriu pașaportul național al victimei, biletul la

cursa aeriană cu destinația Dubai și viza de călătorie, a transportat-o pe Braga T. cu

autoturismul personal „OPEL ASTRA”, n/î C KC 479, în aeroportul orașului

Odessa, R. Ucraina, unde i-a transmis actele primite de la Pirojcov V.

La 23 noiembrie 2009, o altă persoană care acționa în înțelegerea prealabilă

cu Pirojcov Valeriu și cu Iliașov Valeri, a întîlnit-o pe Braga T. în aeroportul din

or. Dubai, Emiratele Arabe Unite, i-a luat pașaportul, a transportat-o și a adăpostit-

o într-un apartament. Totodată, în scopul exploatării sexuale comerciale, i-a cerut

victimei întoarcerea unei datorii a cărei mărime nu a fost stabilită în mod rezonabil

și proveniența căreia a fost motivată prin suportarea cheltuielilor în legătură cu

2

întreținerea acesteia și oferirea lui Pirojcov Valeriu a banilor în sumă de 3000 euro,

pentru recrutare și transportare în Dubai.

Aflîndu-se în condițiile menționate, care determinau situația sa precară și

ilegală legată de șederea în țara de destinație, Braga T. a fost supusă exploatării

sexuale comerciale prin impunerea, de către persoană care a adăpostit-o și i-a

confiscat pașaportul național, de a acorda, contrar voinței sale, servicii sexuale

contra plată diferitor persoane de sex masculin pînă în luna iunie 2010.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod

penal, ca traficul de ființe umane, adică recrutarea, transportarea, unei persoane

fără consimțămîntul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială, săvîrșită

prin confiscare de documente, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu

este stabilită în mod rezonabil, înșelăciune, abuz de poziție vulnerabilitate, acțiuni

săvîrșite de două sau mai multe persoane.

Instanța de fond a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că

i-a împrumutat 8000 lei părții vătămate în legătură cu înmormîntarea mamei

acesteia, pe care o cunoștea persona. Nu i-a propus lui Braga T. să plece peste

hotare, nu a ajutat-o cu bani sau cu perfectarea actelor în acest sens. Partea

vătămată întorcea datoria treptat, cîte 300-400 lei.

Partea vătămată a declarat că cu 6-7 ani în urmă era cu Iliașov Valeri în

relații de prietenie. Pentru înmormîntarea mamei sale, în anul 2006 a împrumutat

de la el 500 euro. Conform înțelegerii, îi restituia treptat cîte 300-400 lei. În

septembrie 2009 el i-a propus să plece la muncă peste hotare, nu i-a spus țara, dar

i-a făcut cunoștință cu Pirojcov Valeriu. Acesta, în continuare acesta s-a ocupat de

plecarea ei. El i-a spus că va lucra dansatoare într-un club, în baza unui contract

legal de muncă. Tot el a condus-o la secția de pașapoarte și i-a achitat 1200 lei

pentru perfectarea pașaportului. Coptai A. a dus-o cu automobilul în aeroportul din

Odessa, de unde ea a zburat la Kiev apoi în or. Dubai. Aici a fos întîmpinată de

„Vica”, care i-a luat actele, spunînd ca i-a achitat lui Pirojcov V. pentru 3000 euro

și că ea v-a trebui că-i întoarcă deja 23.000 euro, fiind forțată să practice

prostituția timp de 4-5 luni. Pirojcov V. a zis că-i certat cu Iliașov V. și să nu-l

credă ce-i va spune. Înainte de plecarea în Dubai ea a fost a fost preîntîmpinată de

Iliașov V. să nu accepte plecarea prin intermediul lui Pirojcov V. și i-a organizat o

întîlnire cu un colaborator de poliție. Ultimul i-a lăsat numărul său de telefon și i-a

spus să-l sune de la aeroport. Nu l-a telefonat deoarece nu se aștepta că va pleca

prin Transnistria în or. Odessa.

Martorul Clocica R. a explicat că Pirojcov V. a luat-o pe Braga T. de acasă

și tot el i-a perfectat actele necesare pentru plecare.

Martorul Andronachi I. a declarat că cunoaște despre faptul că în discuție cu

Pirojcov V. inculpatul Iliașov V. se împotriva plecării părții vătămate peste hotare,

că ultimul nu a avut beneficii de la plecarea ei și nu știut cînd și cum ea a plecat.

Martorul Copati A. a relatat că a transportat-o pe Braga T. la aeroportul din

Odessa la rugămintea lui Pirojcov V., iar Iliașov V. nu știa despre acest lucru.

Instanța a statuat că vinovăția inculpatului Pirojcov V. pe art. 165 alin. (2)

lit. d) Cod penal este dovedită pe deplin.

Totodată, instanța a concluzionat că vinovăția inculpatului Iliașov V. în

traficarea părții vătămate Braga Tatiana, prin perfectarea actelor de identitate,

3

procurarea biletului de avion, transportarea acesteia, achitarea cărorva sume de

bănești sau primirea unor sume bănești drept remunerare pentru plecarea pătimitei,

chiar și restituirea împrumutului incriminat, nu a fost demonstrată, și anume nu a

fost probată latura subiectivă a infracțiunii imputate.

Argumentele părții vătămate, precum că a fost nevoită să plece peste hotare,

deoarece avea datorie față de Iliașov V. nu pot fi luate în considerare. După cum s-

a dovedit în cadrul ședinței de judecată, inculpatul se cunoștea de mai mult timp cu

mama părții vătămate , acordîndu-i un ajutor bănesc la decesul mamei acesteia încă

din anul 2006. Ea îi restituia treptat datoria, cîte 300-400 lei. Inculpatul o ajuta

permanent cu produse alimentare, i-a adus o mașină de lemne, cunoscînd că avea o

bunică bolnavă, țintuită la pat.

Inculpatul a preîntîmpinat partea vătămată să nu accepte plecarea prin

intermediul lui Pirojcov V. și i-a organizat o întîlnire cu un colaborator de poliție,

cre i-a lăsat numărul său de telefon și i-a spus să-l sune de la aeroport, fapte

confirmate chiar de partea vătămată.

Prin urmare, inculpatul Iliașov V. urmează a fi achitat, în temeiul art. 390

alin. (1) pct. 3) CPP, deoarece fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

165 alin. (2) lit. d), 85 Cod penal, la 15 ani închisoare.

Apelantul a invocat că în ședința de judecată vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate a fost dovedită integral prin totalitatea de probe

administrate în cadrul urmăririi penale, prezentate de procuror și examinate în

ședința de judecată.

Instanța de judecată în mod nejustificat a apreciat critic declarațiile părții

vătămate, întemeindu-și soluția pe declarațiile inculpatului și a martorilor care îl

cunosc.

decembrie 2013, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată

o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Iliașov Valeriu a fost condamnat în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal la

10 ani închisoare.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugirea

parțială a pedepsei aplicate conform sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 04 aprilie 2007, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 12 ani închisoare,

începînd din ziua reținerii, cu computarea termenului arestului preventiv și arestul

la domiciliu din 02 februarie 2012 pînă la 31 iulie 2013.

Instanța a constatat că: „Iliașov Valeri, acționînd prin înțelegere prealabilă

cu Pirojcov Valeriu, decedat la 29 august 2012, și cu o persoană în privința căreia

a fost disjungată cauza penală prin ordonanța din 29 iunie 2011, în perioada de

timp a lunilor august - noiembrie 2009, în or. Ialoveni, prin înșelăciune și fără

consimțămîntul acesteia, abuzînd de poziția ei de vulnerabilitate, a recrutat-o

Braga (Clocica) T. în scopul exploatării sexuale comerciale în or. Dubai,

Emiratele Arabe Unite, unde ea a fost transportată ulterior de Pirojcov Valeriu și

adăpostită, și primită în scopul exploatării sexuale comerciale de persoană în

privința căreia a fost disjunsă cauza penală”.

4

Instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 165 alin. (2) lit.

d) Cod penal, ca traficul de ființe umane, adică „recrutarea unei persoane fără

consimțămîntul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială, săvîrșită prin

înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate, de mai multe persoane”.

Instanța a reținut că vinovăția inculpatului este dovedită prin următoarele

probe.

Declarațiile părții vătămate date anterior, deoarece la judecarea apelului ea

nu s-a prezentat, fiind plecată la lucru peste hotarele țării, în Dubai.

Astfel ea, pe întreg procesul penal, a declarat că inculpatul i-a propus să

plece peste hotare și i-a făcut cunoștință cu Pirojcov V., cu care ea a purtat toate

tratativele referitor la plecare – perfectarea actelor și transportarea.

Nu a cunoscut că plecarea va fi prin Transnistria. Pînă la plecare Iliașov V. a

preîntîmpinat-o să nu plece prin intermediul lui Pirojcov V. și i-a organizat o

întîlnire cu 2-3 săptămîni cu un colaborator de poliție. Ultimul i-a lăsat numărul

său de telefon și i-a spus să-l sune de la aeroport și să-l anunțe.

Instanța a remarcat că în instanța de apel procurorul a contestat declarațiile

martorului Andronachi Iurie și, cu toate că nu a solicitat reaudierea acestuia,

instanța a dat citirii declarațiilor lui de la urmărirea penală și instanța de fond,

conform căror el a auzit o ceartă între Iliașov V. și Pirojcov V., la care primul cerea

partea sa de bani care i se cuvin pentru plecarea lui Braga T. în Dubai, la ce al

doilea spunea că la moment bani nu are. Ulterior, Andronachi I. a fost scos de sub

urmărirea penală pe această cauză.

Instanța a mai menționat că „nu a fost dovedit că și Iliașov Valeri a

participat la transportarea părții vătămate în Dubai unde a fost suspusă

exploatării sexuale comerciale. Deasemenea nu poate fi constatată „prin

confiscare de documente, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este

stabilită în mod rezonabil", deoarece această modalitate este parte componență a

acțiunii adiacente „amenințarea cu aplicarea sau aplicarea violenței fizice sau

psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei", or din lit. a) a alin. (1)

din art. 165 CP confiscarea de documente, în scopul întoarcerii unei datorii a

cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil nu este alt ceva decât o modalitate

enumerată în vederea manifestării acțiunii adiacente nominalizate mai sus,

concluzie rezultată din cuvânt „inclusiv" care enumera modalitățile de

exteriorizare a acțiunii adiacente „amenințarea cu aplicarea sau aplicarea

violenței fizice sau psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei".

Reieșind din motivarea arătată mai sus cât și din prevederile art. 411 CPP,

Colegiul penal va casa sentința și în ceea ce-l privește pe Pirojcov Valeriu

excluzând din fapta și încadrarea juridică „prin confiscare de documente, în

scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil”

inculpatul, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței.

Recurentul a invocat că instanța de apel neîntemeiat a decis examinarea

cauzei în lipsa părții vătămate, punînd la baza deciziei, deciziile de către aceasta la

faza urmăririi penale și judecării cauzei în instanța de fond, necătînd la faptul că

audierea acesteia în ședința instanței de apel era absolut necesară, avînd în vedere

că de către prima instanță a fost pronunțată o sentință de achitare.

5

Instanța de apel a făcut trimitere în decizia sa la probe care nu au fost

invocate de procuror în apel.

Această modalitate de judecare a cauzei și condamnarea inculpatului după

achitare, contravine jurisprudenței CțEDO.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală – hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv și în temeiurile cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs este în drept să judece cauza și în baza temeiurilor neinvocate,

dar fără a agrava situația condamnatului.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

În primul rînd, conform art. 24 alin. (2), (4) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Părțile în procesul penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de

sine stătător, fiind independente de instanță, de alte organe ori persoane. Potrivit

art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală, sarcina prezentării probelor învinuirii îi

revine procurorului. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală,

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 384 alin. (3) și (4) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază

sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată. Conform

art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală, in cazul în care declarațiile persoanelor

care au fost audiate în prima instanță se contestă de către părți, la solicitarea

acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța de apel conform

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. În corespundere

cu art. 415 alin. (2/1) Cod de procedură penală, judecînd apelul declarat împotriva

sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de

condamnare fără audierea martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se

audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie,

susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

Potrivit jurisprudenței naționale și a CEDO, avînd în vedere dispozițiile art.

6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare bazîndu-se

exclusiv pe dosarul din prima instanță în temeiul căruia inculpatul fusese achitat.

Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă audiere a anumitor martori ai

6

acuzării solicitați de părți (hotărîrile CțEDO Popovici vs. Moldova din 27.11.2007, §72, și

Dănila vs. România din 8.03.2007, §62-63). Martorii acuzării se audiază din nou în cazul

în care depozițiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze

într-un mod substanțial condamnarea învinuitului (hotărîrea CțEDO Spînu vs. România

din 29.04.2008, §60).

În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim

recunoscut și susținut de jurisprudența CțEDO, sarcina probațiunii în ședințele de

judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de stat,

fiindcă funcția acuzării este pusă pe seama procurorului. CtEDO, în hotărîrea

Capean vs. Belgia din 13.01.2005, a constatat că, în domeniul penal, problema

administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6

Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art. 24 și 26 din Codul de procedură penală, care îl obligă

pe acuzatorul de stat, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanța, să

prezinte în ședința de judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor penale aduse

inculpatului, urmează să fie apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în privința

inculpatului, în cadrul examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare.

Ignorarea acestei jurisprudențe lezează dreptul inculpatului la un proces

echitabil, drept garantat de art.6 din CEDO.

Dar, în pofida normelor specificate, a principiului contradictorialității în

procesul penal și a jurisprudenței nominalizate, se observă că, conform procesului-

verbal al ședinței de judecată a instanței de apel, în cadrul rejudecării cauzei

potrivit regulilor generale, după achitarea inculpatului, procurorul a optat pentru

judecarea apelului în lipsa părții vătămate, care este și proba decisivă a acuzării și

nu a solicitat să fie cercetate direct și nemijlocit probele scrise ale acuzării,

menționînd că nu este necesar a le cerceta (v. 6, f. d. 87).

Este adevărat că instanța de apel a dat citirii probelor scrise, examinate de

prima instanță, consemnîndu-le în procesul verbal al ședinței de judecată, dar din

propria inițiativă, încălcînd astfel principiul contradictorialității procesului penal,

deoarece a selectat și invocat din oficiu probe pe care le-a utilizat și pus la baza

hotărîrii de condamnare a inculpatului, adică în defavoarea lui, subminînd

competența exclusivă a acuzatorului de stat în aspectul vizat (v. 5, f. d. 2-36).

Mai mult, instanța de apel și-a fondat soluția de condamnare a inculpatului

pe probe neconsemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată, adică necercetate

în ședința judecătorească în mod public, direct și nemijlocit, cum sunt cele de la f.

45, 186 - v.3, f. 194, 199, 209 - v.5, f. 5, 6 -v.6 (v. 6, f. d. 96, pct. 4 din decizie).

Pe lîngă aceasta, menționînd în partea descriptivă a deciziei că “în instanța

de apel procurorul a contestat declarațiile martorului Andronachi Iurie și, cu toate

că nu a solicitat reaudierea acestuia, instanța a dat citirii declarațiilor lui de la

urmărirea penală și instanța de fond”, instanța de apel neîntemeiat a pus la baza

sentinței de condamnare declarațiile acestui martor, or acest fapt contravine

prevederilor art. 24, 26 alin. (4), 414 alin. (3) Cod de procedură penală.

Cele expuse denotă faptul că procurorul s-a eschivat să-și exercite în fața

instanței de apel sarcina prezentării probelor, adică nu și-a susținut apelul și

volumul învinuirii înaintate inculpatei, care a fost anterior achitată de instanța de

7

fond, omițînd legala posibilitate oferită de prevederile art. 414 alin. (1), 419 Cod de

procedură penală, de a-și dovedi motivele invocate în apel.

Astfel, instanța de apel nu a ținut cont de principiul contradictorialității

procesului penal și neîntemeiat a pronunțat o hotărîre de recunoaștere a vinovăției

inculpatului bazîndu-se exclusiv pe dosarul din prima instanță în temeiul căruia el

fusese achitat, adică nu a rejudecat cauza în condițiile legii.

Totodată, prevederile art. 427 Cod de procedură penală oferă posibilitatea

contestării prin intermediul recursului ordinar doar a hotărîrilor judecătorești,

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dar nu și

contestarea acțiunilor sau inacțiunilor procurorului care a participat la judecarea

apelului în vederea redresării omisiunilor procesuale comise de el.

În hotărîrea CțEDO din 06.04.2010, în cauza Ștefan vs. România, este clar

specificat că procurorul are obligația de a reflecta pretinsele erori înainte de

pronunțarea unei hotărîri definitive, iar statul este cel care trebuie să-și asume

erorile comise de procuror și aceste erori nu trebuie reparate în detrimentul

persoanei vizate în procedura în cauză.

Astfel, soluția dispunerii rejudecării cauzei pentru examinarea repetată a

apelului procurorului potrivit regulilor primei instanțe, în vederea unei eventuale

condamnări a persoanei achitate, în cazul în care procurorul nu a susținut în apel

învinuirea prin invocarea cercetării directe a probelor și nu a declarat recurs în

aspectul vizat, ar fi una lipsită de orice suport legal.

În al doilea rînd, potrivit art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date. Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se

efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art. 385

alin. (1) pct. 1) – 4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvîrșirea căreia este

învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvîrșită de inculpate, dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea,

dacă inculpatul este vinovat de săvîrșirea acestei infracțiuni. Potrivit art. 419 Cod

de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se

aplică în mod corespunzător.

Nici aceste prescripții nu au fost respectate de instanța de apel.

Or, conform descriptivului deciziei contestate, instanța de apel a constatat în

fapt că: „Iliașov Valeri, acționînd prin înțelegere prealabilă cu Pirojcov Valeriu,

decedat la 29 august 2012, și cu o persoană în privința căreia a fost disjungată

cauza penală prin ordonanța din 29 iunie 2011, în perioada de timp a lunilor

august - noiembrie 2009, în or. Ialoveni, prin înșelăciune și fără consimțămîntul

acesteia, abuzînd de poziția ei de vulnerabilitate, a recrutat-o Braga (Clocica) T.

în scopul exploatării sexuale comerciale în or. Dubai, Emiratele Arabe Unite,

unde ea a fost transportată ulterior de Pirojcov Valeriu și adăpostită, și primită în

scopul exploatării sexuale comerciale de persoană în privința căreia a fost

disjunsă cauza penală” și a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 165 alin. (2)

lit. d) Cod penal, ca traficul de ființe umane, adică „recrutarea unei persoane fără

8

consimțămîntul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială, săvîrșită prin

înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate, de mai multe persoane” (pct. 4 din

decizie).

Totodată, pe lîngă faptul că instanța nu a constatat nimic în raport cu

circumstanțele de fapt și de drept privind derularea evenimentelor în Dubai,

relevînd că: „nu a fost dovedit că și Iliașov Valeri a participat la transportarea

părții vătămate în Dubai”, a indicat în mod divergent și dubios că:

a) inculpatul doar a recrutat partea vătămată, împreună cu Pirojcov V. și o

altă persoană iar în Dubai ea a fost transportată doar de unul singur Pirojcov V.,

„unde a adăpostit-o și primit-o”, rezultă că tot el, dar fără a stabili, în raport cu

volumul învinuirii formulate, în ce împrejurări, mijloace și acțiuni infracționale a

fost recrutată și transportată partea vătămată, a ajuns ea în Dubai, a fost sau nu

supusă aici exploatării sexuale comerciale și care sunt dovezile în acest sens, în

situația în care în rechizitoriu nici nu sunt incriminate inculpaților asemenea acțiuni

(pct. 2 și 4 din decizie);

b) statuînd că „nu a fost dovedit că și Iliașov Valeri a participat la

transportarea părții vătămate în Dubai unde a fost suspusă exploatării sexuale

comerciale. Deasemenea nu poate fi constatată „prin confiscare de documente, în

scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil",

instanța și-a combătut totalmente propria constatare – „abuzînd de poziția ei de

vulnerabilitate” și versiunea acuzării, pe care de fapt este fondată în întregime

învinuirea, că inculpatul a recrutat partea vătămată în legătură cu datoria de 500

euro pe care ultima o avea față de el și, în virtutea situației financiare dificile nu o

putea restitui (pct. 2 și 4 din decizie).

Mai mult, instanța a reprodus în decizie declarațiile părții vătămate că pînă la

plecare inculpatul a preîntîmpinat-o să nu plece prin intermediul lui Pirojcov V. și

i-a organizat o întîlnire cu 2-3 săptămîni cu un colaborator de poliție, care i-a lăsat

numărul său de telefon și i-a spus să-l sune de la aeroport și să-l anunțe, dar nu le-a

apreciat în niciun fel (v. 6, f. d. 96, pct. 4 din decizie).

Însă, aceste mărturii ale părții vătămate denotă în mod clar și concludent lipsa

intenției inculpatului de a trafica partea vătămată în scop de exploatare sexuală

comercială și această circumstanță a fost în mod corect, argumentat și întemeiat

luată în considerare de prima instanță întru justificarea soluției de achitare a

inculpatului, pe motivul lipsei elementelor infracțiunii incriminate (pct. 2 din

decizie).

Împrejurările enunțate relevă în mod clar și evident că hotărîrea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția de condamnare a inculpatului,

iar apelul procurorului a fost greșit admis de către instanța de apel.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală instanța de

recurs admite recursul, casează total hotărîrea atacată și menține hotărîrea primei

instanțe, în cazul în care apelul a fost greșit admis.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, se impune soluția casării deciziei instanței de apel, cu

menținerea sentinței primei instanțe.

9

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Miroslav Șendrea, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 decembrie 2013, în

privința inculpatului Iliașov Valeri Vasili, deoarece apelul a fost greșit admis.

Menține sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 martie 2013,

prin care Iliașov Valeri Vasili a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute la art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Iliașov Valeri Vasili urmează a fi eliberat din Penitenciar, dacă nu execută

alte hotărîri judecătorești.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 29 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

10